2rac-404/17 — incasarea dobinzii de intirziere

2rac-404/17 — incasarea dobinzii de intirziere (Curtea Supremă de Justiție, 2017)

prima instanță: S.Stratan dosarul nr.2rac-404/17

(Judecătoria Botanica, mun. Chișinău)

instanța de apel: N.Vascan, E.Fistican, Vl.Clima

(Curtea de Apel Chișinău)

D E C I Z I E

27 decembrie 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele ședinței, judecătorul: Valeriu Doagă

Judecători: Tamara Chișca-Doneva, Ala Cobănenau, Nicolae Craiu, Iurie Bejenaru

examinând cererea de recurs declarată de Instituția Medico-Sanitară Publică

Institutul Mamei și Copilului,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Societatea pe

Acțiuni ”Termoelectrica” împotriva Instituției Medico-Sanitară Publică Institutul

Mamei și Copilului cu privire la încasarea sumei datoriei, a dobânzii legale de

întârziere și penalității,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 12 aprilie 2017 prin care s-a

respins apelul declarat de Instituția Medico-Sanitară Publică Institutul Mamei și

Copilului, s-a admis apelul declarat de Societatea pe Acțiuni ”Termoelectrica”, fiind

casată hotărârea Judecătoriei Botanica, mun. Chișinău din 19 octombrie 2016, și

emisă o nouă hotărâre de admitere a acțiunii,

c o n s t a t ă:

La data de 20.10.2015, reclamanta SA ”Termoelectrica” a depus cerere de

chemare în judecată împotriva pârâtei IMSP „Institutul Mamei și Copilului” prin care

a solicitat încasarea sumei, penalității, dobînzii de întîrziere și cheltuielilor de

judecată.

În motivarea acțiunii reclamanta SA ”Termoelectrica” a indicat că în baza

contractului pentru livrarea energiei termice, apă fierbinte nr. 417 din 01.10.2006,

încheiat între SA ”Termoelectrica” și IMSP „Institutul Mamei și Copilului”, ultima și-

a asumat obligația de a achita lunar plata pentru utilizarea energiei termice furnizate

de către reclamanta SA ”Termoelectrica” la obiectele sale. Totodată, părțile au

convenit că plata se consideră executată la data încasării mijloacelor bănești pe contul

de decontare a furnizorului.

Reclamanta SA ”Termoelectrica” a mai precizat că de către furnizor au fost

respectate în întregime obligațiile contractuale, privind livrarea energiei termice, iar

pârâta IMSP „Institutul Mamei și Copilului” la rândul său a executat obligațiile

1

parțial, doar în partea consumului energiei termice, în partea achitării energiei termice

folosite nu a executat și nici nu le execută până în prezent.

A mai invocat reclamanta SA ”Termoelectrica” că nerespectarea de către

consumator a obligațiilor sale contractuale a generat calcularea pentru perioada

01.04.2015, a unei penalități în sumă de 8 939,13 lei. Calculul penalității fiind

efectuat în corespundere cu pct. 4.4 al contractului de livrare a energiei termice, care

prevede expres că dacă Consumatorul va încălca termenele și condițiile de plată

stipulate în pct. 4.5 al contractului, Consumatorul va achita o penalitate de 0,1% din

suma datorată pentru fiecare zi întârziere a plății pentru energia termică consumată,

începând cu prima zi după data-limită de achitare a facturii până la data efectuării

plății.

De asemenea, SA ”Termoelectrica” a mai specificat că pentru întârzierea

plăților, s-a calculat dobânda de întârziere în suma de 3 841,68 lei, pentru perioada

01.06.2015- 04.08.2015.

Prin hotărîrea Judecătoriei Botanica, mun. Chișinău din 19 octombrie 2016, a

fost admisă parțial cererea de chemare în judecată a SA ”Termoelectrica” împotriva

IMSP „Institutul Mamei și Copilului” cu privire la încasarea sumei datoriei, a

dobânzii legale de întârziere și penalității; s-a încasat de la IMSP „Institutul Mamei și

Copilului” în beneficiul SA ”Termoelectrica” suma de 2681,94 lei cu titlul de taxă de

stat.

