3ra-438/17 — contestarea actului administrativ

3ra-438/17 — contestarea actului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2017)

prima instanță: A. Andronic dosarul nr. 3ra-438/17

(Judecătoria Centru, mun. Chișinău)

instanța de apel N. Vascan, E. Fistican, V. Negru

(Curtea de Apel Chișinău)

Î N C H E I E R E

26 aprilie 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele completului, judecătorul: Valeriu Doagă

Judecătorii Maria Ghervas, Iurie Bejenaru

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către

Serviciul Protecției Civile și Situațiilor Excepționale,

în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Nadejdei Leancă împotriva

Casei Naționale de Asigurări Sociale, Serviciului Protecției Civile și Situațiilor

Excepționale și Ministerului Afacerilor Interne al Republicii Moldova cu privire la

contestarea actelor administrative, acordarea indemnizației pentru îngrijirea copilului,

repararea prejudiciului moral și încasarea cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 30 noiembrie 2016, prin care a

fost admis apelul declarat de către Ministerul Afacerilor Interne al Republicii

Moldova, casată hotărârea Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din 18 noiembrie 2015

și emisă o nouă hotărâre de admitere parțială a acțiunii,

c o n s t a t ă:

La data de 29 decembrie 2014, Nadejda Leancă a depus cerere de chemare în

judecată împotriva Casei Naționale de Asigurări Sociale, Serviciului Protecției Civile

și Situațiilor Excepționale și Ministerului Afacerilor Interne al Republicii Moldova cu

privire la contestarea actelor administrative, acordarea indemnizației pentru îngrijirea

copilului, repararea prejudiciului moral și încasarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii reclamanta a indicat că, la 02 septembrie 2013 a

înregistrat căsătoria cu Leancă Ion la Primăria Chioselia, raionul Cantemir, iar la 10

septembrie 2014 a născut fiul, Leancă Luca.

Menționează că, deoarece nu este încadrată în câmpul muncii, se află la

întreținerea soțului său, Leancă Ion, angajat al Ministerului Afacerilor Interne din

anul 2012. În prezent, dânsul activează în funcția de inspector superior al SPCSE

Cahul.

Relatează că, în temeiul art. 18 al Legii privind îndemnizațiile pentru

incapacitate temporară de muncă și alte prestații de asigurări sociale, s-a adresat

Casei Naționale de Asigurări Sociale cu cerere privind calcularea și plata

1

indemnizației lunare pentru îngrijirea copilului pe parcursul a 3 ani de la nașterea

acestuia, în mărime de 30 % din venitul mediu lunar realizat de către soțul său,

Leancă Ion, pe parcursul ultimelor 12 luni pînă la nașterea copilului.

Prin răspunsul nr. 11-03/10-9750 din 18 noiembrie 2014 Casa Națională de

Asigurări Sociale a respins cererea, motivând că, persoana asigurată are dreptul la

indemnizație lunară pentru creșterea copilului până la vârsta de 3 ani, cu condiția că

se află în concediu pentru îngrijirea copilului și confirmă stagiul necesar de cotizare,

iar faptul că, soțul dânsei este colaborator al SPCSE și nu i-au fost calculate

contribuții în bugetul asigurărilor sociale de stat, respectiv, nu întrunește stagiul

necesar de cotizare, nefiind persoană asigurată. Totodată, i s-a comunicat că urmează

să se adreseze cu astfel de cerere la locul de muncă al soțului.

Conform recomandării Casei Naționale de Asigurări Sociale, la 07 noiembrie

2014 s-a adresat către SPCSE și Ministerul Afacerilor Interne cu cereri privind

calcularea și achitarea indemnizației pentru îngrijirea copilului, la care însă nu a

primit răspunsuri.

Consideră că, potrivit prevederilor Legii cu privire la petiționare, pârâții erau

obligați să examineze și să acorde un răspuns la cererile prealabile adresate.

În acest sens reclamanta susține că, soțul ei, Leancă Ion, la nașterea copilului,

Leancă Luca, avea statut de persoană asigurată, prin urmare, dânsa fiind persoană

aflată la întreținerea lui, dispune de dreptul de a beneficia de toate drepturile și

obligațiile ce reies din această situație.

În ceea ce privește cuantumul indemnizației solicitate indică că, este calculat în

conformitate cu normele legale, reieșind din datele prezentate de angajator.

