3ra-1708/16 — anularea ordinelor, restabilirea în funcție, încasarea salariului pentru lipsa forțată de la serviciu

3ra-1708/16 — anularea ordinelor, restabilirea în funcție, încasarea salariului pentru lipsa forțată de la serviciu (Curtea Supremă de Justiție, 2016)

Prima instanță: Judecătoria Orhei Dosarul nr. 3ra-1708/16

Judecător: V. Cupcea

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău

Judecători: N. Traciuc, M. Anton, I. Cotruță

D E C I Z I E

14 decembrie 2016 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele ședinței, judecătorul Iulia Sîrcu

Judecători Tamara Chișca-Doneva, Iurie Bejenaru,

Nicolae Craiu, Ion Druță

examinînd recursul declarat de către Ministerul Justiției al Republicii Moldova,

în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Domenco

Veaceslav împotriva Ministerului Justiției al Republicii Moldova, Departamentul

Instituțiilor Penitenciare, Penitenciarul nr. 17 Rezina privind anularea ordinelor,

restabilirea în funcție, încasarea salariului pentru lipsa forțată de la serviciu și

repararea prejudiciului moral,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 21 aprilie 2016, prin care a fost

admis apelul declarat de Domenco Veaceslav, a fost casată hotărîrea Judecătoriei

Orhei din 18 decembrie 2015 și emisă o hotărîre nouă,

c o n s t a t ă

La 06 iulie 2015, Domenco Veaceslav s-a adresat cu cerere de chemare în

judecată către Ministerul Justiției, Departamentul Instituțiilor Penitenciare,

Penitenciarul nr. 17 Rezina prin care a solicitat, inclusiv prin cererea de majorare a

cuantumului pretențiilor: anularea ordinului Ministerului Justiției nr. 243 din 05

iunie 2015 cu privire la aplicarea sancțiunii disciplinare domnului Veaceslav

Domenco; anularea ordinului Ministerului Justiției nr. 257 din 15 iunie 2015;

restabilirea în funcția de șef-adjunct al Penitenciarului nr. 17-Rezina; încasarea din

contul Penitenciarului nr. 17-Rezina a salariului pentru întreaga perioadă de absență

forțată de la muncă în mărime de 56 402,27 lei, încasarea din contul pîrîților a

despăgubirii pentru prejudiciul moral cauzat în sumă de 87 244 lei și încasarea

cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că, a activat în funcția de șef adjunct

al Penitenciarului nr. 17-Rezina, iar prin ordinul contestat i-a fost aplicată o

sancțiune disciplinară în formă de concediere din sistemul penitenciar din motivul

atitudinii incorecte față de principiile ce guvernează conduita profesională a

personalului, ce au dăunat drepturilor și intereselor legitime ale colegilor de serviciu

și au discreditat statutul de colaborator al sistemului penitenciar.

Mai indica reclamantul că prin ordinul nr. 243 din 05 iunie 2015 s-a dispus

concedierea sa din funcție de șef-adjunct al Penitenciarului nr. 17-Rezina.

Afirmă reclamantul că, nu a comis încălcarea imputată, nu a colectat bani de la

colaboratori în scopul influențării vreunui organ de urmărire penală sau pentru

însușire personală, iar deoarece astfel de fapte constituie o infracțiune, acesta putea fi

concediat doar după condamnarea sa, pînă atunci urmînd a fi aplicată prezumția

nevinovăției.

Susține reclamantul că, nu a comis nici încălcarea imputată ce viza impunerea

deținutului Goriunov Igor de a colecta informații despre deținuți și personalul

Penitenciarului, iar angajatorul s-a axat doar pe declarațiile acestuia, neconfirmate

prin probe. Explicațiile acestuia fiind contradictorii, deoarece acesta declara inițial că

dispozitivul de înregistrare i-a fost înmînat de unul din deținuți pentru a verifica de

ce nu lucrează iar ulterior, sub presiune, a declarat că 1-a primit de la reclamant, iar o

explicație reclamantului pe marginea acestui fapt nu i-a fost solicitată, angajatorul

încălcînd și prevederile art. 208 alin. (2) Codul Muncii.

Considera reclamantul că nici unul din temeiurile prevăzute de art. 86 alin. (1)

Codul muncii și art. 20 al Legii cu privire la sistemul penitenciar, astfel încît nu

existau temeiuri pentru sancționarea sa disciplinară.