În rest pretențiile SA ”Termoelectrica” împotriva IMSP „Institutul Mamei și

Copilului” cu privire la încasarea sumei datorate, a dobânzii legale de întârziere și

penalității s-au respins ca neîntemeiate.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 12 aprilie 2017 s-a respins apelul

declarat de către apelanta IMSP „Institutul Mamei și Copilului”.

S-a admis cererea de apel declarată de către apelanta SA ”Termoelectrica” și s-

a casat hotărârea judecătoriei Botanica, mun. Chișinău din 19 octombrie 2016, fiind

emisă o nouă hotărîre nouă prin care s-a admis acțiunea.

S-a încasat de la pîrîta IMSP „Institutul Mamei și Copilului” în beneficiul

reclamantei SA„Termoelectrica” suma în mărime de 8939,13 lei, cu titlu de penalitate

calculată pentru luna aprilie 2015, dobînda de întîrziere pentru perioada 01.04.2015 –

31.05.20015 în mărime de 3841,68 lei, și taxa de stat pentru depunerea acțiunii în

mărime de 3065,37 lei.

La 22 august 2017 IMSP „Institutul Mamei și Copilului” a declarat recurs

împotriva deciziei instanței de apel, cerînd admiterea recursului, casarea deciziei

instanței de apel și hotărîrii primei instanțe, cu emiterea unei noi hotărâri de

respuingere a acțiunii.

În motivarea recursului s-a indicat că instanța de apel nu a constatat și elucidat

toate circumstanțele pentru examinarea obiectivă a cauzei, fiind aplicate eronat

normele de drept material și procedural, și nu a fost aplicată legea care trebuia să fie

aplicată.

Menționează IMSP „Institutul Mamei și Copilului” faptul că, conform

prevederilor contractului nr. 417 din 01.10.2006, la pct. 4 Condiiții de plată, nu este

2

specificată așa noțiune ca dobândă sau lipsește așa clauză contractual, însă intimatul

solicită în cererea sa o sumă de bani sub formă de dobândă, ceia ce contravine

contractului propriu zis.

Reiterează recurenta că instanța de fond corect a menționat faptul că nu a fost

probat prin nici o probă de intimat, inclusiv prin anumite acte contabile, în

conformitate cu art. 118 CPC.

Relatează că, cererea de chemare în judecată a fost înaintată pe data de

19.10.2015, însă cererea prealabilă a fost înaintă pe dată de 02.07.2015, astfel

consideră că intimatul a pierdut dreptul de adresare în instanța de judecată pe motiv

că, termenul de 30 de zile este un termen de prescripție pe care intimatul l-a omis.

Normele menționate sunt imperative, respectarea acestora se impune în mod

obligatoriu sub amenințarea sancțiunilor prevăzute de Cod de procedură civilă.

În același timp, la cererea de chemare în judecată este anexată cererea prealabilă,

însă conținutul cererei prealabile diferă în totalitate cu conținutul cererei de chemare

în judecată: în primul rând suma care se solicită de a fi încasată de la IMPS Institutul

Mamei și Copilului în cererea prealabilă este de 1 317 994,06 lei, iar în cererea de

chemare în judecată se stipulează suma de 102 179,05 lei; -în al doilea rând perioada

diferă, în cererea prelabilă este perioada 03-2015-04.2015 (nefiind clar începutul luni

sau sfârșitul luni), iar în cererea de chemare în judecată 01.05.2015- 31.05.2015.

În conformitate cu art.434 alin.(1) Codul de procedură civilă, recursul se declară

în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei redactate.

La caz, instanța de recurs consideră că Curtea de Apel Chișinău a expediat în

adresa participanților la proces copia deciziei integrale din 12 aprilie 2017, însă la

materialele dosarului nu se regăsește dovada recepționării acesteia, din care

considerente recursul depus la 22 august 2017 se consideră a fi depus în termen.

În conformitate cu art. 441 Cod de procedură civilă, în cazul în care recursul

este considerat admisibil, un complet din 5 judecători examinează fondul recursului.

Prin încheierea Curții Supreme de Justiție din 20 decembrie 2017 completul din

3 judecători au considerat recursul admisibil și au decis examinarea acestuia în fond

de un complet din 5 judecători.

