2ra-46/22 — cu privire la repararea prejudiciului material

2ra-46/22 — cu privire la repararea prejudiciului material (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 2ra-46/22

2-19127450-01-2ra-12012022

Prima instanță: Judecătoria Orhei, sediul Rezina – V. Cuculescu

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău – N. Budăi, I. Cotruță, V. Mihaila

ÎNCHEIERE

16 februarie 2022 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova

judecătorii Galina Stratulat

Maria Ghervas

examinând admisibilitatea recursului depus de către Veaceslav Domenco,

în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de către

Penitenciarul nr. 17 Rezina împotriva lui Veaceslav Domenco cu privire la

repararea prejudiciului material,

împotriva deciziei din 01 iulie 2021 a Curții de Apel Chișinău, prin care s-a

admis apelul depus de către Penitenciarul nr. 17 Rezina, s-a casat hotărârea din 16

martie 2021 a Judecătoriei Orhei, sediul Rezina și s-a emis o nouă hotărâre,

constată:

La data de 01 august 2019 Penitenciarul nr. 17 Rezina a depus cerere de

chemare în judecată împotriva lui Veaceslav Domenco, prin care a solicitat

repararea prejudiciului material.

În motivarea acțiunii reclamantul a menționat că Veaceslav Domenco prin

ordinul Departamentului Instituțiilor Penitenciare al Ministerului Justiției nr. 11 ef

din 20 ianuarie 2014 a fost numit în funcție de șef adjunct al Penitenciarului nr. 17

Rezina.

Prin ordinul Ministerului Justiției nr. 257 din 15 iunie 2015 Veaceslav

Domenco a fost concediat în rezervă, conform art. 20 pct. (8) al Legii cu privire la

sistemul penitenciar nr. 1036-XIII din 17 decembrie 1996 (pentru săvârșirea unei

fapte ce discreditează statutul de colaborator al sistemului penitenciar) începând cu

15 iunie 2015. Temei pentru emiterea ordinului menționat supra a servit ordinul

Ministerului Justiției nr. 243 din 05 iunie 2015.

Nefiind de acord cu ordinul Ministerului Justiției nr. 243 din 05 iunie 2015,

privind aplicarea sancțiunii disciplinare precum și cu ordinul Ministerului Justiției

nr. 257 din 15 iunie 2015, Veaceslav Domenco cu acțiune le-a contestat în instanța

de judecată.

Prin hotărârea Judecătoriei Orhei, sediul central din 18 decembrie 2015

(dosarul nr 3ca-115/2015) a fost respinsă ca neîntemeiată cererea de chemare în

judecată înaintată de către Veaceslav Domenco împotriva Ministerului Justiției,

1

Departamentului Instituțiilor Penitenciare și Penitenciarul nr. 17 Rezina privind

anularea ordinului Ministerului Justiției nr. 243 din 05 iunie 2015 și ordinului

Ministerului Justiției nr. 257 din 15 iunie 2015, restabilirea în funcția deținută

anterior și încasarea prejudiciului moral.

Hotărârea Judecătoriei Orhei, sediul central din 18 decembrie 2015 a fost

contestată, iar prin decizia din 21 aprilie 2016 a Curții de Apel Chișinău, corectată

prin încheierea din 28 aprilie 2016 (dosar nr. 3a-307/16), s-a admis apelul declarat

de către Veaceslav Domenco, s-a casat hotărârea contestată fiind pronunțată o nouă

hotărâre, prin care cererea de chemare în judecată a fost admisă parțial.

Reclamantul a specificat că, a fost anulat ordinul Ministerului Justiției nr.

243 din 05 iunie 2015 cu privire la aplicarea sancțiunii disciplinare, cu restabilirea

lui Veaceslav Domenco în funcția deținută la data concedierii de șef adjunct al

Penitenciarului nr. 17 Rezina. S-a încasat din contul Penitenciarului nr. 17 Rezina

în beneficiul lui Veceslav Domenco salariul pentru absența forțată de la muncă

pentru perioada 05 iunie 2015-14 aprilie 2016, calculate de angajator conform

modului de calculare a salariului mediu, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 426

din 26 aprilie 2004. La fel, s-a încasat de la Departamentul Instituțiilor

Penitenciare și Penitenciarul nr. 17 Rezina în mod solidar în beneficiul lui

Veaceslav Domenco suma de 18 000 lei cu titlu de compensație a prejudiciului

moral, în rest cerințele au fost respinse. Hotărârea judecătorească urma să fie

executată imediat.

