2ra-619/17 — recunoașterea pierderii dreptului la spațiul locativ

prima instanță: Al. Gafton dosarul nr. 2ra-619/17

instanța de apel: A. Panov, M. Guzun, A. Minciuna

Î N C H E I E R E

06 aprilie 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

În componență:

Președintele completului, judecătorul -Valeriu Doagă

Judecătorii - Tamara Chișca-Doneva, Ion Druță

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Iulia Mordvanyuk,

în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de reprezentantul Anei

Drujinina, avocatul Viorel Chetrușca, împotriva lui Vladimir Drujinin și Iulia Mordvanyuk

cu privire la recunoașterea pierderii dreptului la spațiu locativ,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 19 octombrie 2016

c o n s t a t ă:

La data de 15 octombrie 2015, reprezentantul Anei Drujinina, avocatul Viorel

Chetrușca, a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Vladimir Drujinin și Iulia

Mordvanyuk cu privire la recunoașterea pierderii dreptului la spațiu locativ.

În motivarea acțiunii a menționat că, Ana Drujinina, împreună cu fostul soț Vladimir

Drujininn și fiica Iulia Mordvanyuk au viza de domiciliu pe adresa mun. Chișinău, str. Gh.

Asachi nr. 48/1, ap. 16.

Relatează că, la data de 21 iunie 2011, a fost desfăcută căsătoria încheiată între Ana

Drujinina și Vladimir Drujinin. Însă, Vladimir Drujinin a părăsit apartamentul nr.16 din str.

Gh. Asachi nr. 48/1, mun. Chișinău, până la desfacerea căsătoriei, stabilindu-se cu domiciliul

la o adresă necunoscută reclamantei, fără a-și retrage viza de reședință din apartamentul nr.16

din str. Gh. Asachi nr. 18/1, mun. Chișinău.

Referitor la fiica Iulia Mordvanyuk, susține că, aceasta s-a căsătorit cu Vladimir

Mordvanyuk și de mai mulți ani s-a stabilit cu domiciliul permanent pe adresa mun. Chișinău

bd. Mircea cel Bătrân nr. 17/1, ap. 11, fără a-și retrage viza de reședință din apartamentul

nr.16 din str. Gh. Asachi nr. 48/1, mun. Chișinău.

Solicită admiterea cererii; recunoașterea pierderii dreptului la spațiul locativ în

apartamentul nr. 16 din str. Gheorghe Asachi nr. 48/1, mun. Chișinău, pentru cet. Vladimir

Drujinin și Iulia Mordvanyuk; radierea cet. Vladimir Drujinin și Iulia Mordvanyuk de la

evidența de domiciliu în apartamentul nr. 16 din str. Gheorghe Asachi nr. 48/1, mun.

Chișinău.

Prin hotărârea Judecătoriei Centru, mun. Chișinău, din 16 mai 2016 s-a admis cererea de

chemare în judecată depusă de Ana Drujinina, s-a recunoscut pierderea dreptului la spațiul

1

locativ în apartamentul nr. 16 din str. Gheorghe Asachi nr. 48/1, mun. Chișinău, pentru cet.

Vladimir Drujinin și Iulia Mordvanyuk; s-au radiat cet. Vladimir Drujinin și Iulia

Mordvanyuk de la evidența de domiciliu în apartamentul nr. 16 din str. Gheorghe Asachi

nr.48/1, mun. Chișinău.

În susținerea poziției sale, prima instanță a reținut că, potrivit art. 63 din Codul cu

privire la locuințe al R.S.S. Moldovenești nr. 2718-X din 03 iunie 1983 (în vigoare la data

înaintării acțiunii), în cazul când chiriașul ori membrii familiei lui lipsesc temporar,

încăperea de locuit li se menține timp de șase luni.

La fel, în conformitate cu art.65 din Codul cu privire la locuințe al R.S.S.Moldovenești

nr.2718-X din 03 iunie 1983, încăperile de locuit, ocupate de chiriași și de membrii familiilor

lor, le rămân rezervate: când sânt trimiși să lucreze în străinătate – pentru tot timpul aflării în

străinătate, când pleacă la lucru în regiunile Extremului Nord și în locurile echivalate lor –

pentru întreaga perioadă de acțiune a contractului de muncă, iar în cazurile prevăzute de

legislația Uniunii R.S.S.– pentru întreaga perioadă de aflare în regiunile Extremului Nord și

în locurile echivalate lor. Legislația Uniunii R.S.S. și a R.S.S. Moldovenești poate să prevadă

și alte cazuri de rezervare a încăperilor de locuit.

Aderent, instanța inferioară a stabilit că, Vladimir Drujinin și Iulia Mordvanyuk și-au

schimbat domiciliul, fie statornic sau temporar, și nu locuiesc în apartamentul nr. 16 din str.

