3ra-336/17 — recunoaterea încălcării dreptului de acces la informatie, obligarea furnizării informatiei

3ra-336/17 — recunoaterea încălcării dreptului de acces la informatie, obligarea furnizării informatiei (Curtea Supremă de Justiție, 2017)

prima instanță: E. Cojocari dosarul nr. 3ra-336/17

instanța de apel: V. Pruteanu, L. Popova, A. Gavrilița

Î N C H E I E R E

05 aprilie 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele ședinței, judecătorul Iulia Sîrcu

Judecătorii Sveatoslav Moldovan, Mariana Pitic

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către

Asociația obștească „Asociația pentru Guvernare Eficientă și Responsabilă”,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată a Asociației obștești

„Asociația pentru Guvernare Eficientă și Responsabilă” împotriva Întreprinderii

municipale Direcția Construcții Capitale a Primăriei municipiului Chișinău cu

privire la recunoașterea încălcării dreptului de acces la informație și obligarea

furnizării informației,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 09 noiembrie 2016, prin care

a fost respins apelul declarat de către Asociația obștească „Asociația pentru

Guvernare Eficientă și Responsabilă” și menținută hotărârea Judecătoriei Buiucani,

municipiul Chișinău din 30 iunie 2016,

c o n s t a t ă:

La data de 29 ianuarie 2016, AO „Asociația pentru Guvernare Eficientă și

Responsabilă” a depus cerere de chemare în judecată împotriva ÎM Direcția

Construcții Capitale a Primăriei mun. Chișinău cu privire la constatarea încălcării

dreptului de acces la informație și obligarea furnizării informației.

În motivarea acțiunii reclamanta a indicat că, la data de 17 octombrie 2015,

s-a adresat la ÎM Direcția Construcții Capitale a Primăriei mun. Chișinău cu o

cerere, prin care a solicitat accesul la registrul achizițiilor pentru anul 2015 și la

dosarele de achiziție pentru procedurele nr. nr. 15/01669 LP, 15/01729 LP,

15/01725 COP, 15/01726 COP, 15/01693 LP, 15/01734 LP, 15/01743 LP,

15/01789 LP, 15/01956 LP, 15/01952 COP, 15/01991 LP, 15/01954 LP, 15/01962

LP, 15/01994 LP.

Invocă că, prin răspunsul ÎM Direcția Construcții Capitale a Primăriei mun.

Chișinău nr. 02-07/1483 din 03 noiembrie 2015 i-a fost prezentată doar o parte din

informația solicitată și, anume, obiectul achiziției, numărul și data desfășurării

licitației sau concursului, agentul economic furnizor/prestator și valoarea achiziției,

pentru fiecare din cele 14 proceduri de achiziție indicate.

1

Astfel, la data de 10 noiembrie 2015, prin scrisoarea nr. 24/BPBM/2015, a

comunicat pârâtei că, informația a fost solicitată în baza Legii privind accesul la

informație și aceasta nu este informație cu accesibilitate limitată, totodată, a

solicitat repetat accesul la dosarele de achiziție specificate în scrisoarea din 17

octombrie 2015, pentru a vizualiza ofertele depuse, caietele de sarcini, procesele

verbale ale grupului de lucru și alte documente incluse în dosar, cu excepția

informațiilor ce conțin date de confidențialitate, dar nu a primit nici un răspuns din

partea pârâtei.

Relevă că, având ca scop obținerea informației indicate, la data de 18

decembrie 2015, a expediat în adresa pârâtei scrisoarea nr. 36/BPBM/2015, în care

a specificat că, pentru a efectua o monitorizare detaliată a procedurilor de achiziție,

conform proiectului Asociației, este necesar să analizeze invitația la achiziție, PV

al grupului de lucru (deschidere, evaluare), ofertele propuse de ofertanți, contractul

încheiat și eventualele contestații dacă au fost depuse, însă prin răspunsul din 19

ianuarie 2016, ÎM Direcția Construcții Capitale a Primăriei mun. Chișinău a

motivat că în temeiul art. 70 al Legii privind achizițiile publice, o altă informație

decât cea deja prezentată nu poate oferi.

Consideră că, ÎM Direcția Construcții Capitale a Primăriei mun. Chișinău a

refuzat ilegal și neîntemeiat de a furniza integral informația solicitată prin cererile

din 17 octombrie 2015 și 18 decembrie 2015, încălcând, astfel, dreptul

constituțional de acces la informație al asociației.