Consideră reclamanta că, a fost prejudiciată moral, deoarece urmare a

acțiunilor ilegale ale pârâților, familia sa nu-și poate asigura un trai decent.

Cere, reclamanta Nadejda Leancă recunoașterea ca ilegal răspunsul Casei

Naționale de Asigurări Sociale nr. 11-03/10-9750 din 18 noiembrie 2014, răspunsul

SPCSE nr. 19/7-7-125/14 din 21 decembrie 2014, neacordarea răspunsurilor de către

SPCSE și Ministerul Afacerilor Interne la cererile din 07 noiembrie 2014, obligarea

Casei Naționale de Asigurări Sociale, SPCSE și Ministerului Afacerilor Interne la

plata în mod solidar a indemnizației pentru îngrijirea copilului, lunar a cîte 30 % din

salariul mediu în mărime de 4 448,91 lei pe parcursul a 3 ani de la nașterea copilului,

începînd cu 10 septembrie 2014 și pînă la 10 septembrie 2017, repararea prejudiciului

moral în mărime de 10 000 lei și compensarea cheltuielilor de judecată în mărime de

5 000 lei.

Prin hotărârea Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din 18 noiembrie 2015

acțiunea Nadejdei Leancă a fost admisă parțial. A fost obligat Ministerul Afacerilor

Interne să-i acorde Nadejdei Leancă indemnizația pentru creșterea copilului, lunar a

cîte 30% din salariul mediu de 4 448.91 lei pe parcursul a 3 ani de la nașterea

copilului de la 10 septembrie 2014 pînă la 10 septembrie 2017. A fost încasat de la

Ministerul Afacerilor Interne în beneficiul Nadejdei Leancă cheltuielile de judecată

cu titlu de asistență juridică în sumă de 2 000 lei, în rest cererea a fost respinsă.

Nefiind de acord cu hotărârea primei instanțe, Ministerul Afacerilor Interne a

contestat-o cu apel.

2

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 09 martie 2016 a fost respins apelul

declarat de Serviciul Protecției Civile și Situațiilor Excepționale al Ministerului

Afacerilor Interne și menținută hotărârea primei instanțe.

La data de 10 mai 2016, în termenul prevăzut de lege, Ministerul Afacerilor

Interne a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitând admiterea

recursului, casarea deciziei instanței de apel și parțial hotărârea primei instanțe, cu

emiterea unei noi hotărâri de respingere integrală a acțiunii.

Prin decizia Curții Supreme de Justiție din 20 iulie 2016 a fost admis recursul

declarat de către Ministerul Afacerilor Interne a Republicii Moldova, casată decizia

Curții de Apel Chișinău din 09 martie 2016 cu restituirea pricinii spre rejudecare în

instanța de apel.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 30 noiembrie 2016 a fost admis apelul

declarat de către Ministerul Afacerilor Interne, casată hotărârea primei instanțe și

emisă o nouă hotărâre de admitere parțială a acțiunii. A fost obligat Serviciul

Protecției Civile și Situațiilor Excepționale să acorde Nadejdei Leancă indemnizația

pentru creșterea copilului, lunar a cîte 30% din salariul mediu de 4448,91 lei pe

parcursul a trei ani de la nașterea copilului de la 10 septembrie 2014 pînă la 10

septembrie 2017. A fost încasat de la Serviciul Protecției Civile și Situațiilor

Excepționale în beneficiul Nadejdei Leancă cheltuielile de asistență juridică în sumă

de 2000 lei. În rest, acțiunea a fost respinsă.

În susținerea soluției date, instanța de apel a invocat prevederile art. 124 alin.

(1) Codul muncii care prevede că, femeilor salariate și ucenicelor, precum și soțiilor

aflate la întreținerea salariaților, li se acordă un concediu de maternitate ce include

concediul prenatal cu o durată de 70 de zile calendaristice (în cazul sarcinilor cu 3 și

mai mulți feți – 112 zile calendaristice) și concediul postnatal cu o durată de 56 de

zile calendaristice (în cazul nașterilor complicate sau nașterii a doi sau mai mulți

copii – 70 de zile calendaristice), plătindu-li-se pentru această perioadă indemnizații

în modul prevăzut la art.123 alin.(2).