Gheorghe Asachi nr. 48/1, mun. Chișinău, o perioadă îndelungată, care depășește șase luni.

Prin urmare, instanța de fond a reținut că, la părăsirea apartamentului litigios Vladimir

Drujinin și Iulia Mordvanyuk nu au depus cerere privind rezervarea acestuia, iar rezerva de

drept a spațiului locativ nu se include în circumstanțele lipsei lor din imobil. Or, persoana

are dreptul să i se păstreze domiciliul atât timp cât acesta nu și l-a schimbat.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 19 octombrie 2016 s-a respins apelul declarat

de Iulia Mordvanyuk și s-a menținut hotărârea Judecătoriei Centru, mun. Chișinău, din 16

mai 2016.

La data de 20 ianuarie 2017 Iulia Mordvanyuk a depus cerere de recurs împotriva

deciziei Curții de Apel Chișinău din 19 octombrie 2016 solicitând admiterea recursului,

casarea deciziei instanței de apel și a hotărârii primei instanțe, cu pronunțarea unei noi

hotărâri prin care să fie respinsă cererea de chemare în judecată depusă de Ana Drujinina

împotriva lui Vladimir Drujinin și Iulia Mordvanyuk cu privire la recunoașterea pierderii

dreptului la spațiu locativ.

În motivarea recursului a invocat că, pricina a fost judecată în absența sa, deoarece nu a

fost citată pentru ședința de judecată din 16 mai 2016. Mai mult decât atât, la data de 29

aprilie 2016 a depus cerere prin care înștiințat instanța de judecată despre imposibilitatea de a

se prezenta în ședința de judecată.

Aderent menționează că, pricina a fost examinată fără atragerea în proces a fratelui său

Vladimir Drujinin, care la fel are viză de reședință pe adresa mun. Chișinău, str. Gh. Asachi

nr. 48/1, ap. 16.

Cu titlu succesiv, subliniază că, copârâtul Vladimir Drujinin nu a participat la

examinarea cauzei. Mai mult decât atât, la moment nu este cunoscut locul aflării acestuia, iar

potrivit răspunsului IP Centru nr. 6472 din 04 mai 2016 în privința acestuia a fost intentat

dosar de căutare.

Astfel, consideră recurenta că, atât ea cât și copârâtul Vladimir Drujinin nu au locuit din

motive întemeiate în apartamentul nr. 16 din str. Gh. Asachi nr. 48/1, mun. Chișinău.

Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul

Colegiului civil comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

consideră că recursul este inadmisibil din următoarele motive.

2

În conformitate cu art. 432 din Codul de procedură civilă, părțile și alți participanți la

proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

(2) Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în

cazul în care instanța judecătorească:

a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;

b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;

c) a interpretat în mod eronat legea;

d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

(3) Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în

cazul în care:

a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea

ei;

b) pricina a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat

locul, data și ora ședinței de judecată;

c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare a

procesului;

d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în

proces;

e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată;

f) hotărîrea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

(4) Săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare

a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la

soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea

probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise

au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

(5) Temeiurile prevăzute la alin.(3) se iau în considerare de către instanță din oficiu și în

toate cazurile.

În conformitate cu art. 433 din Codul de procedură civilă, cererea de recurs se

consideră inadmisibilă în cazul în care:

a) recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4);

b) recursul este depus cu omiterea termenului de declarare prevăzut la art. 434;

c) persoana care a înaintat recursul nu este în drept să-l declare;

d) recursul se depune în mod repetat după ce a fost examinat.

Conform art. 434 din Codul de procedură civilă, recursul se declară în termen de 2 luni

de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. Termenul de 2 luni este termen de

decădere și nu poate fi restabilit.

Completul consideră că, recursul a fost declarat în termen, deoarece din materialele

cauzei nu poate fi stabilit momentul comunicării recurentului a deciziei instanței de apel

pentru a determina respectarea termenului legal de declarare a recursului, prin urmare calea

de atac se consideră ca fiind exercitată în termen.

Argumentele invocate în recurs precum că, prima instanță a examinat pricina în absența

sa, nu pot fi reținute, deoarece din avizul de recepționare a scrisorii prezent la fila dosarului

16 se atestă faptul că, recurenta Iulia Mordvanyuk a fost înștiințată legal despre ședința de

judecată din 08 februarie 2016. De asemenea, la data de 13 februarie 2016, ultima a

recepționat citația ce i-a fost expediată prin scrisoare recomandată, pentru ședința de

judecată din 19 aprilie 2016.

3

Succesiv, instanța de recurs reține că, recurenta a fost prezentă la ședința de judecată

din 19 aprilie 2016, fapt confirmat prin procesului-verbal al ședinței de judecată, și a

solicitat amânarea ședinței cu acordarea posibilității de a-și angaja un avocat (f.d. 27-28).