Consideră că, refuzul pîrîtei este unul neadecvat și contrar normelor legale

speciale care reglementează accesul la informație, mai mult, pîrîta urma să

identifice și să indice exact care anume acte din dosarul de achiziție sunt de

accesibilitate limitată, în conformitate cu art. 7 alin. (2) al Legii privind accesul la

informație, adică, fie conțin informație atribuită la secretul de stat, fie este

informație confidențială din domeniul afacerilor, precum și să demonstreze că,

transmiterea acesteia ar putea aduce atingere intereselor operatorilor economici

vizați, fapt care nu a fost realizat.

Susține că, solicitarea de acces la informația cu privire la achizițiile publice a

fost înaintată în contextul proiectului „Banii publici sunt și banii mei”, proiect

implementat în comun cu Centrul Independent de Jurnalism, începînd cu data de

01 aprilie 2015, care are drept obiective specifice sporirea activismului civil și

consolidarea capacităților societății civile de a monitoriza utilizarea fondurilor

publice, iar drept consecință a exercita presiune pentru a responsabiliza instituțiile

publice, la fel, și de a crește eficiența și transparența în procesul achizițiilor publice

și de a promova responsabilizarea autorităților publice.

Afirmă că, în cadrul proiectului, în vederea realizării scopurilor indicate, este

desfășurată o importantă campanie de monitorizare a procesului de achiziții

publice. Respectiv, sunt monitorizate: 1) informația disponibilă privind achizițiile

publice - pentru a observa dacă informația respectivă este prezentată în modul

corespunzător și timpul stabilit; 2) relevanța și caracterul adecvat al achizițiilor

prin comparare cu planurile locale de dezvoltare strategică, 3) obiectivitatea și

transparența achizițiilor prin analiza informației despre achiziții disponibilă în

2

Buletinul achizițiilor publice, informației obținute de la autoritățile contractante; 4)

corectitudinea și eficiența achizițiilor publice - prin monitorizarea implementării

contractelor atribuite.

Afirmă că, prin solicitarea accesului la dosarele de achiziții publice este

vizată satisfacerea interesului public privind respectarea principiilor de bază ale

achizițiilor publice.

Invocă că, interesul față de informația indicată este public și urmează a fi

satisfăcut, or, aceasta vizează modalitatea gestionării de către instituțiile publice a

resurselor publice, adică a resurselor întregii societăți.

Consideră că, limitările dreptului de acces la informația privind achizițiile

publice înserate în Legea cu privire la achizițiile publice contravin atât Constituției

Republicii Moldova, care protejează dreptul liberului acces la informațiile oficiale

de interes public ce nu poate fi îngrădit, cât și Convenției Europene pentru

Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, dar și jurisprudenței

Curții Europene pentru Drepturile Omului, care în mod constant au statuat asupra

imperativului de a satisface interesul societății față de orice informație oficială de

interes public.

Solicită recunoașterea încălcării dreptului de acces la informație și obligarea

ÎM Direcția Construcții Capitale a Primăriei mun. Chișinău de a oferi acces la

registrul achizițiilor publice și la dosarele de achiziție publică pentru procedurile cu

nr. nr. 15/01669 LP, 15/01729 LP, 15/01725 COP, 15/01726 COP, 15/01693 LP,

15/01734 LP, 15/01743 LP, 15/01789 LP, 15/01956 LP, 15/01952 COP, 15/01991

LP, 15/01954 LP, 15/01962 LP, 15/01994 LP și încasarea din contul ÎM Direcția

Construcții Capitale a Primăriei mun. Chișinău în beneficiul său a cheltuielilor de

judecată.

Prin hotărârea Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 30 iunie 2016 a fost

respinsă acțiunea ca neîntemeiată.

Prima instanță, respingând acțiunea, și-a argumentat concluzia prin faptul că,

informația solicitată de către AO „Asociația pentru Guvernare Eficientă și

Responsabilă” nu poate fi prezentată, deoarece contravine prevederilor art. 70 alin.

(3) al Legii nr. 96 din 13 aprilie 2007 cu privire la achizițiile publice și ale pct. 18

din Regulamentul cu privire la activitatea grupului de lucru pentru achiziții aprobat

prin Hotărârea Guvernului RM nr. 1380 din 10 decembrie 2007, mai mult,

reclamanta nici nu se încadrează în lista persoanelor care sunt în drept de a solicita

astfel de informații cu privire la dosarele de achiziții.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 09 noiembrie 2016 a fost respins

apelul declarat de către AO „Asociația pentru Guvernare Eficientă și

Responsabilă” și menținută hotărârea primei instanțe.

