2ra-609/17 — constatarea faptului și încasarea prejudiciului

Prima instanță: Judecătoria Buiucani, municipiul Chișinău, Judecător – Violeta Chisilița

Instanța de Apel: Curtea de Apel Chișinău, Judecători – Guzun Maria, Nogai Ala, Brașoveanu Vladimir.

Dosar nr.2ra-609/17

ÎNCHEIERE

12 aprilie 2017 municipiul Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

În componența:

Președintele completului, judecător – Svetlana Filincova,

Judecători – Iurie Bejenaru, Maria Ghervas,

examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către

Mocanu Serghei,

în pricina civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de

Mocanu Serghei împotriva Ministerului Justiției al RM privind constatarea

faptului încălcării dreptului la executare în termen rezonabil a titlului executoriu

și încasarea prejudiciului moral,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 25 octombrie 2016, prin care

a fost respins apelul declarat de către Mocanu Serghei,

co ns tată :

La 11 ianuarie 2016 Mocanu Serghei a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Ministerului Justiției al RM privind constatarea faptului încălcării

dreptului la executare în termen rezonabil a titlului executoriu și încasarea

prejudiciului moral.

In motivarea acțiunii a indicat că la data de 19 noiembrie 2014 a depus spre

executare silită la Ministerul Justiției al RM, documentul executoriu nr. 2-

5762/13, emis de Judecătoria Buiucani, mun. Chișinău privind încasarea din

bugetul de stat în beneficiul său a prejudiciului moral. Prin scrisoarea nr.

10/11255 din 25 noiembrie 2014, Ministerul Justiției al RM a expediat

documentul executoriu menționat Ministerului Finanțelor al RM.

Indică că documentul executoriu nu este executat integral deși au trecut mai

mult de 13 luni. Neexecutarea hotărîrii se datorează exclusiv inacțiunilor

reprezentanților Ministerului Finanțelor al RM.

Consideră reclamantul că prin neexecutarea documentului executoriu

menționat i-a fost cauzat un prejudiciu moral care urmează a fi reparat din

contul bugetului de stat în mărime de 600 euro, calcul efectuat prin analiza

jurisprudenței CEDO în cazurile de neexecutare, ori pentru 12 luni de întîrziere

mărimea este de aproximativ 600 euro și cîte 300 euro pentru fiecare perioadă

următoare de 6 luni de întîrziere (f.d. 3-7).

Prin hotărîrea Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 01 aprilie 2016, a

fost respinsă cererea depusă de Mocanu Serghei împotriva Ministerului Justiției

al RM privind constatarea faptului încălcării dreptului la executare în termen

rezonabil a titlului executoriu și încasarea prejudiciului moral (f.d. 41, 46-49).

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 25 octombrie 2016 a fost respins

apelul declarat de către Mocanu Serghei ca neîntemeiat și menținută hotărîrea

Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 01 aprilie 2016 (f.d. 72-78).

La 29 decembrie 2016 Mocanu Serghei a declarat recurs împotriva deciziei

Curții de Apel Chișinău din 25 octombrie 2016 și hotărîrii Judecătoriei

Buiucani, mun. Chișinău din 01 aprilie 2016 solicitînd admiterea recursului,

casarea integrală a deciziei instanței de apel și a hotărîrii instanței de fond, cu

emiterea unei noi hotărîri prin care pretențiile reclamantului să fie admise

integral(f.d.81-82).

Susține că instanța de fond cît și instanța de apel au ignorat toate

argumentele înaintate de recurent, au încălcat și aplicat greșit normele de drept

material.

Analizînd temeiurile invocate în cererea de recurs, în raport cu materialele

pricinii și prevederile Legii, Completul colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră recursul

declarat de Mocanu Serghei, ca fiind inadmisibil, din considerentele ce

urmează.

În conformitate cu art. 432 alin.(1) din Codul de Procedură Civilă, părțile și

alți participanți la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural prevăzute la art.432 alin.(2), (3) și (4) Cod

Procedură Civilă.

În conformitate cu art.433 lit. a) Cod Procedură Civilă cererea de recurs se

consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod Procedură Civilă.

Dat fiind faptul că temeiurile declarării recursului împotriva deciziei curții de

apel, prin prisma prevederilor secțiunii a 2-a a capitolului XXXVIII din Codul

de Procedură Civilă, sunt strict delimitate de art.432, Completul reține că,

reieșind din prevederile art.437 alin.(1) lit.f) din Codul de Procedură Civilă, în

sarcina recurentului este impusă obligația delimitării esenței, temeiului și

argumentării acelei/acelor încălcări esențiale și/sau acelor circumstanțe ale

aplicării eronate ale normelor de drept material sau procedural, care ar dicta

necesitatea declarării recursului ca fiind admisibil.

În speță, criticile aduse de recurent, însoțite de argumentarea circumstanțelor

de fapt ale pricinii, percepute din propriul punct de vedere al recurentului, nu pot

duce la admisibilitatea recursului, ori acestea nu pot fi reținute prin prisma

art.432 din Codul de Procedură Civilă, în condițiile în care se insistă asupra

reaprecierii probelor și circumstanțelor cauzei, în detrimentul evidențierii

ilegalității soluției instanței de judecată.

Acest fapt denotă caracterul declarativ al recursului, fiind lipsit de esență,

care evidențiază simplul fapt al dezacordului recurentului cu soluția dată de

instanța de judecată, precum și lipsa temeiurilor legale de declarare a recursului.

Se cere a fi precizat că, specific recursului declarat în condițiile secțiunii a 2-

a, Capitolul XXXVIII, Cod Procedură Civilă, este că recursul nu provoacă o

rejudecare a fondului pricinii. Rolul exclusiv al recursului este de a asigura

efectuarea unui control de legalitate a deciziei atacate în baza temeiurilor legale

de declarare a recursului strict prevăzute de art. 432 alin.(2), (3) și (4).

Abordarea recurentului în speță evidențiază în mod clar dezacordul acestuia

cu soluția dată de instanța de judecată, însă argumentele acestuia nu permit

identificarea omisiunilor sau erorilor instanței de judecată, care ar impune

declararea recursului ca fiind admisibil.

Prin prisma jurisprudenței CtEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie

capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, iar recursul trebuie să

posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri, caracter care nu

poate fi evidențiat de cererea de recurs în cauză.

Astfel, Completul colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție constată lipsa temeiurilor care ar dicta necesitatea

declarării recursului ca fiind admisibil.

În conformitate cu art. 270, 431 alin.(2), art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1)

Cod Procedură Civilă, Completul colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție,

d i s p u n e:

Se consideră inadmisibil recursul declarat de Mocanu Serghei.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, judecător Svetlana Filincova

Judecători –

Iurie Bejenaru

Maria Ghervas