2ri-131/17 — validarea popririi

2ri-131/17 — validarea popririi (Curtea Supremă de Justiție, 2017)

Prima instanță: I. Muruianu dosarul nr. 2ri-131/17

D E C I Z I E

03 mai 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil comercial și de contencios administrativ

lărgit al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele ședinței, judecătorul – Valeriu Doagă

Judecătorii – Tamara Chișca-Doneva, Iurie Bejenaru,

Ala Cobăneanu, Nicolae Craiu

examinând recursul declarat de lichidatorul societății cu răspundere limitată

„Transvio” în proces de faliment, întreprinderea individuală „Dorin Ciobanu”,

în pricina civilă intentată la cererea de validare a popririi înaintată de lichidatorul

societății cu răspundere limitată „Transvio”, întreprinderea individuală „Dorin Ciobanu”

față de terțul poprit Pădure Ilie,

împotriva hotărîrii Curții de Apel Chișinău din 20 februarie 2017,

c o n s t a t ă

Prin hotărîrea Curții de Apel Chișinău din 20 octombrie 2014 s-a intentat procesul

de insolvabilitate față de SRL „Transvio” și s-a desemnat în calitate de administrator al

insolvabilității ÎI „Dorin Ciobanu”.

Prin încheierea Curții de Apel Chișinău din 04 mai 2015 s-a intentat față de SRL

„Transvio” procedura de faliment și s-a desemnat în calitate de lichidator al debitorului

ÎI „Dorin Ciobanu”

La data de 28 noiembrie 2016 lichidatorul SRL „Transvio” în proces de faliment,

ÎI „Dorin Ciobanu” a depus cerere de validare a popririi împotriva terțului poprit Pădure

Ilie.

În motivarea cererii a menționat că, potrivit informației ÎS „CRIS Registru”

nr.08/4789 din 31 octombrie 2014, după SRL „Transvio” sunt înregistrate cu drept de

proprietate privată 64 de unități de transport, iar la data de 02 februarie 2015

1

automobilele au fost anunțate în căutare de către instanța de insolvabilitate pe motiv că

în urma inventarierii nu a fost posibil determinarea locului de amplasare a acestora și nu

au fost cunoscute persoanele terțe care le posedă în realitate.

Susține că potrivit răspunsului Direcției de identificare și înmatriculare a

mijloacelor de transport nr.03/1-6372 din 08 noiembrie 2016 automobilul de model

Dacia Logan, n/î CMC 149 se află în posesia lui Pădure Ilie.

Menționează că potrivit răspunsurilor companiilor de asigurări „Auto-Siguranța”

SA, „Asito” SA și „Moldcargo” SA, precum și din contractele și polițele de asigurare

terțul poprit figurează ca parte asigurată de răspundere civilă auto și confirmă că

automobilul menționat este utilizat nemijlocit de Pădure Ilie.

Relevă că, la data de 22 noiembrie 2016 a înaintat somație terțului poprit Pădure

Ilie, prin care l-a notificat despre instituirea popririi asupra automobilului de model

Dacia Logan, n/î CMC 149 și asupra mijloacelor bănești în sumă de 60000 de lei, care

constituie contravaloarea automobilului nominalizat, în cazul în care acesta nu se mai

află în posesia terțului poprit sau nu mai poate fi preluat în natură, solicitînd predarea

automobilului lichidatorului sau obligarea achitării contravalorii automobilului în

mărime de 60000 de lei, în termen de 5 zile de la data comunicării popririi, însă ultimul

nu a reacționat.

Solicită validarea popririi instituite asupra automobilului de model Dacia Logan,

n/î CMC 149 care face parte din masa debitoare a SRL „Transvio” și asupra mijloacelor

bănești în sumă de 60000 de lei deținute în proprietate de către terțul poprit Pădure Ilie,

care constituie contravaloarea automobilului nominalizat, în cazul în care acesta nu se

află în posesia terțului poprit sau nu mai poate fi luat în natură; revendicarea din posesia

terțului poprit Pădure Ilie și predarea în masa debitoare a SRL „Transvio” a

automobilului de model Dacia Logan cu n/î CMC 149 sau încasarea de la terțul poprit

Pădure Ilie a mijloacelor bănești în sumă de 60000 de lei care constituie contravaloarea

automobilului nominalizat, în cazul în care acesta nu se mai află în posesia terțului

poprit sau nu mai poate fi preluat în natură.

