2ra-335/17 — incasarea datoriei

2ra-335/17 — incasarea datoriei (Curtea Supremă de Justiție, 2017)

Dosarul nr. 2ra-335/17

Prima instanță: Judecătoria Râșcani, mun.Chișinău (jud.V. Gîrleanu)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud.V. Pruteanu, A. Gavrilița, L. Popova)

DECIZIE

29 martie 2017 mun. Chișinău

Colegiul Civil, Comercial și de Contencios Administrativ

Lărgit al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele ședinței Tatiana Vieru

Judecători: Svetlana Filincova

Mariana Pitic

Nicolae Craiu

Oleg Sternioală

examinând recursul declarat de Liudmila Kolodcevskaia,

în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Sergiu Grubi

împotriva Liudmilei Kolodcevskaia cu privire la încasarea datoriei, a penalității și

acțiunea reconvențională depusă de Liudmila Kolodcevskaia împotriva lui Sergiu

Grubi, intervenienți accesorii Firma de Producție și Comerț „Ivaro” Societate cu

Răspundere Limitată, Societatea cu Răspundere Limitată „Moldcărbune”,

Societatea cu Răspundere Limitată „Trofanata” cu privire la declararea nulității

absolute a recipisei din 03 februarie 2015,

împotriva deciziei din 02 noiembrie 2016 a Curții de Apel Chișinău,

c o n s t a t ă:

La 18 ianuarie 2016, Sergiu Grubi, prin intermediul avocatului Vasile Lungu,

a depus cerere de chemare în judecată împotriva Liudmilei Kolodcevskaia solicitând

încasarea datoriei în sumă de 2100,00 dolari SUA, a penalității în sumă de 4158, 00

dolari SUA și a cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii s-a invocat că la 03 februarie 2015 Sergiu Grubi a

încheiat un contract de împrumut cu Liudmila Kolodcevskaia, conform căruia ultima

a primit cu titlu de împrumut suma de 5600 dolari SUA și s-a obligat să o restituie

în termenul stabilit.

Menționează că, suma de 18800 lei, echivalentul a 999,03 dolari SUA, a fost

restituită la 13 februarie 2015, iar suma de 51875 lei, echivalentul a 2499,14 dolari

SUA a fost restituită la 19 februarie 2015.

Susține că, pârâta are o datoriei restantă în mărime de 2100 dolari SUA, deși,

conform contractului de împrumut pârâta s-a obligat să restituie suma împrumutată

pînă la 05 februarie 2015, ceea ce nu a fost respectat.

Întru soluționarea amiabilă a litigiului, la 12 decembrie 2015 a expediat în

adresa pârâtei o notificare, recepționată la data de 13 decembrie 2015, prin care a

solicitat restituirea datoriei în termen de 2 zile.

1

Precizează că, prin scrisoarea din 19 decembrie 2015, Liudmila

Kolodcevskaia a indicat că recunoaște pretențiile doar parțial și anume suma de

19325 lei și în cazul înaintării acțiunii în instanță de judecată, va depune o acțiune

reconvențională privind declararea nulă a recipisei din 03 februarie2015, ca fiind

scrisă sub presiune.

La 16 martie 2016, Liudmila Kolodcevskaia, prin intermediul avocatului Ion

Chirtoacă a înaintat acțiune reconvențională împotriva lui Sergiu Grubi,

intervenienți accesorii FPC „Ivaro” SRL, SRL „Moldcărbune”, SRL „Trofanata”

solicitând declararea nulității absolute a actului juridic-recipisa din 03 februarie

2015 și încasarea cheltuielilor de judecată constituite din taxa de stat în mărime de

3759 lei și cheltuielile pentru asistență juridică în mărime de 5000 lei.

În motivarea cererii reconvenționale s-a invocat că la 22 octombrie 2014 între

SRL „Trofanata”,ca vânzător și FPC „Ivaro” SRL, ca cumpărător, a fost încheiat un

contract de vânzare-cumpărare a cărbunelui, în cantitate de 690 tone la preț unitar

de 2600 lei pentru tona.

