2rac-145/17 — cu privire la încasarea datoriei
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- cu privire la încasarea datoriei
- Temei legal
- temeiurile inadmisibilităţii recursului
2rac-145/17 — cu privire la încasarea datoriei (Curtea Supremă de Justiție, 2017)
prima instanță: D. Chistol nr. 2rac-145/17
instanța de apel: I. Cimpoi, N. Simciuc, A.Panov
ÎNCHEIERE
12 aprilie 2017 mun. Chișinău
Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ
al Curții Supreme de Justiție
în componență:
Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu
Judecătorii Iuliana Oprea
Dumitru Mardari
examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de
Societatea pe Acțiuni „Termoelectrica”
în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Societății pe Acțiuni
„Termoelectrica” împotriva Teatrului Republican „Luceafărul” Întreprindere de Stat
cu privire la încasarea datoriei
împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 10 noiembrie 2016, prin care a
fost admis apelul declarat de Teatrul Republican „Luceafărul” Întreprindere de Stat
casată integral hotărârea primei instanțe și emisă o nouă hotărâre de respingere a
acțiunii
constată:
La 29 octombrie 2015, SA” Termoelectrica” a depus cerere de chemare de
chemare în judecată împotriva Teatrului Republican „Luceafărul” ÎS cu privire la
încasarea datoriei.
În motivarea acțiunii a invocat că la 01 noiembrie 2005, SA „Termoelectrica”
a încheiat contractul de livrare a energiei termice în apă caldă nr. 3236 cu
Teatrul Republican „Luceafărul” ÎS, ultima asumându-și obligația de a achita lunar
plata pentru utilizarea energiei termice furnizate de către SA „Termoelectrica” la
obiectele Teatrului Republican „Luceafărul” ÎS.
Conform contractului nominalizat, calculele pentru energia termică erau făcute
în baza datelor aparatului de evidență, prezentate de către abonat la
SA „Termoelectrica”.
Afirmă că pentru energia termică livrată consumatorul, în conformitate cu
pct. 6.5 din contract, era obligat să achite lunar plata costului energiei utilizate,
organizației furnizoare de energie termică, prin dispozițiile de plată, conform
tarifelor stabilite.
Susține că din cauza neonorării obligațiilor contractuale, prin neachitarea
bonurilor de plată pentru consumul de energie termică, Teatrul Republican
1
„Luceafărul” ÎS a acumulat o datorie la consumul de energie termică în sumă de
127363,14 lei, pentru perioada de consum 01 februarie 2015 - 30 aprilie 2015,
confirmată prin lista facturilor și achitărilor.
Indică că pentru întârzierea plăților, în baza art. 619 Cod civil a calculat suma
de 15450,52 lei cu titlu de dobândă de întârziere pentru perioada 01 aprilie 2015 -
21 octombrie 2015.
Menționează că a expediat o reclamație către Teatrul Republican
„Luceafărul” ÎS, care a fost lăsată de către ultimul fără examinare.
Își întemeiază pretențiile în baza dispozițiilor art. 512, 513, 514, 572, 575, 602,
617, alin. (2), 619 Cod civil, art. 35, 85 alin. (4), 86 alin. (2), 166-167,
175 alin. (1) lit. (a), (b), (c), 176 CPC, pct. 21 din hotărârea Plenului Curții Supreme
de Justiție nr. 32 din 24 octombrie 2003.
Solicită admiterea acțiunii, încasarea de la Teatrul Republican „Luceafărul” ÎS
suma de 127363,14 lei cu titlu de datorie pentru energia termică pentru perioada
01 februarie 2015 – 30 aprilie 2015 și dobânda de întârziere în sumă de 15450,52 lei
pentru perioada nominalizată.
La 17 februarie 2016, SA” Termoelectrica” a depus o cerere de concretizare a
pretențiilor din acțiune prin care și-a micșorat cuantumul pretențiilor, solicitând
încasarea doar a dobânzii de întârziere pentru perioada 01 februarie 2015 –
30 aprilie 2015 în sumă de 15450,52 lei, ca urmare a faptului că în decembrie 2015,
Teatrul Republican „Luceafărul” ÎS a achitat integral datoria pentru consumul de
energie termică în sumă de 127363,14 lei calculată pentru perioada
01 februarie 2015 – 30 aprilie 2015.
Prin hotărârea Judecătoriei Centru mun. Chișinău din 18 martie 2016, acțiunea
a fost admisă.