Invocă reclamantul că, ancheta de serviciu a fost efectuată formal, iar ordinul

contestat nu corespunde cerințelor art. 210 alin. (1) Codul Muncii. În opinia

reclamantului prin ordinul nr. 257 din 15 iunie 2015, emis în baza unui ordin

anterior, a fost aplicată o sancțiune disciplinară repetată.

Prin hotărîrea Judecătoriei Orhei din 18 decembrie 2015, a fost respinsă ca fiind

neîntemeiată cererea de chemare în judecată înaintată de Domenco Veaceslav

împotriva Ministerului Justiției al RM, Departamentul Instituțiilor Penitenciare,

Penitenciarul nr. 17 Rezina privind anularea ordinului Ministerului Justiției nr. 243

din 05 iunie 2015 cu privire la aplicarea sancțiunii disciplinare, anularea ordinului

Ministerului Justiției de concediere nr. 257 din 15 iunie 2015, restabilirea în funcția

de șef-adjunct al Penitenciarului nr. 17 Rezina, încasarea salariului pentru lipsa

forțată de la serviciu în sumă de 56 402,27 lei și repararea prejudiciului moral în

mărime de 87 244 lei.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 21 aprilie 2016, corectată prin

încheierea Curții de Apel Chișinău din 28 aprilie 2016, s-a admis apelul declarat de

Domenco Veaceslav. S-a casat hotărîrea Judecătoriei Orhei din 18 decembrie 2015 și

s-a pronunțat o nouă hotărîre, prin care:

-Cererea de chemare în judecată depusă de Domenco Veaceslav împotriva

Ministerului Justiției, Departamentului Instituțiilor Penitenciare, Penitenciarul nr. 17

Rezina s-a admis parțial;

-S-a anulat ordinul Ministerului Justiției nr. 243 din 05 iunie 2015 cu privire la

aplicarea sancțiunii disciplinare domnului Veaceslav Domenco;

-S-a restabilit Domenco Veaceslav în funcția deținută la data concedierii de șef

adjunct al Penitenciarului nr. 17-Rezina;

-S-a încasat din contul Penitenciarului nr. 17-Rezina în beneficiul lui Domenco

Veaceslav salariul pentru absența forțată de la lucru pentru perioada 05 iunie 2015 –

21 aprilie 2016, calculat de angajator conform modului de calculare a salariului

mediu, aprobat prin hotărîrea Guvernului nr. 426 din 26 aprilie 2004.;

-S-a încasat din contul pîrîților Departamentul Instituțiilor Penitenciare,

Penitenciarul nr.17 Rezina în mod solidar în beneficiul lui Domenco Veaceslav suma

de 18 000 lei cu titlu de compensație a prejudiciului moral;

-În rest, cerințele s-au respins.

Nefiind de acord cu decizia menționată, la 17 octombrie 2016, Ministerul

Justiției al Republicii Moldova a declarat recurs, solicitînd admiterea recursului,

casarea deciziei Curții de Apel Chișinău din 21 aprilie 2016 și menținerea hotărîrii

Judecătoriei Orhei din 18 decembrie 2015.

În motivarea recursului, cu reiterarea motivelor de fapt și de drept, recurentul a

indicat că decizia instanței de apel este ilegală și neîntemeiate, fiind emisă cu

aplicarea eronată a normelor de drept material, concluziile instanței fiind în

contradicție cu circumstanțele pricinii.

La 28 noiembrie 2016, Domenco Veaceslav a prezentat referință pe marginea

recursului declarat, solicitînd respingerea acestuia ca inadmisibil și neîntemeiat, cu

menținerea fără modificări a deciziei contestate.

Conform art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la

data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale.

Avînd în vedere că din materialele dosarului nu rezultă la ce dată a fost

expediată copia deciziei integrale a instanței de apel în adresa părților la (f.d. 178),

cît și faptul că la materialele cauzei nu sunt careva probe privind recepționarea

acesteia, recursul Ministerului Justiției al RM se consideră declarat în termen.

În conformitate cu art. 440 alin. (2) CPC, prin încheierea Curții Supreme de

Justiție din 30 noiembrie 2016, recursul a fost declarat admisibil.

La 12 decembrie 2016, Domenco Veaceslav a prezentat referință suplimentară,

solicitînd respingerea recursului declarat de Ministerul Justiției și menținerea

deciziei instanței de apel.

În conformitate cu art. 444 CPC prezentul recurs se examinează fără prezența

părților.

