2rac-349/18 — incasarea datoriei

Dosarul nr.2rac-349/2018

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Central (V.Garabagiu)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (A.Panov, V.Cotorobai, M.Anton)

Î N C H E I E R E

05 septembrie 2018 mun.Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu

judecătorii Galina Stratulat

Victor Burduh

examinând admisibilitatea recursului declarat de IMPS Institutul Mamei și

Copilului,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Societatea pe

Acțiuni „Termoelectrica” împotriva IMPS Institutul Mamei și Copilului privind

încasarea datoriei,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 26 aprilie 2018,

c o n s t a t ă :

La data de 29 iulie 2016, Societatea pe Acțiuni „Termoelectrica” a depus

cerere de chemare în judecată împotriva IMPS Institutul Mamei și Copilului

privind încasarea datoriei pentru livrarea energiei termice în mărime de 90 533,49

lei pentru perioada 01 ianuarie 2016 – 30 aprilie 2016, penalității pentru perioada

de 01 februarie 2016 – 31 mai 2016 în mărime de 3 942,47 lei, dobînzii de

întîrziere calculată pentru perioada de 01 martie 2016 – 13 iulie 2016 în mărime de

3 945,87 lei.

În motivarea acțiunii a indicat că, în baza contractului de livrare a energiei

termice în apă caldă nr.417 din 01 octombrie 2006, Societatea pe Acțiuni

„Termoelectrica” s-a obligat să asigure livrarea energiei termice către IMPS

Institutul Mamei și Copilului, iar ultimul și-a asumat obligația să achite costul

energiei termice în condițiile și termenele prevăzute în contract.

Din cauza neonorării obligațiunilor contractuale prin neachitarea bonurilor de

plată pentru consumul de energie termică, pîrîtul a acumulat o datorie în sumă de

90 533,49 lei pentru perioada de 01 ianuarie 2016 – 30 aprilie 2016, confirmată

prin informația cu privire la volumele facturate și sumele achitate pentru energia

termică, cât și prin facturile și bonurile de control.

Nerespectarea de către consumator a obligațiilor sale contractuale a generat

calcularea pentru perioada 01 februarie 2016 – 31 mai 2016 a penalității în sumă

de 3942,47 lei, conform pct.4.3 al contractului de livrare a energiei termice și a

acordului adițional la contract semnat la data de 19 octombrie 2011.

1

Pentru întîrzierea plăților, în baza art.619 Cod civil, consumatorului s-a

calculat și dobînda de întîrziere în sumă de 3945,87 lei pentru perioada de 01

martie 2016 – 13 iulie 2016.

În adresa pîrîtului la data de 27 iunie 2016 a fost expediată reclamația cu

nr.79/61-dc, care însă a fost lăsată fără răspuns.

La data de 09 iunie 2017, Societatea pe Acțiuni „Termoelectrica” a depus

cerere de concretizare a cerințelor din acțiune solicitînd încasarea datoriei pentru

livrarea energiei termice în mărime de 90 533,49 lei pentru perioada ianuarie 2016,

aprilie 2016 și martie 2017, penalității pentru perioada de 01 februarie 2016 – 31

mai 2016 în mărime de 3 942,47 lei, dobînzii de întîrziere calculată pentru perioada

de 01 martie 2016 – 13 iulie 2016 în mărime de 3 945,87 lei și taxei de stat în

mărime de 2 952,65 lei.

În ședința de judecată Societatea pe Acțiuni „Termoelectrica” și-a mai

concretizat cerințele din acțiune solicitînd încasarea datoriei pentru livrarea

energiei termice în mărime de 90 533,49 lei pentru perioada iunie 2016 și martie

2017, penalității pentru perioada de 01 noiembrie 2016 – 26 mai 2017 în mărime

de 6726,20 lei, sume care au rezultat drept urmare a prezentării ordinelor de plată

de către IMPS Institutul Mamei și Copilului și contrapunerea acestora cu datele

evidenței contabile din cadrul întreprinderii Societății pe Acțiuni „Termoelectrica”.

