Bikbulatov și Nevolin împotriva Rusiei

Traducere în română Auto

CAUZA DE BIKBULATOV ȘI NEVOLIN v. RUSSIA (Aplicații nos. 9205/18 și 31367/20 – a se vedea lista adăugată) JUDGMENT STRASBOURG 27 octombrie 2022 Această hotărâre este finală, dar poate fi supusă revizuirii editoriale. În cazul Bikbulatov și Nevolin c. Rusia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A treia secțiune), ședința ca compusă din: Darian Pavli , președinte Andreas Zünd Frédéric Krenc , judecători și Viktoriya Maradudina , grefierul adjunct al secțiunii interioare , care a deliberat în privat la 6 octombrie 2022, pronunță următoarea hotărâre, care a fost adoptată la data respectivă: PROCEDURA Cazul a fost originat în cererile împotriva Rusiei depuse la Curte în temeiul articolului 34 din Convenția pentru Protecția Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale („Convenția”) privind diferitele date indicate în tabelul adăugat.

Guvernul Rus („Guvernul”) a fost anunțat de cereri. FACTE Lista reclamanților și detaliile relevante ale cererilor sunt prezentate în tabelul adăugat. Reclamanții se plângeau de deficiențele procedurii de revizuire a legalității detenției. În cererea nr. 31367/20, reclamantul a formulat, de asemenea, alte plângeri în temeiul dispozițiilor Convenției. ÎNCĂLCAREA ARTICOLULUI 5 § 4 din Convenție Reclamanții se plâng în principal de deficiențele procedurilor de revizuire a legalității deținute.

Ele au invocat, în mod expres sau în substanță, la art. 5 § 4 din Convenție, care se citește după cum urmează: „Toată persoana care este privată de libertate prin arestarea sau deținerea are dreptul să ia o procedură prin care legalitatea detenției sale este hotărâtă rapid de către o instanță și de eliberarea sa, dacă deținerea nu este legală.” Curtea reiterează că art. 5 § 4 din Convenție, în garantarea persoanelor reținute a dreptului de a institui o procedură de contestare a legalității deținerii lor, își proclamă, de asemenea, dreptul, în urma instituției acestei proceduri, la o decizie judiciară rapidă privind legalitatea deținerii și la ordonarea încheierii acesteia în cazul în care se dovedește ilegală (a se vedea Baranowski c. Polonia , nr. 28358/95, § 68, CEDH 2000-III).

În cazul în care libertatea personală a persoanei este în joc, Curtea are standarde foarte stricte privind respectarea obligației statului de a revizui rapidă a legalității deținutului (a se vedea, de exemplu, Mamedova c. Rusia , nr. 7064/05 , § 96, 1 iunie 2006, în cazul în care durata procedurii de recurs durabile, printre altele În cazul principal al Idalov c. Rusia [GC], nr. 5826/03, §§ 154 58, 22 mai 2012, Curtea a constatat deja o încălcare a unor chestiuni similare cu cele din acest caz. După examinarea tuturor materialelor prezentate, Curtea nu a constatat niciun fapt sau argument care să-l convingă să ajungă la o concluzie diferită cu privire la admisibilitatea și meritul acestor plângeri.

Având în vedere jurisprudența sa privind acest subiect, Curtea consideră că, în cazul instantaneu, procedurile de recurs pentru revizuirea licenței detenției reclamanților, astfel cum se prevede în tabelul adăugat mai jos, nu pot fi considerate compatibile cu cerințele prevăzute la art. 5 § 4 din Convenție. 10 Prin urmare, aceste plângeri sunt admisibile și dezvăluie o încălcare a art. 5 § 4 În cererea nr. 31367/20, reclamantul a formulat, de asemenea, alte plângeri în temeiul diverselor articole ale Convenției. 12. Curtea a examinat cererea și consideră că, având în vedere toate materialele în posesia sa și în măsura în care chestiunile reclamate sunt în competența sa, aceste plângeri nu îndeplinesc nici criteriile de admisibilitate prevăzute la articolele 34 și 35 din Convenție sau nu dezvăluie nicio apariție a unei încălcări a drepturilor și libertăților consemnate în Convenție sau în Protocolurile sale.

Rezultă că această parte a cererii trebuie respinsă în conformitate cu art. 4 din Convenție.

APLICAȚIA ARTICOLUL 41 AL CONVENȚIEI 13. art. 41 din Convenție prevede: „Dacă Curtea constată că a existat o încălcare a Convenției sau a Protocolelor sale, și în cazul în care dreptul intern al Înaltei părți contractante în cauză permite numai reparații parțiale, Curtea permite, dacă este necesar, să ofere satisfacție echitabilă părții vătămate.” 14. Respectând documentele în posesie și jurisprudența sa (a se vedea, în special, Oravec c. Croația, nr. 51249/11, §§ 78-80, 11 iulie 2017; Ayboğa și alții c. Turcia, nr. 35302/08, § 28-30, 21 iunie 2016; Doherty c. Regatul Unit, nr. 76874/11, § 113-15, 18 februarie 2016; Albrechtas c. Lituania, nr. 1886/06, § 87-89, 19 ianuarie 2016; și Karaosmanoglu și Özden c. Turcia; nr. 4807/08, §§ 89-91, 17 iunie 2014), Curtea consideră că este rezonabil atribuirea sumelor indicate în tabelul adăugat și respinge cererile rămase pentru o justă satisfacție.

