2ra-800/17 — încasarea în mod solidar a datoriei și cheltuielilor de judecată

prima instanță: C. Vîrlan dosarul nr. 2ra-800/17

instanța de apel: N. Cernat, V. Efros și I. Muruianu

Î N C H E I E R E

26 aprilie 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele completului,

Judecătorul: Iulia Sîrcu

Judecătorii: Mariana Pitic și Sveatoslav Moldovan

examinând chestiunea cu privire la admisibilitatea recursului declarat de

Durlescu Mariana, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de

întreprinderea municipală de gestionare a fondului locativ nr. 23 împotriva

Marianei Durlescu, intervenient accesoriu societatea pe acțiuni „Termocom” cu

privire la încasarea în mod solidar a datoriei și cheltuielilor de judecată, împotriva

deciziei Curții de Apel Chișinău din 27 octombrie 2016, prin care s-a respins

apelul declarat de Durlescu Mariana și s-a menținut hotărârea Judecătoriei Rîșcani

mun. Chișinău din 21 aprilie 2016, prin care acțiunea a fost admisă parțial

c o n s t a t ă:

La 13 iunie 2014 întreprinderea municipală de gestionare a fondului locativ nr.

23 a depus cerere de chemare în judecată împotriva Marianei Durlescu, intervenient

accesoriu societatea pe acțiuni „Termocom” cu privire la încasarea în mod solidar a

datoriei și cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii de chemare în judecată întreprinderea municipală de

gestionare a fondului locativ nr. 23 a indicat că în baza contului personal deschis pe

numele Marianei Durlescu, societatea pe acțiuni „Termocom” a livrat pârâtei energie

termică.

Durlescu Mariana nu a achitat serviciile prestate și datoria acumulată pentru

energia termică pînă la 01 aprilie 2014 constituie suma de 2 480,86 lei, fapt confirmat

prin informația despre calcularea și achitarea serviciilor locativ-comunale respective.

În vederea stingerii datoriei a expediat în adresa Marianei Durlescu facturi

lunare și somație, însă aceasta nu a reacționat.

Se află în situație financiară precară creată din cauza rău-platnicilor, dintre care

face parte și pîrîta.

Cere întreprinderea municipală de gestionare a fondului locativ nr. 23 încasarea

în mod solidar de la Durlescu Mariana datoria în mărime de 2 480,86 lei și taxa de

stat în mărime de 270 lei (f.d. 5).

Prin hotărârea Judecătoriei Rîșcani mun. Chișinău din 21 aprilie 2016 s-a

admis parțial cererea de chemare în judecată depusă de întreprinderea municipală de

gestionare a fondului locativ nr. 23.

1

S-a încasat din contul Marianei Durlescu în beneficiul întreprinderii municipale

de gestionare a fondului locativ nr. 23 datoria în mărime de 2 168,27 lei și taxa de stat

în mărime de 270 lei.

S-a respins în rest acțiunea ca prescrisă (f.d. 56; 59-61).

La 20 mai 2016 Durlescu Mariana a declarat apel nemotivat împotriva hotărârii

Judecătoriei Rîșcani mun. Chișinău din 21 aprilie 2016, iar la 26 iulie 2016 apel

motivat împotriva aceleași hotărâri (f.d. 62, 75-79).

Curtea de Apel Chișinău prin decizia din 27 octombrie 2016 a respins apelul

declarat de Durlescu Mariana și a menținut hotărârea Judecătoriei Rîșcani mun.

Chișinău din 21 aprilie 2016 (f.d. 89-98).

În motivarea soluțiilor instanțele de judecată au indicat că conform pct. 17 și 18

Regulamentul cu privire la modul de prestare și achitare a serviciilor locative,

comunale și necomunale pentru fondul locativ, contorizarea apartamentelor și

condițiile deconectării acestora de la /reconectării la sistemele de încălzire și

alimentare cu apă, aprobat prin Hotărîrea Guvernului Republicii Moldova nr. 191 din

19 februarie 2002, Durlescu Mariana fiind proprietara apartamentului nr. 20 din str.

S. Lazo, 29, mun. Chișinău este obligată să suporte cheltuielile pentru întreținerea

acestuia, inclusiv și plata pentru serviciile comunale.

Durlescu Mariana nu a contestat în modul stabilit de lege facturile de plată și

sumele calculate pentru serviciile de energie termică.

