2rac-134/17 — declararea nulității unor clauze contractuale

Judecătoria Buiucani Dosarul nr.2rac-134/17

Mun. Chișinău

Judecător: A. Negru

Curtea de Apel Chișinău

Judecători: N. Cernat, A. Pahopol, L. Bulgac

ÎNCHEIERE

05 aprilie 2017 mun. Chișinău

Colegiul Civil, Comercial și de Contencios Administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului Ala Cobăneanu

Judecători Ion Druță, Iuliana Oprea

soluționând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către

Ministerul Afacerilor Interne, în cauza civilă intentată la cererea de chemare în

judecată depusă de Ministerul Afacerilor Interne împotriva Societății Comerciale

„DAAC-Auto” Societate cu Răspundere Limitată privind declararea nulității unor

clauze contractuale și reconvențională înaintată Societatea Comercială „DAAC-Auto”

Societate cu Răspundere Limitată împotriva Ministerului Afacerilor Interne privind

încasarea dobânzii de întârziere și cheltuielile de judecată,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 01 noiembrie 2016,

constată:

La 09 iulie 2015, Ministerul Afacerilor Interne (în continuare MAI) s-a

adresat cu cerere de chemare în judecată împotriva SC „DAAC-Auto” SRL, prin

care a solicitat declararea nulității clauzei 3.2. din contractul de achiziționare a

bunurilor nr. 141 din 20 decembrie 2012 în partea în care ține de suma de 99 000

Euro, echivalentul cărora la 08 iulie 2015 era de 2 264 823 lei, pornind de la cursul

valutar de 20,877 lei pentru 1 Euro, declararea nulității clauzelor 3.4 și pozițiilor

din anexa nr. 2 (graficul ratelor de achitare) la contractul nr. 141 din 20 decembrie

2012, pentru lunile aprilie - decembrie 2015, precum și obligarea pârâtului să

restituie sumele bănești achitate.

În motivarea acțiunii reclamantul a menționat că, la 20 decembrie 2012 a

încheiat cu pârâtul contractul de vânzare-cumpărare a 90 unități de transport

(autoturisme de model Skoda Rapid Active). Acest acord a fost încheiat în urma

unei licitații publice, în cadrul căreia pârâtului i-a fost adjudecat contractul de

achiziții a 90 autoturisme Skoda Rapid, având în vedere că acesta a oferit cel mai

mic preț. Suma câștigătoare indicată de pârât constituia 17 910 000 lei. Contractul a

fost semnat și supus executării.

Susține reclamantul că în urma unui control financiar pentru perioada anilor

2012 - 2014 a constatat că MAI și bugetul de stat, drept rezultat al încheierii acestui

contract au fost prejudiciate financiar, deoarece la încheierea contractului au fost

stabilite dobânzi financiare asupra sumei care reprezintă prețul contractului.

Afirmă că, la 30 martie 2015, s-a adresat pârâtului cu o propunere de a se

convoca în vederea încheierii unui acord privind ajustarea sumei contractului de

achiziție încheiat la 20 decembrie 2012, însă pârâtul la 21 aprilie 2015 a expediat un

1

răspuns prin care și-a exprimat dezacordul cu inițiativa de inițiere a procedurii de

modificare a valorii contractului. Alăturat acestui refuz, pârâtul a anexat două acte,

din care unul reprezintă descifrarea formării prețului din ofertă.

Notează reclamantul că, în rezultatul prescripției inspecției financiare a

Ministerului Finanțelor din 20 mai 2014, actului anexat la răspunsul din 21 aprilie

2015, precum și conducându-se de prevederile punctului 9.1 al Contractului de

achiziționare a bunurilor din 20 decembrie 2012, conținutul documentației (ofertei

de preț) de licitație prezentat de pârât pentru încheierea contractului, a solicitat

repetat descifrarea componentelor care formează prețul pentru oferta din contractul

de achiziționarea bunurilor nr. 141 din 20 decembrie 2012 pentru o unitate

(autoturism), în rezultat pârâtul i-a expediat răspunsul din 15 iunie 2015, în care se

indică faptul că pentru fiecare autoturism vândut pârâtul a stabilit un cost de

finanțare în mărime de 1100 Euro.

Menționează că în condițiile documentației de licitație s-a prevăzut că acest

contract de achiziții va prevedea achitarea prețului autoturismelor cu eșalonarea, în

rate pe un termen de 3 ani. Corespunzător condițiile documentației de licitație nu au

prevăzut că reclamantul împrumută sau este creditat de către pârât, iar ca urmare să

suporte cheltuieli, inclusiv și dobânzi legate de finanțare.

Mai susține reclamantul că, a aflat despre includerea în costul automobilelor a

sumelor de 1100 Euro cu titlu de dobânzi de creditare, doar din scrisoarea adresată

în luna iunie 2015, în urma recepționării răspunsului de la pârât. În consecință,

consideră ca fiind refuzată oferta în partea în care privește sumele dobânzilor de

creditare în mărime de 1100 Euro pentru fiecare unitate de transport.