Examinând argumentele invocate în cererea de recurs, în raport cu materialele

cauzei și referințele prezentate, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră recursul declarat de către

Ministerul Justiției al Republicii Moldova ca fiind întemeiat, care urmează a fi

admis, cu casarea deciziei instanței de apel și menținerea hotărârii primei instanțe,

din următoarele considerente.

Conform art. 442 alin. (1) CPC „Judecînd recursul declarat împotriva deciziei

date în apel, instanța verifică, în limitele invocate în recurs și în baza referinței

depuse de către intimat, legalitatea hotărârii atacate, fără a administra noi dovezi.”

Conform art. 445 alin. (1) lit. f) CPC, „instanța de recurs după ce examinează

recursul este în drept să admită recursul, să caseze decizia instanței de apel și să

mențină hotărârea primei instanțe”.

Colegiul reține că, conform materialelor dosarului cât și a circumstanțelor de

fapt constatate pe parcursul examinării cauzei în instanțele inferioare, reclamantul-

intimat Domenco Veaceslav a activat în funcție de Șef-adjunct al Penitenciarului nr.

17 Rezina. Prin Raportul informativ nr. 60c din 21 aprilie 2015, parvenit în adresa

Direcției securitate internă din cadrul Departamentului Instituțiilor Penitenciare, s-a

indicat că, în cadrul Penitenciarului nr. 17 Rezina se comit acțiuni ilegale

manifestate prin estorcare de mijloace financiare sub diverse pretexte denaturate. În

acest sens, Direcția securitate internă a dispus efectuarea investigațiilor de serviciu în

vederea verificării informației indicate. Prin încheierea nr. 15/2427 din 02.06.2015,

asupra efectuării cercetării de serviciu cu privire la ilegalitățile comise de către Șeful

adjunct al Penitenciarului nr. 17 Rezina, maior de justiție Veaceslav Domenco, s-a

stabilit că șeful adjunct al Penitenciarului nr. 17 Rezina, Veaceslav Domenco, a

extorcat mijloace financiare de la mai mulți angajați ai instituției penitenciare.

Concomitent s-a stabilit că Veaceslav Domenco este implicat în săvârșirea altor

acțiuni ilegale manifestate prin facilitarea pătrunderii obiectelor interzise spre

posesie și utilizarea pe teritoriul instituției penitenciare.

Prin ordinul nr. 243 din 05 iunie 2015 „Cu privire la aplicarea sancțiunii

disciplinare domnului Veaceslav Domenco”, reclamantului-intimat i-a fost aplicată

sancțiunea disciplinară - concedierea din sistemul penitenciar din motivul atitudinii

incorecte față de principiile care guvernează conduita profesională a personalului,

soldată cu săvârșirea unor fapte și acțiuni incompatibile cu aflarea în serviciu, care

au dăunat drepturilor și intereselor legitime ale colegilor de serviciu și au discreditat

statutul de colaborator al sistemului penitenciar.

Prin ordinul nr. 257 din 15 iunie 2015 „Cu privire la personal”, reclamantul-

intimat Domenco Veaceslav a fost concediat în rezervă, conform art. 20 pct. 8 al

Legii cu privire la sistemul penitenciar, începând cu 15 iunie 2015, în temeiul

Ordinului Ministerului Justiției nr. 243 din 05 iunie 2015 pentru săvârșirea unor

fapte ce discreditează statutul de colaborator al sistemului penitenciar.

În acest sens, Colegiul reține că în conformitate cu art. 1 alin. (2) al Legii

contenciosului administrativ, orice persoana care se consideră vătămată într-un drept

al său, recunoscut de lege, de către o autoritate publici printr-un act administrativ se

poate adresa instanței de contencios administrativ competent pentru a obține

anularea actului, recunoașterea dreptului pretins și repararea pagubei ce i-a fost

cauzată.

Conform art. 25 alin (1) lit. a) al Legii contenciosului administrativ, judecând

acțiunea, instanța de contencios administrativ adoptă hotărârea de respingerea

acțiunii ca fiind nefondată.

Conform art. 206 alin. (1) lit. d) și alin. (5) Codul muncii, pentru încălcarea

disciplinei de muncă angajatorul are dreptul să aplice față de salariat sancțiunea

disciplinară concedierea. La aplicarea sancțiunii disciplinare, angajatorul trebuie să

țină cont de gravitatea abateri disciplinare comise și de alte circumstanțe obiective.

