2ra-862/17 — constatarea încălcării dreptului la executare în termen rezonabil a hotărârii judecătorești, constatarea pierderii forței executorii a hotărârii judecătorești, repararea prejudiciului material și moral
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- constatarea încălcării dreptului la executare în termen rezonabil a hotărârii judecătoreşti, constatarea pierderii forţei executorii a hotărârii judecătoreşti, repararea prejudiciului material şi moral
- Temei legal
- temeiurile declarări recursului
2ra-862/17 — constatarea încălcării dreptului la executare în termen rezonabil a hotărârii judecătorești, constatarea pierderii forței executorii a hotărârii judecătorești, repararea prejudiciului material și moral (Curtea Supremă de Justiție, 2017)
Dosarul nr. 2ra-862/17
Instanța de fond: Judecătoria Buiucani mun. Chișinău – N. Pasecinic
Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău – N. Vascan, E. Fistican, V. Negru
Î N C H E I E R E
03 mai 2017 mun. Chișinău
Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ
al Curții Supreme de Justiție
în componența:
Președintele completului, judecătorul Maria Ghervas,
judecătorii Iurie Bejenaru, Oleg Sternioală,
examinând chestiunea referitoare la admisibilitatea recursului, declarat de către
Ion Ticu în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de către Ion Ticu
împotriva Ministerului Justiției al Republicii Moldova, intervenienții accesorii
executorul judecătoresc Liliana Vacarov și Primăria or. Strășeni cu privire la
constatarea încălcării dreptului la executare în termen rezonabil a hotărârii
judecătorești, constatarea pierderii forței executorii a hotărârii judecătorești, repararea
prejudiciului material și moral,
împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 21 decembrie 2016,
C O N S T A T Ă :
La 05 aprilie 2016 Ion Ticu a depus cerere de chemare în judecată împotriva
Ministerului Justiției, intervenienții accesorii executorul judecătoresc Liliana Vacarov
și Primăria or. Strășeni cu privire la constatarea încălcării dreptului la executarea în
termen rezonabil a hotărârii, constatarea pierderii forței executorii a hotărârii
judecătorești, repararea prejudiciului moral și material (f.d. 3-7).
În motivarea acțiunii reclamantul a menționat că prin hotărârea Judecătoriei
Strășeni din 18 iulie 2008, menținută prin decizia Curții de Apel Chișinău din 29
ianuarie 2009, Primăria or. Strășeni a fost obligată să-i repartizeze un spațiu locativ de
1
serviciu. La 31 martie 2009 titlul executoriu nr. 2-860/08 a fost prezentat Oficiului de
executare a deciziilor judecătorești Strășeni și primită spre executare prin încheierea
din 03 aprilie 2009, fiind astfel pornită procedura de executare nr. 860-3/09.
Menționează că de la momentul primirii documentului executoriu de către executorul
judecătoresc nu a fost efectuată nici o acțiune utilă pentru a executa actul dat. Astfel,
dosarul de executare menționat se află în procedura executorului judecătoresc mai mult
de 6 ani , nu este încetat, deci este îndreptățit să sesizeze instanța în temeiul art.3,alin.3
al Legi 87 din 21 aprilie 2011 privind repararea de către stat a prejudiciului cauzat prin
încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau a dreptului la
executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătorești.
Prin hotărârea Judecătoriei Buiucani mun. Chișinău din 21 iunie 2016 a fost
respinsă cererea de chemare în judecată înaintată de către Ion Ticu (f.d. 112,117-129).
Instanța a constatat, că prin hotărârea Judecătoriei Strășeni din 18 iulie 2008
Primăria or. Strășeni a fost obligată să repartizeze lui Ion Ticu spațiu locativ de
serviciu pe perioada executării serviciului în cadrul Procuraturii Strășeni. Ion Ticu a
prezentat documentul executoriu spre executare la 03 aprilie 2009, iar la 21 noiembrie
2010 a fost transferat într-o altă localitate. Astfel, termenul de executare se cuprinde în
intervalul de timp de la 03 aprilie 2009 până la 20 noiembrie 2010, perioada activității
acestuia în Procuratura Strășeni.
În perioada de la 03 aprilie 2009 și până la 21 noiembrie 2010 instanța a
constatat, că acțiunile întreprinse de executorii judecătorești în vederea executării
documentului executoriu au fost adecvate și suficiente, dar executarea nu a fost
posibilă din lipsa spațiului locativ liber. Reclamantul nu a probat suportarea cărorva
prejudicii morale sau materiale.