Prin hotărîrea Curții de Apel Chișinău din 20 februarie 2017 s-a respins din lipsă

de temei, cererea înaintată de lichidatorul SRL „Transvio”, în proces de faliment, ÎI

„Dorin Ciobanu” împotriva terțului poprit Pădure Ilie cu privire la validarea popririi și

s-a desființat poprirea instituită asupra automobilului de model Dacia Logan, n/î CMC

149, ce face parte din masa debitoare a SRL „Transvio” și asupra mijloacelor bănești în

sumă de 60000 de lei deținute în proprietate de către terțul poprit Pădure Ilie, care

constituie contravaloarea automobilului nominalizat, în cazul în care acesta nu se mai

află în posesia terțului poprit sau nu mai poate fi preluat în natură. S-a încasat de la SRL

„Transvio” în proces de insolvabilitate în folosul statului taxa de stat în sumă de 1800

de lei.

La data de 07 martie 2017 lichidatorul SRL „Transvio”, ÎI „Dorin Ciobanu” a

declarat recurs împotriva hotărîrii Curții de Apel Chișinău din 20 februarie 2017

solicitînd admiterea recursului, casarea hotărîrii cu emiterea unei noi hotărîri de validare

a popririi față de terțul poprit Pădure Ilie în sensul formulat în cererea de validare a

popririi.

În motivarea recursului a invocat motivele de fapt din cererea de validare a

2

popririi, menționînd că, terțul poprit Pădure Ilie a recunoscut faptul că automobilul de

model Dacia Logan, n/î CMC 149 se află în posesia acestuia însă nu dorește să-l

restituie, deoarece se consideră îndreptățit să-l rețină, ultimul prezentînd probe în acest

sens.

Susține că instanța de insolvabilitate a apreciat eronat probele care confirmă că

terțul poprit Pădure Ilie a intrat în posesia automobilului ilegal, deoarece procura

eliberată terțului poprit de a scoate de la balanța SRL „Transvio” automobilul

nominalizat este nulă ca rezultat al lipsei datei întocmirii, invocînd prevederile art.254

alin.(2) din Codul civil.

Argumentează că terțul poprit nu s-a conformat prevederilor pct. 39 și pct. 40 din

Regulamentul cu privire la Registrul de stat al transporturilor, aprobat prin Hotărîrea

Guvernului nr.1047 din 08 noiembrie 1999 și nu a prezentat unul din actele enumerate

în pct.7 din Regulamentul de înmatriculare a mijloacelor de transport, aprobat prin

același act normativ, pentru a demonstra efectuarea înscrierilor drepturilor sau a

retenției exercitate asupra automobilului nominalizat supra.

Invocînd prevederile art. 123 alin. (6) din Codul de procedură civilă, art. 307

alin.(2) din Codul civil și cele ale art.126 din Legea insolvabilității, susține că cererea de

validare a popririi înaintată de către lichidatorul SRL „Transvio”, este întemeiată și

urma a fi admisă, deoarece terțul poprit recunoaște că automobilul nominalizat se află în

posesia sa.

Conform art. 1 alin. (4) din Legea insolvabilității nr. 149 din 29.06.2012, procesul

de insolvabilitate se desfășoară în conformitate cu prevederile Codului de procedură

civilă și cu cele ale prezentei legi.

Potrivit art. 8 alin. (1) din Legea insolvabilității, hotărîrile și încheierile instanței de

insolvabilitate pot fi atacate cu recurs în termen de 15 zile calendaristice din data

pronunțării și numai în cazurile prevăzute expres de prezenta lege.

Colegiul reține că din materialele cauzei nu poate fi stabilit momentul comunicării

recurentului a hotărîrii Curții de Apel Chișinău din 20 februarie 2017 (f.d. 61-65) pentru

a determina respectarea termenului legal de declarare a recursului, însă cererea de recurs

a fost depusă la oficiul poștal la data de 07 martie 2017, fapt confirmat prin amprenta

sigiliului aplicată pe plic (f.d.98), prin urmare calea de atac se consideră exercitată în

termen.

Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră că, recursul declarat de

lichidatorul SRL „Transvio” în proces de faliment, ÎI „Dorin Ciobanu” urmează a fi

admis, casată hotărîrea primei instanțe și restituirea pricinii spre rejudecare în prima

instanță pentru următoarele motive.

În conformitate cu prevederile art. 445 alin. (1) lit. c) din Codul de procedură

civilă, instanța, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul, să caseze

integral decizia instanței de apel și să trimită pricina spre rejudecare în instanța de apel

în toate cazurile în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanța de

recurs.

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de

Justiție reține că la adoptarea hotărârii contestate, nu au fost constatate și elucidate pe

3

deplin circumstanțele importante pentru soluționarea pricinii în fond, situație ce impune

rejudecarea cauzei, or din acest motiv, instanța de recurs este în imposibilitate de a se

expune privitor la corectitudinea aplicării normelor de drept material, atunci când fondul

cauzei a fost cercetat superficial.

Materialele cauzei atestă că, prin încheierea Curții de Apel Chișinău din 04 mai

2015 s-a intentat procedura de faliment față de SRL „Transvio”, cu dizolvarea

debitorului (f.d.4-7).

Prin încheierea Curții de Apel Chișinău din 02 februarie 2015 s-au anunțat în

căutare mijloacele de transport care aparțin societății insolvabile SRL „Transvio”,

impunîndu-se anumite obligații organelor afacerilor interne (f.d. 8-12).

Prin informația nr.03/4789 din 31 octombrie 2014 s-a comunicat că potrivit

Registrului de sta al transporturilor, după SRL „Transvio” sunt înregistrate unitățile de

transport, printre care și automobilul de model Dacia Logan, n/î CMC 149, iar la 28

octombrie 2014 a fost înregistrată interdicția de înstrăinare a acestora (f.d.13-16).

La data de 06 decembrie 2016, terțul poprit a recepționat somația expediată de

lichidatorul SRL „Transvio”, ÎI „Dorin Ciobanu” prin care a solicitat transmiterea

bunului poprit, automobilul de model Dacia Logan, n/î CMC 149 sau în cazul în care nu

poate fi predat în natură să plătească contravaloarea acestuia în mărime de 60000 de lei

(f.d.17-18).

Prin hotărîrea Curții de Apel Chișinău din 20 februarie 2017 s-a respins din lipsă

de temei, cererea înaintată de lichidatorul SRL „Transvio”, în proces de faliment, ÎI

„Dorin Ciobanu” împotriva terțului poprit Pădure Ilie cu privire la validarea popririi și

s-a desființat poprirea instituită asupra automobilului de model Dacia Logan, n/î CMC

149, ce face parte din masa debitoare a SRL „Transvio” și asupra mijloacelor bănești în

sumă de 60000 de lei deținute în proprietate de către terțul poprit Pădure Ilie, care

constituie contravaloarea automobilului nominalizat, în cazul în care acesta nu se mai

află în posesia terțului poprit sau nu mai poate fi preluat în natură. S-a încasat de la SRL

„Transvio” în proces de insolvabilitate în folosul statului taxa de stat în sumă de 1800

de lei (f.d.61-65).

În susținerea poziției instanța de insolvabilitate a reținut că procura eliberată de

SRL „Transvio” a fost împuternicit terțul poprit Pădure Ilie să radieze această unitate de

transport de la balanța întreprinderii, împrejurări ce confirmă afirmația că posesorul de

fapt a autovehiculului a răscumpărat mașina pe care o deține efectiv.

La fel, instanța de insolvabilitate a constatat că din certificatele de înmatriculare și

foaia de parcurs pentru automobil, prezentate de terțul poprit Pădure Ilie, rezultă că

inițial unitatea de transport a aparținut SRL „Opriola”.

Analizînd legalitatea hotărîrii Curții de Apel Chișinău din 20 februarie 2017 în

limitele invocate în recurs, Colegiul constată că actul de dispoziție contestat a fost emis

cu aplicarea eronată a normelor de drept material și procedural pertinente.