În conformitate cu art. 442 alin. (1) Codul de procedură civilă, judecând

recursul declarat împotriva deciziei instanței de apel, instanța verifică, în limitele

invocate în recurs și în baza referinței depuse de către intimat, legalitatea hotărîrii

atacate, fără a administra noi dovezi.

Prin prisma art. 444 Codul de procedură civilă, recursul se examinează fără

înștiințarea participanților la proces.

Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră recursul întemeiat și care

urmează a fi admis cu casarea deciziei instanței de apel și menținerea hotărârii primei

instanțe din următoarele considerente.

3

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. f) Codul de procedură civilă, instanța,

după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul, să caseze decizia instanței de

apel și să mențină hotărârea primei instanțe.

Actele cauzei denotă că, la 20.10.2015, SA„Termoelectrica” a depus cerere de

chemare în judecată împotriva IMSP „Institutul Mamei și Copilului” prin care a

solicitat restituirea sumei, penalității, dobînzii de întîrziere și cheltuielilor de judecată,

indicînd că la data de 01.10.2006 a fost încheiat contractual de livrare a energiei

termice, apă caldă nr. 417 între SA „Termoelectrica” în calitate de furnizor și IMSP

„Institutul Mamei și Copilului” în calitate de consumator (f.d. 8-9).

Judecând pricina în fond, prima instanță s-a pronunțat în favoarea admiterii

parțiale a acțiunii fiind dispusă încasarea de la IMSP „Institutul Mamei și Copilului”

în beneficiul SA ”Termoelectrica” suma de 2681,94 lei cu titlul de taxă de stat. În rest

pretențiile SA ”Termoelectrica” împotriva IMSP „Institutul Mamei și Copilului” cu

privire la încasarea sumei datorate, a dobânzii legale de întârziere și penalității s-au

respins ca neîntemeiate.

Instanța de apel, examinând temeinicia și legalitatea hotărârii primei instanțe a

respins apelul declarat de către apelanta IMSP „Institutul Mamei și Copilului”.

A admis cererea de apel declarată de către apelanta SA ”Termoelectrica” și a

casat hotărârea Judecătoriei Botanica, mun. Chișinău din 19 octombrie 2016, fiind

emisă o nouă hotărîre nouă prin care a admis acțiunea.

A încasat de la pîrîta IMSP „Institutul Mamei și Copilului” în beneficiul

reclamantei SA „Termoelectrica” suma în mărime de 8939,13 lei, cu titlu de

penalitate calculată pentru luna aprilie 2015, dobînda de întîrziere pentru perioada

01.04.2015 – 31.05.20015 în mărime de 3841,68 lei, și taxa de stat pentru depunerea

acțiunii în mărime de 3065,37 lei.

În susținerea soluției date, instanța de apel a reținut că legislația civilă instituie

doar două cazuri în care debitorul poate fi scutit de la obligația de plată a dobînzii de

întîrziere – forța majoră sau imposibilitatea fortuită de executare a obligației

pecuniare.

În speță, a invocat instanța de apel că intimata IMSP „Institutul Mamei și

Copilului” nu a prezentat dovada că nu a executat obligația de plată a valorii energiei

termice consumate din cauza unei forțe majore, un certificat în acest sens nefiind

prezentat.

Cu referire la cel de-al doilea temei, instanța de apel a menționat că cazul fortuit

este acea împrejurare care, deși putea fi preîntîmpinată, nu a fost preîntîmpinată de

persoana responsabilă din cauza apariției sale inopinate. La invocarea cazului fortuit

urmează a se ține cont de faptul că debitorul se va elibera de răspundere pe durata

întîrzierii pentru cazul fortuit, dacă se va demonstra că, chiar executînd obligația în

termen, prejudiciul s-ar fi produs în mod inevitabil.

Prin urmare, instanța de apel a conchis că dacă obligația pecuniară principală nu

se stinge în rezultatul forței majore sau al lipsei de vinovăție, nici obligația cu privire

la dobînda de întîrziere nu se stinge în urma acestor fenomene.

