3ra-1556/18 — contestarea actelor administrative

3ra-1556/18 — contestarea actelor administrative (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

Dosarul nr. 3ra-1556/18

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru (jud: V. Sandu)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud: E. Palanciuc, A. Malîi, V. Clima)

Î N C H E I E R E

28 noiembrie 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecător Ion Druță

judecătorii Tatiana Vieru

Maria Ghervas

examinând chestiunea cu privire la admisibilitatea recursului declarat de către

Societatea pe Acțiuni „Termoelectrica”,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Societatea pe

Acțiuni „Termoelectrica” împotriva Agenției Ecologice Chișinău, Inspectoratului

Ecologic de Stat și a Centrului Investigații Ecologice cu privire la contestarea

actelor administrative,

împotriva deciziei din 16 mai 2018 a Curții de Apel Chișinău, prin care s-a

admis apelul declarat de Agenția Ecologică Chișinău a Inspectoratului Ecologic de

Stat, s-a casat hotărârea din 29 noiembrie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul

Centru, și s-a emis o nouă hotărâre,

c o n s t a t ă:

La 29 februarie 2016, SA „Termoelectrica” a depus cerere de chemare în

judecată împotriva Agenției Ecologice Chișinău, Inspectoratului Ecologic de Stat

și a Centrului Investigații Ecologice cu privire la contestarea actelor administrative.

În motivarea acțiunii reclamanta a indicat că la 11 ianuarie 2016 Agenția

Ecologică Chișinău a prezentat reclamantei actul de control nr. 01-AC/C-16 din 06

ianuarie 2016, prescripția din 06 ianuarie 2016, întocmită în baza actului de

control, raportul de încercări al probelor de sol nr. 378 din 29 decembrie 2015,

rezultatele încercărilor probelor de sol la acest raport din 31 decembrie 2015 și

evaluarea prejudiciului cauzat resurselor de sol prin poluarea cu substanțe chimice

pe teritoriul bazei petroliere a întreprinderii SA „Termoelectrica” din str.

Transnistriei, mun. Chișinău, nr. 01/12-3 din 11 ianuarie 2016, întocmite de

Centrul Investigații Ecologice a Agenției Ecologice Chișinău, iar la 18 ianuarie

2016, reclamanta a depus la Agenția Ecologică Chișinău și Inspectoratul Ecologic

de Stat cererea prealabilă nr. 79/193 din 18 ianuarie 2016, prin care a solicitat

anularea actelor nominalizate, aceasta fiind remisă prin poștă în adresa Centrului

Investigații Ecologice la 19 ianuarie 2016, fiind recepționată de aceasta în aceeași

zi, fapt confirmat prin ștampilele aplicate pe cererea prealabilă și avizul de recepție

a trimiterii poștale.

1

A relatat că prin scrisoarea Agenției Ecologice Chișinău nr. 01-06/294 din 15

februarie 2016, recepționată de reclamantă la 19 februarie 2016, solicitările

acesteia au fost respinse, iar Inspectoratul Ecologic de Stat și Centru Investigațiilor

Ecologice nu au oferit în termenul prevăzut de Lege vreun răspuns la cererea

prealabilă, ce a determinat adresarea cu acțiune în judecată.

A considerat reclamanta că actele contestate contravin prevederilor legale și

urmează a fi anulate, din motiv că în Serviciul combustibil (sursa nr. 1) al

reclamantei, în perioada 22-23 decembrie 2015, au fost efectuate operațiuni

tehnologice de pompare a păcurii din rezervorul de păcură nr. 1 în rezervorul de

păcură nr. 3, iar în timpul derulării operațiunii, în legătură cu atingerea nivelului

maxim de funcționare a rezervorului nr. 3, a avut loc revărsarea păcurii în cuva

îndiguită a rezervorului, prevăzută în conformitate cu proiectul de construcție al

rezervorului.

Astfel, în actul de control s-a indicat în lipsa vreunor probe pertinente,

declarativ și abuziv că, păcura revărsată reprezintă rezervele de stat de păcură, ce

nu corespunde realității, mai mult ca atât, s-a acționat conform cerințelor stabilite

și a întreprins toate măsurile de rigoare pentru recuperarea păcurei revărsate în

afara rezervorului în cuva special amenajată conform proiectului, păcura revărsată

în afara rezervorului nr. 3 fiind localizată în cuva îndiguită a rezervorului și

colectată conform schemei tehnologice de drenare și pompată în captatorul de

păcură.

