2ra-528/21 — repararea prejudiciului

2ra-528/21 — repararea prejudiciului (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 2ra-528/2021

prima instanță: Judecătoria Orhei, sediul Telenești (jud: L. Iarmaliuc)

instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud: N. Budăi, A. Malîi, I. Muruianu)

Î N C H E I E R E

14 aprilie 2021 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova

judecătorii Dumitru Mardari

Galina Stratulat

examinând admisibilitatea recursului declarat de Anatolie Jurcov,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Anatolie Jurcov

împotriva Penitenciarului nr. 17 Rezina cu privire la repararea prejudiciului moral,

împotriva deciziei din 29 octombrie 2020 a Curții de Apel Chișinău,

c o n s t a t ă :

La 9 noiembrie 2017, Anatolie Jurcov a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Administrației Penitenciarului nr. 17 Rezina cu privire la încasarea

prejudiciului moral.

În motivarea acțiunii a indicat că la 18 octombrie 2017 nu a fost etapat la

Judecătoria Orhei, sediul Telenești de către Administrația Penitenciarului nr. 17

Rezina, prin ce intenționat și cu rea voință i s-a încălcat drepturile lui

fundamentale, în special principiul condamnatului la accesul liber la justiție.

A afirmat că s-a adresat cu plângere asupra ordonanței procurorului în cadrul

Procuraturii raionului Rezina în baza art. 313 din Codul penal.

În acest sens, Judecătoria Orhei, sediul Telenești a emis o încheiere prin care

s-a dispus etaparea lui în ședință de judecată pentru data de 18 octombrie 2017,

însă Administrația Penitenciarului nr. 17 Rezina cu rea-voință nu a executat

hotărârea instanței și nu i-a asigurat prezența în ședința de judecată.

A comunicat că în rezultatul acțiunii pârâtului i s-a încălcat drepturile

garantate de art. 6, 13, 17 din Convenția Europeană, art. 16, 20, 26 din Constituția

Republicii Moldova, art. 2 și 4 din Legea nr. 121 din 25 mai 2012 și art. 168/1 din

Codul de executare, și anume i s-a încălcat dreptul la apărare și dreptul la accesul

liber la justiție, astfel, pentru neexecutarea hotărârii judecătorești i s-a cauzat un

prejudiciu material.

Anatolie Jurcov a solicitat încasarea din contul Administrației Penitenciarului

nr. 17 Rezina a prejudiciului moral în sumă de 10 000 de euro.

Prin hotărârea din 13 martie 2018 a Judecătoriei Orhei, sediul Telenești s-a

dispus respingerea cererii de chemare în judecată a lui Anatolie Jurcov împotriva

Penitenciarului nr. 17 Rezina cu privire la repararea prejudiciului moral.

1

Invocând netemeinicia hotărârii primei instanțe, la 30 martie 2018, Anatolie

Jurcov a declarat apel nemotivat, solicitând admiterea apelului, casarea integrală a

hotărârii cu pronunțarea unei noi hotărâri de admitere integrală a acțiunii.

Prin încheierea din 5 iunie 2018a Curții de Apel Chișinău cererii de apel nu i

s-a dat curs, comunicându-i-se apelantului despre necesitatea prezentării, în

cancelaria Curții de Apel Chișinău a apelului motivat în limba moldovenească cu

indicarea motivelor de fapt și de drept pe care se întemeiază apelul și probele

invocate în susținerea acestuia, oferindu-i termen până la 27 iunie 2018.

Prin încheierea din 28 iunie 2018 a Curții de Apel Chișinău s-a dispus

restituirea cererii de apel înaintate de Anatolie Jurcov, împotriva hotărârii din 13

martie 2018 a Judecătoriei Orhei, sediul Telenești.

Prin decizia din 24 octombrie 2018 a Curții Supreme de Justiție s-a admis

recursul declarat de Anatolie Jurcov, împotriva încheierii din 5 iunie 2018 a Curții

de Apel Chișinău și s-a restituit cauza civilă la rejudecare, în același complet de

judecată la etapa de primire spre examinare a cererii de apel.

