2rhc-34/17 — încasarea datoriei
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- încasarea datoriei
- Temei legal
- temeiurile declarării revizuirii
2rhc-34/17 — încasarea datoriei (Curtea Supremă de Justiție, 2017)
Prima instanță: Judecătoria Leova Dosarul nr. 2rhc-34/17 Judecător: M. Galupa Instanța de apel: Curtea de Apel Cahul Judecători: V. Movilă, N. Veleva, E. Dvurecenschii Instanța de recurs: CSJ – A. Cobăneanu, I. Oprea, I. Druță Î N C H E I E R E 26 aprilie 2017 mun.
Chișinău Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție în componența: Președintele ședinței, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii: Iuliana Oprea, Ion Druță examinând cererea de revizuire depusă de Întreprinderea Individuală „Gorgan Liviu”, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Societatea cu Răspundere Limitată „Montevideia” împotriva Întreprinderii Individuale „Gorgan Liviu” cu privire la încasarea datoriei, împotriva încheierii Curții Supreme de Justiție din 11 ianuarie 2017, prin care recursul înaintat de Întreprinderea Individuală „Gorgan Liviu” a fost declarat inadmisibil, c o n s t a t ă La 16 martie 2016, SRL „Montevideia” s-a adresat cu cerere de chemare în judecată împotriva ÎI „Gorgan Liviu” cu privire la încasarea datoriei contractuale.
În motivarea acțiunii reclamantul a indicat, că la data de 04 decembrie 2015, a încheiat cu ÎI „Gorgan Liviu” un contract de vânzare-cumpărare a mărfurilor nr. 37 MV. Potrivit prevederilor contractului reclamantul la data de 04 decembrie 2015, în baza facturii fiscale FU 9631107 a livrat pârâtului marfa: articole chimice de menaj și cosmetică în sumă de 3 264,34 lei, care în conformitate cu art. 5.2 ultimul urma s-o achite în termen de 5 (cinci) zile din momentul livrării. Astfel, termenul de plată a expirat la data de 11 decembrie 2015, însă marfa nu a fost achitată. Afirmă reclamantul că pârâtul ÎI „Gorgan Liviu” intenționat se sustrage de la onorarea obligațiunilor contractuale. Menționează reclamantul că, în scopul soluționării amiabile a litigiului a expediat în adresa pârâtului reclamația nr. 415 MV din 04.02.2016 care a recepționat-o la data de 09.02.2016 prin poștă cu aviz de recepție.
Astfel, reclamantul SRL „Montevideia” solicită, încasarea de la ÎI „Gorgan Liviu” datoria pentru marfa livrată în sumă de 3 264,34 lei, penalitatea de întârziere în sumă de 1 485,12 lei, cheltuieli poștale în sumă de 22,45 lei, cheltuieli de judecare a pricinii în sumă de 270 lei (taxa de stat achitată), în total suma de 5 041,91 lei. La 23 mai 2016, SRL „Montevideia” a depus cerere de concretizare a pretențiilor, prin care a completat temeiul cerințelor cu indicarea încă o dată a contului bancar la care urma să fie făcute achitările, majorând cheltuielile poștale la suma de 34,7 lei și respectiv suma totală la suma de 5 054,16 lei, totodată a solicitat examinarea cauzei în absența sa. Prin hotărârea Judecătoriei Leova la data de 25 mai 2016, a fost respinsă ca fiind neîntemeiată acțiunea înaintată de SRL „Montevideia” înaintată împotriva ÎI „Gorgan Liviu” cu privire la încasarea datoriei.
Prin decizia Curții de Apel Cahul din 13 septembrie 2016, a fost admis apelul declarat de către SRL „Montevideia”, a fost casată integral hotărârea Judecătoriei Leova din 25 mai 2016 și emisă hotărîre nouă după cum urmează: -S-a admis acțiunea depusă de către SRL „Montevideia”; -S-a încasat de la ÎI „Gorgan Liviu” în beneficiul SRL „Montevideia” suma de 3 264 lei și 34 bani cu titlu de datorie pentru marfa livrată conform contractului de vânzare - cumpărare din 04.12.2015, suma de 1 485 lei și 12 bani cu titlu de penalitate și suma în mărime de 374 lei, 70 bani cu titlu de cheltuieli de judecată legate de examinarea cauzei civile în instanța de fond; -S-a încasat din contul ÎI „Gorgan Liviu” în beneficiul SRL „Montevideia” suma în mărime de 202 lei și 50 bani, cheltuieli de judecată legate de examinarea pricinii în instanța de apel.
