2ra-748/18 — restabilirea in functie, incasarea salariului, anularea ordinului

prima instanță: I. Mînăscurtă dosarul nr.2ra-748/18

(Judecătoria Chișinău, sediul Ciocana)

instanța de apel: A.Bostan, V.Negru, A.Pahopol

(Curtea de Apel Chișinău)

Î N C H E I E R E

25 aprilie 2018 mun. Chișinău

Colegiul Civil, Comercial și de Contencios Administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele completului, judecătorul Oleg Sternioală

Judecători Mariana Pitic, Iurie Bejenaru

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Valentina

Pascaru și avocatul acesteia Alexandru Mandraburcă,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Valentina

Pascaru împotriva Judecătoriei Orhei, sediul central privind anularea ordinului cu

privire la aplicarea sancțiunii disciplinare, restabilirea în funcția deținută anterior,

încasarea salariului, repararea prejudiciului,

împotriva deciziei din 31 octombrie 2017 a Curții de Apel Chișinău, prin care

a fost respins apelul depus de Valentina Pascaru și a fost menținută hotărârea din

05 mai 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Ciocana,

c o n s t a t ă:

La 23 ianuarie 2017 Valentina Pascaru a depus cerere de chemare în

judecată împotriva Judecătoriei Orhei, sediul central solicitând anularea ordinului

nr. 165 din 12 decembrie 2016 ”Cu privire la aplicarea sancțiunii disciplinare sub

formă de destituire din funcția publică de execuție”, prin care a fost destituită din

funcția de grefier al Judecătoriei Șoldănești, restabilirea în funcția deținută

anterior, achitarea salariului și prejudiciilor cauzate în urma lipsei forțate de la

muncă.

În motivarea acțiunii reclamanta a invocat că prin ordinul nr. 165 din 12

decembrie 2016 ”Cu privire la aplicarea sancțiunii disciplinare sub formă de

destituire din funcția publică de execuție”, a fost destituită din funcția de grefier a

Judecătoriei Șoldănești în temeiul art. 57 lit. f), g) și art. 58 lit. g), art. 59 alin. (1),

(8) din Legea cu privire la funcția publică și statutul funcționarului public nr. 158-

XVI din 04.07.2008 pentru refuzul nejustificat de a îndeplini sarcinile și atribuțiile

de serviciu, precum și dispozițiile conducătorului, neglijența și tergiversarea, în

mod repetat, a îndeplinirii sarcinilor, cu aducerea atingerii prestigiului autorității

publice.

A menționat că ordinul contestat, prin care a fost destituită din funcția de

grefier, îl consideră ilegal, emis cu încălcarea prevederilor Legii cu privire la

funcția publică și statutul funcționarului public.

1

A invocat că începând cu luna aprilie 2016 a rămas de una singură

exercitându-și obligațiile de organizare a ședințelor pe toate cauzele examinate de

instanță cu întocmirea actelor procesuale. Lipsa condițiilor adecvate de activitate

pentru reclamantă, au dus la imposibilitatea exercitării de ultima în mod normal și

pe deplin a obligațiunilor de serviciu ce-i reveneau.

În condițiile specificate, de activitate, pentru reclamantă ca grefier, pe o

perioadă de peste 4 luni, ultima zilnic întocmea acte procesuale pe un volum foarte

mare de dosare examinate pe care a participat de una singură, permanent avînd un

program supraîncărcat, iar ca urmare nu a avut posibilitate reală de a face față

acestui volum de lucru și la întocmirea actelor procesuale a admis anumite

întîrzieri de la termenele prevăzute, care au fost apreciate de angajator ca abateri

disciplinare și invocate ca temei pentru destituirea din funcție.

A relatat că în relațiile de muncă pe perioada specificată s-a conturat încălcarea

de către angajator a principiului de bază al reglementării raporturilor de muncă,

însă reclamanta n-a refuzat nejustificat de a-și exercita atribuțiile de serviciu. Pe

parcursul ultimului an, reclamanta nu a fost sancționată disciplinar, concediul

anual de odihnă programat, conform graficului concediilor angajaților instanței pe

luna august 2016, ei nu i-a fost acordat, apoi s-a îmbolnăvit pentru un timp

îndelungat.

A revenit la serviciu la data de 12.12.2015 și în aceiași zi a fost destituită din

funcția de grefier al Judecătoriei Șoldănești.

A susținut că pentru a evita urmările neplăcute la serviciu, la 18 august 2016 a

depus cerere de demisie, care a fost ignorată, neînregistrată și neadmisă. Apoi, la

19 octombrie 2016 a depus cerere de demisie repetată, care de asemenea a fost

neglijată.

Astfel, a indicat că cererea prealabilă înaintată pîrîtului despre anularea

ordinului de concediere, restabilire în funcție cu achitarea salariului pentru absența

forțată de la serviciu, a fost lăsată fără soluționare și răspuns.