La data de 29 decembrie 2016, AO „Asociația pentru Guvernare Eficientă și

Responsabilă” a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitând

admiterea recursului și casarea integrală a deciziei instanței de apel și hotărârii

primei instanțe, cu emiterea unei noi hotărâri de admitere a acțiunii.

În motivarea recursului a indicat că, nu este de acord cu hotărârile

judecătorești, deoarece au fost aplicate eronat prevederile art. 70 al Legii nr. 96 din

3

13 aprilie 2007 cu privire la achizițiile publice, însă trebuia să fie aplicate

prevederile art. 7 alin. (3) al Legii privind accesul la informație.

Menționează că, instanța de apel a interpretat eronat Legea cu privire la

achizițiile publice, deoarece prevederile acesteia se răsfrâng doar asupra procesului

efectuării achizițiilor publice, iar după finisarea lor, conform art. 43 al acestei Legi,

dosarul achizițiilor se închide și din acest moment, Legea cu privire la achizițiile

publice nu se mai răsfrînge asupra situației de fapt, dar se aplică Legea privind

accesul la informație.

Invocă că, dreptul la informație este un drept fundamental și este consfințit

în Constituția Republicii Moldova, reglementând expres că, dreptul la informație

de interes public nu poale fi îngrădit și autoritățile publice, potrivit competențelor

ce le revin, sunt obligate să asigure informarea corectă a cetățenilor asupra

treburilor publice.

Afirmă că, instanțele de judecată nu au luat în considerație prevederile art.

10 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților

Fundamentale, care reglementează că, oamenii, ca ființe sociale au nevoie să

primească idei și informații și să-și exprime în orice formă propriile lor idei și

concepții. Instanța europeană a evidențiat importanța crucială a libertății de

exprimare care include și dreptul la informare, ca una dintre condițiile prealabile

ale unei bune funcționări a democrației.

Notează că, prevederile art. 10 al Convenției apără libertatea de exprimare a

opiniilor și ideilor, precum și pe cea de informare, fără nici o constrîngere.

Astfel, consideră că, răspunsul intimatei este incomplet și laconic, fapt prin

care i s-a îngrădit dreptul de acces la informație.

Relevă că, prevederile art. 7 alin. (3) ale Legii privind accesul la informație

reglementează expres procedura ce urmează a fi respectată pentru eliberarea

informației solicitate, prevederi care urmau a fi aplicate de către intimat pentru a

asigura confidențialitatea informației de circulație limitată sau secretă, totodată,

respectând și dreptul constituțional de acces la informație.

Mai relevă că, prin aplicarea prevederilor art. 7 alin. (3) ale Legii privind

accesul la informație, expres se respectă regula triplului test de către recurent,

deoarece conform acestei reguli, limitarea care se aplică în privința accesului la

informație urmează a fi argumentată, probată, justificată, întemeiată și necesară, iar

conform prevederilor art. 7 alin. (4) din prezenta Lege, furnizorul de informații va

trebui să probeze în instanța de judecată întrunirea elementelor enunțate în privința

restricției aplicate. Dacă furnizorul nu justifică toate elementele sau instanța de

judecată consideră că argumentele invocate sînt neconvingătoare ori impertinente,

furnizorul va fi obligat de a elibera informația.

Susține că, limitarea aplicată de intimat nu a fost probată prin probe

pertinente și nu a fost argumentată, mai mult, temeiul limitării a fost rezultatul

interpretării eronate a legislației, deoarece conform art. 7 alin. (4) al Legii privind

accesul la informație, nu se vor impune restricții ale libertății de informare decât

dacă furnizorul de informații poate demonstra că restricția este reglementată prin

lege organică și necesară într-o societate democratică pentru apărarea drepturilor și

4

intereselor legitime ale persoanei sau protecției securității naționale și că

prejudiciul adus acestor drepturi și interese ar fi mai mare decât interesul public în

cunoașterea informației.

În aceste circumstanțe, invocă că, instanța de apel a susținut poziția

intimatului și la fel, a interpretat eronat legea, aplicând în speță prevederile art. 70

ale Legii cu privire la achizițiile publice.