Conform art. 126 alin. (1), (2), (8) și (12) din Legea insolvabilității, sînt supuse

urmăririi silite prin poprire mijloacele bănești în numerar și fără numerar, în monedă

națională și în valută străină, titlurile de valoare, alte bunuri mobile incorporale care sînt

datorate debitorului ori sînt deținute în numele său de un terț sau pe care acesta din urma

i le va datora în viitor în temeiul unor raporturi juridice existente. De asemenea, pot fi

4

poprite bunurile mobile corporale ale debitorului deținute de un terț în numele lui și

creanța cu termen ori sub condiție. În acest caz, poprirea nu va putea fi executată decît

după ajungerea la termen ori de la data îndeplinirii condiției. Poprirea se înființează prin

somație a administratorului insolvabilității/lichidatorului și se comunică terțului

menționat la alin.(1) împreună cu o copie certificată de pe hotărîrea de intentare a

procedurii de insolvabilitate/faliment asupra debitorului. Terțul poprit nu va putea face

contestație împotriva popririi. El își va formula apărările în instanța de insolvabilitate,

care validează poprirea. Dacă poprirea a fost înființată asupra unor bunuri mobile

incorporale care se aflau la data înființării în posesia terțului poprit, instanța va decide

predarea lor în proprietate debitorului. Dacă bunurile mobile incorporale datorate

debitorului nu se mai află la data validării în posesia terțului sau nu pot fi predate în

natură, acesta este obligat, prin hotărîre de validare, la plata contravalorii acestor bunuri,

caz în care va fi urmărit direct prin executorul judecătoresc.

Potrivit art. 239 din Codul de procedură civilă, hotărîrea judecătorească trebuie să

fie legală și întemeiată. Instanța își întemeiază hotărîrea numai pe circumstanțele

constatate nemijlocit de instanță și pe probele cercetate în ședință de judecată.

Conform art. 241 alin. (2), (5) și (6) din Codul de procedură civilă, hotărîrea

judecătorească constă din partea introductivă și partea dispozitivă. În cazurile prevăzute

la art. 236 alin. (5), hotărîrea judecătorească constă din partea introductivă, partea

descriptivă, motivare și dispozitiv. Fiecare parte a hotărîrii se evidențiază separat în

textul acesteia. În motivare se indică: circumstanțele pricinii, constatate de instanță,

probele pe care se întemeiază concluziile ei privitoare la aceste circumstanțe,

argumentele invocate de instanță la respingerea unor probe, legile de care s-a călăuzit

instanța. Dispozitivul cuprinde concluzia instanței judecătorești privind admiterea sau

respingerea integrală sau parțială a acțiunii, repartizarea cheltuielilor de judecată, calea

și termenul de atac al hotărîrii.

Potrivit recomandărilor avizului nr. 11 din 2008 al Consiliului Consultativ al

Judecătorilor Europeni (CCJE) în atenția Comitetului de Miniștri al Consiliului Europei

privind calitatea hotărârilor judecătorești, o motivație și o analiză clară sunt cerințele

fundamentale ale hotărârilor judecătorești și un aspect important al dreptului la un

proces echitabil. Pentru a răspunde cerințelor procesului echitabil, motivarea ar trebui să

evidențieze, că judecătorul a examinat cu adevărat chestiunile esențiale ce i-au fost

prezentate.

Colegiul menționează că, art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului

garantează dreptul justițiabilului la o hotărîre motivată sub aspectul instituirii obligației

instanțelor de judecată de a-și argumenta hotărîrile adoptate din perspectiva unei analize

ample a circumstanțelor pricinii. Îndatorirea de a motiva coerent și unitar hotărârea sub

aspectul tuturor cererilor, fără a exista contradicții între motivare și dispozitiv, constituie

o garanție pentru justițiabili, în fața eventualului arbitrariu judecătoresc, fiind singurul

mijloc prin care se dă posibilitatea de a putea exercita un eficient control judiciar.

Instanța de recurs consemnează că, Codul de procedură civilă consacră principiul

general după care orice hotărâre judecătorească trebuie să fie motivată și să reprezinte

premisa pentru soluția din dispozitiv. Aceasta dispoziție este edictată atât în interesul

unei bune administrări a justiției și încrederii ce trebuie să inspire justițiabililor cât și

5

pentru a se da instanțelor superioare posibilitatea de a controla judecata primelor

instanțe. Pentru satisfacerea acestui principiu, judecătorii fondului sunt datori sa arate

motivele de fapt și de drept care au format convingerea lor, să enunțe cele constatate și

dovezile care au determinat-o.

