2ra-948/17 — constatarea faptelor care au valoare juridică

dosarul nr. 2ra-948/17

prima instanță - (Judecătoria Dondușeni) L. Țurcan

instanța de apel - (Curtea de Apel Bălți) I. Grosu, A. Corcenco, A. Ciobanu

ÎNCHEIERE

26 aprilie 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele completului, Valentina Clevadî

judecători Galina Stratulat

Dumitru Mardari

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Ghenadie

Ciuntu,

în pricina civilă la cererea depusă de Ghenadie Ciuntu, persoană interesată

Primăria satului Horodiște, raionul Dondușeni, cu privire la constatarea faptelor care au

valoare juridică,

împotriva deciziei Curții de Apel Bălți din 01 decembrie 2016, prin care a fost

admis apelul declarat de Primăria satului Horodiște, raionul Dondușeni, casată integral

hotărârea Judecătoriei Dondușeni din 12 septembrie 2016 și emisă o nouă hotărâre prin

care cererea a fost respinsă ca neîntemeiată,

c o n s t a t ă:

La 27 aprilie 2016, petiționarul Ghenadie Ciuntu a depus cerere cu privire la

constatarea faptelor care au valoare juridică, persoană interesată Primăria s. Horodiște,

solicitând constatarea faptului juridic al posesiei, folosinței și dispoziției bunurilor

imobile: casa de locuit individuală cu suprafața de 109,6 m2 nr. cadastral

3425113.097.01, construcție accesorie cu suprafața de 32,8 m2 nr. cadastral

33425113.097.03 și terenul aferent cu suprafața de 0.1451 ha cu nr. cadastral

3425113.097, de către Ghenadie Ciuntu și Tatiana Ciuntu, precum și, recunoașterea lor

ca proprietari ai bunurilor imobile indicate.

În motivarea cererii, petiționarul a indicat că la 24 mai 1986 s-a căsătorit cu

Tatiana Ciuntu, iar începând cu anul 1987 au început traiul în gospodăria amplasată în s.

Horodiște, r-nul Dondușeni, ce cuprinde casa de locuit individuală cu suprafața de 109,6

m2 nr. cadastral 3425113.097.01, construcție accesorie cu suprafața de 32,8 m2 nr.

cadastral 33425113.097.0, precum și terenul aferent cu suprafața de 0.1451 ha cu nr.

cadastral 3425113.097.

Susține că pe parcursul traiului în gospodăria sus-numită, petiționarii au achitat cu

regularitate impozitul funciar și pe bunul imobil. Totodată, au suportat cheltuieli de

reparație a casei de locuit, au prelucrat grădina, manifestând diligenta unor proprietari de

bună-credință timp de 29 ani. Însă, în același timp, nu dispun de posibilitatea

valorificării dreptului de proprietate asupra imobilelor respective.

Prin urmare, consideră că adresarea în instanța de judecată cu prezenta cerere este

unica modalitate de a soluționa problema dată.

1

De asemenea, menționează că lipsesc careva litigii de drept, or, Primăria s.

Horodiște a indicat expres posesia, folosința și dispoziția asupra bunurilor imobile sus-

indicate după Ghenadie Ciuntu și Tatiana Ciuntu.

Prin hotărîrea Judecătoriei Dondușeni din 12 septembrie 2016 cererea depusă de

Ghenadie Ciuntu, persoană interesată Primăria s. Horodiște, cu privire la constatarea

faptelor care au valoare juridică, a fost admisă integral.

S-a constatat faptul juridic al posesiei, folosinței și dispoziției bunurilor imobile:

casa de locuit individuală cu suprafața de 109,6 m2 nr. cadastral 3425113.097.01,

construcție accesorie cu suprafața de 32,8 m2 nr. cadastral 33425113.097.03, precum și

terenul aferent cu suprafața de 0.1451 ha cu nr. cadastral 3425113.097 de către Ghenadie

Ciuntu și Tatiana Ciuntu.

S-a recunoscut Ghenadie Ciuntu și Tatiana Ciuntu ca proprietari a bunurilor

imobile indicate.

La 11 octombrie 2016 Primăria s. Horodiște a contestat cu apel hotărârea primei

instanțe.

Prin decizia Curții de Apel Bălți din 01 decembrie 2016 s-a admis apelul declarat

de Primăria s. Horodiște.

S-a casat integral hotărârea Judecătoriei Dondușeni din 12 septembrie 2016 și s-a

emis o nouă hotărâre prin care cererea a fost respinsă ca neîntemeiată.