FPC „Ivaro” SRL a primit de la SRL „Trofanata” la 11 noiembrie 2014

jumătate din marfa care a fost vămuită, iar a doua jumătate, în cantitate de 345 tone

de cărbune urma să o primească în scurt timp după vămuire. La acel moment, FPC

„Ivaro” SRL și SRL „Trofanata” nu dispuneau de surse bănești pentru vămuirea

mărfii și s-a ajuns la înțelegerea ca suma de 90000 lei să fie primită cu împrumut de

la SRL „Moldcărbune” și anume de la Sergiu Grubi, care la acel moment era

contabil.

Sergiu Grubi a încheiat cu Liudmila Kolodcevskaia, la 18 noiembrie 2014, un

contract de împrumut. Pe parcursul zilei, Liudmila Kolodcevskaia a depus suma de

bani pe contul SRL „Trofanata” și au fost vămuite cele cinci vagoane de cărbune

pentru a le transmite FPC „Ivaro” SRL, conform contractului din 12 decembrie

2015, ca ultima să achite marfa contractată și Liudmila Kolodcevskaia să restituie

împrumutul lui Sergiu Grubi. Însă, cumpărătorul a refuzat.

Relevă că, FPC „Ivaro” SRL a încălcat pct.5.2. al contractului și a refuzat să

primească marfa, nu au achitat-o, iar ca rezultat Liudmila Kolodcevskaia a fost în

imposibilitate să restituie împrumutul de 90000 lei SRL „Moldcărbune”.

Susține că, și-a onorat parțial obligațiunile contractuale conform contractului

din 18 noiembrie 2014 și a restituit suma împrumutată în mărime de 70675 lei, având

în prezent doar o restanță față de Sergiu Grubi în mărime de 19325 lei.

Declară că, recipisa din 03 februarie 2015 este lovită de nulitate absolută și

urmează a fi anulată, deoarece a fost scrisă sub presiune.

Prin hotărârea din 05 iulie 2016 a Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău s-a

admis parțial cererea de chemare judecată depusă de Sergiu Grubi și s-a încasat de

la Liudmila Kolodcevskaia în beneficiul lui Sergiu Grubi datoria în mărime de 2100

dolari SUA, penalitatea în mărime de 2075 dolari SUA, convertiți în valută națională

la momentul executării hotărârii și taxa de stat în mărime de 2505 lei; s-a respins

acțiunea reconvențională depusă de Liudmila Kolodcevskaia împotriva lui Sergiu

Grubi, intervenienți accesorii FPC „Ivaro” SRL, SRL „Moldcărbune”, SRL

„Trofanata” privind declararea nulității absolute a recipisei din 03 februarie 2015 și

încasarea cheltuielilor de judecată.

2

Prin decizia din 02 noiembrie 2016 a Curții de Apel Chișinău s-a respins

apelul depus de Liudmila Kolodcevskaia și s-a menținut hotărârea din 05 iulie 2016

a Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău.

La 27 decembrie 2016, Liudmila Kolodcevskaia a declarat recurs împotriva

deciziei din 02 noiembrie 2016 a Curții de Apel Chișinău, solicitând casarea acesteia

și a hotărârii din 05 iulie 2016 a Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău, cu pronunțarea

unei noi hotărâri privind admiterea integrală a cererii reconvenționale și respingerea

acțiunii depuse de Sergiu Grubi.

În susținerea recursului s-a invocat că instanța de apel nu a luat în considerare

și nu a apreciat la justa valoare argumentele expuse în cererea de apel referitor la

faptul că, deși, în dosar există două recipise întocmite de Liudmila Kolodcevskaia

privind primirea mijloacelor bănești de la Sergiu Grubi din 18 noiembrie 2014 și din

03 februarie 2015, însă, „de facto” transmiterea banilor a avut loc doar o singură

dată - la 18 noiembrie 2014 și raporturile dintre părți privind transmiterea banilor cu

împrumut au fost perfectate prin recipisa din 18 noiembrie 2014.

