2rac-399/19 — incasarea penalitatilor de intirziere

Dosarul nr.2rac-399/2019

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru (Z. Talpalaru)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (A. Panov, G. Dașchevici, L. Bulgac)

Î N C H E I E R E

30 octombrie 2019 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Oleg Sternioală

judecătorii Dumitru Mardari

Victor Burduh

examinând admisibilitatea recursului declarat de Societatea pe Acțiuni

„Termoelectrica”,

în cauza civilă la cererea depusă de Societatea pe Acțiuni „Termoelectrica”

împotriva Întreprinderii de Stat „Teatrul Republican Luceafărul” cu privire la

încasarea penalităților de întârziere,

împotriva deciziei din 30 mai 2019 a Curții de Apel Chișinău,

c o n s t a t ă :

La 28 iunie 2017 S.A. „Termoelectrica” a adresat cerere de chemare în

judecată împotriva Î.S. „Teatrul Republican Luceafărul” solicitând încasarea

penalităților de întârziere și a cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că în baza contractului nr. 3236 din

01 noiembrie 2005 de livrare a energiei termice în apă caldă, încheiat între S.A.

„Termoelectrica” și Î.S. „Teatrul Republican Luceafărul”, ultimul și-a asumat

obligația de a achita lunar plata pentru energia termică livrată de întreprinderea

reclamantă. Nerespectarea de către pârât a obligațiilor contractuale a generat

calcularea pentru perioada 01 noiembrie 2016 – 31 martie 2017 a sumei de 4005,71

de lei cu titlu de penalitate, calculul penalității fiind efectuat în corespundere cu

pct.4.4 al contractului de livrare a energiei termice, care prevede expres că, dacă

consumatorul va încălca termenele și condițiile de plată, acesta va achita o

penalitatea din suma datorată pentru fiecare zi de întârziere a plății pentru energia

termică consumată începând cu prima zi după data-limită de achitare a facturii până

la data efectuării plății.

A notat că întru soluționarea pe cale amiabilă a litigiului pîrîtului i-a fost

expediată somație cu nr.79/1844 la 20 mai 2017, cu acordarea unui termen de 5 zile

pentru achitarea datoriei la serviciul prestat, însă ultimul nu a reacționat la somația

respectivă.

1

Prin cererea de concretizare din 06 noiembrie 2017, reclamantul S.A.

„Termoelectrica” și-a concretizat pretențiile înaintate împotriva Î.S. „Teatrul

Republican Luceafărul” solicitând încasarea penalității pentru perioada 01

noiembrie 2016 – 31 august 2017 în sumă de 15549,79 de lei, precum și încasarea

taxei de stat în mărime de 270 de lei.

La 20 iunie 2018 S.A. „Termoelectrica” și-a concretizat cerințele, solicitând

încasarea de la Î.S „Teatral Republican Luceafărul” a penalității în sumă de 4005,71

de lei calculată pentru perioada 01 noiembrie 2016 – 31 martie 2017, a penalității în

sumă de 11544,08 de lei perioada 01 aprilie 2017 – 31 august 2017, precum și

încasarea cheltuielilor de judecată sub forma taxei de stat în mărime de 270 de lei.

Prin hotărârea din 14 decembrie 2018 Judecătoriei Chișinău, sediul Centru,

acțiunea înaintată de S.A. „Termoelectrica” a fost respinsă ca neîntemeiată.

Prin decizia din 30 mai 2019 a Curții de Apel Chișinău, s-a respins apelul depus

de SA „Termoelectrica” și s-a menținut hotărârea primei instanțe.

Pentru a decide astfel instanța de apel a reținut că S.A. „Termoelectrica” (în

procedura planului) a livrat Teatrului Republican „Luceafărul” energie termică, însă

ultimul nu a achitat în termen acest serviciu, motiv din care, prin acțiunea în

judecată, reclamantul pretinde încasarea penalităților în mărimea prevăzută de

capitolul 4 din contract, prin care părțile au convenit asupra următoarelor condiții:

„Furnizorul înaintează consumatorului conturile de plată pentru energia termică

pentru luna calendaristică cu divizarea pe tipuri de consum și indicarea sumei pentru

energia termică consumată. În cazul încălcării termenelor de plată, consumatorul

achită o penalitate în mărimea prevăzută de legi vigoare. În cazul neachitării la timp

a datoriei pentru energia termică consumată, furnizorul, în urma plății de la

consumator achită, în primul rând, penalitatea și sumele datoriilor cu termenul

depășit”.

La fel, Colegiul civil a stabilit că Î.S „Teatrul Republican Luceafărul” nu a

achitat în termen energia termică livrată de SA „Termoelectrica”, însă necătând la

aceasta, a considerat întemeiată soluția primei instanțe de respingere a acțiunii,

pornind de la faptul că reclamantul a invocat ca temei de drept art. 619 Cod civil,

adică o normă de drept generală, care prevede la alin. (1) că „Obligațiilor pecuniare

li se aplică dobânzi pe perioada întârzierii. Dobînda de întîrziere reprezintă 5% peste

rata dobînzii prevăzută la art. 585, dacă legea sau contractul nu prevede altfel. Este

admisă proba unui prejudiciu mai redus”. Însă, conform art. 603 alin. (1) Cod civil,

„debitorul poartă răspundere numai pentru dol (intenție) sau culpă (imprudență sau

neglijență) dacă legea sau contractul nu prevede altfel sau dacă din conținutul sau

natura raportului nu reiese altfel”.