Prin hotărîrea din 25 iulie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Central s-a

admis acțiunea și s-a dispus încasarea de la IMPS Institutul Mamei și Copilului în

beneficiul Societății pe Acțiuni „Termoelectrica” cu titlu de datorie suma în

mărime de 90 533,49 lei pentru luna iunie 2016 și martie 2017, penalității pentru

perioada 01 noiembrie 2016 – 26 mai 2017 în mărime de 6726,20 lei și taxei de

stat în mărime de 2952,65 lei, în total suma de 100 212,34 lei.

Prin decizia din 26 aprilie 2018 a Curții de Apel Chișinău, s-a respins apelul

declarat de IMPS Institutul Mamei și Copilului și s-a menținut hotărîrea din 25

iulie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Central, în pricina civilă depusă de

Societatea pe Acțiuni „Termoelectrica” împotriva IMPS Institutul Mamei și

Copilului privind încasarea datoriei și penalității.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că soluția primei instanțe este

una corectă.

A menționat că facturile de plată pentru serviciile prestate sânt asimilate unui

act administrativ, deoarece acestea întrunesc toate condițiile unui act administrativ

conform definiției oferite de art.1-3 ale Legii contenciosului administrativ,

emitentul facturii prestînd un serviciu de interes public, astfel încât acestea pot fi

contestate în ordinea stabilită conform legii, iar până la anularea acesteia se

instituie potrivit art.29 al Legii nominalizate, prezumția legalității și veridicității

facturii.

Apelanta avînd obligația de plată în sensul prevederilor contractuale, este

nefondat argumentul acesteia referitor la lipsa obligației de plată pe motivul

achitării acestora or, în referința depusă a recunoscut că nu și-a onorat obligațiile

contractuale din considerentul că nu a avut surse financiare la acel moment, iar

ulterior odată cu apariția surselor financiare achita treptat datoriile.

La 28 iunie 2018, IMPS Institutul Mamei și Copilului a declarat recurs

împotriva deciziei instanței de apel și a hotărîrii primei instanțe, solicitând

admiterea recursului, casarea deciziei din 26 aprilie 2018 a Curții de Apel Chișinău

2

și a hotărîrii din din 25 iulie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Central cu

emiterea unei noi hotărîri de respingere a acțiunii.

În susținerea recursului recurentul a indicat dezacordul său cu hotărîrile

adoptate de instanțele ierarhic inferioare și a redat circumstanțele de fapt și de

drept indicate pe parcursul examinării cauzei.

A menționat că în cadrul examinării cauzei nu au fost constatate și elucidate pe

deplin circumstanțele importante pentru soluționarea pricinii în fond, nu au fost

dovedite circumstanțele considerate ca fiind stabilite, au fost încălcate și aplicate

greșit normele de drept material.

La examinarea pricinii instanța de judecată nu a determinat circumstanțele

reale, a dat o calificare greșită raportului material litigios, greșit a soluționat

conflictul dintre normele cuprinse în diferite acte normative și respectiv greșit a

interpretat legea și analogia ei.

În conformitate cu art.434 alin.(1) Cod de procedură civilă, recursul se declară

în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă

legea nu prevede altfel.

Materialele dosarului atestă faptul că decizia Curții de Apel Chișinău din 26

aprilie 2018 a fost expediată pentru cunoștință participanților la proces la 28 mai

2018 (f.d.206), însă lipsind date privind recepționarea acesteia recursul declarat la

28 iunie 2018 de IMPS Institutul Mamei și Copilului se consideră a fi depus în

termenul prevăzut de lege.

În conformitate cu art.439 alin.(2)-(3) Cod de procedură civilă, după

parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea

despre necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data

primirii acesteia. În cazul neprezentării referinței în termenul stabilit,

admisibilitatea recursului se decide în lipsa acesteia.

Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor

invocate în recurs și face un raport verbal în fața completului de judecată instituit

în conformitate cu alin.(2).

