CASE OF LIMAREV AND OTHERS v. RUSSIA

A treia secțiune CAUZĂ DE LIMAREV ȘI ALȚII v. RUSSIA (Aplicații nr. 15812/16 și 9874/18) HOTĂRÂREA Strasburg 27 octombrie 2022 Această hotărâre este finală, dar poate fi supusă revizuirii editoriale. În cazul lui Limarev și alții c. Rusia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A treia secțiune), care stă în calitate de comitet compus din: Darian Pavli , Președinte, Andreas Zünd Frédéric Krenc , judecători, și Viktoriya Maradudina, grefierul adjunct al secțiunii interioare, după ce a deliberat în privat la 6 octombrie 2022, pronunță următoarea hotărâre, care a fost adoptată la data respectivă: PROCEDURA Cazul a fost originat în cererile împotriva Rusiei depuse la Curte în temeiul articolului 34 din Convenția pentru Protecția Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale („Convenția”) privind diferitele date indicate în tabelul adăugat. Guvernul Rus („Guvernul”) a fost anunțat de cereri. Lista reclamanților și detaliile relevante ale cererilor sunt prezentate în tabelul anexat. Dl M. Limarev și dna V. Limareva sunt părinții domnului O. Limarev, care a fost condamnat la închisoare pe viață și este reținut într-o colonie corecțională. Reclamanții se plângeau de restricții privind vizitele familiale și apelurile telefonice în temeiul articolului 8 din Convenție. În conformitate cu art. 3 din Convenție, dl O. Limarev s-a plâns, de asemenea, de condițiile inadecvate ale detenției sale în regim strict de închisoare și în conformitate cu art. 3 din Protocolul nr. 1 despre imposibilitatea de a participa la alegeri. Având în vedere subiectul similar al cererilor, Curtea consideră oportun să le examineze în comun într-o singură hotărâre. ÎNCĂLCAREA ALEGATĂ A ARTICOLUL 3 din Convenție, dl O. Limarev, care se plânge în principal de condițiile inadecvate de detenție în regim strict de închisoare. El a invocat, în mod expres sau substanțial, la art. 3 din Convenție, care se citește după cum urmează: art. 3 „Nimeni nu poate fi supus unei torturi sau unui tratament sau pedepsei inumane sau degradante.” Curtea reiterează că statul trebuie să se asigure că o persoană este reținută în condiții care sunt compatibile cu respectul demnității umane, că modalitatea și metoda de executare a măsurii nu îi supune dezgustării sau dificultăților de o intensitate care depășește nivelul inevitabil de suferință inerent la detenție (a se vedea Muršić c. Croația [GC], nr. 7334/13, § 99, 20 octombrie 2016). În Murray v. Olanda ([GC] nr. 10511/10, § 101-04, 26 aprilie 2016), acesta a remarcat importanța principiului reabilitarii și respectul demnității umane garantat de art. 3 din Convenție. Având în vedere aceste principii în hotărârea sa de conducere a N.T. c. Rusia (n. 14727/11, 2 iunie 2020), Curtea a constatat o încălcare a articolului 3 din Convenția, din cauza aplicării nejustificate și prelungite la un condamnat la viață a restricțiilor legale inerente regimului strict de încarcerare. În special, nu s-a satisfacut de segregarea prelungită a reclamantului, de cantitatea foarte limitată de timp permisă pentru exercitarea în aer liber sau de lipsa de orice activitate finală pentru el. Curtea a afirmat că aceste factori au dus la o senzație intensă și prelungită de singurătate și plictisire, care a provocat dificultăți semnificative pentru reclamant și ar putea duce la pierderea abilităților sociale și a caracteristicilor personale individuale, circumstanțele cazului în cauză nu diferă semnificativ de acest caz. Prin urmare, această plângere este admisibilă și dezvăluie încălcarea articolului 3 din Convenție. 8 din Convenția privind restricțiile privind vizitele în familie. Prezenta plângere nu este, vădit nefondată în sensul art. 35 § 3 lit. (a) din Convenție, nici nu este inadmisibilă pe niciun alt motiv. În consecință, aceasta trebuie declarată admisibilă. După examinarea tuturor materialelor dinaintea acesteia, Curtea concluzionează că aceasta dezvăluie, de asemenea, o încălcare a Convenției în lumina constatărilor sale în Khoroshenko c. Rusia [GC], nr. 41418/04, ECHR 2015. 