Precizează că, la 03 februarie 2015, Sergiu Grubi nu i-а transmis careva bani,

iar recipisa din 03 februarie 2015 era doar un document formal, scopul căruia era de

a modifica condițiile împrumutului din 18 noiembrie 2014, care „de facto” era în

vigoare deja pe parcursul a două luni și jumătate. Actul juridic-recipisa din 03

februarie 2015 nu a fost fondat pe o cauză reală, iar conform art.207 alin.(1) Cod

civil, actul juridic civil încheiat fără cauză ori fondat pe o cauză falsă sau ilicită nu

poate avea nici un efect.

Consideră că, instanța de apel a ignorat argumentul respectiv, expus în cererea

de apel și nu a dat nici o apreciere faptului că, la întocmirea recipisei din 03 februarie

2015, Sergiu Grubi nu i-а transmis bani, iar recipisa din 03 februarie 2015 a avut un

caracter formal și au existat toate motivele pentru recunoașterea acestei recipise ca

fiind un act juridic civil încheiat fără cauză. Ignorând acest moment, instanța de apel

nu a aplicat legea ce urma a fi aplicată și anume art. 207 alin.(1) Cod civil și nu a

recunoscut recipisa din 03 februarie 2015 ca fiind lipsită de efecte juridice.

Susține că, în mod analogic instanța de apel nu a luat în considerare și nu a

apreciat în modul cuvenit argumentele expuse în cererea de apel referitor la faptul

că contractul de împrumut sub forma recipisei din 03 februarie 2015, încheiat fară

cauză, adică fără transmiterea banilor, a fost întocmit în scopul tăinuirii altui act,

întocmit prin recipisa din 18 noiembrie 2014, încheiată între alte părți și în alte

condiții.

Din conținutul recipisei din 18 noiembrie 2014, în opinia sa, rezultă în mod

evident că contractul de împrumut în baza acestei recipise a fost încheiat între două

persoane juridice – SRL „Trofanata” și SRL „Moldcărbune”. Banii în sumă de

90000 lei au fost primiți de către ea ca contabil al SRL „Trofanata” de la contabilul-

șef al SRL “Moldcărbune” –Sergiu Grubi cu garanția că suma primită va fi restituită

în casa SRL „Moldcărbune” după primirea mijloacelor bănești de la FPC „Ivaro”

SRL.

Relatează că, suma din recipisa din 03 februarie 2015 este aceeași sumă din

recipisa din 18 noiembrie 2014, însă cu 5800 lei mai puțin, sumă pe care SRL

„Trofanata” a achitat-o SRL „Moldcărbune” în contul stingerii obligațiilor. Recipisa

3

din 03 februarie 2015, camuflează contractul de împrumut din 18 noiembrie 2014,

încheiat între două persoane juridice – SRL „Trofanata” și SRL „Moldcărbune”.

Remarcă recurenta că, recipisa din 18 noiembrie 2014 nu conținea nici termeni

concreți de restituire a împrumutului, nici echivalentul sumei primite în dolari, nici

penalitatea pentru întârzierea restituirii împrumutului. Recipisa din 03 februarie

2015 stabilește un termen strict de două zile pentru restituirea împrumutului, indică

echivalentul sumei în dolari, penalitatea pentru întârzierea restituirii împrumutului

și, cel mai important, trece suma împrumutului de la persoana juridică SRL

„Trofanata” pe numele său ca persoană fizică.

Specifică recurenta că, o dovadă incontestabilă a faptului că în recipisele din

18 noiembrie 2014 și 03 februarie 2015 este vorba despre unul și același împrumut

și acest împrumutul a fost acordat de către persoana juridică SRL „Moldcărbune”

către SRL „Trofanata” o constituie reclamația pe care directorul SRL

„Moldcărbune” a expediat-o în adresa sa la data de 11 septembrie 2015 și o copie în

adresa SRL „Trofanata”. În reclamația indicată directorul SRL „Moldcărbune” a

făcut referire la recipisa din 03 februarie 2015 solicită restituirea părții restante a

împrumutului acordat SRL „Trofanata”, prin intermediul său ca angajat, de către

SRL „Moldcărbune” prin intermediul contabilului-șef Sergiu Grubi. Această

circumstanță demonstrează că recipisa din 03 februarie 2015 nu a constituit o

perfectare a contractului de împrumut între ea ca persoană fizică și Sergiu Grubi,

deoarece în acea zi banii nu au fost transmiși, ci a urmărit ascunderea scopului

recipisei din 18 noiembrie 2014, trecând împrumutul pe numele persoanei fizice și

stabilind termeni stricți de restituire a împrumutului și măsuri de răspundere pentru

încălcarea lor.