15. Curtea consideră în continuare că rata dobânzii implicite ar trebui să se bazeze pe rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene, la care ar trebui adăugate trei puncte procentuale.

Pentru aceste motive, TRIBUNALUL, UNANIMOUS, decide să se alăture cererilor; declară plângerile privind deficiențele procedurilor de revizuire a legalității deținerii admisibile și restul cererii nr. 31367/20 inadmisibil; Deține că aceste plângeri dezvăluie încălcarea articolului 5 § 4 din Convenție cu privire la deficiențele procedurii de revizuire a legalității deținute; deține (a) faptul că Statul pârât trebuie să plătească reclamanților, în termen de trei luni, sumele indicate în tabelul adăugat, care urmează să fie convertite în moneda statului contestat la rata aplicabilă la data decontare; (b) că de la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontarea dobânzilor simple se achită pe sumele de mai sus la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de incumpărare plus trei puncte procentuale; respinge restul cererilor reclamanților pentru o justă satisfacție.

Adoptat în limba engleză, și notificat în scris la 27 octombrie 2022, în conformitate cu art. 2 și 3 din Regulamentul Curții.

Viktoriya Maradudina Darian Pavli Președintele adjunct al Registrului interimar APPENDIX Lista cererilor care prezintă plângeri în temeiul articolului 5 § 4 din Convenție (deficiențe în cadrul procedurii de revizuire a legalității detenției) Nr. cerere nr. Data introducerii Denumirea reclamantului Anul nașterii Curtea de primă instanță și data ordinii de detenție Tribunalul de apel și data deciziei Deficiențe procedurale Suport acordat pentru prejudiciu material și moral și cheltuielile și cheltuielile per reclamant (în euro) [1] 9205/18 11/01/2018 Dmitriy Robertovich BILBULATOV 1968 Curtea Supremă a Republicii Tatarstan, 05/06/2017; Curtea Supremă a Republicii Tatarstan, 05/09/2017 Camera de apel a Curții Supreme a Republicii Tatarstane, 14/07/2017; Camera de apel a Curții Supreme a Republicii Tatarstane, 13/10/2017 lipsa de viteză de reexaminare a detenției (Idalov v. Russia [GC], nr. 5826/03, §§§ 154 58, 22 mai 2012) 500 31367/20 20/10/20 Andrey Sergeyevich NEVOLIN 1981 Curtea de district Sovetskiy a Krasnoyarsk, 22/06/2020 Curtea Regională Krasnoyarsk, 23/07/2020 lipsa rapidă de revizuire a detenției (Idalov c. Rusia [GC], nr. 5826/03, §§ 154-58, 22 mai 2012) 500 [1] Plus orice impozit care poate fi perceput reclamanților.

THIRD SECTION

CASE OF BIKBULATOV AND NEVOLIN v. RUSSIA (Applications nos. 9205/18 and 31367/20 – see appended list) JUDGMENT STRASBOURG 27 October 2022 This judgment is final but it may be subject to editorial revision. In the case of Bikbulatov and Nevolin v. Russia, The European Court of Human Rights (Third Section), sitting as a Committee composed of: Darian Pavli , President, Andreas Zünd , Frédéric Krenc , judges, and Viktoriya Maradudina, Acting Deputy Section Registrar , Having deliberated in private on 6 October 2022, Delivers the following judgment, which was adopted on that date: PROCEDURE

The case originated in applications against Russia lodged with the Court under Article 34 of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms (“the Convention”) on the various dates indicated in the appended table.

The Russian Government (“the Government”) were given notice of the applications. THE FACTS

The list of applicants and the relevant details of the applications are set out in the appended table.

The applicants complained of the deficiencies in proceedings for review of the lawfulness of detention. In application no. 31367/20, the applicant also raised other complaints under the provisions of the Convention. THE LAW

JOINDER OF THE APPLICATIONS

5. Having regard to the similar subject matter of the applications, the Court finds it appropriate to examine them jointly in a single judgment. ALLEGED VIOLATION OF ARTICLE 5 § 4 of the Convention

The applicants complained principally of the deficiencies in proceedings for review of the lawfulness of detention. They relied, expressly or in substance, on Article 5 § 4 of the Convention, which reads as follows: Article 5 § 4 “Everyone who is deprived of his liberty by arrest or detention shall be entitled to take proceedings by which the lawfulness of his detention shall be decided speedily by a court and his release ordered if the detention is not lawful.”