Nefiind de acord cu hotărârea primei instanțe, Ion Ticu a declarat apel, solicitând
casarea hotărârii Judecătoriei Buiucani mun. Chișinău din 21 iunie 2016, cu emiterea
unei noi hotărâri de admitere a acțiunii integral (f.d. 116, 147-153).
Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 21 decembrie 2016 s-a respins apelul
declarat de Ion Ticu, cu menținerea hotărârii Judecătoriei Buiucani mun. Chișinău din
21 iunie 2016 (f.d. 161, 162-170).
La 20 februarie 2017 Ion Ticu a declarat recurs împotriva deciziei Curții de Apel
Chișinău din 21 decembrie 2016, solicitând casarea hotărârilor judecătorești, cu
pronunțarea unei noi hotărâri de admitere a acțiunii integral (f.d. 174-179).
În motivarea cererii de recurs recurentul a invocat că instanțele de judecată au
elucidat pe deplin circumstanțele importante pentru soluționarea pricinii, au aplicat
eronat normele de drept material.
În conformitate cu art. 434 alin. 1) CPC recursul se declară în termen de 2 luni de
la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.
Materialele cauzei atestă că decizia Curții de Apel Chișinău a fost pronunțată la
21 decembrie 2016, recepționată de recurent la 17 februarie 2017 (f. d. 172).
2
Recursul depus la data de 20 februarie 2017 este depus în termen.
Examinând temeiurile de admisibilitate ale recursului în raport cu materialele
pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al
Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia, că recursul declarat de către Ion Ticu
este inadmisibil din următoarele considerente.
Verificând motivele de casare, invocate în recurs, completul Colegiului atestă, că
Ion Ticu indică argumente ce țin de dezacordul cu felul în care instanțele de judecată
au apreciat înscrisurile probatorii și au constatat circumstanțele cauzei. Nu pot fi
reținute ca temei de admisibilitate aceste argumente, deoarece țin de reaprecierea
probelor, fapt inadmisibil în recurs.
În speță, completul Colegiului menționează, că recursul în cauză conține obiecții
de fapt și de drept, care deja au fost obiect de studiere și verificare de către instanțele
de judecată primind o apreciere corespunzătoare.
În consecință, nu există aparența unei încălcări a dreptului recurentul la
soluționarea tuturor argumentelor cu privire la judecarea cauzei în apel, în modul în
care este garantat de art. 6 § 1 al Convenției.
Drept urmare, se reține că argumentele invocate în recurs nu pot constitui temei
de admisibilitate a recursului, deoarece nu denotă încălcarea esențială sau aplicarea
eronată a normei de drept material sau a normei de drept procesual, așa cum formal
invocă recurentul și, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate.
Recursul exercitat conform secțiunii a 2 - a are caracter devolutiv numai asupra
problemelor de drept material și procesual, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar
nu și temeinicia în fapt.
Astfel, completul Colegiului constată, că argumentele invocate în recurs nu pot
constitui temei de casare a deciziei recurate, or, acesta nu se încadrează în cele expres
stabilite la art. 432, al. 2, 3 și 4 CPC.
Potrivit prevederilor art. 432 alin.1 CPC părțile și alți participanți la proces sunt
în drept să declarare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau aplicarea
eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procesual.
Aliniatele 2 și 3 ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se
consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcare sau
aplicate eronat, iar alin. 4 stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la
alin. 3 constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care
acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care
instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a
fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și
libertăților fundamentale ale omului.
3
În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC cererea de recurs se consideră inadmisibilă
în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. 2, 3 și
4.
Totodată, potrivit jurisprudenței CEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie
capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, pe când în recursul declarat
de către Ion Ticu asemenea aspecte nu se regăsesc.
Din considerentele menționate instanța de recurs ajunge la concluzia de a
considera recursul declarat de către Ion Ticu inadmisibil.
Conform celor expuse, în temeiul art. 270, 432, 433, 440 CPC, completul
Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție
D I S P U N E :
Se consideră inadmisibil recursul declarat de către Ion Ticu împotriva deciziei
Curții de Apel Chișinău din 21 decembrie 2016 în pricina civilă la acțiunea depusă de
Ion Ticu împotriva Ministerului Justiției al Republicii Moldova, intervenienții
accesorii executorul judecătoresc Liliana Vacarov și Primăria or. Strășeni cu privire la
constatarea încălcării dreptului la executare în termen rezonabil a hotărârii
judecătorești, constatarea pierderii forței executorii a hotărârii judecătorești, repararea
prejudiciului moral.
Încheierea este irevocabilă.
Președintele completului, judecătorul Maria Ghervas
judecătorii Iurie Bejenaru
Oleg Sternioală
4