2rac-400/18 — incasarea datoriei

2rac-400/18 — incasarea datoriei (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

Dosarul nr.2rac-400/2018

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani (I. Barbacaru)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (A. Panov, V. Negru, V. Cotorobai)

Î N C H E I E R E

03 octombrie 2018 mun.Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu

judecătorii Galina Stratulat

Victor Burduh

examinând admisibilitatea recursului declarat de Societatea pe Acțiuni

„Termoelectrica”,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Societatea pe

Acțiuni „Termoelectrica” împotriva Ministerului Finanțelor al Republicii Moldova

privind încasarea datoriei, dobînzii de întîrziere și a cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei din 16 noiembrie 2017 a Curții de Apel Chișinău,

c o n s t a t ă :

La data de 18 februarie 2016, Societatea pe Acțiuni „Termoelectrica” a depus

cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Finanțelor al Republicii

Moldova privind încasarea datoriei pentru energia termică pentru perioada de 01

decembrie 2014 – 31 aprilie 2015 în sumă de 79 427,63 lei, cît și a taxei de stat în

mărime de 2382,82 lei.

În motivarea acțiunii a invocat că în baza contractului de livrare a energiei

termice în apă caldă nr.xxxx din 01 septembrie 2014 încheiat cu Ministerul

Finanțelor al Republicii Moldova, consumatorul și-a asumat obligația de a achita

lunar plata pentru utilizarea energiei termice furnizate la obiectele sale.

Pentru energia termică livrată, în conformitate cu pct.4.2 al contractului,

consumatorul era obligat să achite lunar plata costului energiei utilizate, prin

dispoziție de plată conform tarifelor stabilite.

Din cauza neonorării obligațiilor contractuale, pîrîtul a acumulat o datorie în

sumă de 79 427,63 lei pentru perioada de consum 01 decembrie 2014 – 01 aprilie

2015.

Pentru soluționarea litigiului pe cale amiabilă, pîrîtului i-au fost expediate

lunar prin intermediul bonurilor de control la factură, reclamație/somație cu

acordarea unui termen de 7 zile pentru achitarea datoriei la serviciul prestat, însă

fără rezultat.

În procesul examinării cauzei Societatea pe Acțiuni „Termoelectrica” a depus

cerere de concretizare a cerințelor din acțiunie prin care a solicitat încasarea din

contul Ministerului Finanțelor al Republicii Moldova a datoriei în sumă de

1

69 427,63 lei și a taxei de stat în mărime de 2382,82 lei, invocînd că după

înaintarea cererii de chemare în judecată, pîrîtul a achitat parțial datoria în mărime

de 10 000 lei (f.d.34).

La data de 05 iulie 2016, Societatea pe Acțiuni „Termoelectrica” a depus

cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Finanțelor al Republicii

Moldova privind încasarea datoriei pentru energia termică pentru perioada de 01

noiembrie 2015 – 30 aprilie 2016 în sumă de 181 664,27 lei, dobînzii de întîrziere

în sumă de 37 672,29 lei, cît și a taxei de stat în mărime de 6453,13 lei.

În motivarea acțiunii a invocat că în baza contractului de livrare a energiei

termice în apă caldă nr.xxxxx din 20 martie 2009 încheiat cu Ministerul Finanțelor

al Republicii Moldova, ultimul și-a asumat obligația de a achita lunar plata pentru

utilizarea energiei termice furnizate.

Pentru energia termică livrată, în conformitate cu pct.4.2 al contractului,

consumatorul era obligat să achite lunar plata costului energiei utilizate, prin

dispoziție de plată conform tarifelor stabilite.

Din cauza neonorării obligațiilor contractuale, pîrîtul a acumulat o datorie în

sumă de 181 664,27 lei pentru perioada de consum 01 noiembrie 2015 – 30 aprilie

2016, iar pentru întîrzierea plăților, conform art.619 Cod civil, s-a calculat dobînda

de întîrziere în sumă de 37 672,29 lei pentru perioada 01 ianuarie 2015 – 26 mai

2016.

