2ra-136/21 — cu privire la anularea titlului de autentificare a dreptului detinatorului de teren

2ra-136/21 — cu privire la anularea titlului de autentificare a dreptului detinatorului de teren (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 2ra-136/21

Prima instanță: Judecătoria Drochia sediul Glodeni (jud. C. Rîmari)

Instanța de apel: Curtea de Apel Bălți (jud. I. Grosu, A. Garbuz, A. Ciobanu)

ÎNCHEIERE

13 ianuarie 2021 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Dumitru Mardari

Mariana Pitic

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Svetlana

Bogdan și Nelea Moraru

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată a Nelei Moraru și Svetlanei

Bogdan împotriva lui Ghenadie Morari cu privire la anularea titlului de autentificare

a dreptului deținătorului de teren

împotriva deciziei din 10 septembrie 2020 a Curții de Apel Bălți, prin care a

fost respins apelul declarat de Svetlana Bogdan și Nelea Moraru și menținută

hotărârea din 3 februarie 2020 a Judecătoriei Drochia sediul Glodeni, prin care

acțiunea a fost respinsă

constată:

La 22 martie 2019, Nelea Moraru și Svetlana Bogdan au depus cerere de

chemare în judecată împotriva lui Ghenadie Morari, intervenienți accesorii Consiliul

com. Cuhnești r-nul Glodeni și Primăria com. Cuhnești r-nul Glodeni cu privire la

anularea titlului de autentificare a dreptului deținătorului de teren.

În motivarea acțiunii au invocat că lui Nicolae Morari, care este tatăl lor, i-a

fost repartizat în proprietate terenul cu suprafața totală de 0,3689 ha pentru

construcții, cu numărul cadastral XXXXX, conform deciziei nr. 1 a Primăriei

com. Cuhnești r-nul Glodeni din 19 martie 1992.

Au comunicat că după decesul lui Nicolae Morari la XXXXX, ca moștenitori

legali ai acestuia au rămas copiii Nelea Moraru, Svetlana Bogdan și Ghenadie

Morari.

Procedura succesorală a fost derulată o perioadă îndelungată de timp, motiv

pentru care soarta terenului cu numărul cadastral XXXXX rămânea nesoluționată.

Au menționat că în urma înregistrării primare masive a bunurilor imobile, în

baza deciziei Consiliului local al comunei Cuhnești nr. 5/8 din 1 noiembrie 2012,

terenul cu numărul cadastral XXXXX a fost repartizat în proprietate privată lui

1

Ghenadie Morari, cu eliberarea ulterioară a titlului de autentificare a dreptului

deținătorului de teren din 21 ianuarie 2013.

Au considerat reclamantele că eliberarea titlului de autentificare a dreptului

deținătorului de teren pe numele lui Ghenadie Morari este contrară prevederilor

art. 1444 alin. (2) Cod civil, în vigoare până la 1 martie 2019, deoarece terenul a

existat la data deschiderii dosarului succesoral, iar înregistrarea proprietății doar

după unul din moștenitori este contrară legii.

La fel, au relatat că prin decizia Consiliului local al comunei Cuhnești nr. 7/2

din 27 octombrie 2014, a fost aprobată lista proprietarilor de terenuri în scopul

corectării erorilor comise în urma înregistrării primare masive a terenurilor din

comuna XXXXX.

Așadar, conform listei anexate la decizia menționată a fost corectat numele

proprietarului terenului cu numărul cadastral XXXXX din intravilanul comunei

XXXXX, Ghenadie Morari fiind exclus din listă, însă titlul de autentificare a

dreptului deținătorului de teren nr. XXXXX din 21 ianuarie 2013 așa și a rămas

înregistrat în Registrul bunurilor imobile.

Și-au întemeiat pretențiile în baza dispozițiilor art. 1444 Cod civil, în vigoare

până la 1 martie 2019, art. 331, 166, 167 CPC.

Au solicitat admiterea acțiunii și anularea titlului de autentificare a dreptului

deținătorului de teren nr. XXXXX din 21 ianuarie 2013 eliberat pe numele lui

Ghenadie Morari.

Prin hotărârea din 3 februarie 2020 a Judecătoriei Drochia sediul Glodeni, a

fost respinsă acțiunea ca neîntemeiată.

Prin decizia din 10 septembrie 2020 a Curții de Apel Bălți, a fost respins apelul

declarat de Svetlana Bogdan și Nelea Moraru și menținută hotărârea primei instanțe.

Întru consolidarea soluției adoptate, instanțele de judecată ierarhic inferioare

au stabilit că defunctul Nicolae Morari nu a deținut un titlu de autentificare a

dreptului deținătorului de teren, deci în timpul vieții până la deces, nu a exercitat

dreptul său și nu a dobândit în condițiile legii terenul pentru construcții cu numărul

cadastral XXXXX, cu suprafața de 0,3689 ha din com. XXXXX r-nul XXXXX, în

proprietate.