În circumstanțele date, instanța de apel a concluzionat că urmează a fi încasată

4

de la IMSP „Institutul Mamei și Copilului” în beneficiul SA„Termoelectrica” suma

în mărime de 8939,13 lei, cu titlu de penalitate calculată pentru luna aprilie 2015,

dobînda de întîrziere pentru perioada 01.04.2015 – 31.05.20015 în mărime de 3841,68

lei, și taxa de stat pentru depunerea acțiunii în mărime de 3065,37 lei.

Instanța de recurs, verificând legalitatea deciziei instanței de apel prin prisma

criticilor formulate în recurs, conchide că instanța de apel a interpretat eronat normele

de drept material și a dat o apreciere greșită materialului probator anexat la dosar, pe

când prima instanță, justificat și amplu argumentat, cu pronunțarea asupra tuturor

aspectelor importante și cu trimitere la probele administrate, având în susținere cadrul

legal aplicabil în speță, din următoarele considerente.

Din materialele cauzei s-a stabilit că, suma datoriei rezultată din neexecutarea

obligației contractuale conform informației cu privire la volumele facturate și sumele

achitate pentru energia termică pentru perioada 01.01.2015 – 31.07.2015 (f.d.11), și

conform copiilor facturilor anexate (f.d.11-20), constituia 1 195 054,86 lei, sumă

neobiectată de pârât conform art. 118 al. 1 CPC, însă din informația cu privire la

volumele facturate și sumele achitate pentru energia termică pentru perioada

01.04.2015 – 31.03.2016 (f.d.46), reiese achitarea datoriei enunțate, după data

depunerii acțiunii în instanță – 05.04.2016, dată în raport cu care se examinează

temeinicia acțiunii, astfel diferența constituind suma în mărime de 102 179, 05 lei.

Mai mult ca atît, instanța de fond a menționat că conform informației cu privire

la volumele facturate și sumele achitate pentru energia termică pentru perioada

01.04.2015 – 31.03.2016 (f.d.46), reiese achitarea datoriei pentru energia termică

livrată și a penalității integral, astfel, conform raportului din 05.04.2016 (f.d.46)

datoria rămasă pentru consumul de energie termică în valoare de 89 398,24 lei,

penalitate în valoare de 8939,13 lei calculată pentru luna aprilie 2015 și dobânda în

valoare de 3841,68 lei calculată pentru perioada 01.06.2015-04.08.2015 constituie

energie termică: 0,00 lei, penalitate: 8939,13 lei, dobânda: 3841,68 lei. În acest sens

fiind concretizate pretențiile acțiunii, și solicitată doar încasarea datoriei cu titlu de

dobândă de întârziere în mărime 12 780,81 lei, sumă calculată pe perioada 01.2015-

04.08.2015.

Referitor la pretențiile formulate de SA „Termoelectrica” cu privire la încasarea

din contul IMSP „Institutul Mamei și Copilului” a dobânzii de întârziere pentru

perioada 01.04.2015 – 31.05.2015 în mărime de 3841,68 lei, Colegiul menționează

următoarele.

SA „Termoelectrica”, ca temei întru solicitarea încasării dobînzii de întîrziere, a

invocat prevederile art. 619 Cod civil.

Astfel, instanța menționează că conform art. 585 Cod civil, în cazul în care,

conform legii sau contractului, obligația este purtătoare de dobîndă, se plătește o

dobîndă egală cu rata de bază a Băncii Naționale a Moldovei dacă legea sau contractul

nu prevede o altă rată.

Conform art. 619 alin. (1) Cod civil, obligațiilor pecuniare li se aplică dobînzi pe

perioada întîrzierii. Dobînda de întîrziere reprezintă 5% peste rata dobînzii prevăzută

5

la art.585 dacă legea sau contractul nu prevede altfel. Este admisă proba unui

prejudiciu mai redus.

În contextul dat, Colegiul menționează că urmează să se facă distincție între

dobînda prevăzută de art.585 Cod civil și cea prevăzută de art.619 Cod civil.

Dobînda prevăzută de art. 585 Cod civil are un caracter compensator și

reprezintă o remunerație pentru folosirea capitalului acordat de către creditor

debitorului. Aceasta se aplică în cazurile în care, conform legii sau contractului,

obligația e purtătoare de dobînda, la aplicarea acesteia neexistînd încălcare sau

tardivitate în executarea obligației.

