3rh-37/17 — anularea ordinelor, restabilirea în funcție

Prima instanță: Judecătoria Orhei Dosarul nr. 3rh-37/17

Judecător: V. Cupcea

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău

Judecători: N. Traciuc, M. Anton, I. Cotruță

Instanța de recurs: CSJ

Judecători: I. Sîrcu, T. Chișca-Doneva, I. Bejenaru, N. Craiu, I. Druță

Î N C H E I E R E

03 mai 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele ședinței Iulia Sîrcu

Judecători Tamara Chișca-Doneva, Iurie Bejenaru,

Nicolae Craiu, Ion Druță

examinând cererea de revizuire depusă de Domenco Veaceslav,

în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Domenco

Veaceslav împotriva Ministerului Justiției al Republicii Moldova,

Departamentului Instituțiilor Penitenciare, Penitenciarului nr. 17 Rezina privind

anularea ordinelor, restabilirea în funcție, încasarea salariului pentru lipsa forțată

de la serviciu și repararea prejudiciului moral,

împotriva deciziei Curții Supreme de Justiție din 14 decembrie 2016, prin

care a fost admis recursul declarat de Ministerul Justiției al RM, s-a casat decizia

Curții de Apel Chișinău din 21 aprilie 2016, corectată prin încheierea Curții de

Apel Chișinău din 28 aprilie 2016 și s-a menținut hotărârea Judecătoriei Orhei din

18 decembrie 2015,

c o n s t a t ă

La 06 iulie 2015, Domenco Veaceslav s-a adresat cu cerere de chemare în

judecată către Ministerul Justiției, Departamentul Instituțiilor Penitenciare,

Penitenciarul nr. 17 Rezina, prin care a solicitat, inclusiv prin cererea de majorare

a cuantumului pretențiilor: anularea ordinului Ministerului Justiției nr. 243 din 05

iunie 2015 cu privire la aplicarea sancțiunii disciplinare domnului Veaceslav

Domenco; anularea ordinului Ministerului Justiției nr. 257 din 15 iunie 2015;

restabilirea în funcția de șef-adjunct al Penitenciarului nr. 17-Rezina; încasarea

din contul Penitenciarului nr. 17-Rezina a salariului pentru întreaga perioadă de

absență forțată de la muncă în mărime de 56 402,27 lei, încasarea din contul

pîrîților a despăgubirii pentru prejudiciul moral cauzat în sumă de 87 244 lei și

încasarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că, a activat în funcția de șef

adjunct al Penitenciarului nr. 17-Rezina, iar prin ordinul contestat i-a fost aplicată

o sancțiune disciplinară în formă de concediere din sistemul penitenciar din

motivul atitudinii incorecte față de principiile ce guvernează conduita

profesională a personalului, ce au dăunat drepturilor și intereselor legitime ale

colegilor de serviciu și au discreditat statutul de colaborator al sistemului

penitenciar.

Mai indica reclamantul că prin ordinul nr. 243 din 05 iunie 2015 s-a dispus

concedierea sa din funcție de șef-adjunct al Penitenciarului nr. 17-Rezina.

Afirmă reclamantul că nu a comis încălcarea imputată, nu a colectat bani de

la colaboratori în scopul influențării vreunui organ de urmărire penală sau pentru

însușire personală, iar, deoarece astfel de fapte constituie o infracțiune, acesta

putea fi concediat doar după condamnarea sa, până atunci urmând a fi aplicată

prezumția nevinovăției.

Susține reclamantul că, nu a comis nici încălcarea imputată ce viza

impunerea deținutului Goriunov Igor de a colecta informații despre deținuți și

personalul Penitenciarului, iar angajatorul s-a axat doar pe declarațiile acestuia,

neconfirmate prin probe. Explicațiile acestuia fiind contradictorii, deoarece acesta

declara inițial că dispozitivul de înregistrare i-a fost înmânat de unul din deținuți

pentru a verifica de ce nu lucrează iar ulterior, sub presiune, a declarat că 1-a

primit de la reclamant, iar o explicație reclamantului pe marginea acestui fapt nu

i-a fost solicitată, angajatorul încălcând și prevederile art. 208 alin. (2) Codul

Muncii.

Considera reclamantul că nici unul din temeiurile prevăzute de art. 86 alin.

(1) Codul muncii și art. 20 al Legii cu privire la sistemul penitenciar nu se

regăsesc în speță, astfel încât nu existau temeiuri pentru sancționarea sa

disciplinară.

Invocă reclamantul că, ancheta de serviciu a fost efectuată formal, iar

ordinul contestat nu corespunde cerințelor art. 210 alin. (1) Codul Muncii. În

opinia reclamantului prin ordinul nr. 257 din 15 iunie 2015, emis în baza unui

ordin anterior, a fost aplicată o sancțiune disciplinară repetată.

