2ra-1345/17 — rezilierea contractelor, incasarea contravalorii bunului, incasarea penalitatilor si repararea prejudiciului moral

prima instanță: A.Danilov dosarul nr.2ra-1345/17

instanța de apel: L.Bulgac, D.Manole, G.Dașchevici

Î N C H E I E R E

12 iulie 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului,

judecător Valentina Clevadî

judecători Luiza Gafton, Ala Cobăneanu

examinând admisibilitatea recursului declarat de Întreprinderea Individuală

,,Căruntu Eugeniu”,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Prădăuța Alexandra

împotriva Întreprinderii Individuale ,,Căruntu Eugeniu”, privind rezilierea contractelor de

confecționare a mobilei, încasarea contravalorii bunului, încasarea penalităților și

repararea prejudiciului moral, precum și compensarea cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 26 ianuarie 2017, prin care s-a

respins apelul declarat de Întreprinderea Individuală ,,Căruntu Eugeniu” și s-a menținut

hotărârea Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 20 iulie 2016, de admitere în parte a

acțiunii,

c o n s t a t ă :

La 02 octombrie 2015, Prădăuța Alexandra a depus cerere de chemare în judecată

împotriva ÎI ,,Căruntu Eugeniu”, privind rezilierea contractelor de confecționare a

mobilei, încasarea contravalorii bunului, încasarea penalităților și repararea prejudiciului

moral, precum și compensarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii reclamanta a invocat că, la 26 august 2014 a efectuat o comandă

la ÎI ,,Căruntu Eugeniu” cu privire la producerea și instalarea setului de mobilă pentru

bucătărie, dulap, perete, dormitor, masă și rafturi în sumă de 62 000 lei, suma fiind

achitată integral.

Conform condițiilor contractuale, pârâtul și-a asumat obligația de a confecționa

mobila de o calitate înaltă, potrivit parametrilor descriși și în termenul stabilit de contract,

deși termenul contractului a expirat la 10 septembrie 2014, comanda nu a fost executată

în termen.

În seara zilei de 15 septembrie 2014, pârâtul s-a prezentat cu carcasele mobilierului,

invocând că nu dispune de alt timp, dânsa fiind în imposibilitate să determine calitatea

mobilei, iar din motiv că, fațadele au fost aduse spre sfârșit, nu a observat că geometric

nu sunt corecte și nu corespund carcaselor instalate, pârâtul asigurând-o că obiectele se

vor regla, când ultimul va dispune de timp.

Ulterior, la 22 octombrie 2014, Prădăuța Alexandra, a comandat și un dormitor în

valoare de 5 500 lei, care urma a fi instalat conform contractului la 07 noiembrie 2014.

Așadar, până la adresarea în instanța de judecată cu prezenta cerere de chemare în

judecată, comenzile nu au fost executate, iar actele de primire-predare a lucrărilor nu au

fost semnate, pe motiv că bunurile mobile executate la comandă sunt cu defecte, și

anume, se desprind de colțari, marginile dormitorului sunt de culori diferite, carcasele nu

sunt proporționale, fațadele bucătăriei în urma instalării mânerelor au fost deteriorate,

dulapurile instalate sunt la înălțimi diferite, sertarele nu sunt funcționale, marginile sunt

asimetrice, mobila conține urme de clei, fapt ce indică că, la confecționarea mobilei nu au

fost respectate procesele tehnologice.

Ca urmare, în vederea soluționării litigiului pe cale amiabilă, la 05 septembrie 2015,

s-a adresat pârâtului cu pretenție, solicitând restituirea prejudiciului material de 67 500

lei, cât și cheltuielile de asistență juridică de care a beneficiat.

Evidențiază reclamanta că, contrar prevederilor art.13 al Legii cu privire la protecția

consumatorului, pârâtul nu a efectuat expertiza tehnică în vederea stabilirii persoanei care

se face vinovat de deficiențele produsului sau a serviciului prestat.

Consideră Prădăuța Alexandra că, începând cu 20 septembrie 2015, pârâtul este

obligat să achite penalitatea în mărime de 5% din prețul produsului pentru perioada de

până la pronunțarea hotărârii, ce constituie suma de 43 875 lei.

