2ri-103/17 — atragerea la raspundere subsidiara

2ri-103/17 — atragerea la raspundere subsidiara (Curtea Supremă de Justiție, 2017)

dosarul nr. 2ri-103/17

instanța de insolvabilitate (Curtea de Apel Chișinău): B.Bîrcă

D E C I Z I E

12 aprilie 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

lărgit al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele ședinței,

judecător Valentina Clevadî

judecători: Iuliana Oprea, Galina Stratulat,

Dumitru Mardari, Sveatoslav Moldovan

examinând recursurile declarate de Compania Internațională de Asigurări

,,Asito” Societate pe Acțiuni și lichidatorul debitorului Broker de Asigurare-

Reasigurare ,,Mega-Optim” Societate cu Răspundere Limitată, administrator

autorizat, Gîndea Anatolie,

în cadrul procesului de insolvabilitate la cererea creditorului Compania

Internațională de Asigurări ,,Asito” Societate pe Acțiuni privind intentarea procesului

de insolvabilitate față de debitorul Broker de Asigurare-Reasigurare ,,Mega-Optim”

Societate cu Răspundere Limitată,

împotriva hotărârii Curții de Apel Chișinău din 16 februarie 2017, prin care s-a

respins cererea lichidatorului Broker de Asigurare-Reasigurare ,,Mega-Optim”

Societate cu Răspundere Limitată, administrator autorizat, Gîndea Anatolie, privind

atragerea la răspundere subsidiară a membrilor organelor de conducere a debitorului,

c o n s t a t ă :

Prin hotărârea Curții de Apel Chișinău din 15 septembrie 2015 s-a constatat

insolvabilitatea Broker de Asigurare-Reasigurare ,,Mega-Optim” SRL (în continuare

BAR ,,Mega-Optim” SRL), s-a intentat procesul de insolvabilitate față de BAR

,,Mega-Optim” SRL și s-a inițiat procedura simplificată a falimentului cu dizolvarea

debitorului BAR ,,Mega-Optim” SRL, iar în calitate de lichidator, fiind desemnat

administratorul autorizat, Gîndea Anatolie.

1

Pe parcursul derulării procesului de insolvabilitate, la 26 mai 2016, lichidatorul

BAR ,,Mega-Optim” SRL (în procedura simplificată a falimentului) – administratorul

autorizat, Gîndea Anatolie a înaintat cerere în temeiul art.art.247 alin. (1) și 248 alin.

(1) lit. f) și h) al Legii insolvabilității, solicitând atragerea la răspundere subsidiară a

administratorului debitorului, asociat unic – Șoimu Corneliu și contabilul – Darie

Mariana și încasarea în mod solidar de la Șoimu Corneliu și Darie Mariana în

beneficiul BAR ,,Mega – Optim” a sumei de 505 220.74 lei .

În motivarea cererii, lichidatorul BAR ,,Mega-Optim” SRL (în procedura

simplificată a falimentului) – administratorul autorizat, Gîndea Anatolie a invocat că,

în baza procesului-verbal nr. 2 al adunării creditorilor repetate s-a decis obligarea

lichidatorului debitorului să înainteze instanței de insolvabilitate cerere privind

atragerea la răspundere subsidiară a membrilor organelor de conducere a debitorului.

Totodată, menționează lichidatorul că debitorul, nu dispune de masă debitoare

care ar permite stingerea creanțelor creditoriale.

Potrivit comunicatului informativ eliberat de BC ,,Eximbank Gruppo Veneto

Banca” s-a constatat că BAR ,,Mega-Optim” SRL deține conturi cu soldul ,,zero”,

totodată a fost informat că pe conturile bancare care-i aparțin debitorului, de către IFS

DAF Buiucani din 11 iunie 2014 a fost aplicat sechestru.