Opinează că, instanța de apel a ignorat argumentele enunțate supra, expuse și

în cererea de apel și s-a limitat în această parte doar la o concluzie formală și

declarativă.

Susține că, instanța de apel în această parte, la fel, nu a aplicat legea care

trebuia și anume art. 221 alin. (2) Cod civil și nu a recunoscut nulitatea actului juridic

întocmit prin recipisa din 03 februarie 2015, deși au existat toate temeiurile legale.

Relevă că, materialele dosarului conțin dovezi incontestabile ale faptului că

contractul de împrumut a fost încheiat între două persoane juridice SRL „Trofanata”

și SRL „Moldcarbune” și astfel, acțiunea de încasare a sumei restante a

împrumutului urma a fi înaintată de către SRL „Moldcarbune” împotriva SRL

„Trofanata”. Iar, în limitele acțiunii înaintate Sergiu Grubi este un reclamant

necorespunzător, deoarece el personal nu a împrumutat nimănui banii săi, ci a

transmis cu împrumut banii care aparțineau SRL „Moldcarbune”, iar ea-recurenta

este pârâtul necorespunzător, deoarece suma împrumutului a fost acordată nu ei

personal, ci persoanei juridice SRL „Trofanata” . Însă, în opinia sa, nici în această

parte instanța de apel nu a aplicat legea care urma a fi aplicată, nu a admis cererea

de apel și nu a respins acțiunea lui Sergiu Grubi.

În conformitate cu art. 434 alin.(1) Cod de procedură civilă, recursul se declară

în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

4

Decizia Curții de Apel Chișinău a fost adoptată la 02 noiembrie 2016, iar

Liudmila Kolodcevskaia a declarat recurs la data de 27 decembrie 2016, ceea ce

denotă că recursul este în termen.

În conformitate cu art. 441 Cod de procedură civilă, în cazul în care recursul

este considerat admisibil, un complet din 5 judecători examinează fondul recursului.

Prin încheierea din 22 martie 2017 a Curții Supreme de Justiție completul din

3 judecători a considerat recursul admisibil și a decis examinarea acestuia în fond de

un complet din 5 judecători.

În conformitate cu art. 442 alin. (1) Cod de procedură civilă, judecând recursul

declarat împotriva deciziei date în apel, instanța verifică, în limitele invocate în

recurs și în baza referinței depuse de către intimat, legalitatea hotărîrii atacate, fără

a administra noi dovezi.

În conformitate cu art. 444 Cod de procedură civilă, recursul se examinează

fără înștiințarea participanților la proces.

Verificând legalitatea actului de dispoziție contestat, prin prisma

argumentelor invocate și a materialelor din dosar, coroborat cu normele de drept

material și procedural aplicabile la soluționarea speței date, Colegiul Civil,

Comercial și de Contencios Administrativ Lărgit al Curții Supreme de Justiție va

admite recursul declarat de Liudmila Kolodcevskaia și va casa decizia instanței de

apel, cu restituirea pricinii la rejudecare, din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c) Cod de procedură civilă, instanța,

după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul, să caseze integral decizia

instanței de apel și să trimită pricina spre rejudecare în instanța de apel în toate

cazurile în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanța de recurs.

În conformitate cu art. 118 alin. (1), (3) Cod de procedură civilă, fiecare parte

trebuie să dovedească circumstanțele pe care le invocă drept temei al pretențiilor și

obiecțiilor sale dacă legea nu dispune altfel. Circumstanțele care au importanță

pentru soluționarea justă a pricinii sunt determinate definitiv de instanța

judecătorească, pornind de la pretențiile și obiecțiile părților și ale altor participanți

la proces, precum și de la normele de drept material și procedural ce urmează a fi

aplicate.

