2rhc-34/17 — încasarea datoriei

Prima instanță: Judecătoria Leova Dosarul nr. 2rhc-34/17

Judecător: M. Galupa

Instanța de apel: Curtea de Apel Cahul

Judecători: V. Movilă, N. Veleva, E. Dvurecenschii

Instanța de recurs: CSJ – A. Cobăneanu, I. Oprea, I. Druță

Î N C H E I E R E

26 aprilie 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele ședinței, judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii: Iuliana Oprea, Ion Druță

examinând cererea de revizuire depusă de Întreprinderea Individuală „Gorgan

Liviu”,

în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Societatea cu

Răspundere Limitată „Montevideia” împotriva Întreprinderii Individuale „Gorgan Liviu”

cu privire la încasarea datoriei,

împotriva încheierii Curții Supreme de Justiție din 11 ianuarie 2017, prin care

recursul înaintat de Întreprinderea Individuală „Gorgan Liviu” a fost declarat

inadmisibil,

c o n s t a t ă

La 16 martie 2016, SRL „Montevideia” s-a adresat cu cerere de chemare în judecată

împotriva ÎI „Gorgan Liviu” cu privire la încasarea datoriei contractuale.

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat, că la data de 04 decembrie 2015, a

încheiat cu ÎI „Gorgan Liviu” un contract de vânzare-cumpărare a mărfurilor nr. 37 MV.

Potrivit prevederilor contractului reclamantul la data de 04 decembrie 2015, în baza

facturii fiscale FU 9631107 a livrat pârâtului marfa: articole chimice de menaj și

cosmetică în sumă de 3 264,34 lei, care în conformitate cu art. 5.2 ultimul urma s-o achite

în termen de 5 (cinci) zile din momentul livrării. Astfel, termenul de plată a expirat la data

de 11 decembrie 2015, însă marfa nu a fost achitată.

Afirmă reclamantul că pârâtul ÎI „Gorgan Liviu” intenționat se sustrage de la

onorarea obligațiunilor contractuale.

Menționează reclamantul că, în scopul soluționării amiabile a litigiului a expediat în

adresa pârâtului reclamația nr. 415 MV din 04.02.2016 care a recepționat-o la data de

09.02.2016 prin poștă cu aviz de recepție.

Astfel, reclamantul SRL „Montevideia” solicită, încasarea de la ÎI „Gorgan Liviu”

datoria pentru marfa livrată în sumă de 3 264,34 lei, penalitatea de întârziere în sumă de

1 485,12 lei, cheltuieli poștale în sumă de 22,45 lei, cheltuieli de judecare a pricinii în

sumă de 270 lei (taxa de stat achitată), în total suma de 5 041,91 lei.

La 23 mai 2016, SRL „Montevideia” a depus cerere de concretizare a pretențiilor,

prin care a completat temeiul cerințelor cu indicarea încă o dată a contului bancar la care

urma să fie făcute achitările, majorând cheltuielile poștale la suma de 34,7 lei și respectiv

suma totală la suma de 5 054,16 lei, totodată a solicitat examinarea cauzei în absența sa.

Prin hotărârea Judecătoriei Leova la data de 25 mai 2016, a fost respinsă ca fiind

neîntemeiată acțiunea înaintată de SRL „Montevideia” înaintată împotriva ÎI „Gorgan

Liviu” cu privire la încasarea datoriei.

Prin decizia Curții de Apel Cahul din 13 septembrie 2016, a fost admis apelul

declarat de către SRL „Montevideia”, a fost casată integral hotărârea Judecătoriei Leova

din 25 mai 2016 și emisă hotărîre nouă după cum urmează:

-S-a admis acțiunea depusă de către SRL „Montevideia”;

-S-a încasat de la ÎI „Gorgan Liviu” în beneficiul SRL „Montevideia” suma de 3 264

lei și 34 bani cu titlu de datorie pentru marfa livrată conform contractului de vânzare -

cumpărare din 04.12.2015, suma de 1 485 lei și 12 bani cu titlu de penalitate și suma în

mărime de 374 lei, 70 bani cu titlu de cheltuieli de judecată legate de examinarea cauzei

civile în instanța de fond;

-S-a încasat din contul ÎI „Gorgan Liviu” în beneficiul SRL „Montevideia” suma în

mărime de 202 lei și 50 bani, cheltuieli de judecată legate de examinarea pricinii în

instanța de apel.