Colegiul civil a concluzionat că ținând cont de faptul că Î.S. „Teatrul

Republican Luceafărul” este finanțată din buget și nu are surse financiare proprii,

acesteia nu-i pot fi calculate dobânzi de întârziere pentru neachitarea în termen a

serviciilor (agent termic) prestate de S.A. „Termoelectrica”, prin urmare pretențiile

înaintate de reclamant au fost considerate ca fiind nefondate.

La 14 august 2019 SA „Termoelectrica” a declarat recurs împotriva deciziei din

30 mai 2019 a Curții de Apel Chișinău, solicitând casarea deciziei recurate și a

hotărârii din 14 decembrie 2018 Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, cu

pronunțarea unei hotărâri noi prin care se va admite cererea de chemare în judecată

înaintată (f.d. 146-149).

În motivarea recursului și-a exprimat dezacordul cu decizia Curții de Apel

2

Chișinău și hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, reiterând circumstanțele

de fapt notate în cererea de chemare în judecată.

A menționat că atât instanța de apel cât și prima instanță au ajuns la o concluzie

eronată respingând cererea de chemare în judecată înaintată, nu au cercetat sub toate

aspectele cauza și nu au fost elucidate elementele justificative în sensul admiterii

acesteia.

În susținerea recursului a invocat temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2) lit. b)

și c) Cod de procedură civilă.

În conformitate cu art.434 alin. (1) Cod de procedură civilă, recursul se declară

în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă

legea nu prevede altfel.

Materialele dosarului confirmă faptul că decizia din 30 mai 2019 a Curții de

Apel Chișinău a fost expediată prin intermediul poștei electronice pentru cunoștință

participanților la proces la 14 iunie 2019 (f.d. 142), fiind recepționată de către

recurent la aceiași dată, astfel recursul declarat la 14 august 2019 de către SA

„Termoelectrica”, se consideră a fi depuse în termenul prevăzut de lege.

La 17 septembrie 2019 în adresa intimatului a fost expediat copia recursului

declarat, cu înștiințarea despre necesitatea depunerii referinței.

În conformitate cu art. 439 alin. (2), (3) Cod de procedură civilă, după

parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre

necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii

acesteia. În cazul neprezentării referinței în termenul stabilit, admisibilitatea

recursului se decide în lipsa acesteia.

Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor

invocate în recurs și face un raport verbal în fața completului de judecată instituit în

conformitate cu alin.(2).

Examinând admisibilitatea recursului în raport cu materialele cauzei civile,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de SA „Termoelectrica”, este

inadmisibil din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 Cod de procedură civilă, părțile și alți participanți la

proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială

sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept

procedural.

Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat

în cazul în care instanța judecătorească:

a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;

b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;

b1) a aplicat o lege care a fost declarată neconstituțională;

c) a interpretat în mod eronat legea;

d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate

eronat în cazul în care:

a) cauza a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la

judecarea ei;

b) cauza a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a

comunicat locul, data și ora ședinței de judecată;

3

c) în judecarea cauzei au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare a

procesului;

d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost

implicate în proces;

e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată;

f) hotărîrea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

Săvîrșirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de

declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut

duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care instanța de recurs consideră

că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul

în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale

omului.

Conform prevederilor art.433 lit.a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs

se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art.432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de SA „Termoelectrica”, nu se

încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură

civilă.

Or, argumentele invocate în recurs se referă la dezacordul recurentului cu

soluția pronunțată de către instanțele ierarhic inferioare și nu redă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau de drept procedural,

respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate și urmează a fi respins.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform Secțiunii a II-a are

caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural,

verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție reiterează că procedura admisibilității constă în

verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute

în art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

În această ordine de idei se precizează că, în contextul normelor procedurale

din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII Cod de procedură civilă, instanța de recurs

nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele de fond și de apel.

Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și

concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.

Prin prisma art.432 alin.(4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă

faptul că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod

flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art.130 Cod de procedură civilă,

însă din recursul declarat nu rezultă încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a

probelor.

În acest sens Curtea Europeană a Drepturilor Omului în jurisprudența sa

constantă statuează că, dreptul de acces la instanțe nu este absolut. Există limitări

implicit admise (Golder împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva

Bulgariei (MC), pct. 230). Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a

unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului,

care se bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo

4

împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai

stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva Franței, pct.

45).

Curtea a mai reiterat că, modul de aplicare a articolului 6 procedurilor în fața

instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor

respective, trebuie ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept național

și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem (a se vedea Botten v.

Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-I, p. 141, § 39).

La fel, conform jurisprudenței Curții, procedurile cu privire la admisibilitatea

căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de

fapt pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers c. Suediei 9

octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

În conformitate cu art. 440 alin. (1) Cod de procedură civilă, în cazul în care se

constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3

judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu

conține nici o referire cu privire la fondul recursului.

Având în vedere cele expuse mai sus, recursul declarat de SA „Termoelectrica”

nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) Cod de

procedură civilă și respectiv este inadmisibil.

În conformitate cu art.art. 270, 433 lit. a), 440 alin. (1) Cod de procedură civilă,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție

d i s p u n e :

Se consideră inadmisibil recursul declarat de SA „Termoelectrica”.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Oleg Sternioală

judecătorii Dumitru Mardari

Victor Burduh

5