11. Dl O. Limarev s-a plâns, de asemenea, în temeiul articolului 3 din Protocolul nr. 1 la Convenție, cu privire la ineligibilitatea sa de a vota în sau de a sta la alegeri. Având în vedere concluziile sale de mai sus, Curtea consideră că nu este necesar să examineze nici admisibilitatea, nici meritul plângerii rămase (a se vedea, printre altele, Zhirkova și alții c. Rusia [Comitetul], nr. 16203/13 și altele 4, § 48, 30 martie 2021, cu alte referințe. „Dacă Curtea constată că a existat o încălcare a Convenției sau a Protocolelor sale, și în cazul în care dreptul intern al Înaltei părți contractante în cauză permite numai reparații parțiale, Curtea oferă, dacă este necesar, o satisfacție echitabilă părții vătămate.” 13. Respectând documentele în posesiență și jurisprudența sa (a se vedea, în special, Khoroshenko , citat mai sus, § 156 și N.T. , citat mai sus, § 61), Curtea consideră că este rezonabil atribuirea sumelor indicate în tabelul adăugat și respinge restul cererilor pentru o justă satisfacție. 14. Curtea consideră, de asemenea, oportun ca rata dobânzii implicite să se bazeze pe rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene, la care ar trebui adăugate trei puncte procentuale. plângerea inadecvată a condițiilor de detenție în regim strict de închisoare și a restricțiilor privind vizitele familiale și apelurile telefonice admisibile și constată că nu este necesar să se examineze admisibilitatea și meritul plângerii în temeiul articolului 3 din Protocolul nr. 1 privind imposibilitatea de a participa la alegeri; că a existat o încălcare a articolului 3 din Convenție în ceea ce privește condițiile inadecvate de detenție în cadrul unui regim strict de închisoare; deține că a existat o încălcare a articolului 8 din Convenție în ceea ce privește plângerea privind restricțiile privind vizitele familiale și apelurile telefonice ridicate în cadrul jurisprudenței bine stabilite a Curții (a se vedea tabelul apendice); deține (a) că statul pârât trebuie să plătească reclamanților, în termen de trei luni, sumele indicate în tabelul adăugat, care urmează să fie convertite în moneda statului interesat la rata aplicabilă la data decontare; (b) că de la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontarea dobânzilor simple se plătesc pe sumele de mai sus la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de incumprire plus trei puncte procentuale. Adoptat în limba engleză, și notificat în scris la 27 octombrie 2022, în conformitate cu articolele 2 și 3 din Regulamentul Curții. Viktoriya Maradudina Darian Pavli Președintele adjunct al Registrului interimar ANNEXĂ Lista cererilor de depunere a plângerilor în temeiul articolului 3 din Convenție (condiții neadecvate de detenție în regim strict de închisoare) nr. cerere nr. Data introducerii Denumirea reclamantului Anul de naștere Facilitatea de începere și sfârșitul perioadei de detenție în regim strict Alte plângeri în cadrul jurisprudenței bine stabilite Suma atribuită pentru daune și cheltuieli și morale (în euro) [1] 158112/16 04/03/2016 Oleg Maksimovich LIMAREV 1981 Maksim Nikolayevich LIMAREV 1961 Valentina Nikolayevna LIMAREVA 1959 Primul reclamant a fost reținut în Regiunea Autonomă IK-18 Yamalo-Nenetskiy Perioada de detenție a primului reclamant: 18/12/2009 - 24/06/2021 Art. 8 (1) - lipsa de oportunități practice pentru sau restricții privind vizitele în închisoare – primul reclamant și cele două solicitante rămase, părinții săi, se plânge de numărul limitat de vizite și nu se permite apeluri telefonice sub regim strict (Khoroshenko c. Rusia [GC], nr. 41418/04, ECHR 2015). 3.000, pentru primul reclamant; 6.000, în comun pentru toate cele trei solicitante. 9874/18 05/02/2018 Oleg Maksimovich LIMAREV 1981 [1] Plus orice impozit care poate fi taxabil pentru solicitanți.

