2ra-95/17 — constatarea incalcarii dreptului la examinarea in termen rezonabil
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- constatarea incalcarii dreptului la examinarea in termen rezonabil
- Temei legal
- temeiurile declararii recursului
2ra-95/17 — constatarea incalcarii dreptului la examinarea in termen rezonabil (Curtea Supremă de Justiție, 2017)
Dosarul nr. 2ra-95/17
Instanța de fond: Judecătoria Buiucani, mun. Chișinău – A. Danilov
Instanța de apel: CA Chișinău – N. Budăi, I. Muruianu, V. Efros
Î N C H E I E R E
01 februarie 2017 mun. Chișinău
Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al
Curții Supreme de Justiție
În componentă:
Președintele completului, Svetlana Filincova,
judecători Tamara Chișca-Doneva, Maria Ghervas,
soluționând chestiunea referitoare la admisibilitatea recursului declarat de către
Ministerul Justiției,
în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de către Agachi
Viorel împotriva Ministerului Justiției privind constatarea încălcării dreptului la
examinare în termen rezonabil a cauzei cu repararea prejudiciului material și moral,
împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 14 iulie 2016,
C O N S T A T Ă:
La 16 octombrie 2015 Agachi Viorel s-a adresat în instanța de judecată cu cerere
împotriva Ministerului Justiției, solicitând constatarea încălcării dreptului la
examinare în termen rezonabil a cauzei civile, recuperarea prejudiciului moral în
mărime de 72 000 lei și a prejudiciului material în mărime de 211 267 lei. (f.d. 3-11)
În motivarea acțiunii reclamantul a invocat că la 07 octombrie 2011 a depus la
Judecătoria Râșcani mun. Chișinău o cerere de chemare în judecată, în temeiul Legii
nr. 1545 din 25.02.1998 împotriva Ministerului Finanțelor, Ministerului Afacerilor
Interne și Procuraturii Generale, prin care a solicitat repararea prejudiciului material
și moral cauzat prin condamnare ilegală, deținere în condiții inumane și degradante
timp de 5 ani 11 luni și 16 zile, supunerea la acte de tortură pentru a recunoaște
infracțiunile care nu le-a comis.
Menționează că cauza civilă pînă în prezent se află pe rolul instanțelor, de 3 ori
fiind remisă de către Curtea Supremă de Justiție la rejudecare la Curtea de Apel
Chișinău.
1
Consideră că judecarea pricinii civile, intentată la 07 octombrie 2011, durează
mai mult de 4 ani, și nu se cunoaște cît timp va mai continua.
Consideră că, prin neexaminarea cauzei în termen rezonabil, aceste acțiuni cad
sub incidența prevederilor Legii nr. 87 din 21.04.2011 privind repararea de către stat
a prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a
cauzei sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătorești.
Reclamantul Agachi Viorel a estimat prejudicial moral în mărime de 72 000
lei cauzat prin sentimente de frustrare, suferințe continue ca urmare a tărăgănării
nejustificate a examinării cauzei.
În motivarea prejudiciului material estimat la suma de 211 267 lei, Agachi
Viorel a invocat faptul că timp de 4 ani este în imposibilitate de a-și recupera
prejudiciul cauzat, prin condamnare ilegală.
Ulterior, la 22.02.2016 reprezentantul reclamantului Agachi Viorel, avocatul
Lazar Constantin, a depus o cerere de concretizare a cerințelor și a solicitat încasarea
prejudiciului material și moral prin intermediul Ministerului Justiției. (f.d. 51-52, vol.
II)
Prin hotărârea Judecătoriei Buiucani mun. Chișinău din 02 martie 2016 s-a
admis parțial cererea de chemare în judecată depusă de Agachi Viorel. S-a constatat
încălcarea termenului rezonabil de examinare a cauzei civile, intentată în baza cererii
de chemare în judecată a lui Agachi Viorel împotriva Ministerului Finanțelor,
Ministerului Afacerilor Interne și Procuraturii Generale privind recuperarea
prejudiciului material și moral potrivit Legii nr. 1545 din 25.02.1998, înregistrată la
07.10.2011. S-a încasat din bugetul de stat prin intermediul Ministerului Justiției în
beneficiul lui Agachi Viorel suma de 8000 lei cu titlu de prejudiciu moral. S-a respins
cerința lui Agachi Viorel privind încasarea prejudiciului material. (f.d. 165, 169-176,
vol. II)
Nefiind de acord cu soluția primei instanțe, la 14 martie 2016 Ministerul Justiției
a contestat-o cu apel, solicitând casarea acesteia cu emiterea unei noi hotărâri, prin
care acțiunea reclamantului să fie respinsă. (f.d. 168, 187-189, vol.II)
Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 14 iulie 2016 s-a respins apelul declarat
de către Ministerul Justiției, s-a menținut hotărârea Judecătoriei Buiucani, mun.