Prin încheierea din 22 noiembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău s-a respins

din lipsă de temei demersul apelantului Anatolie Jurcov cu privire la acordarea

asistenței juridice garantate de stat și înlocuirea avocatului Gheorghe Ursan cu alt

reprezentat și s-a dispus restituirea apelului din motiv că nu a îndeplinit indicațiile

instanței de apel conform art. 368, alin (1) Cod de procedură civilă.

Prin decizia din 30 ianuarie 2019 a Curții Supreme de Justiție s-a admis

recursul lui Anatolie Jurcov împotriva încheierii din 22 noiembrie 2018 a Curții de

Apel Chișinău și s-a restituit cauza la rejudecare în Curtea de Apel Chișinău, în

același complet de judecată, la etapa soluționării chestiunii privind acceptarea spre

examinare a cererii de apel.

Prin încheierea din 7 februarie 2019 a Curții de Apel Chișinău s-a dispus

respingerea în mod repetat a demersul privind acordarea asistenței juridice

garantate de stat și înlocuirea avocatului Gheorghe Ursan cu alt reprezentat și nu

s-a dat curs cererii de apel, comunicându-i-se apelantului Anatolie Jurcov, despre

necesitatea prezentării, în cancelaria Curții de Apel Chișinău a apelului motivat în

limba moldovenească cu indicarea motivelor de fapt și de drept pe care se

întemeiază apelul și probele invocate în susținerea acestuia, oferindu-i termen de

60 de zile pentru înlăturarea neajunsurilor.

Prin încheierea din 27 iunie 2019 a Curții de Apel Chișinău s-au respins

cererile din 17 iunie 2019 și 26 iunie 2019 privind accelerarea în ordine de apel a

cauzei civile, inițiată la acțiunea lui Anatolie Jurcov împotriva Penitenciarului nr.

17 Rezina cu privire la repararea prejudiciului moral.

Prin încheierea din 26 septembrie 2019 a Curții de Apel Chișinău s-a restituit

cererea de apel, din motivul neîndeplinirii în termen a indicațiilor instanței de apel

din încheierea emisă conform art. 368, alin. (1) Cod de procedură civilă.

Prin decizia din 19 februarie 2020 a Curții Supreme de Justiție s-a admis

recursul declarat de Anatolie Jurcov, s-a casat încheierea din 26 septembrie 2019 a

Curții de Apel Chișinău cu restituirea cauzei spre rejudecare la Curtea de Apel

Chișinău, în același complet de judecată, la etapa de examinare în fond a cererii de

apel.

Prin încheierea din 28 septembrie 2020 a Curții de Apel Chișinău s-a admis

cererea depusă de Anatolii Jurcov și s-a dispus accelerarea procedurii de judecare

în ordine de apel a cauzei civile, cu numirea cauzei pentru data de 15 octombrie

2020.

2

Prin decizia din 29 octombrie 2020 a Curții de Apel Chișinău s-a respins, din

lipsă de temei, apelul declarat de Anatolie Jurcov, împotriva hotărârii din 13 martie

2018 a Judecătoriei Orhei, sediul Telenești. S-a menținut hotărârea din 13 martie

2018 a Judecătoriei Orhei, sediul Telenești, în cauza civilă la cererea de chemare în

judecată depusă de Anatolie Jurcov împotriva Penitenciarului nr. 17 Rezina cu

privire la repararea prejudiciului moral.

Pentru a decide astfel, prin prisma art. 20 din Constituția Republicii Moldova,

art. 6 CEDO, art. 11, 1398, 1422, 1423 Cod civil, a Legii cu privire la asistența

juridică garantată de stat nr. 198XVI din 26 iulie 2007, a Legii nr. 121 din 25 mai

2012 cu privire la asigurarea egalității, Colegiul a constatat că prima instanța a

determinat corect raportul juridic dedus judecății, circumstanțele importante pentru

soluționarea pricinii au fost stabilite și elucidate pe deplin, probelor prezentate a

dat apreciere completă, obiectivă și sub toate aspectele, iar hotărârea este legală și

întemeiată, adoptată cu respectarea drepturilor și intereselor legale a participanților

la proces.