THIRD SECTION

CASE OF

LIMAREV AND OTHERS v. RUSSIA

(Applications nos. 15812/16 and 9874/18)

JUDGMENT

STRASBOURG

27 October 2022

This judgment is final but it may be subject to editorial revision.

In the case of Limarev and Others v. Russia,

The European Court of Human Rights (Third Section), sitting as a Committee composed of:

Darian Pavli

, President,

Andreas Zünd

,

Frédéric Krenc

, judges,

and Viktoriya Maradudina,

Acting

Deputy Section Registrar,

Having deliberated in private on 6 October 2022,

Delivers the following judgment, which was adopted on that date:

PROCEDURE

1.

The case originated in applications against Russia lodged with the Court under Article

34 of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms (“the Convention”) on the various dates indicated in the appended table.

2.

The Russian Government (“the Government”) were given notice of the applications.

THE FACTS

3.

The list of applicants and the relevant details of the applications are set out in the appended table. Mr M. Limarev and Mrs V. Limareva are parents of Mr O. Limarev, who was sentenced to life imprisonment and is detained in a correctional colony.

4.

The applicants complained of restrictions on family visits and telephone calls under Article

8 of the Convention. Under Article 3 of the Convention Mr O. Limarev also complained of the inadequate conditions of his detention under strict imprisonment regime and under Article 3 of Protocol No.1 about impossibility to participate in elections.

THE LAW

JOINDER OF THE APPLICATIONS

5.

Having regard to the similar subject matter of the applications, the Court finds it appropriate to examine them jointly in a single judgment.

ALLEGED VIOLATION OF ARTICLE 3 of the Convention

6.

Mr O. Limarev complained principally of the inadequate conditions of detention under strict imprisonment regime. He relied, expressly or in substance, on Article 3 of the Convention, which reads as follows:

Article 3

“No one shall be subjected to torture or to inhuman or degrading treatment or punishment.”

7.

The Court reiterates that the State must ensure that a person is detained in conditions which are compatible with respect for human dignity, that the manner and method of the execution of the measure do not subject him or her to distress or hardship of an intensity exceeding the unavoidable level of suffering inherent in detention (see

Muršić v. Croatia

[GC], no. 7334/13, §

99, 20 October 2016). In

Murray v. the Netherlands

([GC] no. 10511/10, §

101-04, 26 April 2016) it noted the importance of the principle of rehabilitation and the respect for human dignity guaranteed by Article 3 of the Convention.

8.

Bearing those principles in mind in its leading judgment of

N.T. v.

Russia

(no. 14727/11, 2 June 2020), the Court found a violation of Article

3 of the Convention on account of unjustified and prolonged application to a life convict of statutory restrictions inherent in the strict regime of imprisonment. In particular, it was not satisfied with the prolonged segregation of the applicant, the very limited amount of time allowed for outdoor exercise or the lack of any purposeful activity for him. The Court stated that those factors had resulted in intense and prolonged feeling of loneliness and boredom, which caused significant distress to the applicant and could result in the loss of social skills and individual personal traits. The circumstances of the case at hand do not significantly differ from that case. The Court therefore does not see any reasons to reach a different conclusion in the present case.

9.

This complaint is therefore admissible and discloses a breach of Article

3 of the Convention.

OTHER ALLEGED VIOLATIONS UNDER WELL-ESTABLISHED CASE-LAW

10.