Pentru soluționarea litigiului pe cale amiabilă, pîrîtului i-au fost expediate

lunar prin intermediul bonurilor de control la factură, reclamație/somație cu

nr.79/3307 din 06 iunie 2016, cu acordarea unui termen de 5 zile pentru achitarea

datoriei la serviciul prestat, însă fără rezultat.

Prin încheierea din 01 februarie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani,

s-a admis cererea Societatății pe Acțiuni „Termoelectrica” privind conexarea

pretențiilor într-un singur proces, anume acțiunea depusă de Societatea pe Acțiuni

„Termoelectrica” împotriva Ministerului Finanțelor a Republicii Moldova privind

încasarea sumei, aflată în procedura judecătorului Guzun Corneliu (nr.41-2c-9335-

25072016 (2c-353/2017)) și pricina civilă la acțiunea Societății pe Acțiuni

„Termoelectrica” împotriva Ministerului Finanțelor a Republicii Moldova privind

încasarea sumei, aflată în procedura judecătorului Barbacaru Igor (nr.41-2c-2527-

26022016 (2c-169/2017) (f.d.92)).

În procesul examinării cauzei Societatea pe Acțiuni „Termoelectrica” a depus

cerere de concretizarea a cerințelor din acțiune prin care a solicitat încasarea din

contul Ministerului Finanțelor al Republicii Moldova a datoriei în sumă de

77 848,81 lei pentru perioada 01 noiembrie 2014 – 30 aprilie 2015, a datoriei în

sumă de 64 963,67 lei pentru perioada de 01 noiembrie 2015 – 30 aprilie 2016 și a

sumei de 37 672,29 lei cu titlu de dobîndă de întîrziere pentru perioada de 01

ianuarie 2016 – 30 aprilie 2016 cît și a taxei de stat în mărime de 4782,89 lei,

invocînd că după înaintarea cererii de chemare în judecată, pîrîtul a achitat parțial

datoria acumulată (f.d.41-42).

Prin hotărîrea din 22 mai 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani s-a

admis acțiunea și s-a încasat din contul Ministerului Finanțelor al Republicii

Moldova în beneficiul Societatății pe Acțiuni „Termoelectrica” suma de 9006,98

lei cu titlu de cheltuieli de judecată achitate drept taxă de stat la înaintarea cererilor

de chemare în judecată.

2

Prin decizia din 16 noiembrie 2017 a Curții de Apel Chișinău, s-a admis

apelul declarat de Ministerul Finanțelor al Republicii Moldova și s-a casat

hotărîrea din 22 mai 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani în partea încasării

cheltuielilor de judecată pentru datoria formată în perioada 01 noiembrie 2014 – 30

aprilie 2015 adoptată în cauza civilă depusă de Societatea pe Acțiuni

„Termoelectrica” împotriva Ministerului Finanțelor al Republicii Moldova privind

încasarea datoriei, dobînzii de întîrziere și a cheltuielilor de judecată, cu emiterea

unei noi hotărîri sub formă de încheiere, prin care acțiunea civilă depusă de

Societatea pe Acțiuni „Termoelectrica” împotriva Ministerului Finanțelor al

Republicii Moldova în partea încasării datoriei formate pentru furnizarea energiei

termice în perioada 01 noiembrie 2014 – 30 aprilie 2015 în sumă de 79 427,63 lei

și a cheltuielilor de judecată suportate în legătură cu pretenția respectivă – taxa de

stat achitată la înaintarea acțiunii în sumă de 2416,88 lei, s-a scos de pe rol, din

motivul nerespectării căii prealabile de soluționare a pricinii prevăzute de contract,

în rest, hotărîrea din 22 mai 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani s-a

menținut.