Conform art. 20 pct. 8) al Legii nr. 1036 „Cu privire la sistemul penitenciar”

din 17.12.1996, colaboratorul sistemului penitenciar poate fi concediat la inițiativa

conduceri pentru săvârșirea unei fapte ce discreditează statutul de colaborator al

sistemului penitenciar.

Conform art. 24 alin. (1) lit. g) al aceleiași legi, colaboratorilor sistemului

penitenciar le poate fi aplicată sancțiunea disciplinară concedierea.

Conform art. 1 al Statutului disciplinar al colaboratorilor sistemului penitenciar

al Ministerului Justiției, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 308 din 19.03.1998,

disciplina colaboratorilor sistemului penitenciar constă în respectarea și executarea

strictă a ordinii, regulilor stabilite prin legislația în vigoare. Drept bază a disciplinei

servesc obligația fiecărui colaborator de a-și îndeplini cu responsabilitate atribuțiile

lor de serviciu.

Conform art. 2 al respectivului Statut, disciplina obligă pe fiecare colaborator

să respecte cu strictețe Constituția Republicii Moldova, legislația în vigoare și

Jurământul, să execute întocmai și la timp prevederile statutului, regulamentelor și

instrucțiunilor, să fie onest și obiectiv să respecte șefii superiori în funcție și grad, să

le acorde ajutor în întărirea disciplinei și asigurarea ordinii regulamentare, să aibă o

conduită demnă la serviciu, să contribuie activ la menținerea prestigiului

colaboratorilor sistemului penitenciar.

Conform art. 4 al Statutului disciplinar, șeful poartă răspundere pentru starea

disciplinară și ordinea regulamentară din subdiviziunea pe care o conduce, el trebuie

să fie exemplu în respectarea strictă a prevederilor Constituției Republicii Moldova,

a normelor de drept, Jurământului, statutelor, regulamentelor și instrucțiunilor de

serviciu, să aibă o conduită ireproșabilă în toate împrejurările, să educe subordonații

săi în spiritul întăririi continue a ordinii de drept, să dezvolte la subordonați simțul

datoriei și onoarei de colaborator al sistemului penitenciar, să-și cunoască

subordonații sub toate aspectele și să le fie îndrumător permanent, să fie corect în

relațiile cu subordonații și să nu le jignească demnitatea personală, să dea ordine

legale.

Totodată, Colegiul reține că potrivit pct. 46 al Regulamentului cu privire la

satisfacerea serviciului de către laboratorii sistemului penitenciar al Ministerului

Justiției, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 950 din 14.10.1997, prevede că

persoanele efectivului de trupă și corpului de comandă din sistemul penitenciar sânt

obligate să respecte cu strictețe legislația, cerințele jurământului, statutelor, să țină la

autoritatea de colaborator al sistemului penitenciar, să respecte ordinea de statut, să

respecte șefii și persoanele mai mari în grad, să fie cinstiți și sinceri, să servească ca

exemplu în respectarea normelor morale și de comportare exemplară.

În această conjunctură de norme legale, Colegiul menționează că instanța de

fond, legal și întemeiat a ajuns la concluzia că ancheta de serviciu corect a constatat

abaterea disciplinară comisă de reclamantul-intimat ca urmare a ignorării sarcinilor

și atribuțiilor de serviciu, manifestată prin extorcarea mijloacelor financiare de la

angajații instituției penitenciare și facilitarea pătrunderii obiectelor interzise spre

posesie și utilizarea pe teritoriul instituției penitenciare, astfel că ordinele contestate

de reclamant sunt legitime și întemeiate, iar temeiuri plauzibile pentru anularea

acestora nu au fost prezentate.

Colegiul reține și faptul că nu poate fi reținut argumentul reclamantului-intimat

precum că ordinul de concediere este ilegal și urmează a fi anulat pentru că

constatările ce stau la baza emiterii ordinului, țin de competența organului de

urmărire penală și a instanței de judecată, deoarece Direcția securitate internă din

cadrul Departamentului Instituțiilor Penitenciare, la pornirea anchetei de serviciu, a

cercetat faptele săvârșite de Domenco Veaceslav din punct de vedere disciplinar.

Astfel, instanța de fond justificat a notat că reclamantul-intimat a fost concediat

pentru comiterea unei abateri disciplinare, dar nu pentru comiterea unei fapte

susceptibile de răspundere penală, mai mult ca atât, existența unei sentințe de

condamnare nu este o condiție obligatorie pentru constatarea unei abateri

disciplinare.