În cazul dobînzii prevăzute de art. 619 Cod civil, aceasta reprezintă o modalitate

de despăgubire pentru întîrzierea executării obligațiilor pecuniare, considerîndu-se că

are loc folosirea mijloacelor financiare străine. Folosirea mijloacelor financiare străine

are loc în cazurile în care cumpărătorul reține plata pentru bunurile procurate, clientul

reține plata pentru lucrările executate și serviciile prestate, locatarul întîrzie să achite

chiria etc.

Concomitent, Colegiul precizează că în condițiile legii, dobînda de întîrziere

pentru întîrzierea executării obligațiilor pecuniare curge de drept, chiar dacă nu a fost

stabilită prin contract scris între părți.

Pentru curgerea de drept a dobînzilor de întîrziere se cer a fi îndeplinite

următoarele condiții: - obligația debitorului constă în plata unei sume de bani. Numai

dacă obligația are ca obiect plata unei sume de bani, debitorul datorează dobînzi

pentru întîrzierea executării obligației; - obligația să fie lichidă. Dobînzile curg de

drept numai în cazul în care cuantumul sumei datorate este precis determinat; -

obligația să fie exigibilă. Numai dacă datoria debitorului a ajuns la scadență și nu a

fost executată, creditorul este îndreptat la plata sumei de bani și a dobînzilor de

întîrziere.

Totodată, Colegiul remarcă că dobînda de întîrziere, rezultînd din prevederile

legale, urmează a fi încasată de la data punerii debitorului în întîrziere.

În speță, Colegiul menționează că în temeiul contractului pentru livrarea energiei

termice, apă fierbinte nr. 417 din 01.10.2006, încheiat între SA ”Termoelectrica” și

IMSP „Institutul Mamei și Copilului”, ultima și-a asumat obligația de a achita lunar

plata pentru utilizarea energiei termice furnizate de către reclamanta SA

”Termoelectrica” la obiectele sale .

De asemenea, SA ”Termoelectrica” a mai specificat că pentru întârzierea

plăților, s-a calculat dobânda de întârziere în suma de 3 841,68 lei, pentru perioada

01.06.2015- 04.08.2015.

Conform art. 617 alin. (5) Cod civil, debitorul nu este în întîrziere atît timp cît

prestația nu a avut loc din cauza unor împrejurări neimputabile debitorului.

Astfel, în condițiile legii, dacă executarea obligației nu a fost făcută din motive

ce nu-i pot fi puse în vina debitorului, acesta nu este în întîrziere, excepție făcînd

situația prevăzută de art. 618 Cod civil. Obstacolele în executarea obligației exclud

tergiversarea debitorului. Atunci cînd obstacolele în executare au doar caracter

temporar, acestea exclud tergiversarea executării obligației doar pentru acele

6

perioade. Se poate susține că aflarea în întîrziere a debitorului are la bază principiul

răspunderii cu vinovăție. Întîrzierea obiectivă a executării nu servește motiv pentru

repararea prejudiciului cauzat de întîrziere, însă servește un indiciu al necesității

notificării creditorului despre aceste împrejurări.

În această ordine de idei, Colegiul reiterează că la caz întîrzierea pîrîtului IMSP

„Institutul Mamei și Copilului”, nu îi este imputabilă, ceea ce denotă că în speță nu

sunt aplicabile prevederile art. 619 Cod civil, invocate de SA „Termoelectrica”,

deoarece pentru a surveni răspunderea pentru neexecutare a obligațiilor de către

debitor, este necesar ca neexecutarea să fie condiționată de existența dolului (acțiuni

sau omisiuni intenționate ale debitorului îndreptate spre neexecutarea sau executarea

necorespunzătoare a obligației sau crearea situației de imposibilitate a executării) sau

culpei (situația cînd debitorul fie prevede posibilitatea producerii rezultatului

dăunător, dar speră evitarea acestuia, fie nu prevede acest rezultat, deși este conștient

de faptul că comportamentul lui poate provoca acest rezultat).

Astfel, rezultă că IMSP „Institutul Mamei și Copilului” este o instituție bugetară,

totodată, suma datoriei conform facturilor a fost achitată integral. Din a doua jumătate

al anului 2015 și până în prezent IMSP „Institutul Mamei și Copilului” și-a îndeplinit

toate obligațiunile contractuale față de SA ”Termoelectrica”.