Astfel, prin ordinul Ministerului Justiției nr. 486 din 04 mai 2016, având ca

bază legală decizia Curții de Apel Chișinău din 21 aprilie 2016, corectată prin

încheierea din 28 aprilie 2016 (dosar nr. 3a-307/16), Veaceslav Domenco a fost

repus în funcția deținută anterior, și anume, șef adjunct al Penitenciarului nr. 17

Rezina cu achitarea unui salariu mediu, conform art. 256 alin. (1) lit. d) din Codul

de procedură civilă.

Ulterior, în baza raportului lui Veaceslav Domenco la 10 mai 2016, de către

Ministerul Justiției a fost emis ordinul nr. 503, prin care Veaceslav Domenco

începând cu 05 mai 2016 a demisionat în rezervă, la atingerea vechimii în serviciu,

necesară, pentru stabilirea pensiei, conform Legii asigurării cu pensii a militarilor

și a persoanelor din corpul de comandă și trupele organelor afacerilor interne, cu

dreptul la pensie, din funcția de șef adjunct al Penitenciarului nr. 17 Rezina al DIP.

Urmare a executării prevederilor ordinului Ministerului Justiției nr. 503 din 10 mai

2016 de către contabilitatea Penitenciarului nr. 17 Rezina i-a fost achitat la contul

bancar pe card lui Veaceslav Domenco următoarele sume bănești:

- suma de 59 570, 90 lei ce reprezintă salariul încasat pentru absență forțată

de la lucru pentru perioada 05.06.2015-21.04.2016, la data de 02.08.2016;

- suma de 72 387,48 lei ce reprezintă cuantumul indemnizației unice

acordate la eliberarea din serviciu, în temeiul art. (5) art. 28 al Legii nr. 1036-XIII

din 17.12.1996 „Cu privire la penitenciar”, la data de 03.08.2016;

- suma de 18 000 lei ce reprezintă prejudiciul moral încasat cu titlu de

compensație a prejudiciului moral la data de 19.08.2016.

Prin decizia Curții Supreme de Justiție din 14 septembrie 2016 a fost casată

decizia Curții de Apel Chișinău din 21 aprilie 2016, corectată prin încheierea Curții

2

de Apel Chișinău din 28 aprilie 2016 cu menținerea hotărârii Judecătoriei Orhei

sediul central din 18 decembrie 2015.

Reclamantul a menționat că, prin ordinul nr. 1206 din 29 decembrie 2016 a

Ministerului Justiției au fost abrogate ordinele Ministerului Justiției nr. 486 din 04

mai 2016 „Cu privire la repunerea în funcție a lui Veaceslav Domenco și nr. 503

din 10 mai 2016 „Cu privire la demisia acestuia”, iar ordinele Ministerului Justiției

nr. 243 din 05 iunie 2015 „Cu privire la aplicarea sancțiunii disciplinare lui

Veaceslav Domenco” și nr. 257 din 15 iunie 2015 „Cu privire la personal” fiind

legale și întemeiate, având valoare juridică deplină inițială.

Prin încheierea din 03 mai 2017 a Colegiului Civil, comercial și de

contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție a fost respinsă ca fiind

inadmisibilă cerere de revizuire depusă de Veaceslav Domenco împotriva deciziei

Curții Supreme de Justiției din 14 decembrie 2016, emisă în cauza civilă la cererea

de chemare în judecată depusă împotriva Ministerului Justiției, Departamentului

Instituțiilor Penitenciare și Penitenciarului nr. 17 Rezina privind anularea

ordinelor, restabilirea în funcția deținută anterior și încasarea salariului pentru lipsa

forțată de la serviciu și repararea prejudiciului moral.

Astfel din cele expuse, rezultă că suma totală achitată de Penitenciarul nr. 17

Rezina în mărime de 149 958,38 lei, a fost încasată de Veaceslav Domenco ilegal,

iar Penitenciarul nr. 17 Rezina a fost prejudiciat anume cu această sumă, deoarece

Veaceslav Domenco n-a beneficiat de dreptul la indemnizația unică acordată la

eliberarea din serviciu, în temeiul alin. (5) art. 28 al Legii nr. 1036-XIII din

17.12.1996 „Cu privire la sistemul penitenciar”.

A solicitat reclamantul Penitenciarul nr. 17 Rezina încasarea de la

Veaceaslav Domenco prejudiciul material cauzat în sumă totală de 149 958, 38 lei,

taxa de stat și cheltuielile judiciare.

Prin hotărârea din 16 martie 2021 a Judecătoriei Orhei, sediul Rezina s-a

respins cererea de chemare în judecată depusă de către Penitenciarul nr. 17 Rezina

împotriva lui Veaceslav Domenco cu privire la repararea prejudiciului material în

mărime de 149 958,38 lei ca fiind neîntemeiată. (f.d. 98, 104-110)

Pentru a ajunge la această concluzie instanța de fond a reținut că reclamantul

nu a argumentat prin ce s-a exprimat vinovăția lui Veaceslav Domenco, ce acțiuni

concrete le consideră ilicite, care au dus la cauzarea prejudiciului material în sumă

de 149 958,38 lei, ori se pretinde a fi restituită suma pe care reclamantul a achitat-o

în vederea executării unei hotărâri judecătorești, dar nu în vederea recuperării

prejudiciului cauzat de către Veaceslav Domenco printr-o faptă ilicită.