Prin hotărârea Judecătoriei Orhei din 18 decembrie 2015, a fost respinsă ca

fiind neîntemeiată cererea de chemare în judecată înaintată de Domenco

Veaceslav împotriva Ministerului Justiției al RM, Departamentului Instituțiilor

Penitenciare, Penitenciarului nr. 17 Rezina privind anularea ordinului

Ministerului Justiției nr. 243 din 05 iunie 2015 cu privire la aplicarea sancțiunii

disciplinare, anularea ordinului Ministerului Justiției de concediere nr. 257 din 15

iunie 2015, restabilirea în funcția de șef-adjunct al Penitenciarului nr. 17 Rezina,

încasarea salariului pentru lipsa forțată de la serviciu în sumă de 56 402,27 lei și

repararea prejudiciului moral în mărime de 87 244 lei.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 21 aprilie 2016, corectată prin

încheierea Curții de Apel Chișinău din 28 aprilie 2016, s-a admis apelul declarat

de Domenco Veaceslav. S-a casat hotărârea Judecătoriei Orhei din 18 decembrie

2015 și s-a pronunțat o nouă hotărîre, prin care:

-Cererea de chemare în judecată depusă de Domenco Veaceslav împotriva

Ministerului Justiției, Departamentului Instituțiilor Penitenciare, Penitenciarului

nr. 17 Rezina s-a admis parțial;

-S-a anulat ordinul Ministerului Justiției nr. 243 din 05 iunie 2015 cu privire

la aplicarea sancțiunii disciplinare domnului Veaceslav Domenco;

-S-a restabilit Domenco Veaceslav în funcția deținută la data concedierii de

șef adjunct al Penitenciarului nr. 17-Rezina;

-S-a încasat din contul Penitenciarului nr. 17-Rezina în beneficiul lui

Domenco Veaceslav salariul pentru absența forțată de la lucru pentru perioada 05

iunie 2015 – 21 aprilie 2016, calculat de angajator conform modului de calculare

a salariului mediu, aprobat prin hotărârea Guvernului nr. 426 din 26 aprilie 2004.;

-S-a încasat din contul pîrîților Departamentul Instituțiilor Penitenciare,

Penitenciarul nr.17 Rezina în mod solidar în beneficiul lui Domenco Veaceslav

suma de 18 000 lei cu titlu de compensație a prejudiciului moral;

-În rest, cerințele s-au respins.

Nefiind de acord cu decizia menționată, la 17 octombrie 2016, Ministerul

Justiției al Republicii Moldova a declarat recurs, solicitând admiterea recursului,

casarea deciziei Curții de Apel Chișinău din 21 aprilie 2016 și menținerea

hotărârii Judecătoriei Orhei din 18 decembrie 2015.

Prin decizia Curții Supreme de Justiție din 14 decembrie 2016, s-a admis

recursul declarat de Ministerul Justiției al RM, s-a casat decizia Curții de Apel

Chișinău din 21 aprilie 2016, corectată prin încheierea Curții de Apel Chișinău

din 28 aprilie 2016 și s-a menținut hotărârea Judecătoriei Orhei din 18 decembrie

2015.

La 13 martie 2017, Domenco Veaceslav a depus cerere de revizuire,

solicitând admiterea cererii de revizuire, casarea deciziei Curții Supreme de Justiție

din 14 decembrie 2016 și rejudecarea cauzei.

În motivarea cererii de revizuire, invocând prevederile art. 449 lit. b) CPC, a

indicat că Ministerul Justiției al RM a omis termenul de declarare a recursului.

Astfel, consideră revizuientul că aceasta constituie un temei suficient pentru

revizuirea deciziei Curții Supreme de Justiție din 14 decembrie 2016.

Verificând temeiurile invocate în cererea de revizuire în raport cu materialele

cauzei, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții

Supreme de Justiție consideră cererea de revizuire neîntemeiată și care urmează a fi

respinsă ca fiind inadmisibilă din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 453 alin. (1) lit. a) CPC, „după ce examinează cererea

de revizuire, instanța emite încheierea de respingere a cererii de revizuire ca fiind

inadmisibilă”.

În conformitate cu art. 451 alin. (1) CPC, cererea de revizuire se depune în

scris de persoanele menționate la art. 447 CPC, indicându-se în mod obligatoriu

temeiurile consemnate la art. 449 CPC cu anexarea probelor ce le confirmă.

Temeiurile declarării revizuirii sunt expres prevăzute în art. 449 din Codul de

procedură civilă care poartă un caracter exhaustiv.

Instanța de judecată reiterează că, revizuirea este o cale de retractare a

hotărârii și nu de reformare. În cadrul revizuirii nu se verifică legalitatea și

temeinicia hotărârilor adoptate, ci în baza unor temeiuri strict prevăzute de lege are

loc redeschiderea procesului. Prin urmare, nu orice circumstanțe sau fapte pot servi

temei de revizuire, ci doar acelea care întrunesc exigențele legii.