La 16 februarie 2016, SC „DAAC-Auto” SRL a înaintat acțiune

reconvențională, prin care a solicitat încasarea de la MAI în beneficiul său a

datoriei restante pe contractul de achiziție a bunurilor nr. 141 din 20 decembrie 2012

în sumă de 746 250 lei pentru lunile octombrie - decembrie 2015, încasarea de la

MAI în beneficiul său a dobânzii de întârziere în sumă de 35411 lei precum și a

taxei de stat în sumă de 23450 lei.

În susținerea cererii reconvenționale a invocat că, la 20 decembrie 2012 între

MAI și SRL „DAAC-Auto” a fost încheiat contractul de achiziționare a bunurilor

nr. 141 prin care SRL „DAAC- Auto” a livrat către MAI nouăzeci de automobile de

model Skoda Rapid.

Contractul dat a fost semnat în urma desfășurării licitației publice nr.

12/00017, în strictă conformitate cu prevederile legislației în vigoare (inclusiv Legea

privind achizițiile publice nr. 96 din 13 aprilie 2007).

Conform pct. 3.2. al contractului „suma totală a prezentului Contact se

stabilește în lei moldovenești, și constituie 17 910 000, 00 (șaptesprezece milioane

nouă sute zece mii lei, 00 bani) MD, fără TVA.

A mai invocat SRL „DAAC-Auto” că și-a executat pe deplin obligațiunile

asumate prin livrarea automobilelor, conform actului final de predare - primire din

19 martie 2013 la Contractul nr. 141 din 20 decembrie 2012 semnat de MAI și

Directorul DAAC Auto SRL.

Concretizează că faptul livrării corespunzătoare nu s-a contestat de către MAI

iar potrivit pct. 3.4. al contractului, ultimul s-a obligat să achite pentru marfa livrată

avans și restul sumei în tranșe lunare câte 248 750 lei conform anexei nr. 2 la

Contractul nr. 141 din 20 decembrie 2012, însă la 10 februarie 2016 pârâtul nu și-a

executat obligațiunea respectivă și a format o datorie de bază față de reclamant în

2

mărime de 746 250 lei, fapt confirmat și prin procesul - verbal de verificare din 31

decembrie 2015.

A menționat că a expediat MAI reclamațiile cu solicitarea achitării sumei

restante, însă datoria acumulată nu a fost achitată și nu a expediat răspuns la

reclamație.

Astfel, SRL „DAAC-Auto” în calitatea sa de vânzător de bună-credință a

încercat prin toate metodele să soluționeze pe cale amiabilă divergențele apărute în

urma neexecutării din partea MAI a obligațiilor sale, însă acestea au fost ignorate de

către pârât.

SRL „DAAC-Auto” a invocat prevederile art. 8, 514, 585 și alin. (2) art. 619

din CC menționând că pârâtul urmează să-i achite o dobândă de întârziere de 9 % la

rata de refinanțare a Băncii Naționale, care constituie 35 411 lei.

Afirmă că suma totală care include suma datorată și dobânda de întârziere la

data depunerii acțiunii este de 781 661 lei.

Pe parcursul examinării pricinii, SRL „DAAC-Auto” a depus o cerere privind

reducerea cuantumului acțiunii, indicând că la 31 martie 2016 MAI a achitat suma

de 746 250 lei.

Cu referire la prevederile art. 56, 60, 97 CPC, reclamantul „DAAC Auto”

SRL și-a modificat cerințele solicitând admiterea cererii reconvenționale cu

emiterea unei hotărâri de încasarea de la MAI în beneficiul său a dobânzii de

întârziere în sumă totală de 35411 lei pentru perioada 01 noiembrie 2015-10

februarie 2016 și taxa de stat în sumă de 23 450 lei.

Prin hotărârea Judecătoriei Buiucani din 07 aprilie 2016, a fost respinsă în

parte ca tardivă iar în parte ca neîntemeiată acțiunea Ministerului Afacerilor Interne

împotriva SC „DAAC-Auto” SRL, privind declararea nulității unor clauze

contractuale și admisă integral acțiunea reconvențională a SC „DAAC-Auto” SRL

împotriva Ministerului Afacerilor Interne, cu privire la încasarea dobânzii de

întârziere și cheltuielile de judecată.

S-a încasat de la Ministerul Afacerilor Interne în contul SC „DAAC-Auto”

SRL, suma de 35 411 lei cu titlu de dobândă de întârziere la executarea obligației

pecuniare stabilite în contractul nr. 141 din 20 decembrie 2012, în perioada 01

noiembrie 2015 - 10 februarie 2016 precum și a sumei de 23 450 lei cu titlu de

cheltuieli de judecare a pricinii legate cu achitarea taxei de stat.

