3ra-1668/16 — anularea ordinului, restabilirea în funcție

Judecătoria Centru, mun. Chișinău Dosarul nr.3ra-1668/16

Judecător: N.Mamaliga

Curtea de Apel Chișinău

Judecători: N.Budăi, I.Muruianu, V.Efros

Î N C H E I E R E

28 decembrie 2016 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului Valeriu Doagă,

Judecători Sveatoslav Moldovan și Iuliana Oprea

soluționând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către

Serviciul Vamal al Republicii Moldova,

în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de către Poloz

Andrei împotriva Serviciului Vamal al Republicii Moldova cu privire la anularea

ordinului de sancționare disciplinară, restabilirea în funcția deținută, încasarea

salariului mediu pentru perioada de absență forțată de la lucru, repararea

prejudiciului moral și încasarea cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 07 iulie 2016,

C O N S T A T Ă :

La 01 septembrie 2015, Poloz Andrei a înaintat cerere de chemare în judecată

împotriva Serviciului Vamal al Republicii Moldova cu privire la anularea ordinului

Serviciului Vamal al Republicii Moldova nr.761-p din 27 iulie 2015; restabilirea în

funcția deținută anterior; încasarea salariului mediu pentru lipsa forțată de la

serviciu; încasarea prejudiciului moral în mărime de 15 000 lei și a cheltuielilor

pentru asistență juridică.

În motivarea cererii de chemare în judecată, reclamantul a indicat că, prin

ordinul Serviciului Vamal al Republicii Moldova nr.761-p din 27 iulie 2015 a fost

sancționat disciplinar cu eliberarea din serviciu, în temeiul art. 26 lit. g), art. 43 alin.

(2) lit. h) și art. 46 lit. d) din Legea serviciului în organele vamale nr.1150 din

20.07.2000, pentru nerespectarea modului stabilit de perfectare a documentelor

aferente operațiunilor vamale.

Consideră că, ordinul de sancționare este ilegal și urmează a fi anulat, deoarece

sancțiunea disciplinară se aplică, de regulă, imediat după constatarea abaterii

disciplinare, dar nu mai târziu de o lună din ziua constatării ei, fără a lua în calcul

timpul aflării salariatului în concediul anual de odihnă, în concediul de studii sau în

concediul medical.

Menționează că, ziua constatării abaterii, de la care începe să curgă termenul de

o lună, se consideră ziua în care despre abatere a aflat conducătorul unității sau o

altă persoană, căreia conform serviciului îi este subordonat salariatul indiferent de

faptul dacă această persoană, în conformitate cu legislația, are sau nu dreptul de a

aplica sancțiuni disciplinare.

1

Însă, aceste prevederi nu au fost respectate de angajator, deși au un caracter

imperativ, fapt ce demonstrează ilegalitatea ordinului contestat.

Pretinde că, a exercitat onest și în conformitate cu textul legii atribuțiile de

serviciu, fapt pentru care a fost sancționat fară temei. Prin urmare, învinuirile ce-i

sunt imputate reclamantului prin intermediul ordinului de sancționare nu sunt

temeinice.

Comunică că, în ordinul de sancționare nu este indicată descrierea încălcării

sau cel puțin operațiunile pe care acesta nu le-a făcut sau le-a făcut ilegal.

Consideră că, prin concediere i-au fost cauzate daune morale care constau în

suferințe psihice manifestate prin epuizare emoțională în legătură cu pierderea

locului de muncă și lipsa posibilității de a activa pe viitor în serviciul vamal, precum

și de faptul lipsirii de posibilitatea de a demonstra legitim nevinovăția în cursul

anchetei de serviciu, cât și prin dereglarea somnului. I-a fost lezată demnitatea,

onoarea și reputația profesională, evidențiate prin afectarea prestigiului în cadrul

serviciului, prin învinuirile care i-au fost aduse nefondat. Emiterea ordinului l-a

copleșit de sentimentul de frustrare, nedreptate și neliniște. Mai mult de atât, este

căsătorit și are la întreținere 3 copii.

În drept, a invocat prevederile art. 86, 87 și 205-209 din Codul muncii; art. 14

din Legea serviciului în organele vamale nr. 1150 din 20 iulie 2000; art. 3, 17, 26 a

Legii contenciosului administrativ nr.793 din 10 februarie 2000; art. 166, 167, 174,

175, 192 și 211 din Codul de procedură civilă.

Ulterior, reclamantul Poloz Andrei a înaintat cerere de completare a temeiurilor

acțiunii, indicând că angajatorul pretinde că fapta pentru care a fost sancționat a avut

loc la 09 februarie 2015 - ziua în care responsabilul PVIC Criuleni 14.18 Vadul lui

Vodă, Sușcov Alexandru, a fost contactat de șeful SEM Centru, Dumitru

Goroșenco, care a comunicat că în preajma PVIC Molovata, de către echipajul

mobil SEM Centru a fost stopat un microbus de model „Fiat S592”, care transporta

în compartimentul mărfar circa 5 tone de resturi/deșeuri de peliculă.