Instanțele de judecată ierarhic inferioare au reținut că din copia certificatului

de moștenitor legal nr. 5 eliberat Svetlanei Bogdan, Nelei Moraru și Ghenadie

Morari de către notarul public Claudia Patereu din 9 ianuarie 2017, bunul imobil

nominalizat nu a fost inclus în patrimoniul succesoral la data deschiderii succesiunii.

Deja ulterior decesului lui Nicolae Moraru, prin decizia Consiliului comunei

Cuhnești nr. 5/8 din 1 noiembrie 2012, terenul cu suprafata de 0,3689 ha cu numărul

cadastral XXXXX a fost repartizat în proprietate lui Ghenadie Morari, care la

10 septembrie 2014 a înregistrat dreptul de proprietate asupra imobilului în Registrul

bunurilor imobile.

La fel, prima instanță și instanța de apel au menționat că drept temei de

înregistrare a dreptului de proprietate a servit anume titlul de autentificare a dreptului

deținătorului de teren nr. XXXXX din 21 ianuarie 2013 eliberat în temeiul deciziei

Consiliului local al comunei Cuhnești nr. 5/8 din 1 noiembrie 2012, care nu a fost

contestată sau abrogată și titlul nu a fost eliberat moștenitorului, dar proprietarului

construcției amplasate pe terenul cu nr. cadastral XXXXX, ca temei fiind extrasul

2

din registrul de evidență a gospodăriilor din 3 septembrie 2012, fapt ce rezultă din

certificatul OCT.

Astfel, instanțele de judecată au concluzionat că titlul de autentificare a

dreptului deținătorului de teren pe numele lui Ghenadie Morari a fost eliberat în

temeiul art. 11 Cod funciar.

La 10 noiembrie 2020, prin intermediul oficiului poștal, Svetlana Bogdan și

Nelea Moraru au declarat recurs împotriva deciziei din 10 septembrie 2020 a Curții

de Apel Chișinău, solicitând admiterea acestuia, casarea integrală a hotărârii primei

instanțe și a deciziei instanței de apel, cu pronunțarea unei noi hotărâri de admitere

a acțiunii.

În motivarea recursului au invocat dezacordul cu actele judecătorești recurate,

considerându-le ilegale, deoarece instanțele de judecată ierarhic inferioare au

apreciat în mod eronat și arbitrar probele cauzei, au aplicat legea nepotrivită și au

pronunțat acte judecătorești care contravin legii.

Așadar, au fost apreciate selectiv probele prezentate de către ele în cauza

examinată, atât timp cât instanțele de judecată au constatat existența a două acte

administrative (decizia nr. 1 din 19 martie 1992 și decizia nr. 5/8 din 1 noiembrie

2012) care se contrazic la capitolul obiectului material, dar s-au expus referitor la

valabilitate preferențial doar în privința deciziei Consiliului local al comunei

Cuhnești nr. 5/8 din 1 octombrie 2012.

Instațele de judecată nu au negat prin nicio formă valabilitatea și legalitatea

deciziei Consiliului local al comunei Cuhnești nr. 1 din 19 martie 1992, iar prin

menționarea exclusivă că doar decizia Consiliului local al comunei Cuhnești nr. 5/8

din 1 octombrie 2012 este valibilă și necontestată, au apreciat selectiv probele

prezentate, având scopul de a acoperi o lipsă de argumentare în privința excluderii

din apreciere a deciziei nr. 1 din 19 martie 1992.

Au invocat recurentele aprecierea arbitrară a probelor de către instanțele de

judecată ierarhic inferioare și prin excluderea nefondată din categoria probelor

pertinente cauzei a deciziei Consiliului local al comunei Cuhnești nr. 7/2 din

27 octombrie 2014, prin care a fost aprobată lista proprietarilor de terenuri în scopul

corectării erorilor admise în cadrul înregistrării primare masive a terenurilor din

comuna XXXXX.

Au mai notat că atât dânsele, cât și intervenienții accesorii au reclamat eroarea

prin care lui Ghenadie Morari i-a fost repartizat terenul în proprietate și au

demonstrat că eroarea a fost admisă în procesul de înregistrare masivă a bunurilor

imobile din comuna XXXXX.

Prima instanță și instanța de apel nu au făcut altceva decât să denatureze cauza

erorii și prin aprecire neconformă a probelor din dosar au constatat circumstanțe

false, fapt ce a cauzat aplicarea nepotrivită a legii materiale.

Au considerat eronată constatarea instanțelor de judecată precum că lui

Ghenadie Morari, prin decizia nr. 5/8 din 1 noiembrie 2012, a fost atribuit terenul în

proprietate trecut în Registrul cadastral al deținătorilor de teren din 25 februarie 1994

sub nr. 540, or temei pentru trecerea terenului cu nr. cadastral XXXXX în Registrul

cadastral al deținătorilor de teren din 25 februarie 1994 sub nr. 540 a servit anume

decizia nr. 1 din 19 martie 1992, prin care terenul a fost oferit în proprietate

defunctului Nicolae Morari.