Pentru a decide astfel, instanța de apel, cu referire la circumstanțele cauzei, a

reținut că la materialele cauzei lipsește dovada scrisă prin care reclamanta,

Societatea pe Acțiuni „Termoelectrica”, ar fi solicitat pîrîtului Ministerului

Finanțelor al Republicii Moldova să-și execute obligațiile contractuale și să achite

datoriile formate pentru perioada 01 noiembrie 2014 – 30 aprilie 2015, astfel s-a

constatat că intimatul nu a respectat calea prealabilă stabilită de contract de

soluționare a pricinii pe cale extrajudiciară pentru datoria formată în perioada 01

noiembrie 2014 – 30 aprilie 2015, circumstanță ce constituie temei pentru

scoaterea cererii de chemare în judecată de pe rol în baza art.267 lit.a) Cod de

procedură civilă.

În rest s-a constatat că prima instanță corect a soluționat pricina, hotărîrea

fiind bazată pe probele prezentate de către părți or, însuși apelantul a recunoscut și

a achitat integral datoria, la data pronunțării hotărîrii datoria fiind stinsă, Ministerul

Finanțelor al Republicii Moldova nefiind de acord doar cu pretențiile de

compensare a cheltuielilor de judecată.

La 06 august 2018, Societatea pe Acțiuni „Termoelectrica” a declarat recurs

împotriva deciziei instanței de apel, solicitând casarea deciziei din 16 noiembrie

2017 a Curții de Apel Chișinău și menținerea hotărîrii din 22 mai 2017 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani.

În susținerea recursului recurentul a indicat dezacordul său cu decizia

adoptată de instanța de apel, invocînd drept temei de declarare a recursului

prevederile art.432 alin.(1), (2), lit.b), c) Cod de procedură civilă.

A indicat că instanța de apel la rejudecare a interpretat eronat circumstanțele

cauzei și norma legală aplicabilă și ca rezultat a aplicat eronat art.267 lit.a) Cod de

procedură civilă.

A menționat că pct.6.2 a contractului nr.70581 din 20 martie 2009 nu prevede

și nici nu predispune forma scrisă a realizării dialogului în vederea soluționării

amiabile a litigiilor cu caracter patrimonial și nu rezultă că executarea căii

prealabile de soluționare a eventualelor diferende să fi fost executată în formă

scrisă. Prin urmare nu a existat clauză contractuală privind caracterul onerativ al

înaintării unei cereri prealabile anterior adresării cu cerere de chemare în judecată,

precum greșit a reținut instanța de apel. Astfel, pct.6.2 al contractului nr.70581 din

3

20 martie 2009 privind soluționarea amiabilă a litigiului anterior înaintării acțiunii

în judecată, a fost respectată de către Societatea pe Acțiuni „Termoelectrica”.

A invocat că instanța de apel nu a aplicat prevederile art.617 alin.2 lit.a) Cod

civil, care prevede că nu este necesară somație în cazul în care este stabilită o dată

calendaristică pentru executarea obligației.

A indicat că Ministerul Finanțelor al Republicii Moldova recepționînd lunar

facturile parvenite spre plată și bonurile de control era avizat/preîntîmpinat despre

termenul în limitele căruia urmează a achita sumele pentru serviciile prestate, în

caz contrar, furnizorul avînd dreptul de a se adresa în instanța de judecată. Acest

fapt presupune respectarea căii de soluționare prealabilă a litigiului pe cale

extrajudiciară între părți, fiind astfel respectată de către recurent procedura

prealabilă prevăzută de art.267 lit.a) Cod de procedură civilă.

În fiecare act fiscal de plată adus la cunoștință Ministerului Finanțelor al

Republicii Moldova a fost expres indicată data-limită de plată în strictă

conformitate cu prevederile pct.4.2 a contractului nr.70581 din 20 martie 2009.

În conformitate cu art.434 alin.(1) Cod de procedură civilă, recursul se declară

în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă

legea nu prevede altfel.