Prin urmare, în temeiul art. 14 alin. (3) al Legii insolvabilității, BAR ,,Mega-

Optim” SRL urma să depună cerere introductivă privind intentarea procesului de

insolvabilitate față de sine, cu atât mai mult că, societatea debitoare a fost notificată

de către CIA ,,Asito” SA, privind necesitatea achitării datoriei acumulate, însă și de

această dată a fost ignorată cerința obligatorie instituită prin lege, și anume,

depunerea cererii introductive.

Așadar, membrii organelor de conducere cunoscând despre situația economico-

financiară a debitorului, au continuat activitatea debitorului în detrimentul acesteia și

prin faptul neachitării sumelor datorate către creditori au dus intenționat

întreprinderea la insolvență.

Potrivit tabelului definitiv al creanțelor debitorului BAR ,,Mega-Optim” SRL (în

procedura simplificată a falimentului) din 24.11.2015, suma totală a creanțelor

validate constituie 505 220.74 lei (f.d. 26).

Consideră, lichidatorul, întemeiată cererea privind atragerea la răspundere

subsidiară a membrilor organelor de conducere, deoarece aceștia poartă răspundere

față de creditori în măsura în care bunurile debitorului sunt insuficiente pentru

stingerea creanțelor creditorilor validați.

Pe parcursul examinării cererii, lichidatorul BAR ,,Mega-Optim” SRL (în

procedura simplificată a falimentului) – administratorul autorizat, Gîndea Anatolie a

depus cerere suplimentară, privind atragerea la răspundere subsidiară, invocând că,

potrivit rapoartelor financiare pentru anii 2014 și 2015, societatea debitoare a declarat

materiale în sumă de 140 139 lei pe perioada anului 2015, iar pentru anul 2014 s-au

declarat 256 230 lei, pe când debitorul nu a transmis careva bunuri, menționând în

acest sens că nu dispune de active, fapt confirmat de reprezentat în cadrul ședinței de

judecată.

2

În acest context, relevă lichidatorul că aceste bunuri au fost folosite în interes

personal de către organele de conducere a debitorului, iar în temeiul art. 248 alin. (1)

lit. a) al Legii insolvabilității, dacă în cadrul procesului sînt identificate persoane

cărora le-ar fi imputabilă apariția stării de insolvabilitate a debitorului, la cererea

lichidatorului instanța de insolvabilitate poate dispune ca o parte din datoriile

debitorului insolvabil să fie suportate de membrii organelor lui de conducere și/sau de

supraveghere, precum și de orice altă persoană, care i-au cauzat insolvabilitatea prin

una dintre următoarele acțiuni: a) folosirea bunurilor sau creditelor debitorului în

interes personal (f.d. 21-22).

Prin încheierea Curții de Apel Chișinău din 09 noiembrie 2016 s-a atras în

proces, de partea BAR ,,Mega-Optim” SRL, în calitate de intervenient accesoriu,

CIA ,,Asito” SA (f.d. 35-36).

Prin hotărârea Curții de Apel Chișinău din 16 februarie 2017 s-a respins cererea

lichidatorului BAR ,,Mega-Optim” SRL, administrator autorizat, Gîndea Anatolie,

privind atragerea la răspundere subsidiară a membrilor organelor de conducere a

BAR ,,Mega-Optim” SRL (în procedura simplificată a falimentului), a unicului

fondator și administrator Șoimu Corneliu și fostei contabile Darie Mariana (f.d. 143-

151).

Conform art. 8 alin. (1) din Legea insolvabilității nr. 149 din 29 iunie 2012,

hotărîrile și încheierile instanței de insolvabilitate pot fi atacate cu recurs în termen de

15 zile calendaristice din data pronunțării și numai în cazurile prevăzute expres de

prezenta lege.

La 21 februarie 2017 și ulterior la 15 martie 2017, în termenul prevăzut de lege,

CIA ,,Asito” SA a depus recurs împotriva hotărârii din 16 februarie 2017, solicitând

admiterea recursului, casarea hotărârii contestate ca neîntemeiată.