The Court reiterates that Article 5 § 4 of the Convention, in guaranteeing to detained persons a right to institute proceedings to challenge the lawfulness of their detention, also proclaims their right, following the institution of such proceedings, to a speedy judicial decision concerning the lawfulness of detention and the ordering of its termination if it proves unlawful (see Baranowski v. Poland , no. 28358/95, § 68, ECHR 2000-III). Where an individual’s personal liberty is at stake, the Court has very strict standards concerning the State’s compliance with the requirement of speedy review of the lawfulness of detention (see, for example, Mamedova v. Russia , no. 7064/05, § 96, 1 June 2006, where the length of appeal proceedings lasting, inter alia , twenty-six days, was found to be in breach of the “speediness” requirement of Article 5 § 4).

In the leading case of Idalov v. Russia [GC], no. 5826/03, §§ 154 ‑ 58, 22 May 2012, the Court already found a violation in respect of issues similar to those in the present case.

Having examined all the material submitted to it, the Court has not found any fact or argument capable of persuading it to reach a different conclusion on the admissibility and merits of these complaints. Having regard to its case-law on the subject, the Court considers that in the instant case the appeal proceedings for the review of the lawfulness of the applicants’ detention, as set out in the table appended below, cannot be considered compatible with the requirements set out in Article 5 § 4 of the Convention.

10.

These complaints are therefore admissible and disclose a breach of Article 5 § 4 of the Convention.

REMAINING COMPLAINTS

11. In application no. 31367/20 the applicant also raised other complaints under various Articles of the Convention.

12.

The Court has examined the application and considers that, in the light of all the material in its possession and in so far as the matters complained of are within its competence, these complaints either do not meet the admissibility criteria set out in Articles 34 and 35 of the Convention or do not disclose any appearance of a violation of the rights and freedoms enshrined in the Convention or the Protocols thereto. It follows that this part of the application must be rejected in accordance with Article 35 § 4 of the Convention.

APPLICATION OF ARTICLE

41 OF THE CONVENTION

13. Article 41 of the Convention provides: “If the Court finds that there has been a violation of the Convention or the Protocols thereto, and if the internal law of the High Contracting Party concerned allows only partial reparation to be made, the Court shall, if necessary, afford just satisfaction to the injured party.”

14.

Regard being had to the documents in its possession and to its case ‑ law (see, in particular, Oravec v. Croatia, no. 51249/11, §§ 78-80, 11 July 2017; Ayboğa and Others v. Turkey, no. 35302/08, §§ 28-30, 21 June 2016; Doherty v. the United Kingdom, no. 76874/11, §§ 113-15, 18 February 2016; Albrechtas v. Lithuania, no. 1886/06, §§ 87-89, 19 January 2016; and Karaosmanoglu and Özden v. Turkey, no. 4807/08, §§ 89-91, 17 June 2014), the Court considers it reasonable to award the sums indicated in the appended table and rejects the remaining claims for just satisfaction.

15.

The Court further considers it appropriate that the default interest rate should be based on the marginal lending rate of the European Central Bank, to which should be added three percentage points. FOR THESE REASONS, THE COURT, UNANIMOUSLY, Decides to join the applications; Declares the complaints concerning the deficiencies in proceedings for review of the lawfulness of detention admissible and the remainder of the application no. 31367/20 inadmissible; Holds that these complaints disclose a breach of Article 5 § 4 of the Convention concerning the deficiencies in proceedings for review of the lawfulness of detention; Holds (a) that the respondent State is to pay the applicants, within three months, the amounts indicated in the appended table, to be converted into the currency of the respondent State at the rate applicable at the date of settlement; (b) that from the expiry of the above-mentioned three months until settlement simple interest shall be payable on the above amounts at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points;. Dismisses the remainder of the applicants’ claims for just satisfaction. Done in English, and notified in writing on 27 October 2022, pursuant to Rule 77 §§ 2 and 3 of the Rules of Court. Viktoriya Maradudina Darian Pavli Acting Deputy Registrar President APPENDIX List of applications raising complaints under Article 5 § 4 of the Convention (deficiencies in proceedings for review of the lawfulness of detention) No. Application no. Date of introduction Applicant’s name Year of birth First-instance court and date of detention order Appeal instance court and date of decision Procedural deficiencies Amount awarded for pecuniary and non-pecuniary damage and costs and expenses per applicant (in euros) [1] 9205/18 11/01/2018 Dmitriy Robertovich BIKBULATOV 1968 Supreme Court of the Tatarstan Republic, 05/06/2017; Supreme Court of the Tatarstan Republic, 05/09/2017 Appellate Chamber of the Supreme Court of the Tatarstan Republic, 14/07/2017; Appellate Chamber of the Supreme Court of the Tatarstan Republic, 13/10/2017 lack of speediness of review of detention ( Idalov v. Russia [GC], no. 5826/03, §§ 154 ‑ 58, 22 May 2012) 500 31367/20 20/10/2020 Andrey Sergeyevich NEVOLIN 1981 Sovetskiy District Court of Krasnoyarsk, 22/06/2020 Krasnoyarsk Regional Court, 23/07/2020 lack of speediness of review of detention ( Idalov v. Russia [GC], no. 5826/03, §§ 154-58, 22 May 2012) 500 [1] Plus any tax that may be chargeable to the applicants.