Instanța de apel a precizat că Anatolie Jurcov, prin sentință irevocabilă, are

statut de condamnat la detenție pe viață și execută pedeapsa în Penitenciarul nr. 17

Rezina din cadrul Departamentului Instituțiilor Penitenciare (în prezent

Administrația Națională a Penitenciarelor).

La fel, Colegiul a reținut că, potrivit jurisprudenței relevante a CtEDO,

dreptul de acces la justiție nu este unul absolut, acesta fiind condiționat de anumite

proceduri și de condiții instituite de legiuitor.

Colegiul a menționat faptul că la data de 13 noiembrie 2017, Anatolie Jurcov

a înaintat cerere de chemare în judecată împotriva Penitenciarului nr. 17 Rezina cu

privire la repararea prejudiciului moral și în motivarea acțiunii a indicat că ar fi

fost prejudiciat moral prin faptul că nu a fost escortat pentru a participa în calitate

de reclamant în ședința de judecată a Judecătoriei Orhei, sediul Rezina, preconizată

pentru ziua de 18 octombrie 2017, ora 14:30.

În același timp, prin prezenta acțiune a solicitat încasarea prejudiciul moral în

cuantum de 10 000 de euro, anume pentru faptul că nu a fost escortat pentru a

participa în ședința de judecată a Judecătoriei Orhei, sediul Rezina din 18

octombrie 2017.

Deci, Colegiul a notat faptul că, în speță, nu este vorba de un proces penal

contra lui Anatolie Jurcov, la care acesta nu ar fi fost etapat și în care prevederile

art. 6 CEDO sunt primordiale în aplicare.

Instanța de apel a reținut că în conformitate cu prevederile art. 118 Cod de

procedură civilă, apelantul la materialele dosarului nu a anexat nici o probă

pertinentă și concludentă, care ar confirma încălcarea de către pârâtul-intimat a

drepturilor fundamentale a reclamantului.

Instanța a apreciat că motivul ne etapării apelantului în ședință de judecată din

data de 18 octombrie 2017, este unul întemeiat, or, defectarea mijlocului de

transport, nu constituie un delict civil, ci o circumstanță ce nu a depins de voința

intimatului-pârât.

Analizând circumstanțele cauzei, prin prisma argumentelor participanților la

proces, instanța de apel a conchis că instanța de fond a ajuns la o concluzie corectă,

indicând că nu s-a constatat nici unul dintre temeiurile prevăzute de art. 1422, 1423

Cod civil, și astfel, reclamantul-apelant nu poate pretinde repararea prejudiciului

moral.

3

În accepțiunea Colegiului, prin noțiunea de prejudiciu moral se înțeleg

suferințele psihice sau fizice cauzate prin acțiuni sau omisiuni care atentează la

valorile nepatrimoniale ce aparțin persoanei din momentul nașterii sau la bunurile

dobândiți prin lege (viața, sănătatea, demnitatea și reputația profesională,

inviolabilitatea vieții personale, secretul de familie și personal), prin fapte ce

atentează la drepturile personale nepatrimoniale (dreptul de a folosi propriul nume,

dreptul de autor).

Obligația de a dovedi faptul pricinuirii prejudiciului moral (suferințelor

psihice sau fizice suportate) o exercită partea vătămată, de aceea în cererea despre

compensarea prejudiciului moral aceasta trebuie să indice de către cine, în ce

circumstanțe și în baza căror acțiuni (inacțiuni) i-au fost cauzate suferințe morale

(psihice) sau fizice, prin ce se manifestă acestea, iar apelantul, în opinia Colegiului,

nu a probat suficient de convingător suportarea unui asemenea prejudiciu.

Drept consecință, în viziunea Colegiului, rezultă, fără echivoc, faptul că prima

instanța just a dispus respingerea cererii de chemare în judecată ca fiind

neîntemeiată,

De fapt, înseși noțiunea de prejudiciu, invocat în speță, este una nereală, dat

fiind faptului că nu a suferit nici un fel de daune, nici de ordin moral și nici

material.

Instanța de apel concluzionează că în prezentul proces reclamantul-apelant

invocă repararea de prejudiciu, cauzat în rezultatul încălcării dreptului de acces la

justiție, aflându-se într-o situație discriminatorie față de alte persoane care nu se

află în detenție.