În consecință, Colegiul consideră eronată și aplicarea prevederilor art.603

alin.(1) Cod civil, art. 606 alin.(1) Cod civil, art. 663 alin.(1) și (2) Cod civil de către

instanța de apel, deoarece reclamantul pretinde dobînda de întîrziere rezultînd din

prevederile art. 619 Cod civil, dar nicidecum nu pretinde repararea prejudiciului

pentru partea neacoperită prin clauza penală.

Referitor la pretențiile formulate de SA „Termoelectrica” cu privire la

încasarea penalității, Colegiul menționează că, conform art.624 alin.(1) Cod civil,

clauza penală (penalitatea) este o prevedere contractuală prin care părțile evaluează

anticipat prejudiciul, stipulînd că debitorul, în cazul neexecutării obligației, urmează

să remită creditorului o sumă de bani sau un alt bun.

Conform aliniatului 5 al aceluiași articol debitorul nu este obligat să plătească

penalitate în cazul în care neexecutarea nu se datorează vinovăției sale.

Colegiul relevă că, în principiu debitorul este ținut să plătească clauza penală

atunci cînd sunt întrunite toate condițiile acordării de despăgubiri. Se cere deci, ca

neexecutarea să provină din vina debitorului, să-i fie imputabilă, iar dacă el va dovedi

cauza străină, va fi exonerat de plata clauzei penale.

În speță, Colegiul reține că circumstanțele expuse supra și, în principiu,

constatate de instanța de fond, relevă că întîrzierea în care s-ar afla IMSP „Institutul

Mamei și Copilului”, invocată de SA „Termoelectrica” nu este imputabilă pîrîtului.

Colegiul decelează că instanța de fond a invocat prevederile art. 268 al Codului

Civil RM, și anume termenul de prescripție extinctivă este de 6 luni pentru încasarea

penalității, astfel termenul special de prescripție a expirat la data de 01 octombrie

prescripție extinctivă, debitorul poate refuza executarea obligației.

7

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme

de Justiție, în circumstanțele enunțate, conchide că prima instanță, temeinic și legal a

ajuns la concluzia privind respingerea acțiunii cu privire la încasarea sumei datoriei, a

dobânzii legale de întârziere și penalității ca fiind neântemeiate.

În acest context, instanța de recurs reține că instanța de apel și-a fundamentat

concluzia doar pe susținerile SA ”Termoelectrica”, a dat o apreciere arbitrară probelor

și drept rezultat a aplicat eronat normele de drept material.

În atare circumstanțe, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

lărgit al Curții Supreme de Justiție constată că, soluția dată de prima instanță conform

normelor de drept material enunțate este legală și întemeiată, care a cercetat pertinent

probele administrate la materialele pricinii și corect a soluționat litigiul dat.

Din considerentele menționate și având în vedere faptul că, circumstanțele

pricinii au fost constatate de prima instanță, însă normele de drept material au fost

aplicate eronat de către instanța de apel și nu este necesară verificarea suplimentară a

cărorva dovezi, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții

Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a admite recursul declarat, de a casa

integral decizia instanței de apel și de a menține hotărârea primei instanțe.

În conformitate cu art.445 alin. (1) lit. f) Codul de procedură civilă, Colegiul

civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție

d e c i d e:

Se admite recursul declarat de Instituția Medico-Sanitară Publică Institutul

Mamei și Copilului.

Se casează decizia Curții de Apel Chișinău din 12 aprilie 2017 și se menține

hotărârea Judecătoriei Botanica, mun. Chișinău din 19 octombrie 2016, în cauza civilă

la cererea de chemare în judecată depusă de Societatea pe Acțiuni ”Termoelectrica”

împotriva Instituției Medico-Sanitară Publică Institutul Mamei și Copilului cu privire

la încasarea sumei datoriei, a dobânzii legale de întârziere și penalității.

Decizia este irevocabilă.

Președintele ședințe, judecătorul: Valeriu Doagă

Judecători: Tamara Chișca-Doneva

Ala Cobăneanu

Nicolae Craiu

Iurie Bejenaru

8