2ra-626/17 — constatarea încalcarii dreptului la examinare a cauzei în termen rezonabil si repararea prejudiciuluiil
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- constatarea încalcarii dreptului la examinare a cauzei în termen rezonabil si repararea prejudiciuluiil
- Temei legal
- temeiurile declararii recursului
2ra-626/17 — constatarea încalcarii dreptului la examinare a cauzei în termen rezonabil si repararea prejudiciuluiil (Curtea Supremă de Justiție, 2017)
Prima instanță: N. Pasecinic 2ra-626/17 Instanța de apel: N. Cernat, A. Pahopol, L. Bulgac Î N C H E I E R E 12 aprilie 2017 mun. Chișinău Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție în componența: Președintele completului, judecătorul – Svetlana Filincova Judecători – Galina Stratulat, Maria Ghervas examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Bivol Mihai, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Bivol Mihai către Ministerul Justiției și Ministerul Finanțelor cu privire la constatarea încălcării dreptului la judecare în termen rezonabil a cauzei și repararea prejudiciului material și moral, împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 12 aprilie 2016, prin care a fost respins ca neîntemeiat apelul declarat de Bivol Mihai și menținută hotărârea Judecătoriei Buiucani, mun.
Chișinău din 22 ianuarie 2016, c o n s t a t ă: La data de 11 august 2015, Mihai Bivol a depus în Judecătoria Buiucani, mun. Chișinău cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Justiției și Ministerului Finanțelor cu privire la constatarea încălcării dreptului la judecare în termen rezonabil a cauzei și repararea prejudiciului material și moral.
În motivarea acțiunii a invocat că, la data de 02 martie 2011, a depus cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Finanțelor, Ministerului Afacerilor Interne al Republicii Moldova, șefului secției Poliției Rutiere al Comisariatului de Poliție Cimișlia - Haruța Victor și inspectorului Secției Poliției Rutiere al Comisariatului de Poliție Cimișlia - Sîrghi Anatolie cu privire repararea prejudiciului material și moral, având la bază faptul că, la 11 noiembrie 2008 a avut loc accidentul rutier între automobilul de model „Toyota Leteace”, număr de înmatriculare CM AD 798, care îi aparține cu drept de proprietate, și automobilul de model „Volkswagen Passat”, număr de înmatriculare GE AK 501, condus de Buzadji Ilie, care, ieșind la depășirea unui automobil și nerespectând distanța dintre automobile și regulile de manevrare, i-a tamponat automobilul.
În rezultatul accidentului rutier i-a fost cauzată o pagubă materială în mărime de 50 843 de lei. Prin hotărârea Judecătoriei Cimișlia din 29 decembrie 2011, a fost admisă parțial cererea, s-a încasat din contul Ministerului Finanțelor al RM, suma de 33 050 de lei, cu titlu de prejudiciu material și 1 000 de lei cu titlu de prejudiciu moral, durata examinării cauzei în instanța de fond fiind de 8 luni și 27 de zile. Hotărârea motivată a Judecătoriei Cimișlia din 29 decembrie 2011, a fost redactată peste termenul de 15 zile, stabilit prin dispoziția articolului 242 CPC, în vigoare la momentul judecării cauzei. La data de 09 aprilie 2012, a contestat hotărârea cu apel, iar prin decizia Curții de Apel Chișinău din 06 decembrie 2012, a fost respins apelul declarat de Mihai Bivol și admis apelul Ministerului Finanțelor al Republicii Moldova, s-a casat hotărârea Judecătoriei Cimișlia din 29 decembrie 2011, cu emiterea a unei hotărâri de respingere a acțiunii.