În sprijinul poziției exprimate, recurentul a invocat dezacordul cu hotărârea

contestată, considerând că la emiterea acesteia au fost încălcate normele de drept

material și procedural, și anume că, nu a fost aplicată legea care trebuia să fie

aplicată, precum și nu au fost elucidate pe deplin circumstanțele care au importanță

pentru soluționarea justă a pricinii.

CIA ,,Asito” SA în susținerea recursului a reiterat motivele de fapt și de drept

expuse în explicații, susțineri verbale anexate la materialele pricinii, precum și în

ședința de judecată.

Suplimentar a indicat recurentul că în cadrul procesului de insolvabilitate,

lichidatorul cert a stabilit lipsa bunurilor și mijloacelor financiare, valoarea căror ar

servi pentru stingerea creanțelor creditorilor, astfel încât, în temeiul art.art.247 alin.

(1), 248 alin.(1) lit. f), h) și i) al Legii insolvabilității a propus înaintarea cererii cu

privire la tragerea la răspundere subsidiară a organelor de conducere a societății

debitoare.

Consideră CIA ,,Asito” SA că întreprinderea debitoare evident se află în

incapacitate de plată, din motiv că membrii organelor de conducere au gestionat

fraudulos societatea, fapt ce a dus la insolvența acesteia. Mai mult ca atât, organele de

conducere a debitorului cunoscând despre imposibilitatea achitării datoriilor față de

creditori, urma să depună neîntârziat cerere introductivă, pentru a evita agravarea

3

situația financiară a societății fondate.

La 24 februarie 2017, lichidatorul debitorului BAR ,,Mega-Optim” SRL,

administrator autorizat, Gîndea Anatolie a declarat recurs împotriva hotărârii

din 16 februarie 2017, solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii contestate și

emiterea unei noi hotărâri de admitere a cererii privind atragerea la răspundere

subsidiară a membrilor organelor de conducere.

Pledând pentru admiterea recursului în sensul declarat, lichidatorul a reiterat

argumentele de fapt și de drept invocate în cererea de atragere la răspundere

subsidiară a membrilor organelor de conducere, precum și cererea suplimentară,

bazându-se pe art. art. 247 alin. (1) și 248 alin. (1) lit. f) și h) al Legii insolvabilității.

Suplimentar a indicat că instanța de insolvabilitate la emiterea hotărârii nu a luat

în considerare art. 14 alin. (2) lit. a) al Legii insolvabilității și art.art. 72 alin. (7) și

76 alin. (1) al Legii cu privire la societățile cu răspundere limitată.

În acest sens, a menționat că la materialele cauzei au fost anexate chitanțe de

plată în numerar, în sumă de 460 000 lei, care demonstrează cu certitudine că,

debitorul a efectuat pe parcurs plăți prioritare către „Donaris Viena Insuranse Grup”

SA, pe când față de ceilalți creditori nu și-a onorat obligațiile de plată.

De asemenea a remarcat că potrivit rapoartelor financiare pentru anii 2014-2015,

debitorul a declarat active materiale în sumă de 140 139 lei și respectiv, 420 031 lei

pentru anul 2015, iar pentru anul 2014 în sumă de 256 230 lei și respectiv,

277 113 lei, însă în ședința de judecată, în cadrul derulării procesului de

insolvabilitate, reprezentantul debitorului a declarat că nu a transmis careva bunuri,

deoarece nu dispune de active materiale, iar ca rezultat s-a intentat procedura

simplificată a falimentului, ceea ce denotă că aceste bunuri au fost folosite în interes

personal de către membrii organelor de conducere.

Ca urmare a celor relatate, consideră că societatea debitoare aflându-se în

incapacitate de plată, urma să depună cerere introductivă, privind intentarea

procesului de insolvabilitate față de întreprinderea fondată, pe când la caz, o astfel de

cerere a fost depusă de creditorul CIA ,,Asito” SA, care ulterior a fost admisă și

intentată procedura falimentului simplificat.