La fel, reclamanta mai menționează că, pârâtul urmează să-i achite potrivit art.27

alin.(2) al Legii privind protecția consumatorului, penalități în mărime de 10% din prețul

lucrărilor, ceea ce constituie 2 391 900 lei.

Prin cererea de chemare în judecată, explicațiile depuse în formă scrisă din 11 martie

2016, precum și în ședința de judecată reclamanta și-a concretizat cerințele, solicitând

rezilierea contractelor de confecționare a mobile din 26 august 2014 și din 22 octombrie

2014, încheiate cu ÎI ,,Căruntu Eugeniu”, încasarea de la ÎI ,,Căruntu Eugeniu” a

contravalorii mobilei în sumă de 67 500 lei, a penalităților în mărime de 5% pentru

fiecare zi depășită, începând cu 20 septembrie 2015 până la 02 octombrie 2015 în sumă

de 43 875 lei și repararea prejudiciului moral în sumă de 50 000 lei, precum și

compensarea cheltuielilor de judecată în sumă de 21 422 lei, care se compun din

cheltuielile suportate în legătură cu serviciile fotografice și xerocopie în sumă de 894,50

lei, efectuarea expertizei de 3 000 lei, de executare în sumă de 2 463,50 lei, de asistență

juridică în sumă de 15 000 lei și pentru obținerea extrasului din Registrul de stat al

persoanelor juridice în sumă de 64 lei (f.d. 101-105, 147, 160, vol.I).

2

Prin hotărârea Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 20 iulie 2016 s-a admis

parțial cererea de chemare în judecată înaintată de Prădăuța Alexandra, s-au reziliat

contractele de confecționare a mobile încheiate între Prădăuța Alexandra și ÎI ,,Căruntu

Eugeniu” la 26 august 2014 și 22 octombrie 2014, s-a încasat de la ÎI ,,Căruntu Eugeniu”

în beneficiul Alexandrei Prădăuța, contravaloarea mobilei în mărime de 67 500 lei, a

penalităților în sumă de 43 875 lei, cheltuielile de judecată în sumă de 18 422 lei (care

constau din cheltuielile de asistență juridică în mărime de 12 000 lei, pentru serviciile

xerocopie și fotografice în sumă de 894,50 lei, de efectuare a expertizei - 3 000 lei, de

executare în sumă de 2 463,50 lei și pentru obținerea extrasului din Registrul de stat al

persoanelor juridice în sumă de 64 lei), a sumei de 5 000 lei cu titlu d eprejudiciu moral,

iar în total suma de 134 797 lei, s-a încasat de la ÎI ,,Căruntu Eugeniu” în beneficiul

statului taxa de stat în sumă de 3 441 lei și s-a obligat Prădăuța Alexandra să restituie ÎI

,,Căruntu Eugeniu” mobila confecționată conform contractelor din 26 august 2014 și 22

octombrie 2014 (f.d. 165-171, 219-220 vol.I).

Nefiind de acord cu hotărârea primei instanțe, ÎI ,,Căruntu Eugeniu” a contestat-o cu

apel.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 26 ianuarie 2017 s-a respins cererea de apel

depusă de ÎI ,,Căruntu Eugeniu” și s-a menținut hotărârea Judecătoriei Buiucani, mun.

Chișinău din 20 iulie 2016.

Invocând dezacordul cu decizia instanței de apel, la 10 mai 2017, ÎI ,,Căruntu

Eugeniu” a declarat recurs, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei instanței de

apel și hotărârii primei instanțe, cu pronunțarea unei noi hotărâri de respingere a acțiunii.

În motivarea recursului a indicat că, instanța de apel a aplicat greșit normele de drept

material și nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată.

Opinează recurentul că, instanța de judecată nu a aplicat dispozițiile art. 737 alin. (2)

Codul civil, cu privire la termenul rezonabil de declarare a rezilierii contractului și

art.946 alin. (1) și (2) Codul civil cu privire la contractul de antrepriză, art. 18 alin. (5)

din Legea privind protecția consumatorilor, care de fapt urmau a fi aplicate în mod direct

litigiului dedus judecății.