La data de 16 aprilie 2021, cu respectarea termenului prevăzut la articolul

362 alin. (1) din Codul de procedură civilă, Penitenciarul nr. 17 Rezina a depus

cerere de apel nemotivată împotriva hotărârii din 16 martie 2021 a Judecătoriei

Orhei, sediul Rezina, iar la data de 01 iunie 2021 a depus motivarea apelului.

Prin decizia din 01 iulie 2021 a Curții de Apel Chișinău s-a admis apelul

declarat de către Penitenciarul nr. 17 Rezina.

S-a casat hotărârea din 16 martie 2021 a Judecătoriei Orhei, sediul Rezina și

s-a emis o nouă hotărâre, prin care s-a admis cererea de chemare în judecată

depusă de către Penitenciarul nr. 17 Rezina.

3

S-a încasat de la Veaceslav Domenco în beneficiul Penitenciarului nr. 17

Rezina a sumei de 149 958,38 lei. (fd 140, 141-151)

În consolidarea soluției instanța de apel a reținut că deoarece Veaceslav

Domenco a beneficiat de suma totală de 149 958, 38 lei, care aparent era legală

eliberată acestuia, însă în final s-a dovedit ca aceasta i-a fost acordată ilegal,

deoarece prin acțiunile sale pentru care a fost sancționat disciplinar prin ordinul

Ministerului Justiției al Republicii Moldova nr. 257 din 15 iunie 2015 cu

„Concedierea din sistemul penitenciar”, pentru săvârșirea unei fapte ce

discreditează statutul de colaborator al sistemului penitenciar, acționând acesta

ilicit și cu vinovăție, fapte dovedite și probate incontestabil prin încheierea asupra

efectuării cercetării de serviciu cu privire la ilegalitățile comise de către șeful

adjunct al Penitenciarului nr. 17 Rezina, maior de justiție Veaceslav Domenco din

02 iunie 2015 precum și ordinul Ministerului Justiției nr. 243 din 05 iunie 2015

care au stat la baza emiterii ordinului Ministerului Justiției nr. 257 din 15 iunie

2015, este întemeiată pretenția reclamantului cu privire la încasarea prejudiciului

material în sumă de 149 958,38 lei, or, în caz contrar, în cazul respingerii cererii de

chemare în judecată s-ar admite îmbogățirea fără justă cauză a lui Veaceslav

Domenco.

De asemenea, instanța de apel a considerat drept eronată concluzia instanței

de fond precum că, Penitenciarul nr. 17 Rezina nu a argumentat atât în cererea de

chemare în judecată cât și în ședința de judecată prin ce s-a exprimat vinovăția lui

Veaceslav Domenco, ce acțiuni concrete ale lui Veaceslav Domenco le consideră

ilicite, care au dus la cauzarea prejudiciului material în sumă de 149 958,38 lei, or

prin faptul că pârâtul/intimat a beneficiat de o sumă bănească de la reclamant pe

care nu avea dreptul să o obțină din motiv că a fost concediat din funcția deținută,

acesta este obligat să restituie sumele respective, în caz contrar în speță va avea loc

îmbogățire fără justă cauză.

La 20 octombrie 2021 Vecaslav Domenco a declarat recurs, solicitând

admiterea recursului, casarea deciziei din 01 iulie 2021 a Curții de Apel Chișinău,

cu menținerea hotărârii din 16 martie 2021 a Judecătoriei Orhei, sediul Rezina.

(f.d. 159-167)

În motivarea recursului a invocat că decizia instanței de apel este

neîntemeiată și ilegală, deoarece a dat prioritate afirmațiilor declarative și

neprobate ale reprezentantului Penitenciarului nr. 17 Rezina, dând dovadă că este

imparțială, pretențiile nefiind dovedite prin probe.

De asemenea, instanța de apel a aplicat prevederile art. 1998 din Codul Civil

(în vigoare din 01 martie 2019), care nu trebuiau aplicate.

Totodată, recurentul a invocat că instanța de apel a aplicat prevederile art.

333 alin (1) din Codul muncii, însă din materialele cauzei nu rezultă că suma

solicitată de Penitenciarul nr. 17 Rezina a fi încasată cu titlu de prejudiciu material

ar fi fost cauzată de către el prin fapte ilicite, ori intimatul nu a prezentat probe prin

care s-ar confirma vinovăția fostului angajat, care acțiuni concrete au dus la

cauzarea prejudiciului material în mărime de 149 958,38 lei.