Durata examinării cauzei în instanța de apel a fost de 7 luni și 28 de zile. Copia deciziei motivate a instanței de apel i-a fost expediată la 25 ianuarie 2013 și a fost recepționată la 12 februarie 2013. La data de 11 aprilie 2013, a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, iar la 18 septembrie 2013, recursul a fost declarat inadmisibil de către Colegiul Civil, Comercial și de Contencios Administrativ al Curții Supreme de Justiție, durata examinării recursului fiind de 4 luni și 23 de zile. Durata întregului proces, de la intentarea pricinii, și epuizarea căii de atac în ordine de recurs, a fost de 2 ani, 6 luni și 14 zile. Perioada îndelungată de timp, de judecare a pricinii, a fost generată de neglijența instanțelor naționale, tergiversarea nejustificată a cauzei, iar el în calitatea sa de reclamant, a fost privat în mod arbitrar de dreptul de a intenta acțiune în ordine de apel, precum și în ordine de recurs într-un termen mai redus.
Prin hotărârea Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 22 ianuarie 2016, cererea de chemare în judecată înaintată de către Mihai Bivol împotriva Ministerului Justiției și Ministerului Finanțelor cu privire la constatarea încălcării dreptului la judecare în termen rezonabil a cauzei și repararea prejudiciului material și moral, a fost respinsă ca neîntemeiată. Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 12 aprilie 2016, a fost respins apelul declarat de Mihai Bivol împotriva hotărârii Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 22 ianuarie 2016. La 22 iunie 2016, Mihai Bivol a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei Curții de Apel Chișinău din 12 aprilie 2016 și a hotărârii Judecătoriei Buiucani, mun.
Chișinău din 22 ianuarie 2016, cu emiterea unei noi hotărîri de admitere a acțiunii. În motivarea recursului, a indicat că justificarea acțiunii în sensul tergiversării examinării cauzei se datorează redactării tardive a deciziilor instanțelor inferioare, care a generat imposibilitatea depunerii unor recursuri efective. Analizând temeiurile invocate în cererea de recurs, în raport cu materialele pricinii și prevederile legale, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră recursul declarat de Mihai Bivol neîntemeiat și care urmează a fi declarat inadmisibil, din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.
În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC. Dat fiind faptul că temeiurile de declarare a recursului împotriva deciziei curții de apel, prin prisma prevederilor secțiunii a 2-a a capitolului XXXVIII al Codului de procedură civilă, sunt strict delimitate de art. 432, Completul reține că, reieșind din prevederile art. 437 alin.(1) lit. f) CPC, în sarcina recurentului este impusă obligația delimitării esenței, temeiului și argumentării acelei/acelor încălcări esențiale și/sau a acelor circumstanțe ce indică la aplicarea eronată a normelor de drept material sau procedural, și care ar dicta necesitatea declarării recursului ca fiind admisibil.
În speță, însă criticile invocate de recurent nu pot duce la admisibilitatea recursului, ori acestea nu pot fi reținute prin prisma art. 432 CPC, în condițiile în care se insistă în mod exclusiv asupra reaprecierii circumstanțelor cauzei, în detrimentul evidențierii ilegalității soluției instanței de apel. Acest fapt denotă caracterul declarativ al recursului, fiind lipsit de esență, care evidențiază simplul fapt al dezacordului recurentului cu soluția dată de instanța de apel, precum și lipsa temeiurilor legale de declarare a recursului, având în vedere faptul că, rolul exclusiv al recursului este de a asigura efectuarea unui control de legalitate a deciziei atacate în baza temeiurilor legale de declarare a recursului strict prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.
Abordarea recurentului, în speță, însă evidențiază în mod clar dezacordul acestuia cu soluția dată de instanța de apel, iar argumentele recursului nu permit identificarea omisiunilor sau erorilor care ar impune declararea recursului ca fiind admisibil. Prin prisma jurisprudenței CtEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri, trăsătură distinctivă care nu este evidențiată în cererea de recurs a recurentului Mihai Bivol. Astfel, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție constată lipsa temeiurilor care ar dicta necesitatea declarării recursului ca fiind admisibil.
În conformitate cu art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) CPC, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție, d i s p u n e: Se consideră inadmisibil recursul declarat de Mihai Bivol. Încheierea este irevocabilă. Președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova, Judecători Galina Stratulat, Maria Ghervas
Grupate prin similitudine semantică
Caută în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.
Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea semantică în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistentul AI. Fără card.