2ra-626/17 — constatarea încalcarii dreptului la examinare a cauzei în termen rezonabil si repararea prejudiciuluiil

Prima instanță: N. Pasecinic 2ra-626/17

Instanța de apel: N. Cernat, A. Pahopol, L. Bulgac

Î N C H E I E R E

12 aprilie 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul – Svetlana Filincova

Judecători – Galina Stratulat, Maria Ghervas

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Bivol

Mihai,

în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Bivol Mihai către

Ministerul Justiției și Ministerul Finanțelor cu privire la constatarea încălcării

dreptului la judecare în termen rezonabil a cauzei și repararea prejudiciului

material și moral,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 12 aprilie 2016, prin care a fost

respins ca neîntemeiat apelul declarat de Bivol Mihai și menținută hotărârea

Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 22 ianuarie 2016,

c o n s t a t ă:

La data de 11 august 2015, Mihai Bivol a depus în Judecătoria Buiucani,

mun. Chișinău cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Justiției și

Ministerului Finanțelor cu privire la constatarea încălcării dreptului la judecare în

termen rezonabil a cauzei și repararea prejudiciului material și moral.

În motivarea acțiunii a invocat că, la data de 02 martie 2011, a depus cerere

de chemare în judecată împotriva Ministerului Finanțelor, Ministerului Afacerilor

Interne al Republicii Moldova, șefului secției Poliției Rutiere al Comisariatului de

Poliție Cimișlia - Haruța Victor și inspectorului Secției Poliției Rutiere al

Comisariatului de Poliție Cimișlia - Sîrghi Anatolie cu privire repararea

prejudiciului material și moral, având la bază faptul că, la 11 noiembrie 2008 a

avut loc accidentul rutier între automobilul de model „Toyota Leteace”, număr de

înmatriculare CM AD 798, care îi aparține cu drept de proprietate, și automobilul

de model „Volkswagen Passat”, număr de înmatriculare GE AK 501, condus de

Buzadji Ilie, care, ieșind la depășirea unui automobil și nerespectând distanța dintre

automobile și regulile de manevrare, i-a tamponat automobilul. În rezultatul

accidentului rutier i-a fost cauzată o pagubă materială în mărime de 50 843 de lei.

Prin hotărârea Judecătoriei Cimișlia din 29 decembrie 2011, a fost admisă

parțial cererea, s-a încasat din contul Ministerului Finanțelor al RM, suma de 33

050 de lei, cu titlu de prejudiciu material și 1 000 de lei cu titlu de prejudiciu

moral, durata examinării cauzei în instanța de fond fiind de 8 luni și 27 de zile.

Hotărârea motivată a Judecătoriei Cimișlia din 29 decembrie 2011, a fost

redactată peste termenul de 15 zile, stabilit prin dispoziția articolului 242 CPC, în

vigoare la momentul judecării cauzei.

La data de 09 aprilie 2012, a contestat hotărârea cu apel, iar prin decizia Curții

de Apel Chișinău din 06 decembrie 2012, a fost respins apelul declarat de Mihai

Bivol și admis apelul Ministerului Finanțelor al Republicii Moldova, s-a casat

hotărârea Judecătoriei Cimișlia din 29 decembrie 2011, cu emiterea a unei hotărâri

de respingere a acțiunii.

Durata examinării cauzei în instanța de apel a fost de 7 luni și 28 de zile.

Copia deciziei motivate a instanței de apel i-a fost expediată la 25 ianuarie 2013 și

a fost recepționată la 12 februarie 2013.

La data de 11 aprilie 2013, a declarat recurs împotriva deciziei instanței de

apel, iar la 18 septembrie 2013, recursul a fost declarat inadmisibil de către

Colegiul Civil, Comercial și de Contencios Administrativ al Curții Supreme de

Justiție, durata examinării recursului fiind de 4 luni și 23 de zile.

Durata întregului proces, de la intentarea pricinii, și epuizarea căii de atac în

ordine de recurs, a fost de 2 ani, 6 luni și 14 zile.

