2rac-69/17 — încasarea datoriei și a dobînzii de întîrziere

Judecătoria Botanica Dosarul nr.2rac-69/17

Mun. Chișinău

Judecător: S. Dimitriu

Curtea de Apel Chișinău

Judecători: V. Pruteanu, A. Gavrilița, L. Popova

ÎNCHEIERE

01 martie 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului Ala Cobăneanu

Judecători Ion Druță, Iuliana Oprea

soluționând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către

Societatea pe Acțiuni „Termoelectrica”, în cauza civilă intentată la cererea de

chemare în judecată depusă de Societatea pe Acțiuni „Termoelectrica” împotriva

Instituției Medico - Sanitară Publică „Institutul Mamei și Copilului” privind

încasarea datoriei și a dobânzii de întârziere,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 28 septembrie 2016,

C O N S T A T Ă :

La 18 iunie 2014, SA „Termocom” în procedura falimentului a depus cerere

de chemare în judecată împotriva IMPS „Institutul Mamei și Copilului” privind

încasarea datoriei și a dobânzii de întârziere.

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că, în baza contractului de livrare a

energiei termice în apă fierbinte nr.417 din 01.10.2006 încheiat între SA

„Termocom” în procedura falimentului și IMPS „Institutul Mamei și Copilului”,

ultimul și-a asumat obligația de a achita lunar plata pentru utilizarea energiei

termice furnizate de către SA „Termocom” la obiectele sale.

Comunică reclamantul că din cauza neonorării obligațiilor contractuale prin

neachitarea facturilor de plată pentru consumul de energie termică, s-a acumulat o

datorie la consumul de energie termică la 03.2014 în sumă de 300 678,28 lei,

confirmată prin lista achitărilor și facturilor și de prin facturile și bonurile de

control.

Concretizează reclamantul că, părțile au convenit că plata se consideră

executată la data încasării mijloacelor bănești pe contul de decontare a furnizorului.

Nerespectarea de către consumator a obligațiilor sale contractuale, a generat

calcularea pentru perioada 10.2013 - 15.05.2014 a unei dobânzi de întârziere în

sumă de 31 281,42 lei, cât și a penalității contractuale în sumă de 62 352,73 lei

pentru perioada 12.2013-04.2014.

Menționează reclamatul că întru soluționarea litigiului pe cale amiabilă, a

expediat în adresa pârâtului pretenția nr. 79/3528 din 14.04.2014 și nr. 79/4964 din

04.06.2014, însă până în prezent nu a primit nici un răspuns, datoria fiind achitată

parțial.

Astfel, solicită reclamantul încasarea din contul pârâtului a datoriei pentru

1

energie termică în sumă de 300 678,28 lei, dobânda de întârziere în sumă de 31

281,42 lei și penalitatea în sumă de 62 352,73 lei.

La 27 aprilie 2015, reclamantul SA „CET nr. 2” a înaintat cerere prin care si-

a concretizat pretențiile din acțiune, solicitând doar dobânda de întârziere în

mărime de 31 281,42 lei.

Prin hotărârea Judecătoriei Botanica mun. Chișinău din 14 aprilie 2016

acțiunea a fost respinsă ca fiind neîntemeiată.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond s-a bazat pe cercetarea completă, a

tuturor probelor prezente și a constatat că, cerințele invocate în acțiune nu se

încadrează în prevederile legii.

SA „Termoelectrica” nefiind de acord cu hotărârea primei instanțe a declarat

apel, prin care a solicitat casarea hotărârii contestate cu emiterea unei noi hotărâri

prin care acțiunea înaintată să fie admisă integral.

În motivarea apelului a indicat că, prima instanță la adoptarea hotărîrii nu a

constatat și nu a elucidat pe deplin circumstanțele care au importanță pentru

soluționarea pricinii în fond, concluziile expuse în hotărîre sunt în contradicție cu

circumstanțele pricinii, cît și au fost încălcate și aplicate eronat normele de drept

procedural.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 28 septembrie 2016, s-a respins

apelul declarat de SA „Termoelectrica” și s-a menținut hotărârea Judecătoriei

Botanica mun. Chișinău din 14 aprilie 2016.

Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a conchis că motivele invocate de

apelant nu și-au găsit reflectare de fapt în probele acumulate la materialele

dosarului, argumentele formulate în cererea de apel sunt neîntemeiate.

Totodată, instanța de apel a indicat că, prima instanță a dat o apreciare

obiectivă și justă probelor administrate, a constatat și elucidat pe deplin toate

circumstanțele care au importanță pentru soluționarea pricinii și corect a aplicat

normele de drept material și procedural și în consecință a adoptat o hotărîre legală și

întemeiată.

Nefiind de acord cu decizia instanței de apel SA „Termoelectrica” a declarat

recurs, prin care solicită admiterea recursului, casarea deciziei Curții de Apel

Chișinău din 28 septembrie 2016 și a hotărârii Judecătoriei Botanica mun. Chișinău

din 14 aprilie 2016, cu emiterea unei noi hotărâri prin care acțiunea înaintată să fie

admisă integral.

Instanța de recurs constată că, decizia instanței de apel din data de 28.09.2016

a fost recepționată de către recurent 26.10.2016. Astfel, completul Colegiului civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție, prin prisma

art. 425 CPC, consideră recursul depus la data de 26.12.2017 în termen.

În conformitate cu art.439 alin.(2) Cod de procedură civilă, după parvenirea

dosarului un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității recursului,

dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre necesitatea

depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii acestuia.

La 15.02.2017, IMPS „Institutul Mamei și Copilului” a prezentat referință prin

care solicită respingerea recursului înaintat de către SA „Termoelectrica” ca fiind

neîntemeiat.

În motivarea cererii de recurs, recurentul a reiterat argumentele de fapt expuse

în cererea de apel și anume, neaplicarea normelor de drept material și procedural

pertinente cauzei.

2

Examinând temeiurile de admisibilitate ale recursului în raport cu materialele

pricinii civile, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul este inadmisibil din următoarele

considerente.

Verificând motivele de casare invocate în cererea de recurs, Colegiul atestă că

recurentul indică argumente ce țin de dezacordul cu felul în care instanțele au

apreciat înscrisurile probatoare și au constatat circumstanțele cauzei.

Nu pot fi reținute ca temei de admisibilitate aceste argumente, deoarece țin de

reaprecierea probelor, fapt inadmisibil în recurs.

În speță, Colegiul menționează că, recursul în cauză conține obiecțiile de fapt și

de drept, care deja au fost obiect de studiere și verificare de către instanțele ierarhic

inferioare, primind o apreciere corespunzătoare.

În consecință, nu există aparența unei încălcări a dreptului recurentului la

soluționarea tuturor argumentelor cu privire la judecarea cauzei, în modul în care

este garantat de articolului 6 § 1 al Convenției.

Drept urmare, se reține că argumentele invocate în recurs nu pot constitui temei

de admitere a recursului, deoarece nu denotă încălcarea esențială sau aplicarea

eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural, așa cum

formal invocă recurentul și, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei

recurate, or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai

asupra problemelor de drept, verificîndu-se numai legalitatea deciziei, dar nu și

temeinicia ei în fapt.

Astfel, Colegiul constată că argumentele invocate de recurent nu pot constitui

temei de casare a deciziei recurate, or, acestea nu se încadrează în cele expres

stabilite la art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Potrivit prevederilor art. 432 alin. (1) CPC RM, părțile și alți participanți la

proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială

sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept

procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin.(4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decît cele indicate

la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în

care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul

în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța

judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la

încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC RM cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.

432 alin. (2), (3) și (4).

Totodată, potrivit jurisprudenței Curții Europene, recursul trebuie să fie efectiv,

adică să fie capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, pe când în

recursul declarat de către SA „Termoelectrica” asemenea aspecte nu se regăsesc.

Din considerentele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera recursul declarat de SA „Termoelectrica” ca inadmisibil.

3

În conformitate cu art. 269-270, 432, 433 lit. a), 440 alin. (1) CPC al RM,

completul Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme

de Justiție,

D I S P U N E:

Recursul declarat de către Societatea pe Acțiuni „Termoelectrica” se consideră

inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii.

Președintele completului Ala Cobăneanu

Judecători Ion Druță

Iuliana Oprea

4