Nefiind de acord cu decizia menționată, la 02 noiembrie 2016, în termenul prevăzut

de lege, ÎI „Gorgan Liviu” a declarat recurs, solicitând admiterea recursului, casarea

deciziei instanței de apel cu menținerea hotărârii primei instanțe. A solicitat recurentul

încasarea cheltuielilor de judecată suportate în calitate de taxă de stat pentru cererea de

recurs depusă.

Prin încheierea Curții Supreme de Justiție din 11 ianuarie 2017, recursul înaintat de

Întreprinderea Individuală „Gorgan Liviu” a fost declarat inadmisibil.

La 20 februarie 2017, Întreprinderea Individuală „Gorgan Liviu” a depus cerere de

revizuire, solicitând admiterea cererii de revizuire, casarea încheierii Curții Supreme de

Justiție din 11 ianuarie 2017, deciziei Curții de Apel Cahul din 13 septembrie 2016, cu

restituirea cauzei spre rejudecare în instanța de apel.

În motivarea cererii de revizuire, invocând prevederile art. 449 lit. b) CPC, a indicat

că Curtea Supremă de Justiție la examinarea recursului, nu a examinat proba anexată la

cererea de recurs. Astfel, consideră revizuientul că au devenit cunoscute unele

circumstanțe sau fapte esențiale ale pricinii care nu au fost și nu au putut fi cunoscute

revizuentului.

La 11 aprilie 2017 SRL „Montevideia” a prezentat referință pe marginea cererii de

revizuire înaintate de Întreprinderea Individuală „Gorgan Liviu” împotriva încheierii

Curții Supreme de Justiție din 11 ianuarie 2017, solicitând declararea acesteia ca

inadmisibilă.

Verificând temeiurile invocate în cererea de revizuire în raport cu materialele cauzei,

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

consideră cererea de revizuire neîntemeiată și care urmează a fi respinsă ca fiind

inadmisibilă din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 453 alin. (1) lit. a) CPC, „după ce examinează cererea de

revizuire, instanța emite încheierea de respingere a cererii de revizuire ca fiind

inadmisibilă”.

În conformitate cu art. 451 alin. (1) CPC, cererea de revizuire se depune în scris de

persoanele menționate la art. 447 CPC, indicîndu-se în mod obligatoriu temeiurile

consemnate la art. 449 CPC cu anexarea probelor ce le confirmă.

Temeiurile declarării revizuirii sunt expres prevăzute în art. 449 din Codul de

procedură civilă care poartă un caracter exhaustiv.

Instanța de judecată reiterează că, revizuirea este o cale de retractare a hotărârii și

nu de reformare. În cadrul revizuirii nu se verifică legalitatea și temeinicia hotărârilor

adoptate, ci în baza unor temeiuri strict prevăzute de lege are loc redeschiderea procesului.

Prin urmare, nu orice circumstanțe sau fapte pot servi temei de revizuire, ci doar acelea

care întrunesc exigențele legii.

În conformitate cu prevederile art. 449 CPC al RM, revizuirea se declară în cazul în

care:

a) s-a constatat, prin sentință penală irevocabilă, comiterea unei infracțiuni în

legătură cu pricina care se judecă;

b) au devenit cunoscute unele circumstanțe sau fapte esențiale ale pricinii care nu au

fost și nu au putut fi cunoscute revizuientului, dacă acesta dovedește că a întreprins toate

măsurile pentru a afla circumstanțele și faptele esențiale în timpul judecării anterioare a

pricinii;

c) instanța a emis o hotărîre cu privire la drepturile persoanelor care nu au fost

implicate în proces;

e) s-a anulat ori s-a modificat hotărârea, sentința sau decizia instanței judecătorești

care au servit drept temei pentru emiterea hotărârii sau deciziei a căror revizuire se cere;

e1) a fost aplicată o lege declarată neconstituțională de către Curtea Constituțională