Materialele dosarului atestă faptul că decizia din 16 noiembrie 2017 a Curții de

Apel Chișinău a fost expediată pentru cunoștință participanților la proces la 07

iunie 2018 (f.d.153) lipsind însă date privind recepționarea acesteia, în

circumstanțele menționate, recursul declarat de Societatea pe Acțiuni

„Termoelectrica” la 06 august 2018 se consideră a fi depus în termenul prevăzut de

lege.

În conformitate cu art.439 alin.(2), (3) Cod de procedură civilă, după

parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea

despre necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data

primirii acesteia. În cazul neprezentării referinței în termenul stabilit,

admisibilitatea recursului se decide în lipsa acesteia.

Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor

invocate în recurs și face un raport verbal în fața completului de judecată instituit

în conformitate cu alin.(2).

Examinând admisibilitatea recursului în raport cu materialele cauzei civile,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Societatea pe Acțiuni

„Termoelectrica” este inadmisibil, din următoarele considerente.

În conformitate cu art.432 Cod de procedură civilă, părțile și alți participanți

la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de

drept procedural.

Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat

în cazul în care instanța judecătorească:

a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;

b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;

b1) a aplicat o lege care a fost declarată neconstituțională;

c) a interpretat în mod eronat legea;

d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

4

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate

eronat în cazul în care:

a) cauza a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la

judecarea ei;

b) cauza a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a

comunicat locul, data și ora ședinței de judecată;

c) în judecarea cauzei au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare a

procesului;

d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost

implicate în proces;

e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată;

f) hotărîrea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

Săvârșirea altor încălcări decît cele indicate la alin.(3) constituie temei de

declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi

putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care instanța de recurs

consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară,

sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților

fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art.433 lit.a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs

se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art.432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Societatea pe Acțiuni

„Termoelectrica”, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) și

(4) Cod de procedură civilă.

Or, argumentele invocate în recurs se referă la dezacordul recurentului cu

soluția pronunțată de către instanțele ierarhic inferioare și nu redă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau de drept

procedural, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate și urmează a

fi respins.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform secțiunii II-a are

caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural,

verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție reiterează că procedura admisibilității constă în

verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele

prevăzute în art.432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

În această ordine de idei se precizează că, în contextul normelor procedurale

din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII Cod de procedură civilă, instanța de

recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele de fond și de

apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficientă

probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului instanței

de recurs.

Prin prisma art.432 alin.(4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă

faptul că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod

flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art.130 Cod de procedură

5

civilă, însă din recursul declarat nu rezultă încălcarea flagrantă a regulilor de

apreciere a probelor.

Cît privește dreptul justițiabilului „de a fi auzit de o instanță”, garantat de art.

6 § 1 al Convenției Europene a Drepturilor Omului, instanța notează că obligația

de a motiva o hotărîre judecătorească poate varia în funcție de natura deciziei în

cauză (a se vedea inter alia, Helle v.Finlanda, 19 decembrie 1997, parag.55;

Latourniere v.Franța, 10 decembrie 2002, parag.2; Hansen v.Norvegia, 2

octombrie 2014, parag.71-74). De fapt în concepția instanței europene, articolul 6 §

1 nu impune motivarea detaliată a deciziei unei instanțe de recurs care, întemeindu-

se pe dispozițiile legale specificate, respinge un recurs ca fiind „lipsit de șanse de

succes”, ceea ce s-a constat în cazul de față (a se vedea, mutatis mutandis,

Kukkonen vs Finlanda (nr.2), 13 ianuarie 2009, parag.24; Papaioannou vs Grecia,

2 iunie 2016, parag.45 sau Baydar vs Olanda, 24 aprilie 2018, parag.46).

În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera inadmisibil recursul declarat de Societatea pe Acțiuni „Termoelectrica”.

În conformitate cu art.art.270, 433 lit.a), 440 alin.(1) Cod de procedură civilă,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție,

d i s p u n e :

Se consideră inadmisibil recursul declarat de Societatea pe Acțiuni

„Termoelectrica”.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu

judecătorii Galina Stratulat

Victor Burduh

6