Perioada îndelungată de timp, de judecare a pricinii, a fost generată de

neglijența instanțelor naționale, tergiversarea nejustificată a cauzei, iar el în

calitatea sa de reclamant, a fost privat în mod arbitrar de dreptul de a intenta

acțiune în ordine de apel, precum și în ordine de recurs într-un termen mai redus.

Prin hotărârea Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 22 ianuarie 2016,

cererea de chemare în judecată înaintată de către Mihai Bivol împotriva

Ministerului Justiției și Ministerului Finanțelor cu privire la constatarea încălcării

dreptului la judecare în termen rezonabil a cauzei și repararea prejudiciului

material și moral, a fost respinsă ca neîntemeiată.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 12 aprilie 2016, a fost respins apelul

declarat de Mihai Bivol împotriva hotărârii Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău

din 22 ianuarie 2016.

La 22 iunie 2016, Mihai Bivol a declarat recurs împotriva deciziei instanței de

apel, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei Curții de Apel Chișinău din

12 aprilie 2016 și a hotărârii Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 22 ianuarie

2016, cu emiterea unei noi hotărîri de admitere a acțiunii.

În motivarea recursului, a indicat că justificarea acțiunii în sensul tergiversării

examinării cauzei se datorează redactării tardive a deciziilor instanțelor inferioare,

care a generat imposibilitatea depunerii unor recursuri efective.

Analizând temeiurile invocate în cererea de recurs, în raport cu materialele

pricinii și prevederile legale, Completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră recursul declarat

de Mihai Bivol neîntemeiat și care urmează a fi declarat inadmisibil, din

considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți la proces

sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural

prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la

art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Dat fiind faptul că temeiurile de declarare a recursului împotriva deciziei

curții de apel, prin prisma prevederilor secțiunii a 2-a a capitolului XXXVIII al

Codului de procedură civilă, sunt strict delimitate de art. 432, Completul reține că,

reieșind din prevederile art. 437 alin.(1) lit. f) CPC, în sarcina recurentului este

impusă obligația delimitării esenței, temeiului și argumentării acelei/acelor

încălcări esențiale și/sau a acelor circumstanțe ce indică la aplicarea eronată a

normelor de drept material sau procedural, și care ar dicta necesitatea declarării

recursului ca fiind admisibil.

În speță, însă criticile invocate de recurent nu pot duce la admisibilitatea

recursului, ori acestea nu pot fi reținute prin prisma art. 432 CPC, în condițiile în

care se insistă în mod exclusiv asupra reaprecierii circumstanțelor cauzei, în

detrimentul evidențierii ilegalității soluției instanței de apel.

Acest fapt denotă caracterul declarativ al recursului, fiind lipsit de esență, care

evidențiază simplul fapt al dezacordului recurentului cu soluția dată de instanța de

apel, precum și lipsa temeiurilor legale de declarare a recursului, având în vedere

faptul că, rolul exclusiv al recursului este de a asigura efectuarea unui control de

legalitate a deciziei atacate în baza temeiurilor legale de declarare a recursului

strict prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Abordarea recurentului, în speță, însă evidențiază în mod clar dezacordul

acestuia cu soluția dată de instanța de apel, iar argumentele recursului nu permit

identificarea omisiunilor sau erorilor care ar impune declararea recursului ca fiind

admisibil.

Prin prisma jurisprudenței CtEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie

capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, să posede puterea de a

îndrepta în mod direct starea de lucruri, trăsătură distinctivă care nu este

evidențiată în cererea de recurs a recurentului Mihai Bivol.

Astfel, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție constată lipsa temeiurilor care ar dicta necesitatea

declarării recursului ca fiind admisibil.

În conformitate cu art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1)

CPC, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție,

d i s p u n e:

Se consideră inadmisibil recursul declarat de Mihai Bivol.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Svetlana Filincova,

Judecători Galina Stratulat,

Maria Ghervas