Ne fiind de acord cu decizia instanței de apel, la 18 februarie 2017, prin

intermediul oficiului poștal (f.d. 105), Ghenadie Ciuntu a declarat recurs, solicitând

admiterea acestuia, casarea deciziei Curții de Apel Bălți din 01 decembrie 2016,

dispunând scoaterea de pe rol a cererii cu privire la constatarea faptelor care au valoare

juridică.

În motivarea recursului a exprimat dezacordul cu decizia contestată, invocând că

instanța de apel a interpretat în mod eronat legea.

Consideră că, deoarece în cadrul examinării cererii s-a constatat existența unui

litigiu de drept, contrar prevederilor art. 267 lit. l) și art. 280 alin. (3) Codul de procedură

civilă, prima instanță nu a dispus scoaterea cererii de pe rol, dar a continuat examinarea

cererii în procedură specială.

Totodată, instanța de apel nu a reparat erorile primei instanțe și, contrar art. 373

Codul de procedură civilă, a continuat aplicarea eronată a normelor de drept procedural.

În conformitate cu art. 434 Codul de procedură civilă, recursul se declară în

termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi restabilit.

Având în vedere că copia deciziei recurate a fost expediată în adresa

participanților la proces la 20 decembrie 2016, iar la materialele dosarului nu este

anexată dovada legală de recepționare a acesteia de către recurentul Ghenadie Ciuntu, în

conformitate cu art. 434 Codul de procedură civilă, recursul declarat la 18 februarie 2017

se consideră depus în termen.

În conformitate cu art. 439 alin. (2) și (3) Codul de procedură civilă, după

parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre

necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii acesteia.

Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate

în recurs și face un raport verbal în fața completului de judecată instituit în conformitate

cu alin. (2).

Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție reține următoarele.

2

Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4)

Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 433 lit. a) Codul de procedură civilă, cererea de recurs se

consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute

la art. 432 alin. (2), (3) și (4).

Astfel, instanța de recurs reține că examinarea chestiunii privind admisibilitatea

recursului presupune verificarea conformității temeiurilor invocate în cererea de recurs

cu temeiurile prevăzute la art. 432 Codul de procedură civilă.

La caz, Colegiul constată că argumentele invocate în cererea de recurs nu se

încadrează în limitele stabilite de norma indicată, respectiv nu constituie temei de casare

a deciziei recurate, or, motivele recursului sunt similare celor invocate în cadrul judecării

pricinii, asupra căror instanța de apel s-a pronunțat.

Dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel, nu constituie temei de casare

a deciziei recurate, or, recursul exercitat conform Secțiunii a II-a din Capitolul XXXVIII

Codul de procedură civilă, are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept

material și procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în

fapt.

Totodată, Colegiul reține că, potrivit regulilor din Secțiunea a II-a din

Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, instanța de recurs nu verifică modul de

apreciere a probelor de către instanța de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau

alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma

probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) Codul de procedură civilă, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural, și anume, dacă se invocă că

instanța judecătorească a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând regulile de apreciere

a probelor stabilite în art. 130 Codul de procedură civilă, sau în cazul în care erorile

comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Din recursul declarat nu rezultă că instanța a apreciat arbitrar probele.

În acest sens CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că, dreptul de acces la

instanța de judecată nu este absolut. Există limitări implicit admise [cauza Golder

împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230]. Acesta

este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura

sa necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o

anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de

admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages Prestations

Services împotriva Franței, pct. 45).

Curtea a mai reiterat că, modul de aplicare a articolului 6 CEDO procedurilor în

fața instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor

respective; trebuie ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept național și de

rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem. (a se vedea Botten împotriva

Norvegiei, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-I, p. 141, § 39).

La fel, conform jurisprudenței Curții, procedurile cu privire la admisibilitatea căii

de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi

conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (Helmers împotriva Suediei 9 octombrie 1991, §

31, Seria A, nr. 212-A).

În conformitate cu art. 440 alin. (1) Codul de procedură civilă, în cazul în care se

constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3 judecători

decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra inadmisibilității

recursului.

3

Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu conține nici o referire cu

privire la fondul recursului.

Având în vedere cele expuse, Colegiul consideră că recursul declarat de Ghenadie

Ciuntu nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) Codul de

procedură civilă și, drept urmare, este inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) Codul de procedură

civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție,

d i s p u n e:

Recursul declarat de Ghenadie Ciuntu se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii.

Președintele completului, Valentina Clevadî

judecători Galina Stratulat

Dumitru Mardari

4