Menționează că, la 09 februarie 2015, prin ordinul Biroului Vamal Chișinău

nr.35 a fost creată comisia pentru efectuarea anchetei de serviciu, iar reieșind din

materialele anchetei de serviciu, se observă că la 23 aprilie 2015, reclamantul a dat o

lămurire prin care susține că nu a depistat careva încălcări ale legislației în cadrul

serviciului efectuat la PVIC Molovata. Iar, mai apoi, la 27 iulie 2015, a fost emis

ordinul de sancționare contestat.

Invocă că, în jurisprudența constantă a Curții Supreme de Justiție s-a statuat că

sancțiunea disciplinară se aplică, de regulă, imediat după constatarea abaterii

disciplinare, dar nu mai târziu de o lună din ziua constatării ei, fără a lua în calcul

timpul aflării salariatului în concediul anual de odihnă, în concediul de studii sau în

concediul medical. Iar, în jurisprudența CtEDO (cazul Beian versus România), s-a

stabilit că prin hotărârea instanțelor interne a avut loc încălcarea art. 14 CEDO

întrucât reclamantul a fost discriminat în raport cu alte persoane ce se aflau în

situație similară.

Pretinde că, a exercitat onest și în conformitate cu prevederile legii atribuțiile

de serviciu, fapt pentru care a fost sancționat fără temei.

Comunică că, la postul vamal din s. Molovata, r-l Dubăsari, la 09 februarie

2015, colaboratorul vamal Andrei Poloz stopând microbusul de model „Fiat S59”, a

întrebat șoferul ce are în automobil și a solicitat să deschidă portiera din spate în

vederea verificării mijlocului de transport. La verificare, i-a fost prezentată factura

2

de expediție eliberată de un agent economic din Rezina cu destinația către un agent

economic din municipiul Chișinău, ceea ce nu a constituit temei de a efectua careva

proceduri vamale, deoarece respectiva factură contabiliza transportarea mărfii a doi

agenți economici înregistrați la Camera Înregistrării de Stat a Republicii Moldova.

Susține că, nu a comis acțiuni care au contribuit la trecerea bunurilor peste

frontiera vamală, întrucât frontiera de stat a Republicii Moldova este linia ce

desparte pe uscat și pe apă teritoriul Republicii Moldova de teritoriul statelor vecine,

iar în plan vertical delimitează spațiul aerian și subsolul statelor vecine.

Concomitent, frontiera de stat a Republicii Moldova, perimetrul antrepozitelor

vamale constituie frontiera vamală a Republicii Moldova. Astfel, de fapt șoferul

microbuzului de model „Fiat S59” nu avea ca scop transportarea bunurilor peste

frontiera, ci doar a traversat prin punctul vamal intern de control, unde nu este

necesar de a achita careva plăți vamale aferente.

Consideră că, argumentele pârâtului se referă la unele aspecte care nici nu se

regăsesc în încheierea din 10 iulie 2015 asupra rezultatelor investigațiilor de

serviciu referitoare la acțiunile săvârșite de către colaboratorul vamal Andrei Poloz,

din cadrul Biroului Vamal Chișinău. Astfel, nu este clar și nu are nici o relevanță

faptul că în referință a fost menționat despre extrasul din Sistemul Informațional

UNIPASS unde mijlocul de transport nu a fost înregistrat la 09 februarie 2015.

Prin hotărârea Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din 04 aprilie 2016, cererea

de chemare în judecată a fost admisă parțial.

S-a anulat ordinul Serviciului Vamal al Republicii Moldova nr.761-p din 27

iulie 2015 cu privire la aplicarea lui Poloz Andrei a sancțiunii disciplinare eliberare

din serviciu în organul vamal.

S-a restabilit Poloz Andrei în funcția de inspector superior al postului vamal a

Biroului Vamal Chișinău.

S-a încasat de la Serviciul Vamal al RM în beneficiul lui Poloz Andrei salariul

mediu pentru absența forțată de la serviciu pentru perioada de la 27 iulie 2015 până

la 04 aprilie 2016 în mărime de 32 523 lei 12 bani.

S-a încasat de la Serviciul Vamal al RM în beneficiul lui Poloz Andrei

prejudiciul moral în mărime de 7 000 lei.

S-a încasat de la Serviciul Vamal al RM în beneficiul lui Poloz Andrei

cheltuielile de judecată suportate pentru asistența juridică în mărime de 5 000 lei.

În rest, pretențiile privind repararea prejudiciului moral s-au respins ca

neîntemeiate.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond s-a bazat pe cercetarea completă, a

tuturor probelor prezente și a constatat că, cerințele invocate în acțiune se

încadrează în prevederile legii.