În conformitate cu art. 239 Cod de procedură civilă, hotărârea judecătorească

trebuie să fie legală și întemeiată. Instanța își întemeiază hotărârea numai pe

circumstanțele constatate nemijlocit de instanță și pe probele cercetate în ședința de

judecată.

În conformitate cu dispozițiile art. 240 alin. (3) Cod de procedură civilă,

instanța judecătorească adoptă hotărârea în limitele pretențiilor înaintate de

reclamant.

În conformitate cu art. 241 alin.(5), (6) Cod de procedură civilă, în motivare

se indică: circumstanțele pricinii, constatate de instanță, probele pe care se

întemeiază concluziile ei privitoare la aceste circumstanțe, argumentele invocate de

instanță la respingerea unor probe, legile de care s-a călăuzit instanța. Dispozitivul

cuprinde concluzia instanței judecătorești privind admiterea sau respingerea

integrală sau parțială a acțiunii, repartizarea cheltuielilor de judecată, calea și

termenul de atac al hotărîrii.

5

În conformitate cu art. 373 alin. (1)-(5) Cod de procedură civilă, instanța de

apel verifică, în limitele cererii de apel, ale referințelor și obiecțiilor înaintate,

legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în ceea ce privește constatarea

circumstanțelor de fapt și aplicarea legii în primă instanță. În limitele apelului,

instanța de apel verifică circumstanțele și raporturile juridice stabilite în hotărîrea

primei instanțe, precum și cele care nu au fost stabilite, dar care au importanță pentru

soluționarea pricinii, apreciază probele din dosar și cele prezentate suplimentar în

instanță de apel de către participanții la proces. În cazul în care motivarea apelului

nu cuprinde argumente sau dovezi noi, instanța de apel se pronunță în fond, numai

în temeiul celor invocate în primă instanță. Instanța de apel nu este legată de

motivele apelului privind legalitatea hotărârii primei instanțe, ci este obligată să

verifice legalitatea hotărârii în întregul ei. Instanța de apel este obligată să se

pronunțe asupra tuturor motivelor invocate în apel.

Din materialele pricinii rezultă că, fapt constatat și de instanțele ierarhic

inferioare, precum că prin recipisa datată cu 03 februarie 2015, Liudmila

Kolodcevskaia a primit cu împrumut de la Sergiu Grubi suma de 84200 lei,

echivalentul a 5600 dolari SUA și s-a obligat să restituie până la 05 februarie 2015,

echivalentul în lei conform cursului valutar la ziua achitării. Din textul acesteia se

distinge că Liudmila Kolodcevskaia s-a obligat la plata unei penalități în mărime de

0,5% pentru fiecare zi de întârziere, în caz de nerestituire în termen a împrumutului

(f.d.26).

Conform art. 867 alin.(1) Cod civil, prin contractul de împrumut o parte

(împrumutător) se obligă să dea în proprietate celeilalte părți (împrumutatul) bani

sau alte bunuri fungibile, iar aceasta se obligă să restituie banii în aceeași sumă sau

bunuri de același gen, calitate și cantitate la expirarea termenului pentru care i-au

fost date.

Având la bază recipisa respectivă, Sergiu Grubi, prin cererea de chemare în

judecată depusă la 18 ianuarie 2016 împotriva Liudmilei Kolodcevskaia, a solicitat

încasarea datoriei în sumă de 2100,00 dolari SUA, a penalității în sumă de 4158, 00

dolari SUA și a cheltuielilor de judecată, invocând că pârâta nu i-a restituit datoria

integral (f.d.4-5)

Liudmila Kolodcevskaia nefiind de acord cu recipisa din 03 februarie 2015,

insistând că a existat doar recipisa din 18 noiembrie 2014, conform căreia și-a onorat

practic integral obligațiile, având doar o restanță de 19325 lei, la 16 martie 2016 a

depus cerere reconvențională împotriva lui Sergiu Grubi, intervenienți accesorii FPC

„Ivaro” SRL, SRL „Moldcărbune”, SRL „Trofanata” solicitând declararea nulității

absolute a actului juridic-recipisa din 03 februarie 2015 și încasarea cheltuielilor de

judecată constituite din taxa de stat în mărime de 3759 lei și cheltuielile pentru

asistență juridică în mărime de 5000 lei. Concomitent, a menționat că suma de bani

primită de la SRL „Moldcărbune” și anume de la Sergiu Grubi, care la acel moment

era contabil și a fost depusă pe contul SRL „Trofanata” și era destinată pentru

vămuirea a unor vagoane de cărbune ce urmau a fi transmise FPC „Ivaro” SRL

(f.d.29-31).

