2ra-641/17 — Încasarea pensiei de întreținere

Dosarul nr. 2ra-641/17

Prima instanță: Jud. Buiucani mun. Chișinău: Jud. O. Parfeni

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău: N. Budăi, I. Muruianu, V. Efros

Î N C H E I E R E

03 mai 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele completului, judecător: Valeriu Doagă

Judecătorii: Tamara Chișca-Doneva, Nicolae Craiu

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către

Calnev Galina, prin intermediul avocatului Grișina Lada,

în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Calnev Galina

împotriva lui Calnev Valeriu cu privire la încasarea pensiei de întreținere,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 01 decembrie 2016, prin

care a fost respins apelul declarat de Calnev Galina și s-a menținut hotărârea

judecătoriei Buiucani mun. Chișinău din 26 iulie 2016,

c o n s t a t ă :

La 18 mai 2016 Calnev Galina s-a adresat cu o cerere de chemare în

judecată către Calnev Valeriu cu privire la încasarea pensiei de întreținere.

În motivarea acțiunii a invocat că la 17 mai 1980 a încheiat căsătoria cu

Calnev Valeriu.

La 20 octombrie 2010, din inițiativa soțului Calnev Valeriu, au divorțat,

divorțul fiind înregistrat în registrul Oficiului Stare Civilă sub nr. 523.

La 01 ianuarie 2016, Calnev Galina a devenit pensionar, beneficiind de o

pensie în mărime de 2525,4 lei.

Explică reclamanta că, în fiecare lună este obligată să achite datoriile la

serviciile comunale și suma creditului în mărime de 9500 lei.

Susține că, divorțul s-a petrecut pe cale amiabilă, însă după două luni de la

divorț pârâtul s-a adresat în instanța de judecată cu o cerere de chemare în

judecată cu privire la partajarea averii, iar ea la rândul său a depus o cerere

reconvențională privind partajarea datoriei, toate datoriile fiind obținute în

timpul căsătoriei.

Menționează că, pârâtul nu achită datoriile împreună cu ea, situația

materială fiind una foarte grea.

Invocă prevederile art. 83 alin. e) Codul Familiei potrivit căruia dreptul de

a pretinde întreținere de la fostul soț pe cale judecătorească îl are fostul soț care

necesită sprijin material și a atins vârsta de pensionare, în termen de cel mult

cinci ani din momentul desfacerii căsătorie, dacă soții au fost căsătoriți ce puțin

cincisprezece ani.

Conform art. 84 Codul Familiei este stabilit că cuantumul pensiei de

întreținere încasate de la soț (fost soț) în favoarea celuilalt soț se stabilește de

către instanța judecătorească într-o sumă bănească fixă plătită lunar. La

stabilirea sumei pensiei de întreținere, se ține cont de situația materială și

familială a soților (foștilor soți), de alte circumstanțe importante.

Potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul la un

proces echitabil în fața unei instanțe de judecată independentă și imparțială,

garantat de art. 6 paragraful 1 al Convenției, urmează a fi interpretat prin prisma

Preambulului Convenției, care enunță preeminența principiului supremației

dreptului ca element al patrimoniului comun al statelor contractante.

În conformitate cu art. 6/1 a Convenției Europene pentru apărarea

drepturilor omului și a libertăților fundamentale „orice persoană are dreptul la

judecare în mod echitabil, în mod public și într-un termen rezonabil al cauzei

sale, de către o instanță independentă și imparțială, instituită de lege, care va

hotărî fie asupra încălcării drepturilor și obligațiilor sale cu caracter civil, fie

asupra temeiniciei oricărei acuzații în materie penală îndreptate împotriva sa”.

Solicită reclamanta în baza celor expuse, încasarea din contul lui Calnev

Valeriu începând cu 01 ianuarie 2016 a pensiei de întreținere în mărime de 3000

lei și a cheltuielilor de judecată.

Prin hotărârea Judecătoriei Botanica, mun. Chișinău din 26 iulie 2016,

acțiunea a fost respinsă ca fiind neîntemeiată.

Prima instanță și-a argumentat concluzia prin faptul că, reclamanta nu a

prezentat nici o probă care să dovedească situația grea(precară) a sa, necesitatea

încasării pensiei de întreținere de la fostul soț, că venitul său lunar nu-i suficient

pentru întreținere și necesitățile sale și că pârâtul are venituri.

Totodată, prima instanță a reținut că, din materialele dosarului nu rezultă că

reclamanta ar avea probleme de sănătate, că ar avea la întreținere careva

persoane sau alte circumstanțe.

Prima instanță a considerat că argumentul cu privire la existența un credit

bancar și datorii la serviciile locative-comunale, nu oferă dreptul de a pretinde

întreținere de la fostul soț, or după cum rezultă din conținutul cererii de chemare

în judecată pe marginea pretinselor datorii se va expune instanța de judecată care

este investită cu judecarea pricinii civile în cauză.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 01 decembrie 2016, a fost respins

apelul declarat de Calnev Galina și menținută hotărârea primei instanțe.