Reieșind din specificul obiectului acțiunii în cauză, instanța de recurs reține că

contrar acestor prevederi, instanța de insolvabilitate nu a elucidat circumstanțele

importante ale pricinii și consideră că aprecierea probelor de către ultima a fost

arbitrară.

În acest sens, Colegiul remarcă faptul că în scopul stabilirii temeiniciei sau

netemeiniciei cererii de validare a popririi înaintate, era indispensabil, alături de cele

constatate, ca instanța de insolvabilitate să supună verificării cele invocate de Pădure

Ilie în ședința de judecată precum că ultimul urma să răscumpere automobilul de model

Dacia Logan n/î CMC 149 în termen de un an și jumătate, achitînd cîte 350 de lei pentru

fiecare 6 zile din săptămînă. Totodată, instanța de insolvabilitate urma să cerceteze

faptul dacă terțul poprit Pădure Ilie a achitat ratele invocate, precum și faptul dacă

lichidatorul SRL „Transvio” a întreprins careva acțiuni în vederea stabilirii

contabilizării acestor sume.

Mai mult, instanța de insolvabilitate nu a elucidat circumstanțele faptice ale pricinii

care ar face lumină în privința aspectelor determinante ale speței întru soluționarea justă

a litigiului și anume nu a stabilit care au fost raporturile juridice dintre SRL „Transvio”,

terțul poprit, Pădure Ilie și Cucta Gheorghe, în vederea identificării existenței relațiilor

dintre ei, deoarece Pădure Ilie invocă faptul că a avut o înțelegere cu Cucta Gheorghe cu

privire la răscumpărarea automobilului în privința căruia se solicită înființarea popririi,

însă automobilul respectiv s-a aflat în proprietatea SRL „Opriola” în baza certificatului

de înmatriculare nr. 077105937 din 09 iulie 2007 (f.d.48), apoi în proprietatea SRL

„Transvio” în baza certificatului de înmatriculare nr. 108209311 din 20 decembrie 2010

(f.d.49), pe cînd Cucta Gheorghe figurează ca administrator al SRL „Opriola” (f.d.47).

Cu referire la faptul că instanța de insolvabilitate a concluzionat că procura

eliberată de SRL „Transvio” a fost împuternicit terțul poprit Pădure Ilie să radieze

această unitate de transport de la balanța întreprinderii, împrejurări ce confirmă că

posesorul de fapt a autovehiculului a răscumpărat mașina pe care o deține efectiv.

Instanța de recurs constată că instanța de insolvabilitate urma să verifice legalitatea

procurii (f.d.53) prin prisma dispozițiilor art. 254 alin.(2) din Codul civil care prevede

că, este nulă procura în care nu este indicată data întocmirii. Mai mult, odată ce terțul

poprit se consideră îndreptățit să dețină automobilul litigant, instanța de insolvabilitate

urma să cerceteze și să stabilească în baza cărui just titlu acesta deține automobilul

respectiv, or potrivit art. 307 alin. (1) din Codul civil, este considerată posesor de bună-

credință persoana care posedă legitim sau care se poate considera îndreptățită să posede

în urma unei examinări diligente, necesare în raporturile civile, a temeiurilor

îndreptățirii sale. Buna-credință este prezumată.

În acest sens, instanța de recurs reiterează dispozițiile art. 122 alin. (1) din Codul

de procedură civilă care prevăd că, circumstanțele care, conform legii, trebuie

confirmate prin anumite mijloace de probațiune nu pot fi dovedite cu nici un fel de alte

mijloace probante.