Prin hotărârea din 05 iulie 2016 a Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău s-a

admis parțial cererea de chemare judecată depusă de Sergiu Grubi și s-a încasat de

6

la Liudmila Kolodcevskaia în beneficiul lui Sergiu Grubi datoria în mărime de 2100

dolari SUA, penalitatea în mărime de 2075 dolari SUA, convertiți în valută națională

la momentul executării hotărârii și taxa de stat în mărime de 2505 lei; s-a respins

acțiunea reconvențională depusă de Liudmila Kolodcevskaia împotriva lui Sergiu

Grubi, intervenienți accesorii FPC „Ivaro” SRL, SRL „Moldcărbune”, SRL

„Trofanata” privind declararea nulității absolute a recipisei din 03 februarie 2015 și

încasarea cheltuielilor de judecată (f.d.59, 67-71).

Prin decizia din 02 noiembrie 2016 a Curții de Apel Chișinău s-a respins

apelul depus de Liudmila Kolodcevskaia și s-a menținut hotărârea din 05 iulie 2016

a Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău (f.d.85-90).

Colegiul Civil, Comercial și de Contencios Administrativ Lărgit al Curții

Supreme de Justiție consideră că instanța de apel, verificând legalitatea și temeinicia

hotărârii primei instanțe rezultând din prevederile art. 373 Cod de procedură civilă,

s-a expus superficial, evaziv și arbitrar, nu s-a expus asupra tuturor temeiurilor

invocate de apelanta Liudmila Kolodcevskaia, prin ce se impune casarea deciziei

instanței de apel, cu restituirea pricinii la rejudecare.

În acest sens, Colegiul relevă că Liudmila Kolodcevskaia, la solicitarea nulității

actului juridic și anume recipisei din 03 februarie 2015 a invocat ca temei de drept

prevederile art. 221, 227, 230, 233 Cod civil.

Tot aici, este de menționat că art. 233 Cod civil prevede termenul înaintării

acțiunii privind anularea actului juridic. Conform art. 233 alin. (1) Cod civil,

persoana îndreptățită are dreptul să ceară anularea actului juridic pentru temeiurile

stipulate la art.227, 228 și 230 în termen de 6 luni de la data când a aflat sau trebuia

să afle despre temeiul anulării.

Instanța de fond a constatat precum că reclamanta Liudmila Kolodcevskaia ar

fi indicat fictivitatea, eroare și leziunea ca temei pentru declararea nulității recipisei

din 03 februarie 2015, rezultând din prevederile art. 221, 227, 230 Cod civil, dar nu

ar fi fost expus clar prin ce a fost afectată recipisa respectivă și că motivele invocate

ar fi declarative și nu ar constitui decât o eschivare de la restituirea împrumutului.

La acest capitol, Colegiul relevă că instanța de apel verificând temeinicia și

legalitatea hotărârii instanței de fond, s-a limitat a concluziona doar că pretențiile

Liudmilei Kolodcevskaia nu au suport probatoriu, iar circumstanțele invocate

referitor la recipisa din 03 februarie 2015 nu s-ar încadra în temeiul prevăzut de art.

207 alin.(1) Cod civil pentru declararea nulității absolute a actului juridic și precum

și că recipisa întrunește condițiile de valabilitate ale actului juridic.

În această ordine de idei, Colegiul precizează că instanța de apel nu a supus

aprecierii circumstanțele pricinii prin prisma normelor de drept invocate de Liudmila

Kolodcevskaia, în condițiile când apelanta a insistat la nulitatea actului juridic și în

cererea de apel prin prisma art. 221 alin.(2) Cod civil, ca fiind un act simulat,

specificând că art. 221 Cod civil nu cade sub incidența art. 233 Cod civil.