În conformitate cu prevederile art. 449 CPC al RM, revizuirea se declară în

cazul în care:

a) s-a constatat, prin sentință penală irevocabilă, comiterea unei infracțiuni în

legătură cu pricina care se judecă;

b) au devenit cunoscute unele circumstanțe sau fapte esențiale ale pricinii care

nu au fost și nu au putut fi cunoscute revizuientului, dacă acesta dovedește că a

întreprins toate măsurile pentru a afla circumstanțele și faptele esențiale în timpul

judecării anterioare a pricinii;

c) instanța a emis o hotărâre cu privire la drepturile persoanelor care nu au

fost implicate în proces;

e) s-a anulat ori s-a modificat hotărârea, sentința sau decizia instanței

judecătorești care au servit drept temei pentru emiterea hotărârii sau deciziei a

căror revizuire se cere;

e1) a fost aplicată o lege declarată neconstituțională de către Curtea

Constituțională și la judecarea cauzei a fost ridicată excepția de

neconstituționalitate, iar instanța de judecată sau Curtea Supremă de Justiție a

respins cererea privind sesizarea Curții Constituționale sau din hotărârea Curții

Constituționale rezultă că prin aceasta s-a încălcat un drept garantat de Constituție

sau de tratatele internaționale în domeniul drepturilor omului;

g) Curtea Europeană a Drepturilor Omului sau Guvernul Republicii Moldova

a inițiat o procedură de reglementare pe cale amiabilă într-o cauză pendinte

împotriva Republicii Moldova;

h) Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat, printr-o hotărâre, fie

Guvernul Republicii Moldova a recunoscut, printr-o declarație, o încălcare a

drepturilor sau libertăților fundamentale care poate fi remediată, cel puțin parțial,

prin anularea hotărârii pronunțate de o instanță de judecată națională.

În acest context, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit

al Curții Supreme de Justiție reține că argumentele invocate de către Domenco

Veaceslav precum că Ministerul Justiției al RM a omis termenul de declarare a

recursului, nu se încadrează în prevederile art. 449 lit. b) CPC. Colegiul reține că

chestiunea privind termenul de declarare a recursului la caz, a primit aprecierea

corespunzătoare a instanței de recurs, atât la etapa examinării admisibilității

recursului cât și la examinarea în fond a acestuia, instanța de recurs considerând

recursul declarat în termen.

Astfel, argumentele revizuientului nu constituie circumstanțe sau fapte

esențiale a pricinii și respectiv, nu cad sub incidența art. 449 CPC.

Sintetizând elementele de admisibilitate a cererii de revizuire, pentru

temeiurile arătate, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al

Curții Supreme de Justiție constată că cererea de revizuire înaintată de către

Domenco Veaceslav este inadmisibilă având în vedere că, temeiurile invocate nu-și

găsesc încadrare în prevederile art. 449 CPC.

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții

Supreme de Justiție consideră că admiterea cererii de revizuire ar contravine și

principiului securității raporturilor juridice, care presupune respectul față de

principiul lucrului judecat și ar constitui o violare a art. 6 §1 al Convenției

Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale.

În susținerea opiniei enunțate, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție invocă și hotărârile Curții

Europene a Drepturilor Omului în cazul Roșca contra Moldovei din 25 februarie

2005 și în cazul Popov (nr.2) contra Moldovei din 06 decembrie 2005, în care

Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reiterat că securitatea raporturilor

juridice presupune respectarea principiului caracterului irevocabil al hotărârilor

judecătorești, care cere ca nici o parte să nu aibă dreptul să solicite revizuirea unei

hotărîri irevocabile și obligatorii doar cu scopul de a obține o reexaminare și o nouă

determinare a cauzei. Competența instanțelor ierarhic superioare de revizuire

trebuie exercitată pentru a corecta erorile judiciare și omisiunile justiției, dar nu

pentru a efectua o nouă examinare. Revizuirea nu ar trebui apreciată ca un recurs

deghizat. O distanțare de la principiul respectiv este justificată doar atunci cînd este

determinată de circumstanțe cu caracterele substanțiale și obligatorii.

Astfel, din considerentele menționate Colegiul civil, comercial și de

contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de

a respinge cererea de revizuire ca fiind inadmisibilă.

În conformitate cu art. 269-270, art. 453 alin. (1) lit. a) CPC, Colegiul civil,

comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție,

d i s p u n e :

Se respinge ca fiind inadmisibilă cererea de revizuire depusă de Domenco

Veaceslav împotriva deciziei Curții Supreme de Justiție din 14 decembrie 2016,

emise în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Domenco

Veaceslav împotriva Ministerului Justiției al Republicii Moldova, Departamentului

Instituțiilor Penitenciare, Penitenciarului nr. 17 Rezina privind anularea ordinelor,

restabilirea în funcție, încasarea salariului pentru lipsa forțată de la serviciu și

repararea prejudiciului moral.

Încheierea nu se supune nici unei căi de atac.

Președintele ședinței Iulia Sîrcu

Judecătorii: Tamara Chișca-Doneva

Iurie Bejenaru

Nicolae Craiu

Ion Druță