Nefiind de acord cu decizia menționată, la 02 noiembrie 2016, în termenul prevăzut de lege, ÎI „Gorgan Liviu” a declarat recurs, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel cu menținerea hotărârii primei instanțe. A solicitat recurentul încasarea cheltuielilor de judecată suportate în calitate de taxă de stat pentru cererea de recurs depusă. Prin încheierea Curții Supreme de Justiție din 11 ianuarie 2017, recursul înaintat de Întreprinderea Individuală „Gorgan Liviu” a fost declarat inadmisibil. La 20 februarie 2017, Întreprinderea Individuală „Gorgan Liviu” a depus cerere de revizuire, solicitând admiterea cererii de revizuire, casarea încheierii Curții Supreme de Justiție din 11 ianuarie 2017, deciziei Curții de Apel Cahul din 13 septembrie 2016, cu restituirea cauzei spre rejudecare în instanța de apel.
În motivarea cererii de revizuire, invocând prevederile art. 449 lit. b) CPC, a indicat că Curtea Supremă de Justiție la examinarea recursului, nu a examinat proba anexată la cererea de recurs. Astfel, consideră revizuientul că au devenit cunoscute unele circumstanțe sau fapte esențiale ale pricinii care nu au fost și nu au putut fi cunoscute revizuentului. La 11 aprilie 2017 SRL „Montevideia” a prezentat referință pe marginea cererii de revizuire înaintate de Întreprinderea Individuală „Gorgan Liviu” împotriva încheierii Curții Supreme de Justiție din 11 ianuarie 2017, solicitând declararea acesteia ca inadmisibilă. Verificând temeiurile invocate în cererea de revizuire în raport cu materialele cauzei, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră cererea de revizuire neîntemeiată și care urmează a fi respinsă ca fiind inadmisibilă din următoarele considerente.
În conformitate cu art. 453 alin. (1) lit. a) CPC, „după ce examinează cererea de revizuire, instanța emite încheierea de respingere a cererii de revizuire ca fiind inadmisibilă”. În conformitate cu art. 451 alin. (1) CPC, cererea de revizuire se depune în scris de persoanele menționate la art. 447 CPC, indicîndu-se în mod obligatoriu temeiurile consemnate la art. 449 CPC cu anexarea probelor ce le confirmă. Temeiurile declarării revizuirii sunt expres prevăzute în art. 449 din Codul de procedură civilă care poartă un caracter exhaustiv. Instanța de judecată reiterează că, revizuirea este o cale de retractare a hotărârii și nu de reformare. În cadrul revizuirii nu se verifică legalitatea și temeinicia hotărârilor adoptate, ci în baza unor temeiuri strict prevăzute de lege are loc redeschiderea procesului.
Prin urmare, nu orice circumstanțe sau fapte pot servi temei de revizuire, ci doar acelea care întrunesc exigențele legii.