A mai notat reclamanta că potrivit proiectului întocmit de „Львовское

Отделение Теплоэлектропроект МЭиЭ СССР” în anul 1983, zona îndiguită a

rezervorului indicat este parte componentă a construcției rezervorului nr. 3 și în

conformitate cu cerințele anti incendiare, la rezervoarele de stocare a produselor

petroliere, pe perimetrul fiecărui rezervor este prevăzută o cuvă îndiguită, ce

prezintă un sistem de terasamente îndiguite în jurul rezervoarelor pentru a limita

aria de deversare a produselor petroliere. Zona din interiorul digului și suprafața

cuvei îndiguite are un strat hidroizolat ce preîntâmpină pătrunderea produselor

petroliere în sol. Potrivit proiectului de construcție susmenționat

„Гидроизолирующий слой приготавливается из суспесчанного грунта,

тщательно перемешанного с вяжущими веществами. В качестве вяжущего

вещества могут применяться жидкие нефтяные битумы, гудроны и мазуты”,

iar construcția rezervorului nr. 3, inclusiv a cuvei de îndiguire, a fost recepționată

pentru exploatare în baza actului de predare-primire din 17 aprilie 1984 și a actului

privind lucrările ascunse, potrivit cărora lucrările au fost efectuate în conformitate

cu cerințele proiectului de construcție, calitatea materialelor utilizate corespunde

ГОСТ-ului și cerințelor tehnice, calitatea lucrărilor efectuate corespunde

schemelor de lucru, normele și regulile SNiP au fost respectate. Aceleași acte

indică că stratul hidroizolator este format din nisip cu utilizarea păcurii în calitate

de liant.

Astfel, că constatarea expusă în actul de control referitoare la lipsa

impermeabilității este eronată, deoarece reclamanta prin scrisoarea nr. 79/2906 din

28 decembrie 2015 a informat Inspectoratul Ecologic de Stat despre producerea

revărsării nominalizate, iar în temeiul deciziei de control a Agenției Ecologice

Chișinău nr. 286-DC/C-15 din 29 decembrie 2015 și a delegației de control nr.

286-DL/C-15 din 29 decembrie 2015, a oferit accesul inspectorilor de stat pentru

2

ecologie pe teritoriu.

A apreciat reclamanta că este nefondată invocarea în textul actului de control a

mențiunilor referitoare la neadmiterea controlorilor pe teritoriul întreprinderii, în

acest sens relevând că art. 21 alin. (1) lit. a) și b) al Legii privind controlul de stat

asupra activității de întreprinzător, prevede că, controlorul are dreptul să înceapă

controlul conform procedurii stabilite de prezenta lege doar în cazul când sunt

întrunite cumulativ următoarele condiții: a) prezentarea legitimației și a deciziei de

control și b) înmânarea exemplarului delegației de control, respectiv, atât decizia

de control, cât și delegația de control erau datate cu 29 decembrie 2015, dată la

care controlorilor pârâților le-a fost asigurat accesul pe teritoriu pentru efectuarea

controlului.

În aceeași ordine de idei, reclamanta a invocat că contrar actului de control,

cazul revărsării păcurii din rezervor în perimetrul îndiguirii nu constituie, conform

legislației în vigoare, o avarie sau poluare a mediului în condițiile art. 2 al Legii

privind securitatea industrială a obiectelor industriale periculoase, deoarece în

cazul dat nu au avut loc distrugeri a construcțiilor și/sau a instalațiilor tehnice

utilizate la întreprindere, iar lipsa unor distrugeri a construcțiilor și/sau a

instalațiilor tehnice utilizate la reclamantă denotă că în cazul dat nu a avut loc vreo

avarie, concluziile contrare ale controlorilor fiind astfel nefondate.