Judecând recursurile declarate de CIA ,,Asito” SA și lichidatorul debitorului

BAR ,,Mega-Optim” SRL, administrator autorizat, Gîndea Anatolie, împotriva

hotărârii date de instanța de insolvabilitate, în baza materialelor îndreptate instanței

de recurs, în limitele invocate în recursurile declarate, Colegiul civil, comercial și de

contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

respinge recursul și a menține hotărârea Curții de Apel Chișinău din

16 februarie 2017 din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 442 alin. (1) CPC, judecând recursul declarat împotriva

deciziei date în apel, instanța verifică în limitele invocate în recurs și în baza

referinței depuse de către intimat, legalitatea hotărârii atacate.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a) CPC, instanța, după ce judecă

recursul, este în drept să respingă recursul și să mențină decizia instanței de apel și

hotărârea primei instanțe, precum și încheierile atacate cu recurs.

Conform art. 356 CPC, cererea de declarare a insolvabilității se judecă în instanță

4

conform normelor generale din acest cod, cu excepțiile și completările stabilite în

legislația insolvabilității.

Reglementări similare se regăsesc și în prevederile art. 1 alin. (4) al Legii

insolvabilității nr. 149 din 29 iunie 2012, care prevăd că procesul de insolvabilitate se

desfășoară în conformitate cu prevederile Codului de procedură civilă și cu cele ale

prezentei legi.

Din materialul prezentat instanței de recurs s-a stabilit că, prin hotărârea Curții

de Apel Chișinău din 15 septembrie 2015 s-a constatat insolvabilitatea BAR ,,Mega-

Optim” SRL, s-a intentat procesul de insolvabilitate față de BAR ,,Mega-Optim”

SRL și s-a inițiat procedura simplificată a falimentului, cu dizolvarea debitorului

BAR ,,Mega-Optim” SRL, iar în calitate de lichidator, fiind desemnat

administratorul autorizat, Gîndea Anatolie.

La fel, actele cauzei denotă că, în temeiul art. art.247 alin. (1) și 248 alin. (1)

lit. f) și h) al Legii insolvabilității, la 26 mai 2016, lichidatorul BAR ,,Mega-Optim”

SRL (în procedura simplificată a falimentului) – administratorul autorizat, Gîndea

Anatolie a înaintat o cerere, prin care a solicitat atragerea la răspundere subsidiară a

administratorului debitorului, asociat unic – Șoimu Corneliu și contabilul – Darie

Mariana și încasarea în mod solidar de la Șoimu Corneliu și Darie Mariana în

beneficiul BAR ,,Mega – Optim” a sumei de 505 220.74 lei.

Din tabelul definitiv al creanțelor debitorului BAR ,,Mega-Optim” SRL (în

procedura simplificată a falimentului) din 24.11.2015 se atestă că, s-au validat

următoarele creanțe ale creditorilor, și anume: creanța IFS DAF Buiucani în mărime

de 38 198 lei și respectiv, 5 037.85 lei, CNAS în mărime de 8 926.63 lei și respectiv,

1 903.87 lei și creanța CIA ,,Asito” SA în mărime de 400 186.39 lei și respectiv,

50 968 lei, iar în total creanțe validate în mărime de 505 220,74 lei (f.d. 26).

Prin încheierea Curții de Apel Chișinău din 09 noiembrie 2016 s-a atras în

proces, de partea BAR ,,Mega-Optim” SRL, în calitate de intervenient accesoriu,

CIA ,,Asito” SA (f.d. 35-36).

Fiind investită cu examinarea cererii în cauză, instanța de insolvabilitate, prin

hotărârea Curții de Apel Chișinău din 16 februarie 2017 s-a respins cererea

lichidatorului BAR ,,Mega-Optim” SRL, administrator autorizat, Gîndea Anatolie,

privind atragerea la răspundere subsidiară a membrilor organelor de conducere a

BAR ,,Mega-Optim” SRL (în procedura simplificată a falimentului), a unicului

fondator și administrator Șoimu Corneliu și fostei contabile Darie Mariana (f.d. 143-

151).