Astfel, Iulia Mordvanyuk a fost înștiințată și despre ședința de judecată din 25 aprilie 2016,

fapt confirmat atât prin prezența sa la ședința de judecată din 19 aprilie 2016, cât și prin

recipisa de la fila dosarului 30.

În această ordine de idei, nu pot fi acceptate argumentele recurentei precum că nu a fost

citată pentru ședința de judecată din 16 mai 2016, or, potrivit art. 102 alin. (41) din Codul de

procedură civilă, participanții la proces înștiințați în mod legal o dată nu pot invoca necitarea

lor pentru efectuarea actelor de procedură la o dată ulterioară.

Nu poate fi reținut nici argumentul recurentei precum că, la data de 29 aprilie 2016 a

depus cerere prin care înștiințat instanța de judecată despre imposibilitatea de a se prezenta în

ședința de judecată din 03 mai 2016, deoarece conform procesului-verbal al ședinței de

judecată din 03 mai 2016, prima instanță a admis cererea recurentei și a amânat ședința de

judecată pentru 13 mai 2016 (f.d. 34).

La caz, cu referire la prevederile art. 102 alin. (41) din Codul de procedură civilă,

instanța de recurs consideră relevant de a sublinia că, recurenta trebuia să dea dovadă de un

comportament activ și ținea de diligența acesteia de a se interesa despre soarta procesului în

care este implicată.

Nu pot fi reținute nici argumentele precum că, pricina a fost examinată fără atragerea în

proces a fratelui său Vladimir Drujinin, care la fel are viză de reședință în apartamentul

litigios. Or, potrivit art. 27 alin. (1) din Codul de procedură civilă, disponibilitatea în drepturi

se afirmă în posibilitatea participanților la proces, în primul rând a părților, de a dispune liber

de dreptul subiectiv material sau de interesul legitim supus judecății, precum și de a dispune

de drepturile procedurale, de a alege modalitatea și mijloacele procedurale de apărare. Astfel,

intimata Ana Drujinina deține dreptul exclusiv de a decide față de cine își înaintează

pretențiile.

Subsecvent, Completul remarcă faptul că, potrivit art. 75 alin. (1) din Codul de

procedură civilă, în proces civil, persoanele fizice își pot apăra interesele personal, prin

avocat sau avocat stagiar. Participarea personală în proces nu face ca persoana fizică să

decadă din dreptul de a avea avocat. Prin urmare, în cazul în care Drujinin Vladimir Vladimir

se consideră vătămat în drepturi prin hotărârile recurate, poate dispune personal, sau prin

avocat licențiat sau stagiar, de dreptul de a ataca actele de dispoziție invocând că, pricina a

fost judecată în absența sa.

La caz, urmează a fi menționat și faptul că, Iulia Mordvanyuk nu a prezentat înscrisuri

ce ar certifica împuternicirile sale de a acționa în interesele lui Drujinin Vladimir și/sau

Drujinin Vladimir Vladimir.

În lumina circumstanțelor de fapt constatate și expuse supra, Completul ajunge la

concluzia că, instanțele inferioare au elucidat toate circumstanțele importante ale pricinii,

acestea fiind examinate prin prisma art. 130 din Codul de procedură civilă, în raport cu

dispozițiile art.118 din aceeași lege, dând o apreciere justă acestora.

În concluzie, instanța de recurs notează că, recurenții nu au invocat niciun argument

plauzibil în vederea ilegalității deciziei instanței de apel și a hotărârii instanței de fond.

În acest sens, completul reamintește prin prisma jurisprudenței CEDO, fosta Comisie a

arătat că “... art. 6 parag.1 al Convenției, nu impune motivarea în detaliu a unei decizii prin

care o instanță de recurs, întemeindu-se pe dispoziții legale specifice, respinge recursul

declarat împotriva sentinței pronunțate de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de

4

succes.” (cauza Rebait și alții contra Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului,

25.02.1995, nr.26561/1995)

Colegiul concluzionează că, din conținutul cererii de recurs nu rezultă existența unuia

din temeiurile legale de recurs.

Din considerentele menționate și având în vedere faptul, că instanța de apel a examinat

pricina sub toate aspectele, a verificat și a apreciat corect probele prezentate, iar argumentele

invocate în recurs nu se încadrează în temeiurile prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) din

Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera recursul

declarat de Iulia Mordvanyuk ca fiind inadmisibil în baza art. 433 lit. a) din Codul de

procedură civilă.

În conformitate cu art. 433 lit. a) și art. 440 din Codul de procedură civilă, completul

Colegiului civil comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Recursul declarat de Iulia Mordvanyuk împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din

19 octombrie 2016, se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii.

Președintele completului,

judecătorul Valeriu Doagă

Judecătorii Tamara Chișca-Doneva

Ion Druță

5