A mai relatat că păcura revărsată din rezervorul nr. 3 în perimetrul îndiguirii

special amenajate în jurul rezervorului în scopul preîntâmpinării scurgerii păcurii

în mediul înconjurător a fost colectată conform schemei tehnologice de drenare și

pompare în captatorul de păcură. Îndiguirea rezervorului conform proiectului este

special amenajată în jurul rezervorului ca instalație de protecție a mediului, ce

exclude poluarea teritoriului și a apei cu produse petroliere, iar proiectul de

construcție a sectorului de păcură prevede următoarele măsuri de protecție a

mediului: protecția împotriva contaminării solului (îndiguirea rezervoarelor) și

protecția împotriva poluării apei (stratul hidroizolat și tasat, stația locală de epurare

a apei).

În același sens reclamanta a subliniat că potrivit graficului de lucru, la 24

decembrie 2015 personalul laboratorului protecția mediului al acesteia a prelevat

probe de ape reziduale evacuate în sistemul municipal de canalizare în 3 fântâni de

control ale SA „Apă-Canal Chișinău” și potrivit rezultatelor analizelor de

laborator, depășirea normativelor Concentrațiilor Maxime Admisibile (CMA) nu a

fost depistată, ceea ce denotă că păcura revărsată din rezervorul nr. 3 în zona

îndiguită a rezervorului nu a pătruns în sistemul municipal de apă, iar SA „Apă-

Canal Chișinău”, la 29 decembrie 2015 a prelevat probe de ape reziduale și

conform raportului de încercări nr. 1 din 30 decembrie 2015, depășirea

concentrațiilor maxime admisibile nu a fost depistată, conform actului de control

tehnic din 30 decembrie 2015, întocmit de întreprinderea indicată în rezultatul

inspectării și controlului tehnic, s-a constatat evacuarea apelor uzate în regimul de

lucru standard. La momentul inspectării nu a fost depistată nici o dereglare.

În acest context, reclamanta a apreciat că circumstanțele expuse dovedesc că

influențe negative asupra resurselor acvatice nu au avut loc în urma revărsării din

rezervorul nr. 3 în cuva îndiguită a acestuia, iar potrivit proiectului suprafața cuvei

îndiguite a rezervorului nr. 3 este parte a construcției rezervorului și reprezintă o

fundație artificială, revărsarea păcurei în limitele construcției rezervorului nu

3

constituie o poluare a mediului.

Totodată reclamanta a notat că potrivit ГОСТ-ului nr. 17.5.3.06-85, invocat de

colaboratorii Centrului Investigații Ecologice a Agenției Ecologice Chișinău în

rezultatele încercărilor probelor de sol la raportul de încercări nr. 378 din 31

decembrie 2015 în vederea determinării pretinsului grad de poluare a solului din

cuva îndiguită a rezervorului nr. 3, acesta reglementează cerințele față de altă

categorie de sol decât cea constatată în raportul nominalizat, și anume cerințele

privind descoperirea solului fertil la executarea lucrărilor de terasament pentru

utilizarea ulterioară la terenurile neproductive și terenurile recultivate.

În cazul dat, fundația artificială din cuva rezervorului nr. 3 nu constituie sol

fertil, și nici nu poate fi utilizată la terenurile neproductive și pentru recultivarea

terenurilor. Mai mult decât atât, pct. 4 al ГОСТ-ului nr. 17.5.3.06-85 prevede

expres că acesta nu stabilește normele de descoperire a stratului de sol în cazul

necorespunderii acestuia ГОСТ-ului nr. 17.5.3.05-84, ce reglementează

recultivarea pământului cu sol fertil, adică altul decât cel din interiorul cuvei

indicate mai sus. Astfel, reclamanta concluziona că revărsarea păcurii din

rezervorul nr. 3 în limita zonei îndiguite/cuvei acestuia, nu a constituit nici avarie,

nici poluare accidentală a mediului, astfel încât dispozițiile art. 32 lit. e) al Legii

privind protecția mediului referitoare la înștiințarea imediată a autorităților de

mediu nu sunt aplicabile cazului dat.

A mai invocat reclamanta că, în baza actelor normative în vigoare, cazul

nominalizat nu a constituit nici avarie, nici poluare accidentală a mediului, păcura

revărsată din rezervorul nr. 3 fiind localizată în zona îndiguită a rezervorului,

construită conform proiectului, motiv pentru care reclamanta avea doar obligația de

a colecta păcura revărsată din rezervorul nr. 3 în zona indicată, obligație ce a fost

executată ca urmare a colectării acesteia conform schemei tehnologice de drenare

și pompării în captatorul de păcură și, astfel, în opinia reclamantei aceasta nu a

încălcat prevederile art. 32 lit. f) al Legii privind protecția mediului, după cum

invocă controlorii în actul de control contestat, motive pentru care trimiterile în

actul de control la dispozițiile art. 145 Cod contravențional sunt ilegale.