Conform art. 16 alin. (1) din Lege privind indemnizațiile pentru incapacitate

temporară de muncă și alte prestații de asigurări sociale, asiguratele, soțiile aflate la

întreținerea soților salariați și șomerele care au dreptul la concediul de maternitate, ce

include concediul prenatal și concediul postnatal, beneficiază de indemnizație de

maternitate.

Potrivit pct. 44 din Hotărârea Guvernului nr. 108 din 03 februarie 2005, în

cazul acordării concediului de maternitate în perioada concediului pentru îngrijirea

copilului pînă la împlinirea vîrstei de 3 ani, persoana îndreptățită va beneficia de

ambele indemnizații (de maternitate și de creștere copilului pînă la împlinirea de 3

ani).

Instanța de apel a concluzionat că prin prisma art. 6 al Regulamentului cu

privire la condițiile de stabilire, modul de calcul și de plată a indemnizațiilor pentru

incapacitate temporară de muncă și altor prestații de asigurări sociale, soțul

reclamantei Ion Leancă, își desfășoară activitatea în cadrul Serviciului Protecției

Civile și Situațiilor Excepționale, care are un statut de persoană juridică separat față

de Ministerul Afacerilor Interne.

3

În acest sens, instanța de apel a menționat că potrivit art. 31 alin. (1)-(3) din

Legea Serviciului Protecției Civile și Situațiilor Excepționale nr. 93-XVI din 05

aprilie 2007, concediul de maternitate, inclusiv pentru soția colaboratorului

Serviciului care se află la întreținerea acestuia, concediul parțial plătit pentru

îngrijirea copilului până la vârsta de 3 ani, concediul pentru îngrijirea copilului

bolnav în vârstă de până la 10 ani și concediul pentru îngrijirea copilului în vârstă

până la 18 ani care suferă de maladie oncologică sau cu dezabilitate pentru afecțiuni

intercurente se acordă conform dispozițiilor generale. Baza de calcul și cuantumul

indemnizațiilor acordate pentru perioada aflării în concediile prevăzute la alin. (1) se

stabilesc în condițiile prevăzute de Legea nr. 289-XV din 22 iulie 2004 privind

indemnizațiile pentru incapacitate temporară de muncă și alte prestații de asigurări

sociale, similar persoanelor asigurate. Indemnizațiile acordate pentru perioada aflării

în concediile prevăzute la alin. (1) se plătesc la locul de serviciu al colaboratorului

Serviciului din bugetul de stat.

Prin prisma normelor citate supra, instanța de apel a constatat că Nadejda

Leancă urmează să beneficieze de indemnizația pentru creșterea copilului pe

parcursul a 3 ani de la nașterea copilului achitată de la locul de muncă, adică de la

Serviciul Protecției Civile și Situațiilor Excepționale al MAI.

Instanța de apel a respins argumentul apelantului conform căruia indemnizația

de maternitate urmează a fi încasată de la Casa Națională de Asigurări Sociale, și nu

de la Serviciului Protecției Civile și Situațiilor Excepționale al MAI, or conform pct.

15 din Regulamentul cu privire la condițiile de stabilire, modul de calcul și plată a

indemnizațiilor pentru incapacitatea temporară de muncă și altor prestații de asigurări

sociale, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr. 108 din 03 februarie 2005, stabilirea,

calcularea și plata indemnizațiilor se efectuează de către unitatea economică în care

își desfășoară activitatea de bază angajatul prin contract individual de muncă, astfel,

având în vedere că regulamentul citat a fost adoptat în scopul implementării Legii

privind indemnizațiile pentru incapacitate temporară de muncă și alte prestații de

asigurări sociale, corect a stabilit prima instanță că Serviciului Protecției Civile și

Situațiilor Excepționale al MAI, în calitate de unitate economică în care-și desfășoară

activitatea de bază angajatul, urmează să-i stabilească, calculeze și să plătească

indemnizația pentru creșterea copilului pînă la împlinirea vîrstei de 3 ani.

La data de 15 februarie 2017, Serviciul Protecției Civile și Situațiilor

Excepționale a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, cerând admiterea

recursului, casarea deciziei instanței de apel și parțială a hotărârii primei instanțe cu

emiterea unei noi hotărâri de respingere integrală a acțiunii.