În această ordine de idei, Colegiul reține că pentru survenirea răspunderii

membrilor organelor de conducere care au contribuit la apariția stării de

insolvabilitate, prin cererea de antrenare a răspunderii patrimoniale trebuie să se

dovedească condițiile întrunirii elementelor răspunderii civile delictuale și anume:

prejudiciu, fapta ilicită, raportul de cauzalitate între prejudiciu, fapta ilicită și

vinovăția, sub condiția respectării termenului de prescripție prevăzut de

art. 248 alin. (5) din Legea insolvabilității.

Astfel, temei de drept la înaintarea cererii de atragere la răspundere subsidiară

s-a invocat art. 248 alin. (1), lit. f), h) din Legea insolvabilității, potrivit căruia, dacă

în cadrul procesului sânt identificate persoane cărora le-ar fi imputabilă apariția stării

5

de insolvabilitate a debitorului, la cererea lichidatorului instanța de insolvabilitate

poate dispune ca o parte din datoriile debitorului insolvabil să fie suportate de

membrii organelor lui de conducere și/sau de supraveghere, precum și de orice altă

persoană, care i-au cauzat insolvabilitatea prin una dintre următoarele acțiuni:

dispunerea continuării unei activități a debitorului care îl duce în mod vădit la

incapacitate de plată și nedepunerea cererii de intentare a procesului de insolvabilitate

conform prevederilor art. 14.

Conform art. 248 alin. (5) al Legii insolvabilității, măsura prevăzută la alin. (1)

se prescrie în termen de 3 ani de la data la care a fost cunoscută sau trebuia să fie

cunoscută persoana care a cauzat starea de insolvabilitate, dar nu mai devreme de 2

ani de la data hotărârii de intentare a procedurii de insolvabilitate.

În conformitate cu art. 14 alin. (1) și alin. (3) al Legii insolvabilității, debitorul

este obligat să depună cerere introductivă dacă există unul din temeiurile prevăzute la

art. 10. Debitorul este obligat să depună cerere introductivă imediat, dar nu mai târziu

de expirarea a 30 de zile calendaristice din data survenirii temeiurilor indicate în

prezentul articol la alin. (2) și la art. 10 alin. (2).

Conform art. 10 alin. (2) al aceleiași Legi, temeiul general de intentare a unui

proces de insolvabilitate constă în incapacitatea de plată a debitorului.

Potrivit art. 15 al aceleiași Legi, în cazul insolvabilității debitorului din culpa

fondatorilor (membrilor) lui, a membrilor organului executiv sau a unor alte persoane

care au dreptul de a da indicații obligatorii pentru debitor ori care pot influența în alt

mod acțiunile debitorului (insolvabilitate intenționată), aceștia poartă răspundere

subsidiară solidară față de creditori în măsura în care bunurile debitorului sânt

insuficiente pentru executarea creanțelor creditorilor.

Raportând prevederile legale citate mai sus la materialele prezentei pricini și a

dosarului de insolvabilitate a BAR ,,Mega-Optim” SRL (în procedura simplificată a

falimentului), Colegiul menționează că instanța de insolvabilitate legal și întemeiat a

stabilit că, potrivit extrasului din Registrul de Stat al Persoanelor Juridice nr. 12038

din 02.06.2016, asociatul unic și administratorul BAR ,,Mega-Optim” SRL este

Șoimu Corneliu (f.d. 28).

În acest sens, instanța de insolvabilitate întemeiat a respins argumentul

lichidatorului și creditorilor validați precum că, Șoimu Corneliu nu a înaintat în

termen cererea introductivă, or, reieșind din cererea înaintată de lichidatorul Gîndea

Anatolie, susținută de intervenientul accesoriu CIA ,,Asito” SA, debitorul insolvabil a

dispus de bunuri pentru a stinge creanțele validate, iar instanței, nu i-au fost

prezentate careva probe ce ar confirma faptul că Șoimu Corneliu a cunoscut cu

certitudine despre incapacitatea sa de plată și nu a respectat termenul de 30 zile de la

data survenirii incapacității de plată pentru a depune cererea introductivă.