A fost încasat din contul Teatrului Republican „Luceafărul” ÎS în beneficiul
SA „Termoelectrica” dobânda de întârziere pentru perioada 01 aprilie 2015 –
21 octombrie 2015 în mărime de 15450,52 lei.
A fost încasat din contul Teatrului Republican „Luceafărul” ÎS în beneficiul
statului taxa de stat în mărime de 4284,40 lei.
Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 10 noiembrie 2016, a fost admis apelul
declarat de Teatrul Republican „Luceafărul” ÎS casată integral hotărârea primei
instanțe și pronunțată o nouă hotărâre de respingere ca neîntemeiată a acțiunii.
La 13 februarie 2017, SA „Termoelectrica” a declarat recurs împotriva deciziei
instanței de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanței de apel și
menținerea hotărârii primei instanțe.
În motivarea recursului a invocat dezacordul cu decizia recurată considerând-o
ilegală și neîntemeiată.
Obiectează că instanța de apel neîntemeiat a reținut că prin încheierea obligației
de garanție din 03 noiembrie 2015 părțile de comun acord au schimbat alte termene
de scadență, decât cele prevăzute în facturile fiscale și bonurile de plată pentru
datoriile existente la 29 octombrie 2015, invocând în acest sens că potrivit
prevederilor art. 259 Cod civil termenul se instituie prin lege, hotărâre judecătorescă
sau prin acordul părților.
2
Consideră că instanța a aplicat eronat legea și anume prevederile art. 259
Cod civil coroborate cu art. 575 alin. (2) Cod civil.
Explică, în acest sens, că la 03 noiembrie 2015 părțile au convenit ca prin
obligația de garanție Teatrul Republican „Luceafărul” ÎS să achite datoria pentru
energia termică în mărime de 97220,00 lei și penalitatea în mărime de 1760,47 lei,
iar referitor la dobânda de întârziere în obligația de garanție semnată nu au stabilit
că Teatrul Republican „Luceafărul” ÎS urmează să fie eliberat de plata sumei de
15450,52 lei cu titlu de dobândă de întârziere pentru perioada 01 aprilie 2015 –
21 octombrie 2015. Astfel, consideră că eronat au fost aplicate prevederile
art. 259 Cod civil
Mai mult, consider că modificarea termenului de executare a obigației nu
constituie temei de eliberare de la plata dobânzii de întârziere, obligația de garanție
fiind un mijloc de garantare a executării obligațiilor și nu o modalitate de stigere.
Remarcă că dobânda de întârziere în mărime de 15450,52 lei pentru perioada
01 aprilie 2015 – 21 octombrie 2015 a fost calculată conform prevederilor
art. 619 Cod civil.
Mai indică că dobânda a fost calculate pentru perioada 01 aprilie 2015 –
21 octombrie 2015 din suma de 127363, 14 lei, până la depunerea acțiunii în judecată
și până la semnarea obligației de garanție, prin urmare instanța eronat a aplicat legea
materială.
În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni
de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.
Din materialele dosarului rezultă că copia deciziei recurate a fost expediată în
adresa părților la 29 noiembrie 2016, fapt confirmat prin scrisoarea de însoțire
(f. d. 134) și recepționată de către recurent la 21 decembrie 2016 (f. d. 145).
Astfel, se constată că recurentul s-a conformat prevederilor legale și a declarat
recursul împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 10 noiembrie 2016, în
termenul legal.
Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial și de
contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul este
inadmisibil din considerentele ce urmează.
În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți la proces
sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau
aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.
Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se
consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau
aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate
la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în
care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul
în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța
judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea
drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.
3
Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră
inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la
art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.
Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții
Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de SA” Termoelectrica” nu se
încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.
Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esențială sau
aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural
de către instanța de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.
Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai
asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea
deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.
În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios
administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura
admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se
încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.
Aici, completul Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al
Curții Supreme de Justiție relevă că conform jurisprudenței CEDO, recursurile
trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situației prezentate
în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea
de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul
declarat de SA” Termoelectrica”, asemenea aspecte nu se regăsesc.
Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial și de contencios
administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera
recursul declarat de SA” Termoelectrica” ca inadmisibil.
În conformitate cu art. art. 270, art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul
Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de
Justiție,
dispune:
Recursul declarat de Societatea pe Acțiuni „Termoelectrica” se consideră
inadmisibil.
Încheierea este irevocabilă.
Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu
Judecătorii Iuliana Oprea
Dumitru Mardari
4