Recurentul, Serviciul Protecției Civile și Situațiilor Excepționale, în motivarea

recursului a indicat că, nu este de acord cu decizia instanței de apel deoarece este

emisă cu încălcarea normelor de drept material și procedural, nu au fost constatate și

elucidate pe deplin toate circumstanțele importante pentru soluționarea pricinii, iar

concluziile expuse în hotărâre și decizie sunt în contradicție cu circumstanțele

pricinii.

Consideră că instanța de apel a examinat superficial și nu a luat în considerație

că, în conformitate cu prevederile art. 123 Codul muncii precum și prevederile art. 16

4

din Legea nr. 289 din 22 iulie 2004 privind indemnizațiile pentru incapacitate

temporară de muncă și alte prestații de asigurări sociale, s-a aprobat modul de

stabilire, calculare și achitare a indemnizațiilor din contul bugetului asigurărilor

sociale de stat, indemnizația de creștere a copilului urmează a fi solicitată de la Casa

Națională de Asigurări Sociale.

Mai indică faptul că indiferent dacă solicitantul acestor indemnizații este

angajat în câmpul muncii sau nu, cererea pentru stabilirea indemnizației unice la

nașterea copilului și indemnizației lunare pentru creșterea/îngrijirea copilului până la

vârsta de 3 ani (1,5) ani va fi depusă la casa teritorială de asigurări sociale.

Instanța de apel în decizia sa face trimitere la normele de drept privind

achitarea indemnizației de maternitate, pe cînd în speță se solicită încasarea

indemnizației pentru creșterea/îngrijirea copilului pînă la vîrsta de 3 ani, nemotivând

în nici un fel decizia sa, cu atît mai mult atragem atenția la faptul că reprezentantul

reclamantei a solicitat în ședința primei instanțe încasarea din contul Ministerului

Afacerilor Interne și nicidecum din contul Serviciului Protecției Civile și Situațiilor

Excepționale.

Mai indică că pe marginea litigiilor de genul dat s-a expus și Ministerul

Muncii, Protecției Sociale și Familiei, prin care a menționat că Legea nr.289 din 22

iulie 2004, acordă soțiilor aflate la întreținerea soților salariați doar dreptul de

indemnizație de maternitate care se plătește pentru perioada concediului de

maternitate. Iar de dreptul la indemnizația lunară pentru creșterea copilului până la

vârsta de 3 ani, beneficiază doar asigurații (titularii) care se află în concediu parțial

plătit pentru îngrijirea copilului până la vârsta de 3 ani, astfel soția angajatului MAI

care se află la întreținerea acestuia nu poate beneficia de dreptul la indemnizația

lunară pentru creșterea/îngrijirea copilului până la vârsta de 3 ani de la locul de

serviciu a soțului.

În conformitate cu art.434 alin.(1) Codul de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei redactate.

Din actele pricinii rezultă că decizia instanței de apel a fost expediată părților la

30 ianuarie 2017, iar la 15 februarie 2017, adică în termenul prevăzut de lege

Serviciul Protecției Civile și Situațiilor Excepționale a declarat recurs.

Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul este inadmisibil din următoarele

considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) Codul de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor

de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin. (4) prevede că săvârșirea altor încălcări decît cele indicate la

alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care

acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care

5

instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a

fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și

libertăților fundamentale ale omului.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de către Serviciul Protecției Civile

și Situațiilor Excepționale nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.

(2), (3) și (4) CPC.

Prin urmare, argumentele invocate în recurs nu denotă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de

către instanța de apel, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai

asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se numai legalitatea

deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

Prin urmare, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție menționează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în jurisprudența

sa constantă, rezultînd din prevederile art. 6 § 1 al Convenției Europene pentru

Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că nu se impune

motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs, întemeindu-se pe

dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinței pronunțate

de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes (cauza Rebait și alții contra

Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995,

nr.26561/1995).

Astfel, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de

către Serviciul Protecției Civile și Situațiilor Excepționale ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 269-270, 431 alin. (2), 433 lit. a) și 440 alin. (1)

Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție,

d i s p u n e:

Recursul declarat de către Serviciul Protecției Civile și Situațiilor Excepționale

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 30 noiembrie 2016 se consideră

inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, judecătorul: Valeriu Doagă

Judecătorii: Maria Ghervas

Iurie Bejenaru

6