Colegiul apreciază ca fiind întemeiată și concluzia instanței de insolvabilitate

conform căreia nu și-au găsit confirmare nici afirmațiile lichidatorului și

intervenientului accesoriu precum că, Șoimu Corneliu a efectuat pe parcurs, plăți

prioritare, în numerar doar către „Donaris Viena Insuranse Grup” SA, în mărime de

460 000 lei, iar față de ceilalți creditori nu și-a onorat obligațiile de plată, deoarece la

6

materialele cauzei se regăsesc și efectuarea altor plăți în numerar față de CIA ,,Asito”

SA în mărime de 30 000 lei (f.d. 85 verso) și 60 000 lei (f.d. 87 verso).

În acest context, Colegiul reține că imposibilitatea achitării de către debitorul

BAR ,,Mega-Optim” SRL (în procedura simplificată a falimentului) a tuturor

restanțelor față de creditori a fost condiționată de aplicarea de către IFS DAF

Buiucani, la 11 iunie 2014, a sechestrelor asupra conturilor bancare a societății

insolvabile, din motiv că nu a achitat la timp și integral obligațiile fiscale (datorii

fiscale (f.d. 5), dar nu din cauza că se află în incapacitate de plată.

De altfel, nu poate fi reținut nici argumentele recurenților referitor la faptul că,

potrivit rapoartelor financiare pentru anii 2014-2015, debitorul a declarat active

materiale în sumă de 140 139 lei și respectiv, 420 031 lei pentru anul 2015, iar pentru

anul 2014 în sumă de 256 230 lei și respectiv, 277 113 lei, iar de fapt debitorul

insolvabil nu dispune de active materiale, fapt ce denotă că aceste bunuri au fost

folosite în interes personal de către membrii organelor de conducere, or, careva probe

plauzibile în acest sens instanței nu au fost prezentate, respectiv alegațiile sunt

declarative.

La acest segment, instanța de recurs evidențiază că, rapoartele financiare ale

debitorului insolvabil pentru anii 2014-2015, prezentate anual organului abilitat, și

anume, Direcției Generale Statistice, reprezintă probe pertinente și concludente atât

din punct de vedere juridic, cât și din punct de vedere contabil, în vederea stabilirii

corectitudinii activității întreprinderii la finele perioadei de gestiune și la finele anului

de gestiune precedent (la activ și pasiv), precum și stabilirea activelor pe termen lung,

active curente, capital propriu, datorii pe termen lung și scurt, raportul de profit și

pierderi, notă informativă cu privire la avansuri, investiții, împrumuturi și decontări

cu clienți externi (f.d. 23-25).

Totodată, cu referire la argumentele lichidatorului și creditorului CIA ,,Asito”

SA precum că, la îndeplinirea atribuțiilor de administrator Șoimu Corneliu și

contabilul Darie Mariana, a negat obligațiunile lor în gestionarea corespunzătoare a

întreprinderii, Colegiul le reține ca fiind declarative în situația în care nu au fost

prezentate careva probe în acest sens.

Colegiul apreciază ca fiind întemeiată și concluzia instanței de insolvabilitate

conform căreia afirmațiile precum că, contabila, de rând cu administratorul societății

insolvabile nu poate fi atrasă la răspundere subsidiară din motiv că, a dispus

continuarea activității societății debitoare, or, Darie Mariana, fiind contabil, nu avea

împuterniciri de a hotărî unipersonal astfel de chestiuni. În același timp, lichidatorul

întreprinderii, nu a demonstrat când și în ce mod fostul administrator, Șoimu

Corneliu, a dispus continuarea activității debitorului în detrimentul întreprinderii

fondate.