Sunt întemeiate argumentele Marianei Durlescu privind expirarea termenului

de prescripție pentru pretențiile invocate de întreprinderea municipală de gestionare a

fondului locativ nr. 23 în vederea încasării întregii datorii acumulate, or, conform art.

267 alin. (1) Codul civil, termenul general în interiorul căruia persoana poate să-și

apere, pe calea intentării unei acțiuni în instanța de judecată, dreptul încălcat este de 3

ani.

La 24 ianuarie 2017 Durlescu Mariana a declarat recurs împotriva deciziei

Curții de Apel Chișinău din 27 octombrie 2016, solicitând admiterea acestuia, casarea

ambelor hotărîri judecătorești și emiterea unei noi hotărîri de respingere integrală a

acțiunii.

În motivarea cererii de recurs Durlescu Mariana a indicat că hotărîrile

judecătorești sunt ilegale, fiind emise cu încălcarea normelor de drept material și

procedural.

Apartamentul este debranșat de la sistemul de încălzire centralizat și este

conectat la o sursă autonomă de încălzire.

În blocul locativ nu există etaj tehnic superior și nici subsol, iar țevile care

tranzitează apartamentul sunt izolate.

Instanțele judecătorești nu au motivat hotărîrile emise, nefiind dată apreciere

cumulativă probelor prezentate.

În conformitate cu art. 439 alin. (2) Codul de procedură civilă, după parvenirea

dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității recursului,

dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre necesitatea

depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii acesteia. În cazul

neprezentării referinței în termenul stabilit, admisibilitatea recursului se decide în

lipsa acesteia.

2

Prin referința depusă la 12 aprilie 2017 întreprinderea municipală de gestionare

a fondului locativ nr. 23 a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat.

În conformitate cu art. 439 alin. (3) Codul de procedură civilă, judecătorul

raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate în recurs și face

un raport verbal în fața completului de judecată instituit în conformitate cu alin. (2).

Verificând argumentele invocate de Durlescu Mariana în cererea de recurs pe

baza materialelor din dosar și a referinței depuse de întreprinderea municipală de

gestionare a fondului locativ nr. 23, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat

este inadmisibil din următoarele motive.

În conformitate cu art. 434 Codul de procedură civilă, recursul se declară în

termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau deciziei integrale.

Curtea de Apel Chișinău a expediat în adresa părților copia deciziei din 27

octombrie 2016 la 17 noiembrie 2016 (f.d. 99).

La materialele pricinii lipsesc probe care ar confirma recepționarea copiei

deciziei instanței de apel de Durlescu Mariana.

Prin urmare, recursul declarat de Durlescu Mariana la 24 ianuarie 2017 se

consideră depus în termen.

Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și

(4) Codul de procedură civilă.

Durlescu Mariana în cererea de recurs temeiuri prevăzute la art. 432 alin. (2),

(3) și (4) Codul de procedură civilă nu a invocat.

În conformitate cu art. 433 lit. a) Codul de procedură civilă, cererea de recurs

se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4).

În conformitate cu art. 440 alin. (1) Codul de procedură civilă, în cazul în care

se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3

judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu

conține nicio referire cu privire la fondul recursului.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție menționează că procedura admisibilității constă în verificarea

faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432

alin. (2), (3) și (4) Codul de procedură civilă.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în jurisprudența

sa constantă că „ ... art. 6 paragraful 1 al Convenției Europene pentru Apărarea

Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale nu impune motivarea în detaliu a

unei decizii prin care o instanță de recurs, întemeindu-se pe dispoziții legale

specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinței pronunțate de o instanță

inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes.” (cauza Rebait și alții contra Franței,

Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995).

Astfel, din motivele menționate și având în vedere că prima instanță și instanța

de apel au examinat pricina sub toate aspectele, cu respectarea normelor de drept

material, procedural și apreciind corect probele administrate au emis hotărâri legale,

iar argumentele invocate de Durlescu Mariana în cererea de recurs poartă caracter

declarativ și nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4)

3

Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera recursul

inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) Codul de

procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Recursul declarat de Durlescu Mariana se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii.

Președintele completului,

Judecătorul: Iulia Sîrcu

Judecătorii: Mariana Pitic

Sveatoslav Moldovan

4