Prin încheierea din 07 februarie 2017 a Curții de Apel Chișinău s-a admis

cererea avocatului Alexandru Mandraburcă, în interesele Valentinei Pascaru,

privind strămutarea pricinii civile intentate la cererea de chemare în judecată

depusă de Valentina Pascaru împotriva Judecătoriei Orhei, sediul central privind

anularea ordinului cu privire la aplicarea sancțiunii disciplinare, restabilirea în

funcția deținută anterior, încasarea salariului, repararea prejudiciului.

Pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Valentina Pascaru

împotriva Judecătoriei Orhei, sediul central privind anularea ordinului cu privire la

aplicarea sancțiunii disciplinare, restabilirea în funcția deținută anterior, încasarea

salariului, repararea prejudiciului s-a strămutat la Judecătoria Chișinău, sediul

Ciocana pentru judecare în fond.

Prin hotărârea din 05 mai 2017 a Judecătoriei Chișinău (sediul Ciocana)

cererea de chemare în judecată depusă de Valentina Pascaru a fost respinsă integral

ca fiind tardivă.

Prin decizia din 31 octombrie 2017 a Curții de Apel Chișinău a fost respins

apelul depus de către Valentina Pascaru, fiind menținută hotărârea din 05 mai 2017

a Judecătoriei Chișinău (sediul Ciocana).

2

La 23 februarie 2018 Valentina Pascaru și avocatul acesteia Alexandru

Mandraburcă au declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitând

admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel și a hotărârii primei

instanțe, cu remiterea cauzei la rejudecare în instanța de apel.

În motivarea recursului s-a indicat că instanța de apel nu a constatat și elucidat

toate circumstanțele pentru examinarea obiectivă a cauzei, fiind aplicate eronat

normele de drept material și nu a fost aplicată legea care trebuia să fie aplicată.

La 17 aprilie 2018, președintele Judecătoriei Orhei, Veronica Cupcea a

depus referință prin care a solicitat ca recursul declarat de Valentina Pascaru și

avocatul acesteia Alexandru Mandraburcă să fie considerat inadmisibil.

În conformitate cu art.434 Codul de procedură civilă, recursul se declară în

termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei redactate. Termenul

de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi restabilit.

Completul Colegiului Civil, Comercial și de Contencios Administrativ al

Curții Supreme de Justiție denotă că Curtea de Apel Chișinău a expediat în adresa

recurentei copia deciziei integrale, însă la materialele dosarului nu se regăsește

dovada recepționării acesteia. La 13 februarie 2018 Judecătoria Chișinău, sediul

Ciocana a expediat avocatului Alexandru Mandraburcă în interesele recurentei

copia deciziei instanței de apel din 31 octombrie 2017, astfel recursul declarat la

data 23 februarie 2018 se consideră a fi depus în termen.

Examinînd temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile,

completul Colegiului Civil, Comercial și de Contencios Administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul este inadmisibil, din următoarele

considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate

sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele

indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în

măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii

sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către

instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la

încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Completul Colegiului Civil, Comercial și de Contencios Administrativ al

Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Valentina Pascaru și

avocatul acesteia Alexandru Mandraburcă nu se încadrează în temeiurile prevăzute

la art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Astfel, argumentele invocate în recursul declarat se referă la dezacordul

recurentului cu soluția pronunțată de către instanța de apel, însă nu relevă

3

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material, respectiv

nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Totodată, completul Colegiului Civil, Comercial și de Contencios

Administrativ al Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform

secțiunii II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și

procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului Civil, Comercial și de Contencios

Administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432. alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

În această ordine de idei, completul Colegiului precizează că, în contextul

normelor procedurale din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII Cod de procedură

civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către

instanțele de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre

probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara

controlului instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin.(4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă

că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant

regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de procedură civilă, însă,

din recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor

de apreciere a probelor.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în

jurisprudența sa constantă, rezultînd din prevederile art. 6 § 1 al Convenției

Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că

nu se impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs,

întemeindu-se pe dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva

sentinței pronunțate de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes

(cauza Rebai și alții contra Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25

februarie 1995, nr.26561/1995).

Completul Colegiului Civil, Comercial și de Contencios Administrativ al

Curții Supreme de Justiție ține să mai menționeze că conform jurisprudenței

CEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie capabil să ofere îndreptarea

situației prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta

în mod direct starea de lucruri (cauza Asito vs Republica Moldova, 10 iulie 2010,

Meyer vs Germania, 22 martie 2016), însă motivele recursului, invocare în speță

sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, care au fost apreciate

corespunzător.

În circumstanțele menționate, completul Colegiului Civil, Comercial și de

Contencios Administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera inadmisibil recursul declarat de Valentina Pascaru și avocatul acesteia

Alexandru Mandraburcă.

În conformitate cu art. art. 433 lit. a), 440 alin. (1) Cod de procedură civilă,

completul Colegiului Civil, Comercial și de Contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție,

4

d i s p u n e:

Recursul declarat de Valentina Pascaru și avocatul acesteia Alexandru

Mandraburcă se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Oleg Sternioală

Judecători Mariana Pitic

Iurie Bejenaru

5