Examinând admisibilitatea recursului în raport cu materialele cauzei civile,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de IMPS Institutul Mamei și

Copilului este inadmisibil din următoarele considerente.

În conformitate cu art.432 Cod de procedură civilă, părțile și alți participanți

la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de

drept procedural.

Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat

în cazul în care instanța judecătorească:

a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;

b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;

b1) a aplicat o lege care a fost declarată neconstituțională;

c) a interpretat în mod eronat legea;

d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate

eronat în cazul în care:

3

a) cauza a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la

judecarea ei;

b) cauza a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a

comunicat locul, data și ora ședinței de judecată;

c) în judecarea cauzei au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare a

procesului;

d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost

implicate în proces;

e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată;

f) hotărîrea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

Săvârșirea altor încălcări decît cele indicate la alin.(3) constituie temei de

declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi

putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care instanța de recurs

consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară,

sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților

fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art.433 lit.a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs

se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art.432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de IMPS Institutul Mamei și

Copilului, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) și (4)

Cod de procedură civilă.

Or, argumentele invocate în recurs se referă la dezacordul recurentului cu

soluția pronunțată de către instanțele ierarhic inferioare și nu redă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau de drept

procedural, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate și urmează a

fi respins.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform secțiunii II-a are

caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural,

verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție reiterează că procedura admisibilității constă în

verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele

prevăzute în art.432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă, la caz încălcările

invocate de către recurent, exprimate sub forma unor enunțuri generale, fără a fi

aprofundate, nu conțin exclusiv chestiuni de drept și nu permit încadrarea lor în

temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă. Astfel,

în mod evident lipsește o formulare suficientă și adecvată în ceea ce privește

chestiunea de drept pusă în discuție pentru a identifica esența cererii de recurs și

ilegalitatea deciziei contestate, impuse de art.437 alin.1, lit.f) Cod de procedură

civilă (a se vedea, Petrovic v.Luxembrug, 17 februarie 2011, parag.31 – 33, Sturm

v.Luxemburg, ibidem, parag.32).

În această ordine de idei se precizează că, în contextul normelor procedurale

din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII Cod de procedură civilă, instanța de

recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele de fond și de

apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența

4

probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului instanței

de recurs.

Prin prisma art.432 alin.(4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă

faptul că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod

flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art.130 Cod de procedură

civilă, însă din recursul declarat nu rezultă încălcarea flagrantă a regulilor de

apreciere a probelor.

Cît privește dreptul justițiabilului „de a fi auzit de o instanță”, garantat de art.

6 § 1 al Convenției Europene a Drepturilor Omului, instanța notează că obligația

de a motiva o hotărîre judecătorească poate varia în funcție de natura deciziei în

cauză (a se vedea inter alia, Helle v.Finlanda, 19 decembrie 1997, parag.55;

Latourniere v.Franța, 10 decembrie 2002, parag.2; Hansen v.Norvegia, 2

octombrie 2014, parag.71-74). De fapt în concepția instanței europene, articolul 6 §

1 nu impune motivarea detaliată a deciziei unei instanțe de recurs care, întemeindu-

se pe dispozițiile legale specificate, respinge un recurs ca fiind „lipsit de șanse de

succes”, ceea ce s-a constat în cazul de față (a se vedea, mutatis mutandis,

Kukkonen vs Finlanda (nr.2), 13 ianuarie 2009, parag.24; Papaioannou vs Grecia,

2 iunie 2016, parag.45 sau Baydar vs Olanda, 24 aprilie 2018, parag.46).

În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera inadmisibil recursul declarat de IMPS Institutul Mamei și Copilului.

În conformitate cu art.art.270, 433 lit.a), 440 alin.(1) Cod de procedură civilă,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție,

d i s p u n e :

Se consideră inadmisibil recursul declarat de IMPS Institutul Mamei și

Copilului.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu

judecătorii Galina Stratulat

Victor Burduh

5