Or, instanța de apel la examinarea pricinii avea obligația de a verifica legalitatea

și temeinicia hotărârii primei instanțe rezultând din prevederile art. 373 alin.(1) Cod

de procedură civilă, reiterate supra, în limitele cererii de apel, ale referințelor și

obiecțiilor înaintate, legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în ceea ce privește

constatarea circumstanțelor de fapt și aplicarea legii în primă instanță.

7

Totodată, Colegiul reliefă că din materialele pricinii nu se identifica anumite

solicitări/cereri atât verbale, cât și scrise, conform cărora Liudmila Kolodcevskaia

și-ar fi modificat temeiul acțiunii la examinarea pricinii în instanța de fond, pe când

instanța de apel constată netemeinicia pretenției reclamantei Liudmila

Kolodcevskaia privind nulitatea actului juridic, invocând prevederile art. 207

alin.(1) Cod civil.

Conform art. 207 alin.(1) Cod civil, actul juridic civil încheiat fără cauză ori

fondat pe o cauză falsă sau ilicită nu poate avea nici un efect.

În speță, Colegiul reiterează că instanța de apel s-a expus asupra netemeiniciei

cererii privind nulitatea recipisei prin prisma art. 207 alin.(1) Cod civil, în condițiile

când acest temei de drept nici nu a fost invocat de Liudmila Kolodcevskaia în cererea

de chemare în judecată reconvențională, fiind invocat doar în cererea de apel, ori, în

apel nu poate fi modificat temeiul acțiunii. De altfel, instanța de apel nu a generalizat

decât prin prisma normei respective precum că circumstanțele invocate de Liudmila

Kolodcevskaia nu s-ar încadra în temeiul dat. Însă argumente sau ipoteze în

combaterea caracterului simulat al recipisei, temei invocat de Liudmila

Kolodcevskaia și asupra căruia s-a insistat și în ordine de apel, din textul deciziei

contestate nu se profilează.

Concomitent, Colegiul reliefă că instanța de fond a menționat că prin invocarea

fictivității, erorii și leziunii ca temei pentru declararea nulității recipisei din 03

februarie 2015, reclamanta Liudmila Kolodcevskaia nu ar fi fost expus clar prin ce

a fost afectată recipisa respectivă.

Prin urmare, Colegiul notează că instanța de apel avea obligația de a verifica

legalitatea acestei constatări a instanței de fond, or, invocarea simultană a mai multor

temeiuri de drept nu exclude obligația instanței de a constata temeinicia acestora prin

prisma circumstanțelor pricinii invocate și probele prezentate în acest sens.

Colegiul decelează că din textul deciziei contestate nu se identifică faptul că

instanța de apel ar fi supus aprecierii argumentele reclamantei Liudmila

Kolodcevskaia invocate atât conform cererii reconvenționale, cât și conform cererii

de apel.

Mai mult, Colegiul remarcă că instanța ierarhic inferioară la adoptarea soluției

pe caz, urma a concluziona sub aspectul temeiniciei acțiunii reconvenționale,

rezultând din cerințele înaintate, circumstanțele pricinii constatate de instanța de

judecată, probele pe care se întemeiază concluziile ei privitoare la aceste

circumstanțe, argumentele invocate de instanță la respingerea unor probe, legile de

care s-a călăuzit instanța, dar nicidecum să se limiteze la faptul constatării precum

că circumstanțele invocate privind nulitatea recipisei nu se încadrează în temeiul

prevăzut de art. 207 alin.(1) Cod civil, în condițiile când acest temei nu a fost invocat

în prima instanță.

Ori, un alt aspect pe care s-a insistat în cererea de apel de către apelantă

reprezintă caracterul simulat al actului juridic, invocat și în acțiunea

reconvențională, însă instanța de apel a ignorat această circumstanță.

În această ordine de idei, Colegiul reliefă că concluzia instanței de judecată

trebuie să fie certă pentru ca justițiabilul să cunoască pentru care motiv i s-a respins

8

cererea de chemare în judecată, în condițiile cînd aceasta a invocat mai multe

temeiuri, ceea ce la caz a fost eludat.