La 29 aprilie 2016, Ministerul Afacerilor Interne a declarat apel împotriva

hotărârii Judecătoriei Buiucani din 07 aprilie 2016, prin care a solicitat casarea

hotărârii instanței de fond, cu adoptarea unei noi hotărâre de admitere a acțiunii de

bază și respingere a celei reconvenționale.

În motivarea apelului a indicat că, prima instanță la adoptarea hotărîrii nu a

constatat și nu a elucidat pe deplin circumstanțele care au importanță pentru

soluționarea pricinii în fond, concluziile expuse în hotărîre sunt în contradicție cu

circumstanțele pricinii, cît și au fost încălcate și aplicate eronat normele de drept

procedural.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 01 noiembrie 2016, s-a respins ca

fiind neîntemeiat apelul declarat de către Ministerul Afacerilor Interne și s-a

menținut hotărârea Judecătoriei Buiucani din 07 aprilie 2016.

Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a conchis că motivele invocate de

apelant nu și-au găsit reflectare de fapt în probele acumulate la materialele

dosarului, argumentele formulate în cererea de apel sunt neîntemeiate. Totodată,

instanța de apel a indicat că, prima instanță a dat o apreciare obiectivă și justă

3

probelor administrate, a constatat și elucidat pe deplin toate circumstanțele care au

importanță pentru soluționarea pricinii și corect a aplicat normele de drept material

și procedural și în consecință a adoptat o hotărîre legală și întemeiată.

Nefiind de acord cu decizia instanței de apel, Ministerul Afacerilor Interne a

înaintat cerere de recurs, prin care solicită admiterea recursului, casarea integrală a

deciziei instanței de apel și a hotărârii primei instanțe, cu pronunțarea unei noi

hotărâri prin care prin care cerințele invocate în acțiune să fie admise integral iar

cererea reconvențională înaintată de SC „DAAC - Auto” RSL să fie respinsă.

Instanța de recurs constată că, decizia instanței de apel din data de 01

noiembrie 2016 a fost expediată participanților la proces la 14.11.2016. Astfel,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție, prin prisma art. 425 CPC, consideră recursul depus la data de

17.12.2017 în termen.

În conformitate cu art.439 alin.(2) Cod de procedură civilă, după parvenirea

dosarului un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității recursului,

dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre necesitatea

depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii acestuia.

În motivarea cererii de recurs, recurentul a reiterat argumentele de fapt expuse

în cererea de apel și anume, neaplicarea normelor de drept material și procedural

pertinente cauzei.

Examinând temeiurile de admisibilitate ale recursului în raport cu materialele

pricinii civile, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul este inadmisibil din următoarele

considerente.

Verificând motivele de casare invocate în cererea de recurs, Colegiul atestă că

recurentul indică argumente ce țin de dezacordul cu felul în care instanțele au

apreciat înscrisurile probatoare și au constatat circumstanțele cauzei.

Nu pot fi reținute ca temei de admisibilitate aceste argumente, deoarece țin de

reaprecierea probelor, fapt inadmisibil în recurs.

În speță, Colegiul menționează că, recursul în cauză conține obiecțiile de fapt și

de drept, care deja au fost obiect de studiere și verificare de către instanțele ierarhic

inferioare, primind o apreciere corespunzătoare.

În consecință, nu există aparența unei încălcări a dreptului recurentului la

soluționarea tuturor argumentelor cu privire la judecarea cauzei, în modul în care

este garantat de articolului 6 § 1 al Convenției.

Drept urmare, se reține că argumentele invocate în recurs nu pot constitui temei

de admitere a recursului, deoarece nu denotă încălcarea esențială sau aplicarea

eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural, așa cum

formal invocă recurentul și, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei

recurate, or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai

asupra problemelor de drept, verificîndu-se numai legalitatea deciziei, dar nu și

temeinicia ei în fapt.

Astfel, Colegiul constată că argumentele invocate de recurent nu pot constitui

temei de casare a deciziei recurate, or, acestea nu se încadrează în cele expres

stabilite la art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Potrivit prevederilor art. 432 alin. (1) CPC RM, părțile și alți participanți la

proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială

sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept

procedural.

4

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin.(4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decît cele indicate

la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în

care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul

în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța

judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la

încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC RM cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.

432 alin. (2), (3) și (4).

Totodată, potrivit jurisprudenței Curții Europene, recursul trebuie să fie efectiv,

adică să fie capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, pe când în

recursul declarat de către Ministerul Afacerilor Interne asemenea aspecte nu se

regăsesc.

Din considerentele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera recursul declarat de Ministerul Afacerilor Interne ca inadmisibil.

În conformitate cu art. 269-270, 432, 433 lit. a), 440 alin. (1) CPC al RM,

completul Colegiul civil, Comercial și de Contencios Administrativ al Curții

Supreme de Justiție,

dispune:

Recursul declarat de către Ministerul Afacerilor Interne se consideră

inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii.

Președintele completului Ala Cobăneanu

Judecători Ion Druță

Iuliana Oprea

5