În conformitate cu prevederile art. 449 CPC al RM, revizuirea se declară în cazul în care: a) s-a constatat, prin sentință penală irevocabilă, comiterea unei infracțiuni în legătură cu pricina care se judecă; b) au devenit cunoscute unele circumstanțe sau fapte esențiale ale pricinii care nu au fost și nu au putut fi cunoscute revizuientului, dacă acesta dovedește că a întreprins toate măsurile pentru a afla circumstanțele și faptele esențiale în timpul judecării anterioare a pricinii; c) instanța a emis o hotărîre cu privire la drepturile persoanelor care nu au fost implicate în proces; e) s-a anulat ori s-a modificat hotărârea, sentința sau decizia instanței judecătorești care au servit drept temei pentru emiterea hotărârii sau deciziei a căror revizuire se cere; e1) a fost aplicată o lege declarată neconstituțională de către Curtea Constituțională și la judecarea cauzei a fost ridicată excepția de neconstituționalitate, iar instanța de judecată sau Curtea Supremă de Justiție a respins cererea privind sesizarea Curții Constituționale sau din hotărârea Curții Constituționale rezultă că prin aceasta s-a încălcat un drept garantat de Constituție sau de tratatele internaționale în domeniul drepturilor omului;
g) Curtea Europeană a Drepturilor Omului sau Guvernul Republicii Moldova a inițiat o procedură de reglementare pe cale amiabilă într-o cauză pendinte împotriva Republicii Moldova; h) Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat, printr-o hotărâre, fie Guvernul Republicii Moldova a recunoscut, printr-o declarație, o încălcare a drepturilor sau libertăților fundamentale care poate fi remediată, cel puțin parțial, prin anularea hotărârii pronunțate de o instanță de judecată națională. În acest context, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție reține că argumentele invocate de către Întreprinderea Individuală „Gorgan Liviu” precum că Curtea Supremă de Justiție la examinarea recursului, nu a examinat proba anexată la cererea de recurs, nu se încadrează în prevederile art. 449 lit. b) CPC, or acestea nu constituie circumstanțe sau fapte esențiale ale pricinii, ci critici aduse unui act judecătoresc.
Colegiul menționează că în conformitate cu art. 442 alin. (1) CPC, „Judecînd recursul declarat împotriva deciziei date în apel, instanța verifică, în limitele invocate în recurs și în baza referinței depuse de către intimat, legalitatea hotărârii atacate, fără a administra noi dovezi”. Având în vedere norma legală enunțată, Colegiul reține că la examinarea recursului împotriva deciziei instanței de apel, prezentarea de noi probe este imposibilă. Sintetizând elementele de admisibilitate a cererii de revizuire, pentru temeiurile arătate, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție constată că cererea de revizuire înaintată de către Întreprinderea Individuală „Gorgan Liviu” este inadmisibilă având în vedere că, temeiurile invocate nu-și găsesc încadrare în prevederile art. 449 CPC.
Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că admiterea cererii de revizuire ar contravine și principiului securității raporturilor juridice, care presupune respectul față de principiul lucrului judecat și ar constitui o violare a art. 6 §1 al Convenției Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale.
În susținerea opiniei enunțate, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție invocă și hotărîrile Curții Europene a Drepturilor Omului în cazul Roșca contra Moldovei din 25 februarie 2005 și în cazul Popov (nr.2) contra Moldovei din 06 decembrie 2005, în care Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reiterat că securitatea raporturilor juridice presupune respectarea principiului caracterului irevocabil al hotărârilor judecătorești, care cere ca nici o parte să nu aibă dreptul să solicite revizuirea unei hotărîri irevocabile și obligatorii doar cu scopul de a obține o reexaminare și o nouă determinare a cauzei. Competența instanțelor ierarhic superioare de revizuire trebuie exercitată pentru a corecta erorile judiciare și omisiunile justiției, dar nu pentru a efectua o nouă examinare.
Revizuirea nu ar trebui apreciată ca un recurs deghizat. O distanțare de la principiul respectiv este justificată doar atunci când este determinată de circumstanțe cu caracterele substanțiale și obligatorii. Astfel, din considerentele menționate Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a respinge cererea de revizuire ca fiind inadmisibilă. În conformitate cu art. 269-270, art. 453 alin. (1) lit. a) CPC, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție, d i s p u n e : Se respinge ca fiind inadmisibilă cererea de revizuire depusă de Întreprinderea Individuală „Gorgan Liviu” împotriva încheierii Curții Supreme de Justiție din 11 ianuarie 2017, emise în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Societatea cu Răspundere Limitată „Montevideia” împotriva Întreprinderii Individuale „Gorgan Liviu” cu privire la încasarea datoriei.
Încheierea nu se supune nici unei căi de atac. Președintele ședinței Ala Cobăneanu judecătorii Iuliana Oprea Ion Druță
Grupate prin similitudine semantică
Caută în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.
Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea semantică în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistentul AI. Fără card.