Chișinău din 02 martie 2016. (f.d. 206-220, vol. II)
Nefiind de acord cu soluția instanței de apel, la 21 noiembrie 2016 Ministerul
Justiției a declarat recurs, solicitând casarea deciziei Curții de Apel Chișinău din
14 iulie 2016 și a hotărârii instanței de fond cu emiterea unei noi hotărâri, prin care
cererea de chemare în judecată să fie respinsă. (f.d.1-4, vol. II)
În motivarea recursului recurentul a invocat că instanța de apel a dat o apreciere
arbitrară, interpretînd în mod eronat legea și aplicând eronat normele dreptului
material și ca urmare a emis o decizie neîntemeiată.
Conform prevederilor art. 434 alin. (1) CPC recursul se declară în termen de 2
luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.
Materialele cauzei atestă că decizia Curții de Apel Chișinău a fost pronunțată la
14 iulie 2016, expediată în adresa părților cu scrisoare de însoțire nr. 21494-4 la
2
29.07.2016, însă confirmarea recepționării acesteia de către Ministerul Justiției la
materialele cauzei nu este. (f.d. 221, vol. I)
În asemenea circumstanțe cererea de recurs, depusă la 21 noiembrie 2016
confirmă exercitarea căii de atac în termen.
Analizând materialele dosarului prin prisma temeiurilor invocate în cererea de
recurs, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ ajunge la
concluzia că recursul declarat de către Ministerul Justiției nu se încadrează în
temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC, care să justifice afirmația de
ilegalitate a deciziei instanței de apel.
Potrivit prevederilor art. 432 alin. (1) CPC părțile și alți participanți la proces
sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau
aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.
În speță, Colegiul menționează că recursul în cauză conține obiecțiile de fapt și
de drept, care deja au fost studiate și verificate de către instanța de apel, primind o
apreciere corespunzătoare.
Drept urmare, se reține că argumentele invocate în recurs nu pot constitui temei
de admitere a acestora, deoarece nu denotă încălcarea esențială sau aplicarea eronată
a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural, așa cum formal
invocă recurentul și respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate, or
recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra
problemelor de drept, verificându-se numai legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei
în fapt.
Dispozițiile art. 432 alin. (2), (3) CPC au caracter de concretizare a motivului de
recurs, determinând cazurile concrete în prezența cărora se consideră că normele de
drept material și procedural au fost încălcate sau eronat aplicate, astfel că recursul
exercitat conform secțiunii a 2-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de
drept material și procedural, verificând-se numai legalitatea deciziei, dar nu și
temeinicia în fapt.
Alin. (4) al aceluiași articol stipulează că săvârșirea altor încălcări decât cele
indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în
măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau
în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța
judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea
drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.
În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC cererea de recurs se consideră
inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.
432 alin. (2), (3) și (4) CPC.
Totodată, călăuzindu-se de art. 440 CPC Colegiul civil, comercial și de
contencios administrativ a constatat existența unuia din temeiurile prevăzute la art.
433 CPC și anume la lit. a), care expres prevede că cererea de recurs se consideră
inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.
432 alin. (2), (3) și (4) CPC.
În legătură cu cele constatate, examinând argumentele cererii de recurs prin
prisma normelor legale ce reglementează relațiile dintre părți, ținând cont de actele
3
anexate la dosar, se constată că recursul înaintat de Ministerul Justiției împotriva
deciziei instanței de apel și a hotărârii instanței de fond nu se încadrează în temeiurile
prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.
În conformitate cu art. 270, 433 lit. a), 440 CPC completul Colegiului civil,
comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție
D I S P U N E:
Se consideră inadmisibil recursul declarat de către Ministerul Justiției împotriva
deciziei Curții de Apel Chișinău din 14 iulie 2016, în pricina civilă la acțiunea lui
Agachi Viorel împotriva Ministerului Justiției privind constatarea încălcării dreptului
la examinare în termen rezonabil a cauzei cu repararea prejudiciului material și
moral.
Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii.
Președintele completului Svetlana Filincova
Judecători Tamara Chișca-Doneva
Maria Ghervas
4