La 31 ianuarie 2017, Calnev Galina, prin intermediul avocatului Grișina

Lada a declarat recurs împotriva hotărârii judecătoriei Buiucani mun. Chișinău

din 26 iulie 2016 și a deciziei Curții de Apel Chișinău din 01 decembrie 2016,

solicitând casarea hotărârilor instanțelor ierarhic inferioare și emiterea unei noi

hotărâri prin care să fie admisă acțiunea.

În motivarea recursului, a invocat că cu hotărârea judecătoriei Buiucani

mun. Chișinău și cu decizia Curții de Apel Chișinău nu este de acord, indicând

că în perioada căsătoriei au procurat apartamentul nr. 189, situat pe str. Alba-

Iulia 200, mun. Chișinău.

La 15.07.2007 acest apartament a ars în incendiu, iar ulterior toate bunurile

necesare pentru casă au fost procurate de Calnev Galina, care a fost nevoită să

încheie contract de credit pe perioadă îndelungată cu instituțiile financiare.

Relevă că are datorii pentru achitarea serviciilor comunale privind

întreținerea apartamentului comun, toate aceste datorii fiind obținute în timpul

căsătoriei.

Explică reclamanta că, a achitat toate plățile, inclusiv și serviciile comunale

privind apartamentul în ultimii zece ani, nefiind ajutată de către soț, care peste o

lună de la divorț s-a căsătorit cu o altă persoană, iar peste două luni a depus

cerere de chemare în judecată cu privire la partajarea averii.

Consideră că, instanța de fond nu a atras atenția la faptul că, Calnev Valeriu

s-a eliberat din funcția la propria inițiativă, după depunerea cererii de chemare în

judecată privind încasarea pensiei de întreținere pentru a se eschiva de la

acordarea ajutorului material.

Menționează că, Calnev Valeriu nu este pensionar și potrivit adeverinței

eliberată de Societatea pe acțiuni „Artmet”, deține un salariu lunar în mărime de

5000 lei pentru anul 2016, ceea ce este suficient și pentru întreținerea fostei

soții.

Afirmă că și soția lui Calnev Valeriu a fost eliberată din funcție din propria

inițiativă, deși nu este pensionară și fiind aptă de muncă.

Relatează că, prima instanță a încălcat drepturile fundamentale a membrilor

familiei și soților, deși nu erau temeiuri pentru respingerea cerințelor privind

încasarea pensiei de întreținere până la schimbarea situației materiale a părților.

Invocă în susținerea recursului prevederile art. 432 din Codul de Procedură

Civilă, art. art. 2, 3, 83 alin. e), 84 din Codul Familiei.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2

luni de la data comunicării hotărârii sau deciziei ilegale.

Colegiul reține că, la materialele cauzei este anexată copia scrisorii de

expediere în adresa părților a copiei deciziei integrale a instanței de apel

(f.d.112), însă careva probe privind recepționarea deciziei contestate de către

participanții la proces, lipsesc. Astfel, recursul declarat la data de 31 ianuarie

2017, se consideră depus în termen (f.d.114-118).

La 28 februarie 2017, Curtea Supremă de Justiție a expediat în adresa lui

Calnev Valeriu cererea de recurs cu înștiințarea despre necesitatea depunerii

referinței.

Până la examinarea pricinii, Calnev Valeriu nu a depus referință la cererea

de recurs declarată, prin care să-și exprime opinia referitor la recursul declarat.

Studiind materialele dosarului în raport cu temeiurile invocate în cererea de

recurs, prevederile legale, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de

către Calnev Galina, prin intermediul avocatului Grișina Lada nu se încadrează

în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC, care să justifice

afirmația de ilegalitate a deciziei instanței de apel.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți la

proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de

drept procedural prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC.

Alineatele (2) și (3) ale articolului menționat, prevăd exhaustiv cazurile în

care se consideră că au fost aplicate eronat normele de drept material sau

procedural, iar alin. (4) prevede că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate

la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în

care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în

cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța

judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la

încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la

art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC.

Verificând prin prisma normele de drept citate, Completul Colegiului civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție reține că

recursul declarat de Calnev Galina, prin intermediul avocatului Grișina Lada nu

se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC,

deoarece recurentul nu a invocat nici un temei care ar indica la ilegalitatea

deciziei instanței de apel, ci a formulat doar critici ce se axează asupra soluției

instanțelor inferioare.

Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept

procedural de către instanța de apel, respectiv nu constituie temei de casare a

actului contestat.

Față de cele indicate, Completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că,

procedura admisibilității constă în cercetarea faptului, dacă motivele invocate în

recurs se încadrează în cele prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Sub acest aspect, Completul ține să menționeze că, conform jurisprudenței

CEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie capabil să ofere îndreptarea

situației prezentate în cerere, la fel, recursul trebuie să posede puterea de a

îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell vs Irlanda, 16 aprilie

1991), însă motivele recursului invocate în speță sunt similare celor invocate în

cadrul judecării pricinii, care au fost apreciate corespunzător.

Astfel, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera recursul declarat

de Calnev Galina, prin intermediul avocatului Grișina Lada, ca fiind inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 269-270, 431 alin. (2), 433 lit. a) și 440 alin. (1)

Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție,

d i s p u n e :

Recursul declarat de către Calnev Galina, prin intermediul avocatului

Grișina Lada, se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, judecător Valeriu Doagă

Judecătorii Tamara Chișca-Doneva

Nicolae Craiu