A mai invocat ca intimatul a pretins că i-a plătit niște sume ce constituie

drepturile sale salariale, fiind achitate în plus, deoarece hotărârea judecătorească în

baza căreia au fost plătite a fost ulterior casată. În asemenea situație instanța de

4

apel nu a aplicat prevederile art. 148 alin. (5) din Codul muncii, care trebuiau

aplicate, respectiv nu a aplicat legea care trebuia aplicată.

În conformitate cu articolul 433 lit. a1), b), c) și d) din Codul de procedură

civilă, instanța de judecată a verificat dacă actul judecătoresc poate fi atacat cu

recurs, dacă cererile deduse judecății sunt formulate de persoanele îndreptățite,

dacă acestea nu au fost depuse în mod repetat și dacă au fost declarate în termen.

Completul constată că, în speță, cererea de recurs este îndreptate împotriva

deciziei din 01 iulie 2021 a Curții de Apel Chișinău, care intră în categoria de acte

specificate în articolul 429 alin. (1) din Codul de procedură civilă. De asemenea,

aceasta este depusa de către Veaceslav Domenco, care are calitatea procesuală de

pârât și este îndreptățit să o conteste, nefiind depusă repetat.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă, recursul

se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau deciziei

integrale, dacă legea nu prevede altfel.

Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia contestată la data de 01 iulie

2021.

Materialele cauzei atestă că decizia motivată a fost expediată în adresa

recurentului Veaceslav Domenco la data de 11 august 2021 prin poștă (f.d. 152),

însă confirmarea recepționării acesteia la materialele cauzei nu este.

Astfel, recursul, declarat la 20 octombrie 2021 de către Veaceslav Domenco,

este în termen.

La 12 ianuarie 2022, Curtea Supremă de Justiție a notificat intimatului

Penitenciarul nr. 17 Rezina copia recursului motivat depus de către Veaceslav

Domenco, explicându-i dreptul de a depune referințe asupra criticilor formulate în

recurs. (f.d. 179)

Examinând admisibilitatea recursului, fără prezența participanților la proces,

în acord cu procedura specificată la articolul 440 din Codul de procedură civilă,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că cererea de recurs formulată de către Veaceslav

Domenco este inadmisibilă, pentru motivele ce succed.

Verificând motivele de casare, invocate în recurs, completul Colegiului

atestă că acestea nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și

(4) din Codul de procedură civilă, deoarece se referă la dezacordul recurentului cu

soluția pronunțata de către instanța de apel, însă, nu relevă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau procedural, respectiv nu

constituie temei de casare a deciziei recurate.

Totodată, completul de admisibilitate reține că recursurile exercitate

conform Secțiunii a II-a au caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept

material și procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia

ei în fapt.

Urmează a fi reiterat că procedura admisibilității constă în verificarea

faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în

art. 432. alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu prevederilor art. 432, alin. (1) din Codul de procedură

civilă părțile și alți participanți la proces sunt în drept să declarare recurs în cazul

5

în care se invocă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept

material sau a normelor de drept procesual.

Aliniatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcare

sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele

indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în

măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei

sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către

instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la

încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433, lit. a) din Codul de procedură civilă cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432, alin. (2), (3) și (4).

Totodată, potrivit jurisprudenței CEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică

să fie capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, la fel recursul

trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri, pe când în

recursul declarat de către Veaceslav Domenco asemenea aspecte nu se regăsesc.

În speță, completul Colegiului menționează că recursul în cauză conține

obiecții de fapt și de drept, care deja au fost studiate și verificate de către instanța

de apel, primind o apreciere corespunzătoare.

În consecință, nu există aparența unei încălcări a dreptului recurentului la

soluționarea tuturor argumentelor cu privire la judecarea cauzei în apel, în modul

în care este garantat de art. 6 § 1 al Convenției.

Drept urmare, se reține că argumentele invocate de către recurent nu pot

constitui temei de admisibilitate a recursului, deoarece nu denotă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normei de drept material sau a normei de drept

procesual, așa cum formal invocă Veaceslav Domenco și, respectiv, nu constituie

temei de casare a deciziei recurate.

În astfel de circumstanțe, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera recursul declarat de către Veaceslav Domenco ca fiind inadmisibil.

Conform celor expuse, în temeiul art. 431, alin. (1) și (2), art. 433, lit. a),

440, alin. (1) și (11) din Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

dispune:

Recursul declarat de către Veaceslav Domenco se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Svetlana Filincova

judecătorii Galina Stratulat

Maria Ghervas

6