A susținut că în actul de control sunt expuse concluzii ce nu sunt confirmate

prin probe pertinente, astfel încât actul dat contravine prevederilor art. 28 alin. (2)

lit. h)-j) al Legii privind controlul de stat asupra activității de întreprinzător,

deoarece în actul de control nu sunt indicate probele referitoare la concluziile

privind cauza producerii revărsării păcurei, la rambleierea cu sol potențial fertil a

păcurei revărsate și la modul de determinare a suprafeței cuvei aferente

rezervorului nr. 3 și nr. 4 acoperite cu păcura revărsată. Suprafața cuvei îndiguite

pe care s-a revărsat păcura constituie 618 m.p. în cuva rezervorului nr. 3 și de 100

m.p. în cuva rezervorului nr. 4, astfel încât datele contrare expuse în actul de

control din 06 ianuarie 2016 contravin situației de fapt.

Totodată, a invocat că în act nu au fost indicate care anume hotărâri și

dispoziții ale ministerelor, departamentelor și autorităților administrației publice

locale referitoare la problemele protecției mediului ar fi fost încălcate de către

reclamantă, care informații nu au fost prezentate autorităților pentru mediu, care

condiții corespunzătoare nu au fost respectate pentru prevenirea poluării mediului

cu substanțe toxice, volatile, corozive, inflamabile sau cu pulberi de orice fel în

timpul transportării și păstrării lor și nici dacă a avut loc îngroparea și depozitarea

4

în spații subterane a unor deșeuri solide, lichide și gazoase, chimice și radioactive,

ce pot polua resursele subsolului și deteriora calitatea acestora.

Referitor la evaluarea prejudiciului cauzat resurselor de sol prin poluarea cu

substanțe chimice pe teritoriul bazei petroliere a SA „Termoelectrica” din str.

Transnistriei, mun. Chișinău, nr. 01/12-3 din 11 ianuarie 2016, reclamanta a

menționat că acesta contravine raportului de încercări a probelor de sol nr. 378 din

29 decembrie 2015 și rezultatelor încercărilor probelor de sol la acest raport din 31

decembrie 2015, deoarece potrivit acestora comanda de analiză determinată prin

raport și rezultatele încercărilor a fost la produsele petroliere, fără a fi dispusă

stabilirea bonității solului, fiind întocmit în baza unor date neconfirmate referitoare

la suprafața cuvelor rezervorului nr. 3 pretins acoperită cu păcură. La fel,

prelevarea probelor de sol pentru analiză a fost efectuată în perimetrul cuvelor de

îndiguire, care, potrivit proiectului, este format din stratul hidroizolat tasat, ce

constă din sol amestecat cu păcură cu o adâncime de până la 4,0 m. și, astfel,

reclamanta consideră că concluzia expusă în rezultatele încercărilor probelor de sol

din 31 decembrie 2015 referitoare la poluarea solului până la adâncimea de 20 cm.

este greșită, deoarece solul examinat deja conținea, conform proiectului de

construcție, produse petroliere în calitate de liant al stratului hidroizolator.

A mai apreciat că este eronată și concluzia expusă în evaluarea prejudiciului

cauzat resurselor de sol prin poluarea cu substanțe chimice pe teritoriul bazei

petroliere a reclamantei din str. Transnistriei, mun. Chișinău, nr. 01/12-3 din 11

ianuarie 2016 referitoare la adâncimea pretinsă a fi fost poluată a solului din

interiorul cuvelor de îndiguire, deoarece instrucțiunea privind evaluarea

prejudiciului cauzat resurselor de sol din 08 iunie 2004, pus la baza evaluării

nominalizate, nu este aplicabilă situației date, cu atât mai mult cu cât pct. 20 al

aceleiași Instrucțiuni stipulează că prejudiciul cauzat resurselor de sol de poluare se

determină în caz de poluare a solului (evacuărilor și degajărilor substanțelor

poluante) în baza datelor studiului și analizelor de laborator în comparație cu datele

cercetărilor și analizelor precedente, lipsă în cazul dat.