3

Instanțele de judecată ierarhic inferioare și-au fundamentat greșit aprecierea

prin aplicarea art. 5 și art. 37 din Legea nr. 1543 din 25 februarie 1998 cadastrului

bunurilor imobile, or, pornind de la obiectul litigiului, obiectul probatoriu și

aprecierea conformă a porbelor din proces, instanțele urmau să ia în calcul

valabilitatea decizia nr. 1 din 19 martie 1992, să aprecieze nearbitrar extrasul eliberat

de Primăria com. Cuhnești r-nul Glodeni nr. 135 din 13 iulie 2017 și prin aplicarea

corectă a materiei de drept, trebuiau să constate dreptul de porprietate al defunctului

Nicolae Morari asupra terenului trecut cu nr. XXXXX, cu suprafața de 0,3689 ha,

soluționând speța prin aplicarea corectă a materiei de drept, respectiv, prin esența

art. 371 din legea menționată.

Prin urmare, instanțele de judecată, până a aplica regulile generale în

domeniul dobândirii dreptului de proprietate, trebuiau să aplice prevederile speciale,

de excepție a art. 371 alin. (1) din Legea nr. 1543 din 25 februarie 1998 cadastrului

bunurilor imobile.

La fel, au evidențiat recurentele că este eronată și concluzia instanțelor de

judecată ierarhic inferioare în sensul că titlul de autentificare a dreptului

deținătorului de teren pe numele lui Ghenadie Morari a fost eliberat în temeiul art. 11

Cod funciar, deoarece la dosar nu au fost prezentate, nici de către intimat, nici de

către intervenieții accesorii, probe care ar demonstra că a existat vreo cerere sau

demers din partea lui Ghenadie Morari pentru a-i fi atribuit teren în proprietate prin

esența art. 11 Cod funciar.

Asfel, decizia Consiliului local al comunei Cuhnești nr. 5/8 din 1 noiembrie

2013 fiind o eroare administrativă, constatarea căreia servște drept temei de anulare

a titlului de autentificare a dreptului deținătorului de teren a lui Ghenadie Morari din

21 ianuarie 2013.

La 8 decembrie 2020, în adresa lui Ghenadie Morari, Consiliului

com. Cuhnești r-nul Glodeni și Primăriei com. Cuhnești r-nul Glodeni a fost

expediată copia cererii de recurs depusă de Svetlana Bogdan și Nelea Moraru, cu

înștiințarea despre necesitatea depunerii referinței, fapt ce se confirmă prin

scrisoarea de însoțire anexată la materialele dosarului (f. d. 153), fiind recepționată

de către Consiliul com. Cuhnești r-nul Glodeni și Primăria com. Cuhnești r-nul

Glodeni la 8 decembrie 2020, ceea ce se atestă prin avizul de recepție anexat la actele

cauzei (f. d. 154).

Până la data stabilită pentru examinarea chestiunii privind admisibilitatea

recursului, în adresa Curții Supreme de Justiție nu a parvenit referința prin care

Ghenadie Morari, Consiliul com. Cuhnești r-nul Glodeni și Primăria com. Cuhnești

r-nul Glodeni să-și expună poziția față de temeiurile recursului.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de

2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea nu prevede

altfel.

Astfel, se constată că recurentele s-au conformat prevederilor legale și au

declarat recursul la 10 noiembrie 2020 împotriva deciziei din 10 septembrie 2020 a

Curții de Apel Chișinău în termenul legal.

Examinând temeiurile recursului declarat de Svetlana Bogdan și Nelea

Moraru, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

4

Curții Supreme de Justiție consideră recursul drept inadmisibil din următoarele

considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți la proces

sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate

la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în

care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul

în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța

judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea

drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la

art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Svetlana Bogdan și Nelea

Moraru, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Astfel, argumentele invocate în recursul declarat se referă la dezacordul

recurenților cu soluția pronunțată de către instanța de apel, însă nu relevă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material, respectiv nu constituie

temei de casare a deciziei contestate.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform secțiunii a II-a are

caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural,

verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Distinct de aceste constatări, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție precizează că, în contextul

normelor procedurale din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII CPC, instanța de

recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele de fond și de

apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența

probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului instanței

de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) CPC, instanța de recurs poate interveni în materia

probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă că instanța de apel a

apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile de apreciere a

probelor stabilite în art. 130 CPC, însă, din recursul declarat nu rezultă argumentul

privind încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a probelor.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în

jurisprudența sa constantă, rezultând din prevederile art. 6 § 1 din Convenția

Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că

5

nu se impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs,

întemeindu-se pe dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva

sentinței pronunțate de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes (cauza

Rebai și alții contra Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie

1995, nr. 26561/1995).

În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție conchide că recursul declarat

de Svetlana Bogdan și Nelea Moraru urmează a fi considerat ca inadmisibil.

În conformitate cu art. 433 lit. a), 440 alin. (1) CPC, completul Colegiului

civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

dispune:

Se consideră inadmisibil recursul declarat de Svetlana Bogdan și Nelea

Moraru.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Dumitru Mardari

Mariana Pitic

6