În cazul în care instanța de judecată se abține de a da un răspuns special și

explicit în cele mai importante întrebări, fără a acorda părții care a formulat-o

posibilitatea de a ști dacă acest mijloc de apărare a fost neglijat sau respins, acest

fapt se va considera o încălcare a art. 6§1 din CEDO (cauza Hiro Balani vs. Spania,

1994).

CEDO reiterează că, deși articolul 6 § 1 obligă instanțele să își motiveze

hotărârile, acesta nu poate fi interpretat ca impunând un răspuns detaliat pentru

fiecare argument (Van de Hurk împotriva Țărilor de Jos, 19 aprilie 1994, pct. 61,).

Instanțele trebuie să răspundă la argumentele esențiale ale părților, dar măsura în

care se aplică această obligație poate varia în funcție de natura hotărârii și, prin

urmare, trebuie apreciată în baza circumstanțelor cauzei (Hiro Balani împotriva

Spaniei, 9 decembrie 1994, pct. 27).

La caz, temeiurile de nulitate a actului juridic invocate de recurentă, necesită

un răspuns cert, deoarece nulitatea recipisei din 03 februarie 2015 constituie obiectul

litigiului.

Conform unei jurisprudențe constante degajate de Curtea Europeană a

Drepturilor Omului, pronunțarea de către instanțele judecătorești a unor hotărâri

motivate constituie una dintre garanțiile dreptului fundamental la un proces echitabil

și acesta presupune obligațiunea instanței judecătorești de a se expune în hotărîri

asupra tuturor cerințelor acțiunii, precum și, argumentelor invocate de către părți

întru admiterea sau respingerea acestora (cauza Garcia Ruiz vs. Spania, hotărîrea din

21 ianuarie 1999, cauza Lebedinschi vs. Republica Moldova din 16 iunie 2015).

Din considerentele menționate, pornind de la faptul că această eroare nu poate

fi corectată de instanța de recurs, Colegiul Civil, Comercial și de Contencios

Administrativ Lărgit al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a admite

recursul declarat de Liudmila Kolodcevskaia și a casa integral decizia instanței de

apel, cu restituirea pricinii civile la rejudecare în Curtea de Apel Chișinău, în alt

complet de judecată.

La rejudecarea pricinii, instanța de apel urmează a adopta soluția la caz atât

prin prisma argumentelor ambelor părți, rezultînd atât din pretențiile înaintate

conform acțiunii inițiale de către Sergiu Grubi și conform acțiunii reconvenționale

de către Liudmila Kolodcevskaia, cât și din obiecțiile și probele acestora în

susținerea poziției fiecăruia. Caracterul peremptoriu al concluziei instanței de

judecată, urmează a fi stabilit în coraport cu circumstanțele pricinii și normele de

drept material aplicabile raportului litigios.

În baza celor expuse, în conformitate cu art. 442, 444, 445 alin. (1) lit. c),

art.445 alin.(3) Cod de procedură civilă, Colegiul Civil, Comercial și de Contencios

Administrativ Lărgit al Curții Supreme de Justiție

d e c i d e :

Se admite recursul declarat de Liudmila Kolodcevskaia.

9

Se casează decizia din 02 noiembrie 2016 a Curții de Apel Chișinău, adoptată

în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Sergiu Grubi împotriva

Liudmilei Kolodcevskaia cu privire la încasarea datoriei, a penalității și acțiunea

reconvențională depusă de Liudmila Kolodcevskaia împotriva lui Sergiu Grubi,

intervenienți accesorii Firma de Producție și Comerț „Ivaro” Societate cu

Răspundere Limitată, Societatea cu Răspundere Limitată „Moldcărbune”,

Societatea cu Răspundere Limitată „Trofanata” cu privire la declararea nulității

absolute a recipisei din 03 februarie 2015, cu restituirea pricinii la rejudecare în

Curtea de Apel Chișinău, în alt complet de judecată.

Decizia nu se supune nici unei căi de atac.

Președintele ședinței Tatiana Vieru

Judecători Svetlana Filincova

Mariana Pitic

Nicolae Craiu

Oleg Sternioală

10