The applicants complained under Article

8 of the Convention about restrictions on family visits. This complaint is not manifestly ill-founded within the meaning of Article 35 § 3 (a) of the Convention, nor is it inadmissible on any other ground. Accordingly, it must be declared admissible. Having examined all the material before it, the Court concludes that it also discloses a violation of the Convention in the light of its findings in

Khoroshenko v. Russia

[GC], no. 41418/04, ECHR 2015.

11.

Mr O. Limarev also complained under Article 3 of Protocol No. 1 to the Convention about his ineligibility to vote in or stand for elections. Having regard to its findings above, the Court considers that there is no need to examine neither the admissibility nor the merits of the remaining complaint (see, among many others,

Zhirkova and Others v. Russia

[Committee], nos.

16203/13 and 4

others, § 48, 30 March 2021, with further references).

APPLICATION OF ARTICLE

41 OF THE CONVENTION

12.

Article 41 of the Convention provides:

“If the Court finds that there has been a violation of the Convention or the Protocols thereto, and if the internal law of the High Contracting Party concerned allows only partial reparation to be made, the Court shall, if necessary, afford just satisfaction to the injured party.”

13.

Regard being had to the documents in its possession and to its case

‑

law (see, in particular,

Khoroshenko

, cited above, § 156, and

N.T.

, cited above, § 61), the Court considers it reasonable to award the sums indicated in the appended table and dismisses the remainder of the claims for just satisfaction.

14.

The Court further considers it appropriate that the default interest rate should be based on the marginal lending rate of the European Central Bank, to which should be added three percentage points.

FOR THESE REASONS, THE COURT, UNANIMOUSLY,

Decides

to join the applications;

Declares

the complaint of the inadequate conditions of detention under strict imprisonment regime and about the restrictions on family visits and telephone calls admissible and

finds

that it is not necessary to examine the admissibility and merits of the complaint under Article 3 of Protocol No.

1 about impossibility to participate in elections;

Holds

that there has been a breach of Article 3 of the Convention concerning the inadequate conditions of detention under strict imprisonment regime;

Holds

that there has been a violation of Article 8 of the Convention as regards the complaint about restrictions on family visits and telephone calls raised under well-established case-law of the Court (see appended table);

Holds

(a)

that the respondent State is to pay the applicants, within three months, the amounts indicated in the appended table, to be converted into the currency of the respondent State at the rate applicable at the date of settlement;

(b)

that from the expiry of the above-mentioned three months until settlement simple interest shall be payable on the above amounts at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points.

Dismisses

the remainder of the applicants’ claims for just satisfaction.

Done in English, and notified in writing on 27 October 2022, pursuant to Rule

77

§§

2 and

3 of the Rules of Court.

Viktoriya Maradudina

Darian Pavli

Acting Deputy Registrar

President

APPENDIX

List of applications raising complaints under Article 3 of the Convention

(inadequate conditions of detention under strict imprisonment regime)

No.

Application no.

Date of introduction

Applicant’s name

Year of birth

Facility

Start and end date of detention under strict regime

Other complaints under well-established case-law

Amount awarded for pecuniary and non-pecuniary damage and costs and expenses

(in euros)

[1]

15812/16

04/03/2016

Oleg Maksimovich LIMAREV

1981

Maksim Nikolayevich LIMAREV

1961

Valentina Nikolayevna LIMAREVA

1959

The first applicant was detained in

IK-18 Yamalo-Nenetskiy Autonomous Region

The period of detention of the first applicant: 18/12/2009 - 24/06/2021

Art. 8 (1) - lack of practical opportunities for or restriction on prison visits – the first applicant and the remaining two applicants, his parents, complain about limited number of visits and no phone calls allowed under strict regime (

Khoroshenko v. Russia

[GC], no.

41418/04, ECHR 2015).

3,000, to the first applicant;

6,000, jointly to all three applicants.

9874/18

05/02/2018

Oleg Maksimovich LIMAREV

1981

[1]

Plus any tax that may be chargeable to the applicants.