și la judecarea cauzei a fost ridicată excepția de neconstituționalitate, iar instanța de

judecată sau Curtea Supremă de Justiție a respins cererea privind sesizarea Curții

Constituționale sau din hotărârea Curții Constituționale rezultă că prin aceasta s-a încălcat

un drept garantat de Constituție sau de tratatele internaționale în domeniul drepturilor

omului;

g) Curtea Europeană a Drepturilor Omului sau Guvernul Republicii Moldova a

inițiat o procedură de reglementare pe cale amiabilă într-o cauză pendinte împotriva

Republicii Moldova;

h) Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat, printr-o hotărâre, fie

Guvernul Republicii Moldova a recunoscut, printr-o declarație, o încălcare a drepturilor

sau libertăților fundamentale care poate fi remediată, cel puțin parțial, prin anularea

hotărârii pronunțate de o instanță de judecată națională.

În acest context, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție reține că argumentele invocate de către Întreprinderea Individuală

„Gorgan Liviu” precum că Curtea Supremă de Justiție la examinarea recursului, nu a

examinat proba anexată la cererea de recurs, nu se încadrează în prevederile art. 449 lit.

b) CPC, or acestea nu constituie circumstanțe sau fapte esențiale ale pricinii, ci critici

aduse unui act judecătoresc. Colegiul menționează că în conformitate cu art. 442 alin. (1)

CPC, „Judecînd recursul declarat împotriva deciziei date în apel, instanța verifică, în

limitele invocate în recurs și în baza referinței depuse de către intimat, legalitatea

hotărârii atacate, fără a administra noi dovezi”. Având în vedere norma legală enunțată,

Colegiul reține că la examinarea recursului împotriva deciziei instanței de apel,

prezentarea de noi probe este imposibilă.

Sintetizând elementele de admisibilitate a cererii de revizuire, pentru temeiurile

arătate, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție constată că cererea de revizuire înaintată de către Întreprinderea Individuală

„Gorgan Liviu” este inadmisibilă având în vedere că, temeiurile invocate nu-și găsesc

încadrare în prevederile art. 449 CPC.

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

consideră că admiterea cererii de revizuire ar contravine și principiului securității

raporturilor juridice, care presupune respectul față de principiul lucrului judecat și ar

constitui o violare a art. 6 §1 al Convenției Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului

și a Libertăților Fundamentale.

În susținerea opiniei enunțate, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție invocă și hotărîrile Curții Europene a

Drepturilor Omului în cazul Roșca contra Moldovei din 25 februarie 2005 și în cazul

Popov (nr.2) contra Moldovei din 06 decembrie 2005, în care Curtea Europeană a

Drepturilor Omului a reiterat că securitatea raporturilor juridice presupune respectarea

principiului caracterului irevocabil al hotărârilor judecătorești, care cere ca nici o parte să

nu aibă dreptul să solicite revizuirea unei hotărîri irevocabile și obligatorii doar cu scopul

de a obține o reexaminare și o nouă determinare a cauzei. Competența instanțelor ierarhic

superioare de revizuire trebuie exercitată pentru a corecta erorile judiciare și omisiunile

justiției, dar nu pentru a efectua o nouă examinare. Revizuirea nu ar trebui apreciată ca un

recurs deghizat. O distanțare de la principiul respectiv este justificată doar atunci când

este determinată de circumstanțe cu caracterele substanțiale și obligatorii.

Astfel, din considerentele menționate Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a respinge cererea de

revizuire ca fiind inadmisibilă.

În conformitate cu art. 269-270, art. 453 alin. (1) lit. a) CPC, Colegiul civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție,

d i s p u n e :

Se respinge ca fiind inadmisibilă cererea de revizuire depusă de Întreprinderea

Individuală „Gorgan Liviu” împotriva încheierii Curții Supreme de Justiție din 11 ianuarie

2017, emise în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Societatea cu

Răspundere Limitată „Montevideia” împotriva Întreprinderii Individuale „Gorgan Liviu”

cu privire la încasarea datoriei.

Încheierea nu se supune nici unei căi de atac.

Președintele ședinței Ala Cobăneanu

judecătorii Iuliana Oprea

Ion Druță