Totodată, menționează că, conform pct. 8 al Hotărîrii Plenului Curții

Supreme de Justiție cu privire la examinarea cauzelor privind accesul la

informațiile oficiale din 02 aprilie 2007, este susceptibilă de a fi furnizată orice

informație oficială aflată în posesia și la dispoziția furnizorului de informații,

indiferent de proveniența informației. Este inadmisibil refuzul de a furniza

informația pe motiv că aceasta, cu toate că se află în posesia și dispoziția

furnizorului, a fost elaborată, emisă, selectată, prelucrată, sistematizată etc. de către

alt subiect de drept. De asemenea, nu poate constitui motiv de refuz de a furniza

informația faptul că, prin furnizare, s-ar aduce atingere intereselor subiectului de

drept de la care provine informația, cu excepția cazului când informația este

clasificată ca fiind cu acces limitat.

Consideră că, solicitarea sa de a avea acces la registrul de achiziții publice și

dosarelor de achiziție pentru procedurile enunțate nicidecum nu depășește limitele

legale pentru respectarea drepturilor și reputației altei persoane sau protecției

securității naționale, ordinii publice, ocrotirii sănătății și protecției moralei

societății.

De asemenea, relevă că, fiind prezentă o eventuală circumstanță, care ar avea

consecință limitarea accesului la informație, urma să fie efectuată conform

procedurii prevăzute în art. 7 alin. (3) al Legii privind accesul la informație, care

reglementează că, în cazul în care accesul la informațiile, documentele solicitate

este parțial limitat, furnizorii de informații sunt obligați să prezinte solicitanților

părțile documentului, accesul la care nu conține restricții conform legislației,

indicându-se în locurile porțiunilor omise una din următoarele sintagme: „secret de

stat”, „secret comercial”, „informație confidențială despre persoană”.

La fel, susține că, referirea la restricțiile incluse în art. 70 al Legii cu privire

la achizițiile publice nu este oportună în cazul accesului la informație reglementat

prin legea specială - Legea privind accesul la informație, care obligă furnizorul de

informație să exercite restricții doar în condițiile și în conformitate cu exigențele

legii speciale în cauză și, anume, conform procedurii prevăzute de art. 7 din Lege.

Prin referința depusă la data de 21 martie 2017 ÎM Direcția Construcții

Capitale a Primăriei mun. Chișinău a solicitat respingerea recursului și menținerea

deciziei instanței de apel și hotărârii primei instanțe.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă, recursul

se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau deciziei

integrale.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție consideră că, recursul a fost depus în termen, or, din

materialele cauzei nu poate fi stabilită cu certitudine momentul comunicării

5

deciziei contestate pentru a determina respectarea termenului de declarare a

recursului.

Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele cauzei civile,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că, recursul este inadmisibil din următoarele motive.

În conformitate cu art. 432 din Codul de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate

eronat în cazul în care instanța judecătorească:

a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;

b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;

c) a interpretat în mod eronat legea;

d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate

eronat în cazul în care:

a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la

judecarea ei;

b) pricina a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a

comunicat locul, data și ora ședinței de judecată;

c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare

a procesului;

d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost

implicate în proces;

e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată;

f) hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

Săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de

declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi

putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs

consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară,

sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților

fundamentale ale omului.

Temeiurile prevăzute la alin. (3) se iau în considerare de către instanță din

oficiu și în toate cazurile.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4);

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție consideră că, recursul declarat de către AO „Asociația

pentru Guvernare Eficientă și Responsabilă” nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Prin urmare, argumentele invocate în recurs nu denotă încălcarea esențială

sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept

6

procedural de către instanța de apel, respectiv, nu constituie temei de casare a

deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai

asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se numai

legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție menționează și faptul că, procedura

admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Totodată, completul Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție relevă că, conform jurisprudenței CEDO, recursurile

trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situației prezentate

în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea

de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul

declarat de către AO „Asociația pentru Guvernare Eficientă și Responsabilă”

asemenea aspecte nu se regăsesc.

Astfel, din considerentele menționate, completul Colegiului civil, comercial

și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera recursul AO „Asociația pentru Guvernare Eficientă și Responsabilă” ca

inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 269-270, 431 alin. (2), 433 lit. a), art. 440 alin. (1)

CPC, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție,

d i s p u n e:

Recursul declarat de către Asociația Obștească „Asociația pentru Guvernare

Eficientă și Responsabilă” se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, Iulia Sîrcu

judecătorul

judecătorii Sveatoslav Moldovan

Mariana Pitic

7