În această ordine de idei, Colegiul menționează că prin ordonanța Procuraturii

Militare Chișinău din 07 august 2015, Domenco Veaceslav a fost scos de sub

urmărirea penală și clasat procesul penal, deoarece în acțiunile acestuia de colectare

a banilor de la subalterni, nu sunt întrunite semnele laturii obiective a infracțiunii

prevăzute de art. 190 alin. (1) Cod Penal, adică însușirea de către el a sumei primite

de la părțile vătămate, dat fiind faptul că el a restituit ultimilor sumele colectate.

Astfel, instanța de fond întemeiat a concluzionat că ordonanța respectivă încă o

dată confirmă abaterea disciplinară comisă de Domenco Veaceslav prin colectarea

sumelor bănești de la subalterni, pentru care a fost concediat, la fel ca și ordonanța

Procuraturii Militare Chișinău din 07 august 2015 prin care s-a refuzat în pornirea

urmăririi penale în privința lui Domenco Veaceslav pe motiv că fapta lui nu

întrunește elementele infracțiunii, deoarece nu sunt întrunite elementele componenței

de infracțiune prevăzute de art. 327 alin.(1) Cod Penal, totodată, în ordonanța

respectivă este specificat că anume Domenco Veaceslav a transmis deținutului

Goriunov dispozitivul de înregistrare audio - video și nu a fost cauzat nici un

prejudiciu penitenciarului sau șefului penitenciarului pe motiv că însuți deținutul nu

a dorit să accepte colaborarea cu Domenco Veaceslav.

Sintetizând circumstanțele de fapt respective, Colegiul reține ca fiind

întemeiate concluziile instanței de fond conform cărora, atât colectarea sumelor

bănești de la subalterni, cât și transmiterea către deținut a dispozitivului de

înregistrare audio - video, folosirea căruia este interzisă în instituția penitenciară,

constituie abatere disciplinară, comisă de Domenco Veaceslav, confirmată pe deplin

prin înscrisurile din dosar.

Colegiul menționează și faptul că argumentul reclamantului-intimat conform

căruia a fost concediat în perioada aflării în concediu medical, adică cu încălcarea

prevederilor art. 86 alin. (2) Codul Muncii, este unul neîntemeiat, or în ordinul

contestat este indicat expres că acesta va intra în vigoare la momentul revenirii lui

Domenco Veaceslav din concediu de boală.

Totodată este neîntemeiat și nu poate fi reținut nici argumentul reclamantului-

intimat precum că angajatorul nu a avut acordul scris al comitetul sindical pentru a-l

concedia, din considerentele ce urmează:

Conform art. 87 alin. (1) Codul Muncii, concedierea salariaților membri de

sindicat în cazurile stipulate la art. 86 alin. (1) lit. c), d), e), g) și h) poate avea loc

doar cu acer preliminar scris al organului (organizatorului) sindical din unitate. În

celelalte cazuri, concedierea se admite cu consultarea prealabilă a organului

(organizatorului) sindical din unitate.

Astfel, este întemeiat raționamentul instanței de fond că norma legală citată

stabilește expres și exhaustiv cazurile în care este necesar acordul preliminar scris al

organului sindical la concedierea angajatului, totodată la caz, reclamantul-intimat a

fost concediat în temeiul art. 20 pct. (8) al Legii cu privire la sistemul penitenciar,

adică în baza unei legi speciale, care nu prevede acordul scris al organului sindical la

concedierea angajatului.

În acest sens, Colegiul menționează că instanța de apel a aplicat eronat

prevederile alin. (1) art. 87 din Codul Muncii, concluzionând că prevederile art. 87

din Codul Muncii sunt aplicabile speței, or, relațiile de muncă dinte colaboratorii

sistemului penitenciar precum, angajarea, eliberarea și aplicarea sancțiunilor

disciplinare sunt guvernate strict de legea specială, Legea cu privire la sistemul

penitenciar nr. 1036 din 17.12.1996.

Mai mult ca atât, Colegiul reiterează că, prevederile legii speciale prevăd

dreptul angajatorului de a aplica sancțiunile disciplinare proporționale încălcărilor

admise și constatate în cadrul anchetei de serviciu. Prin urmare, art. 24 din Legea cu

privire la sistemul penitenciar, expres prevede sancțiuni care pot fi aplicate

salariatului pentru încălcările de disciplina. În speță, în cadrul anchetei de serviciu au

fost elucidate acțiunile ilegale ale intimatului care cad sub incidența prevederilor art.