A afirmat reclamanta că sunt lovite de nulitate și raportul de încercări a

probelor de sol nr. 378 din 29 decembrie 2015, rezultatele încercărilor probelor de

sol la acest raport din 31 decembrie 2015 și evaluarea prejudiciului cauzat

resurselor de sol prin poluarea cu substanțe chimice pe teritoriul bazei petroliere a

întreprinderii SA „Termoelectrica” din str. Transnistriei, mun. Chișinău, nr. 01/12-

3 din 11 ianuarie 2016, întocmite de Centrul Investigații Ecologice a Agenției

Ecologice Chișinău pentru motivele invocate.

În lumina celor expuse, reclamanta SA „Termoelectrica” a solicita anularea

actului de control nr. 06-AC/C-16 din 06 ianuarie 2016, întocmit de Agenția

Ecologică Chișinău; anularea prescripției întocmite de Agenția Ecologică Chișinău

la 06 ianuarie 2016 în baza actului de control nr. 06-AC/C-16 din 06 ianuarie 2016,

anularea raportului de încercări a probelor de sol nr. 378 din 29 decembrie 2015 și

a rezultatelor încercărilor probelor de sol la acest raport din 31 decembrie 2015,

întocmit de Centrul Investigații Ecologice a Agenției Ecologice Chișinău, anularea

evaluării prejudiciului cauzat resurselor de sol prin poluarea cu substanțe chimice

pe teritoriul bazei petroliere a întreprinderii SA „Termoelectrica” din str.

Transnistriei, mun. Chișinău, nr. 01/12-3 din 11 ianuarie 2016, întocmit de Centrul

Investigații Ecologice a Agenției Ecologice Chișinău.

5

Prin hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Centru din 29 noiembrie 2017

cererea de chemare în judecată înaintată de SA „Termoelectrica” s-a admis, s-a

anulat actul de control nr. 06-AC/C-16 din 06 ianuarie 2016, întocmit de Agenția

Ecologică Chișinău, prescripția întocmită de Agenția Ecologică Chișinău la 06

ianuarie 2016 în baza actului de control nr. 06-AC/C-16 din 06 ianuarie 2016,

raportul de încercări a probelor de sol nr. 378 din 29 decembrie 2015 și rezultatele

încercărilor probelor de sol la acest raport din 31 decembrie 2015, întocmit de

Centrul Investigații Ecologice a Agenției Ecologice Chișinău, actul de evaluare a

prejudiciului cauzat resurselor de sol prin poluarea cu substanțe chimice pe

teritoriul bazei petroliere a întreprinderii SA „Termoelectrica” din str.

Transnistriei, mun. Chișinău, nr. 01/12-3 din 11 ianuarie 2016, întocmit de Centrul

Investigații Ecologice a Agenției Ecologice Chișinău, ca fiind emise contrar

prevederilor legale.

Prin decizia din 16 mai 2018 a Curții de Apel Chișinău s-a admis apelul

declarat de Agenția Ecologică Chișinău a Inspectoratului Ecologic de Stat, s-a

casat hotărârea din 29 noiembrie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, și s-a

emis o nouă hotărâre, prin care acțiunea depusă de SA „Termoelectrica” s-a respins

ca neîntemeiată.

La 10 septembrie 2018 SA „Termolelectrica” a declarat recurs împotriva

deciziei din 16 mai 2018 a Curții de Apel Chișinău.

În motivarea recursului, cu trimitere la prevederile art. 432 alin. (2) lit. a), c)

CPC, recurentul a reiterat circumstanțele expuse în fața instanțelor ierarhic

inferioare, indicând că instanța de apel a interpretat eronat prevederile art. 32, 52,

71 din Legea privind protecția mediului și art. 28 din Legea privind controlul de

stat asupra activității de întreprinzător, precum și nu a aplicat prevederile art. 2 din

Legea privind securitatea industrială a obiectelor industriale periculoase și art. 26

lit. c) din Legea contenciosului administrativ.