Specifică întreprinderea că, acțiunea referitor la rezilierea contractului din

26.08.2014 a fost depusă la 02.10.2015 și urma a fi respinsă ca tardivă, în baza art. 968

alin. (1) Codul civil.

Totodată, mai remarcă recurentul că, la examinarea cauzei civile, instanța de apel nu

a ținut cont de faptul că, expertul judiciar Achimov Anatol nu este calificat pentru

efectuarea expertizei mobilierului, deoarece în partea introductivă a Raportului de

constatare tehnico-științăfică nr. 428 din 09.11.2015, este indicat că, dânsul are dreptul de

a efectua expertize judiciare de cercetare a obiectelor imobile, construcțiilor, materialelor

de construcție, prin urmare se deduce că, Achimov Anatol nu avea dreptul să efectueze

expertiza în domeniul mobilierului.

3

În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de

la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Din materialele cauzei rezultă că, copia deciziei recurate a fost expediată în adresa

participanților la proces la 10 martie 2017 (f.d. 214, vol.I), și având în vedere că la

materialele dosarului nu se regăsește dovada recepționării acesteia de recurent, recursul

declarat la 10 mai 2017, se consideră depus în termen.

Prin referința depusă la 07 iulie 2017, intimata Prădăuța Alexandra a solicitat

declararea recursului inadmisibil, invocând că decizia instanței de apel este întemeiată și

legală.

Verificând legalitatea hotărârii contestate prin prisma temeiurilor invocate în cererile

de recurs, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție ajunge la concluzia că recursul declarat de Întreprinderea Individuală

,,Căruntu Eugeniu”, urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele considerente.

În conformitate cu prevederile art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți la

proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

În conformitate cu art. 432 alin. (2) CPC, se consideră că normele de drept material

au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanța judecătorească: nu a aplicat

legea care trebuia să fie aplicată; a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; a

interpretat în mod eronat legea; a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia

dreptului.

În conformitate cu art. 432 alin. (3) CPC, se consideră că normele de drept

procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: pricina a fost judecată de

un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; pricina a fost judecată în

absența unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data și ora ședinței de

judecată; în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare a

procesului; instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost

implicate în proces; în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată; hotărârea a

fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

Alin. (4) al articolului menționat prevede că, săvârșirea altor încălcări decât cele

indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în

care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în

care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a

fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și

libertăților fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în

cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și

(4).

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că, recursul declarat de Întreprinderea Individuală

4

,,Căruntu Eugeniu” este declarativ și nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432

alin. (2), (3), (4) CPC, care să justifice afirmația de ilegalitate a deciziei instanței de apel.

Călăuzindu-se de prevederile art. 440 CPC, Completul a constatat existența unuia

din temeiurile prevăzute la art. 433 CPC și anume lit. a), care expres prevede că cererea

de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) și (4).

Instanța de recurs reține că, argumentele invocate de Întreprinderea Individuală

,,Căruntu Eugeniu” în cererea de recurs poartă un caracter declarativ, nefiind posibilă

determinarea aspectului de legalitate al deciziei instanței de apel ce urmează a fi supus

controlului judiciar. Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv

numai asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea

deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

În acest sens, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție ține să menționeze că, conform jurisprudenței CEDO, recursul

trebuie să fie efectiv, adică să fie capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în

cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de

lucruri (cauza Asito vs Republica Moldova, 10 iulie 2001, Meyer vs Germania, 22 martie

2016), însă motivele recursului, invocate în speță, sunt similare celor invocate în cadrul

judecării pricinii, care au fost apreciate corespunzător.

Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera recursul

declarat de Întreprinderea Individuală ,,Căruntu Eugeniu”, ca inadmisibil.

În conformitate cu prevederile art. 270, art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e :

Recursul declarat de Întreprinderea Individuală ,,Căruntu Eugeniu”, se consideră

inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecător Valentina Clevadî

judecători Luiza Gafton

Ala Cobăneanu

5