20 alin. 7) din legea citată. În acest sens, pentru comiterea unei singure fapte grave,

angajatorul Ministerul Justiției întemeiat a aplicat sancțiunea disciplinară

corespunzătoare - concedierea din sistemul penitenciar în temeiul lit. g) alin. (1) art.

24 din Legea cu privire la sistemul penitenciar.

Colegiul consideră necesar de a menționa și faptul că la examinarea cererii de

apel declarată de către Domenco Veaceslav, instanța de apel eronat a concluzionat

precum că, Ministerul Justiției la emiterea ordinului contestat a omis termenul de o

lună, stabilit pentru aplicarea sancțiunii disciplinare.

În acest sens, Colegiul reține ca fiind întemeiate argumentele recurentului că

instanța de apel nu a luat în considerare faptul că cercetarea de serviciu a fost dispusă

la data de 11.05.2015, drept urmare a parvenirii informațiilor respective de la șeful

Penitenciarului nr. 17 Rezina, iar încheierea prin care a fost constatată și s-a

demonstrat abaterea disciplinară imputată intimatului, a fost emisă la data de

02.06.2015, fiind înregistrată cu nr. 15/2427. Astfel, sancțiunea disciplinară se

aplică, de regulă, imediat după constatarea abaterii disciplinare, dar nu mai târziu de

o lună din ziua constatării ei, fără a lua în calcul timpul aflării salariatului în

concediul anual de odihnă, în concediul de studii sau în concediul medical.

La caz, abaterea disciplinară a fost constatată prin încheierea nr. 15/2427

întocmită de către Direcția securitate internă a Departamentului Instituțiilor

Penitenciare aprobată la data de 02.06.2015, în temeiul căreia a și fost emis Ordinul

nr. 243 din 05.06.2015. Or, încheierea nominalizată a fost întocmită ca urmare a

efectuării anchetei de serviciu, în cadrul căreia au fost analizate circumstanțele de

fapt, coroborate explicațiile colaboratorilor instituției penitenciare și cercetate

materialele pertinente, fapt care a permis constatarea abaterii disciplinară și ca

urmare a servit temei pentru înaintarea propunerii de a sancționa colaboratorii

anchetați.

În această ordine de idei, Colegiul menționează că termenul de 30 de zile a fost

respectat, iar sancțiunea a fost aplicată în termen de 3 zile de la data constatării

abaterii disciplinare, prin încheierea nr. 15/2427 din 02.06.2015.

Totodată, Colegiul menționează că in situația în care s-a stabilit incontestabil

legalitatea ordinelor contestate de reclamantul-intimat Domenco Veaceslav, lipsesc

temeiuri pentru admiterea solicitărilor privind restabilirea în funcție, încasarea de la

pârâtul-recurent a salariului pentru perioada absenței forțate de la lucru, repararea

prejudiciului moral și încasarea cheltuielilor judecată, respectiv cererea de chemare

în judecată urmează a fi respinsă integral ca fiind neîntemeiată.

Astfel, Colegiul apreciază decizia Curții de Apel Chișinău din 21 aprilie 2016,

corectată prin încheierea din 28 aprilie 2016, ca fiind emisă cu aplicarea eronată a

normelor de drept material menționate anterior, urmînd a fi casată, și menținută

hotărârea Judecătoriei Orhei din 18 decembrie 2015, prin care acțiunea a fost

respinsă.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. f), art. 445 alin. (3) CPC, Colegiul civil,

comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție

d e c i d e :

Se admite recursul declarat de către Ministerul Justiției al Republicii Moldova.

Se casează decizia Curții de Apel Chișinău din 21 aprilie 2016, corectată prin

încheierea Curții de Apel Chișinău din 28 aprilie 2016 și se menține hotărârea

Judecătoriei Orhei din 18 decembrie 2015, emisă în pricina civilă la cererea de

chemare în judecată depusă de Domenco Veaceslav împotriva Ministerului Justiției

al Republicii Moldova, Departamentul Instituțiilor Penitenciare, Penitenciarul nr. 17

Rezina privind anularea ordinelor, restabilirea în funcție, încasarea salariului pentru

lipsa forțată de la serviciu și repararea prejudiciului moral.

Decizia este irevocabilă din momentul emiterii.

Președintele ședinței,

judecătorul Iulia Sîrcu

Judecătorii: Tamara Chișca-Doneva

Iurie Bejenaru

Nicolae Craiu

Ion Druță