La 11 aprilie 2016, Serviciul Vamal al Republicii Moldova a declarat apel

împotriva hotărârii Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din 04 aprilie 2016,

solicitând admiterea apelului, casarea hotărârii primei instanțe și emiterea unei noi

hotărâri prin care cererea de chemare în judecată să fie respinsă.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 07 iulie 2016, a fost respins apelul

depus de către Serviciul Vamal al Republicii Moldova și s-a menținut hotărârea

Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din 04 aprilei 2016.

Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a conchis că motivele invocate de apelant

nu și-au găsit reflectare de fapt în probele acumulate la materialele dosarului, iar

argumentele formulate în cererea de apel sunt neîntemeiate.

3

Invocând ilegalitatea deciziei instanței de apel, la 30 septembrie 2016, Serviciul

Vamal al Republicii Moldova a depus cerere de recurs, prin care a solicitat

admiterea recursului, casarea decizie instanței de apel și cu emiterea unei noi

hotărâri de respingere a acțiuni ca fiind neîntemeiată.

În motivarea recursului, recurentul a indicat că, contrar concluziilor instanțelor,

nu a omis termenul pentru durata efectuării anchetei de serviciu și pentru aplicarea

sancțiunii disciplinare.

În acest sens, susține că instanțele eronat au considerat că ziua constatării

abaterii este 09.02.2015, or la acea dată încălcarea nu era constatată, ci doar s-a

informat conducerea despre posibila abatere.

La 18.11.2016, avocatul Posturusu Nicolae în interesele lui Poloz Andrei a

depus referință la recursul declarat, prin care și-a manifestat dezacordul cu

argumentele acestuia și a solicitat declararea lui ca inadmisibilă.

Instanța de recurs constată că, decizia instanței de apel din data de 07 iulie

2016, a fost contestată cu recurs de către Serviciul Vamal al Republicii Moldova la

30 septembrie 2016. Avînd în vedere că la materialele cauzei nu sînt anexate

materiale confirmative ce ar certifica data recepționării deciziei instanței de apel,

prin prisma art. 425 CPC, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție, consideră recursul depus în termen.

Examinând temeiurile de admisibilitate ale recursului în raport cu materialele

pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul este inadmisibil din următoarele

considerente.

Verificând motivele de casare invocate în cererea de recurs, completul atestă că

recurentul indică argumente ce țin de dezacordul cu felul în care instanțele au

apreciat înscrisurile probatoare și a constatat circumstanțele cauzei. În viziunea

recurentului, instanțele eronat au considerat că ziua constatării abaterii este

09.02.2015, or la acea dată încălcarea nu era constatată, ci doar s-a informat

conducerea despre posibila abatere. La fel consideră că, contrar concluziilor

instanțelor, nu a omis termenul pentru durata efectuării anchetei de serviciu și

pentru aplicarea sancțiunii disciplinare.

Nu pot fi reținute ca temei de admisibilitate aceste argumente, deoarece țin de

reaprecierea probelor, fapt inadmisibil în recurs.

În speță, Colegiul menționează că, recursul în cauză conține obiecțiile de fapt

și de drept, care deja au fost obiect de studiere și verificare minuțioasă de către

instanța de apel, primind o apreciere corespunzătoare.

În consecință, nu există aparența unei încălcări a dreptului recurentului la

soluționarea tuturor argumentelor cu privire la judecarea cauzei, în modul în care

este garantat de articolului 6 § 1 al Convenției.

Drept urmare, se reține că argumentele invocate în recurs nu pot constitui temei

de admitere a recursului, deoarece nu denotă încălcarea esențială sau aplicarea

eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural, așa cum

formal invocă recurentul și, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei

recurate, or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai

asupra problemelor de drept, verificându-se numai legalitatea deciziei, dar nu și

temeinicia ei în fapt.

4

Astfel, Colegiul constată că argumentele invocate de recurent nu pot constitui

temei de casare a deciziei recurate, or, acestea nu se încadrează în cele expres

stabilite la art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Potrivit prevederilor art. 432 alin. (1) CPC RM, părțile și alți participanți la

proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială

sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept

procedural.

Alineatele (2) și (3) aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin.(4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate

la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în

care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul

în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța

judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la

încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC RM cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.

432 alin. (2), (3) și (4).

Totodată, potrivit jurisprudenței Curții Europene, recursul trebuie să fie efectiv,

adică să fie capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, pe când în

recursul declarat de Serviciul Vamal al Republicii Moldova, asemenea aspecte nu se

regăsesc.

Din considerentele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera recursul declarat de Serviciul Vamal al Republicii Moldova ca

inadmisibil.

În conformitate cu art. 269-270, 432, 433 lit. a), 440 alin. (1) CPC al RM,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție,

D I S P U N E:

Se consideră inadmisibil recursul declarat de Serviciul Vamal al Republicii

Moldova.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii.

Președintele completului Valeriu Doagă

Judecători Sveatoslav Moldovan

Iuliana Oprea

5