6

Respectiv, Colegiul consideră întemeiate argumentele invocate în recurs precum că

terțul poprit nu s-a conformat prevederilor pct. 39 și pct. 40 din Regulamentul cu privire

la Registrul de stat al transporturilor, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr. 1047 din 08

noiembrie 1999 și nu a prezentat unul din actele enumerate în pct. 7 din Regulamentul

de înmatriculare a mijloacelor de transport, aprobat prin același act normativ, pentru a

demonstra efectuarea înscrierilor drepturilor sau a retenției exercitate asupra

automobilului nominalizat supra, argumente care combat concluziile instanței de

insolvabilitate precum că probele prezentate în susținerea cererii de validare a poprii

sunt combătute prin explicațiile terțului poprit, concluzie ce se desprinde din prevederile

pct. 9 și pct. 39 din Regulamentul cu privire la registrul de stat al transporturilor, care

prevăd că titlu de proprietate este un contract, act administrativ sau alt document

prevăzut de legislație care acordă, modifică sau încetează drepturile patrimoniale.

Titlurile de proprietate sînt documente ce confirmă dreptul de proprietate asupra

vehiculelor (agregatelor), modificarea și încetarea acestui drept.

Prin urmare, Colegiul conchide că instanța de insolvabilitate nu a întreprins măsuri

în vederea soluționării litigiului apărut prin constatarea unor fapte necesare examinării

la care instanța urma să contribuie, or prin prisma art. 118 alin. (5) din Codul de

procedură civilă, în caz de necesitate instanța judecătorească (judecătorul) este în drept

să propună părților și altor participanți la proces, după caz, să prezinte probe

suplimentare și să dovedească faptele ce constituie obiectul probațiunii pentru a se

convinge de veridicitatea lor.

În altă ordine de idei, instanța de recurs remarcă faptul că instanța de

insolvabilitate în susținerea poziției sale face referire la circumstanțele de fapt și drept

analogice din decizia Curții Supreme de Justiție nr.2ri-18/17 din 18 ianuarie 2017, însă

concluzia respectivă este eronată, dat fiind faptului că în decizia respectivă automobilul

în privința căruia s-a pretins înființarea popririi nu se cunoaște locul aflării și cine era

ultimul posesor, însă în prezenta cauză, automobilul în privința căruia pretinde

înființarea popririi se află în posesia terțului poprit, fapt confirmat însăși de ultimul.

Respectiv, raționamentele din decizia Curții Supreme de Justiție nr.2ri-18/17 din 18

ianuarie 2017 nu pot fi aplicate la examinarea respectivei pricini.

În concluzie, instanța de recurs notează că, în conținutul hotărîrii judecătorești

pronunțată în prezenta pricină nu sunt oferite răspuns la toate chestiunile de drept

invocate de recurent, aspectele de fapt ale speței nu au fost constatate în mod

indubitabil, erori ce nu pot fi remediate în ordine de recurs și urmează să fie elucidate la

rejudecare.

Avînd în vedere cele invocate supra, instanța de recurs precizează că la rejudecarea

pricinii, instanța de insolvabilitate urmează să stabilească concret în baza cărui titlu

Pădure Ilie deține automobilul de model Dacia Logan, n/î CMC 149, care au fost

acțiunile lichidatorul SRL „Transvio”, ÎI „Dorin Ciobanu” în vederea stabilirii

contabilizării sumelor plătite de Pădure Ilie, avînd în vedere că ultimul susține că a

achitat ratele pentru automobilul în privința căruia se solicită înființarea popririi în

termen de un an și jumătate, în urma înțelegerii cu Cucta Gheorghe și reexaminînd

pricina să emită o hotărîre legală și întemeiată cu respectarea drepturilor procedurale ale

părților.

7

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c) din Codul de procedură civilă, Colegiul

civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție

d e c i d e

Se admite recursul declarat de lichidatorul societății cu răspundere limitată

„Transvio” în proces de faliment, ÎI „Dorin Ciobanu”.

Se casează hotărîrea Curții de Apel Chișinău din 20 februarie 2017 în pricina civilă

intentată la cererea de validare a popririi înaintată de lichidatorul societății cu

răspundere limitată „Transvio”, întreprinderea individuală „Dorin Ciobanu” față de

terțul poprit Pădure Ilie, cu restituirea pricinii spre rejudecare în Curtea de Apel

Chișinău în alt complet de judecată.

Decizia nu se supune nici unei căi de atac.

Președintele ședinței,

judecătorul Valeriu Doagă

Judecătorii Tamara Chișca-Doneva

Iurie Bejenaru

Ala Cobăneanu

Nicolae Craiu

8