Astfel, recurentul a solicitat casarea deciziei din 16 mai 2018 a Curții de Apel

Chișinău, cu menținerea hotărârii din 29 noiembrie 2017 a Judecătoriei Chișinău,

sediul Centru.

La 16 noiembrie 2018 Inspectoratul Ecologic de Stat a depus referință la

recurs, prin care a solicitat respingerea recursului declarat de SA „Termolectrica”

ca indamisibil.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2

luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea nu prevede

altfel.

Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia contestată la 16 mai 2018.

În baza înscrisurilor anexate la materialele cauzei, Completul conchide că

decizia contestată a fost expediată la 05 iulie 2018 (f.d. 214, vol. I), iar recursul a

fost depus la 10 septembrie 2018 (f.d. 1, vol. II). Totodată, reieșind din scrisoarea

de însoțire a deciziei expediată recurentului, se deduce că, potrivit ștampilei de

intrare aplicate pe aceasta, SA „Termoelectrica” a recepționat prezenta decizie la

12 iulie 2018 (f.d. 9, vol. II), fapt confirmat în conținutul recursului.

Astfel, luând în considerare cele menționate, se consideră că cererea dedusă

judecății a fost declarată în termenul legal de 2 luni, prevăzut de art. 434 alin. (1)

CPC.

În acest sens CtEDO a admis faptul că instituirea unor termene pentru sesizarea

6

instanței este o cale de realizarea a unei bune administrări a justiției, cu condiția ca

impunerea acestora să nu lezeze dreptul de acces la justiție în substanța sa. De

aceea, Curtea a constatat că impunerea unui termen de recurs care să curgă de la

data pronunțării hotărârii, pe care părțile nu o cunosc întotdeauna, și de la data

depunerii hotărârii la grefa instanței care a pronunțat-o este dovada unui formalism

excesiv care a condus la anularea, în substanță, a posibilității reclamantului de a

sesiza o instanță.

Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție a RM consideră că recursul

este inadmisibil din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC RM, părțile și alți participanți la

proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială

sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept

procedural.

Alineatele (2) și (3) al articolului menționat, prevăd exhaustiv cazurile în care

se consideră că au fost aplicate eronat normele de drept material sau procedural, iar

alin. (4) prevede că săvîrșirea altor încălcări decît cele indicate la alin. (3)

constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea

au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care

instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească

a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor

și libertăților fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la

art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC RM.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de SA „Termoelectrica”, nu se

încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC, or recurentul

nu a invocat nici un temei care ar indica la ilegalitatea deciziei contestate, ci a

formulat critici ce se axează asupra fondului cauzei.

Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural

de către instanța de apel, respectiv nu constituie temei de casare a actului

judecătoresc recurat.

Colegiul reține că, potrivit regulilor din Secțiunea a II-a din

Capitolul XXXVIII CPC, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a

probelor de către instanțele de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia,

coraportul dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma

probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs. Prin prisma art. 432 alin.(4)

CPC, instanța de recurs poate interveni în materia probațiunii doar sub aspect

procedural și anume dacă se invocă că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar

probele, încălcând în mod flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art.

130 CPC. Din recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă

a regulilor de apreciere a probelor.

Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai

asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea

deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

7

Astfel, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că, procedura admisibilității constă în

verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele

prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

În acest context, completul reține că dreptul unei persoane de acces liber la

justiție poate fi limitat, inclusiv prin instituirea procedurii de examinare a

admisibilității recursului, or prin însăși natura lor, condițiile pentru examinarea

unei cereri introduse ре о cale de atac extraordinară pot fi mai stricte decât

condițiile stabilite pentru о cale de atac ordinară. Asemenea rigori urmăresc scopul

de aplicare și interpretare unitară a legislației și îndeplinesc funcțiile de

administrare eficientă a justiției, fiind în deplină concordanță cu art. 6 din CEDO

(hotărârea Trevisanato contra Italiei din 15 septembrie 2016).

Din considerentele menționate, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera

recursul declarat de SA „Termoelectrica”, ca fiind inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 269-270, 433 lit. a), 440 CPC, Colegiul civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Recursul declarat de către Societatea pe Acțiuni „Termoelectrica” se consideră

inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecător Ion Druță

judecătorii Tatiana Vieru

Maria Ghervas

8