În mod corespunzător, instanța de apel a raportat circumstanțele prezentate

mai sus la normele de drept invocate de apelant, dar și la dispozițiile legale care

sunt relevante speței.

Prin prisma art. 2 al Legii nr. 121 din 25 mai 2012 cu privire la asigurarea

egalității, instanța de apel a concluzionat că faptele de discriminare în privința

apelantului-reclamant nu au fost constatate, or diferența de tratament

discriminatoriu a persoanelor aflate în detenția nu poate fi comparabilă cu cea a

persoanelor aflate la libertate, prin urmare nu poate fi considerat ca o îngrădire a

drepturilor sale privitor la accesul la justiție.

La 9 februarie 2021, prin intermediul oficiului poștal, Anatolie Jurcov a

declarat recurs, prin care a solicitat casarea integrală a deciziei instanței de apel și

hotărârii primei instanțe cu adoptarea unei noi hotărâri de admitere a acțiunii în

sensul declarat.

În motivarea recursului s-a indicat că instanțele de judecată la examinarea

cauzei au încălcat esențial și au aplicat eronat normele de drept material, ceea ce a

dus la adoptarea unei soluții neîntemeiate.

Totodată, s-au invocat aceleași argumente și circumstanțe factologice care au

fost invocate pe parcursul examinării cauzei în instanțele ierarhic inferioare, cărora

le-a fost dată apreciere, redând conținutul prevederilor normelor legale, dar fără a

demonstra prin careva probe, încălcarea sau aplicarea eronată de către instanțele de

judecată a normelor legale aplicabile speței.

În contextul prevederilor art. 434 alin. (1) Cod de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale,

dacă legea nu prevede altfel.

4

Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia contestată la 29 octombrie 2020

și a expediat-o participanților la proces la 8 decembrie 2020 (f.d. 119), or, la actele

cauzei nu se regăsește dovada recepționării deciziei motivate de către recurent.

Astfel, recursul declarat la 9 februarie 2021, este în termen.

În conformitate cu art. 439 alin. (2) și (3) din Codul de procedură civilă, după

parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea

despre necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data

primirii acesteia.

Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor

invocate în recurs și face un raport verbal în fața completului de judecată instituit

în conformitate cu alin. (2).

Prin prisma art. 439 alin. (2) din Codul de procedură civilă, la 26 februarie

2021 instanța de recurs a comunicat intimatei recursul, informând despre

necesitatea depunerii referinței (f.d. 128), or, până la data examinării cauzei careva

referințe nu au parvenit.

Examinând temeiurile recursului declarat de Anatolie Jurcov, completul

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție consideră recursul ca inadmisibil din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate

sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele

indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în

măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei

sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către

instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la

încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Anatolie Jurcov nu se

încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) Cod de procedură

civilă.

Astfel, argumentele invocate în recursul declarat se referă la dezacordul

recurentului cu soluția pronunțată de către instanța de apel, însă nu relevă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material, respectiv

nu constituie temei de casare a deciziei contestate.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform secțiunii II-a are

caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural,

verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura

5

admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432, alin. (2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

În această ordine de idei, completul Colegiului precizează că, în contextul

normelor procedurale din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII Cod de procedură

civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către

instanțele de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre

probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara

controlului instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă

că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant

regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de procedură civilă, însă,

din recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor

de apreciere a probelor.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în

jurisprudența sa constantă, rezultând din prevederile art. 6 § 1 al Convenției

Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că

nu se impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs,

întemeindu-se pe dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva

sentinței pronunțate de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes

(cauza Rebai și alții contra Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25

februarie 1995, nr.26561/1995).

În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

recunoaște recursul declarat de Anatolie Jurcov, ca fiind inadmisibil.

În conformitate cu art. 433 lit. a), 440 alin. (1) Cod de procedură civilă,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție

d i s p u n e :

Se consideră inadmisibil recursul declarat de Anatolie Jurcov, împotriva

deciziei din 29 octombrie 2020 a Curții de Apel Chișinău.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Svetlana Filincova

judecătorii Dumitru Mardari

Galina Stratulat

6