Astfel, Colegiul reiterează că atragerea la răspundere subsidiara a membrilor

organelor de conducere a întreprinderii debitoare nu poate fi întemeiată pe

împrejurări incerte, or, potrivit art.118 alin. CPC, fiecare parte trebuie să dovedească

circumstanțele pe care le invoca drept temei al pretențiilor și obiecțiilor sale dacă

legea nu dispune altfel.

7

Mai mult ca atât, Colegiul reține că răspunderea survine în temeiul art. 248 alin.

(1) din Legea insolvabilității, nu devine automat operantă în toate cazurile în care

pasivul social nu poate fi acoperit, ci numai atunci când se face dovada că prin

acțiunea culpabilă și conștientă, administratorul, de rând cu contabilul, a cauzat starea

de insolvabilitate prin săvârșirea vre-uneia din faptele expres și limitativ enumerate la

articolul citat și a căror urmare a fost crearea, menținerea sau aprofundarea stării de

insolvabilitate, fiind necesar de a proba întrunirea cumulativă a condițiilor pentru

atragerea răspunderii civile delictuale.

În acest sens, Colegiul califică ca fiind întemeiată și concluzia instanței de

insolvabilitate conform căreia, lichidatorul debitorului nu a concretizat în ce mod

nedepunerea cererii introductive de intentare a procesului de insolvabilitate de către

administratorul Șoimu Corneliu a dus la insolvența BAR ,,Mega-Optim” SRL (în

procedura simplificată a falimentului) în lipsa unor probe certe în acest sens, iar cât

privește contabila, Darie Mariana, nu sunt temei de a o trage la răspundere pentru

nedepunerea cererii introductive în termenul instituit de lege, deoarece ultima nu

deține astfel de obligațiuni, însă poate doar comunica starea financiară a societății.

Alte argumente invocate de către recurent în cererea de recurs, fiind apreciate în

coroborare cu probele administrate, la fel nu pot servi temei pentru admiterea

recursurilor în sensul declarat.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în jurisprudența

sa constantă că „ ... art. 6 paragraful 1 al Convenției Europene pentru Apărarea

Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale nu impune motivarea în detaliu a

unei decizii prin care o instanță de recurs, întemeindu-se pe dispoziții legale

specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinței pronunțate de o instanță

inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes” (cauza Rebait și alții contra Franței,

Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995).

Din considerentele menționate și având în vedere faptul, că hotărârea Curții de

Apel Chișinău din 16 februarie 2017 este legală și întemeiată, iar argumentele

invocate de către recurenți sunt neîntemeiate, Colegiul civil, comercial și de

contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

respinge recursurile și de a menține hotărârea contestată.

În conformitate cu art. 445 alin (1) lit. a) CPC, Colegiul civil, comercial și de

contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție,

d e c i d e :

Se resping recursurile declarate de Compania Internațională de Asigurări ,,Asito”

Societate pe Acțiuni și lichidatorul debitorului Broker de Asigurare-Reasigurare

,,Mega-Optim” Societate cu Răspundere Limitată, administrator autorizat, Gîndea

Anatolie.

Se menține hotărârea Curții de Apel Chișinău din 16 februarie 2017, adoptată în

cadrul procesului de insolvabilitate la cererea creditorului Compania Internațională de

Asigurări ,,Asito” Societate pe Acțiuni privind intentarea procesului de insolvabilitate

față de debitorul Broker de Asigurare-Reasigurare ,,Mega-Optim” Societate cu

8

Răspundere Limitată, prin care s-a respins cererea lichidatorului Broker de Asigurare-

Reasigurare ,,Mega-Optim” Societate cu Răspundere Limitată, administrator

autorizat, Gîndea Anatolie, privind atragerea la răspundere subsidiară a membrilor

organelor de conducere a debitorului.

Decizia este irevocabilă.

Președintele ședinței,

judecător Valentina Clevadî

judecători Iuliana Oprea

Galina Stratulat

Dumitru Mardari

Sveatoslav Moldovan

9