3ra-231/17 — contestarea actului administrativ

3ra-231/17 — contestarea actului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2017)

Judecătoria Rîșcani, mun. Chișinău Dosarul nr. 3ra-231/17

Judecător: Gh. Mîțu

Curtea de Apel Chișinău

Judecători: N. Budăi, V. Efros, I. Muruianu

D E C I Z I E

05 aprilie 2017 mun. Chișinău

Colegiul Civil, Comercial și de Contencios Administrativ

lărgit al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele ședinței Valentina Clevadî

Judecători Galina Stratulat, Ion Druță,

Dumitru Mardari, Iuliana Oprea

examinând recursul declarat de Frunză Adela în cauza civilă intentată la cererea

de chemare în judecată a lui Frunză Adela împotriva Uniunii Avocaților din

Republica Moldova cu privire la anularea actului administrativ,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 03 noiembrie 2016,

c o n s t a t ă :

La data de 08.05.2015, reclamanta Frunză Adela a depus cerere de chemare în

judecată în ordine de contencios administrativ împotriva Uniunii Avocaților din

Republica Moldova privind anularea deciziei Comisiei de Etică și Disciplină (în

continuare CED) a Uniunii Avocaților din Republica Moldova din 28.01.2015.

În motivarea acțiunii a indicat că, la 01.09.2014 de către Comisia pentru Etică și

Disciplină a fost intentată cauza disciplinară la petiția nr. G/524 din 23.05.2014 a

petiționarului Asociația de Coproprietate în Condominiu nr. 55/107 în frunte cu fostul

președintele Casian Neonila demisionat de adunarea generală a proprietarilor în

condominiu la 14.05.2014 și Homcenco Olga, Clipea Andrian, Tîrbu Vitalie, Țurcan

Aurel Surugiu L., Casian Mihai, Саrp Nina, Pușca Ala, Durbailov Serghei, Calan

VergiEa, Fondos Eugenia, Chiriac Tatiana, Jurcan Violeta, Catan L, împotriva

avocatului Frunză Adela cu referire la faptul ca aceasta amenință, calomniază

locatarii, copiii blocului, încalcă sistematic ordinea publică, mașina personală o

parchează pe carosabil, astfel provocînd situație de conflict între locatarii blocului și

organele situațiilor excepționale, în asemenea situații încălcînd grosolan etica unui

avocat, de asemenea refuză categoric să achite serviciile comunale de aproximativ 7

ani fapt ce duce la greutăți de gestionare a blocului locativ și la crearea de exemple

încurajatoare pentru alți rău-platnici din casă. Permanent sesizează diferite instanțe

despre anumite nereguli de gestionare a blocului, etc.

Afirmă că, la 09.03.2015 ora 09.00 în ședința de judecată a Judecătoriei Centru

unde se judeca acțiunea cu obiectul în litigiu, încasarea datoriei restante la plata

serviciilor comunale, unde avocatul reclamantului ACC 55/107, Spalatu Veseslav, a

prezentat decizia Comisiei pentru Etică și Disciplină a avocatului Frunză Adela, a

aflat despre decizia din 28.01.2015 admisă și anexată ca probă la materialele cauzei

de către avocatul reclamantului Spalatu Veceslav.

1

Susține că, astfel, la 09.03.2015 a primit copia deciziei din 28.01.2015 la sediul

Uniunii Avocaților, prin care s-a decis de a fi aplicată sancțiune disciplinară în

conformitate cu art. 57 alin. 1 lit. e) sub formă de retragere a licenței pentru

exercitarea profesiei de avocat precum și recunoașterea ca abatere disciplinară în

comportamentul deviant de la locul de trai al său și incompatibilitatea profesiei de

avocat cu funcția de asistent medical deținută în timpul stagierii în avocatură (2007-

2008) cît și obținerea licenței de avocat.

Relevă că, la 12.03.2015, prin scrisoarea cu nr. intrare 80-15, a fost înregistrată

la Uniunea Avocaților cerere prealabilă prin care avocatul Frunză Adela își expune

dezacordul cu decizia din 28.01.2015 emisă de Comisia pentru Etică și Disciplină și

solicită anularea acesteia ca fiind emisă cu încălcarea termenilor de prescripție atît la

aplicarea sancțiunii disciplinare cît și termenul general de prescripție. Totodată urma

ca în interiorul termenului de 30 zile din data depunerii cererii prealabile să se expună

asupra cererii prealabile.

Menționează că, conform Regulamentului privind organizarea activității

Comisiei pentru Etică și Disciplină a Baroului Avocaților din RM, art. 5 lit. b) pentru

verificarea motivelor invocate de persoanele care depun plîngerea (petiționari), în caz

de necesitate pune pe sarcina unui membru a unui grup de membri ai Comisiei sau

biroului de avocați în care este înregistrat avocatul pentru efectuarea unui control, iar

conform art. 6 alin. 3 după efectuarea controlului se întocmește o notă informativă, în

care vor consemna faptele, probele administrate, opinia avocatului și propunerea

privind soluționarea plîngerii sau sesizării, care va fi înregistrată la secretarul

Comisiei, în cel mult 30 zile de la înregistrarea sesizării, iar conform al. 4 examinarea

procedurii disciplinare va avea loc la următoarea ședință, după data la care au fost

prezentata nota informativă și materialele controlului.

Indică că, în acest sens, procedura disciplinara intentată împotriva avocatului

Frunză Adela în cauza disciplinară la petiția nr. G/524 din 23.05.2014 a fost

repartizată membrului Comisiei pentru Etică și Disciplină raportor-avocat A. Istrate

spre examinare la 06.06.2014, mențiune prevăzută în Nota informativa asupra petiției

a Comisiei pentru etică și disciplină din 23.05.2014 nr. G/524, petiția a fost

înregistrată la 23.05.2014, iar potrivit art. 6 al. 3 din Regulament, nota informativă

trebuia să fie înregistrată la secretarul Comisiei în cel mult 30 zile.

Afirmă că, de aici rezultă că nota informativă prezentată în ședința de judecată,

nu este înregistrată la secretarul Comisiei, nu este datată și nici pînă la acest moment

nu este nici datată nota informativă și nici înregistrată fapt care atrage după sine

nulitatea procedurii disciplinare și sancțiunii disciplinare cu încălcarea

Regulamentului și anume încălcarea și a Legii cu privire la avocatură a

Regulamentului în vederea intentării unei proceduri cu încălcarea legii la intentarea

procedurii disciplinare de către CED.

Susține că, în baza extrasului din procesul-verbal al Comisiei pentru Etică și

Disciplină nr. 8 din 01.09.2014 raportorul Angela Istrate în privința avocatului

Frunză Adela la petiția nr. G/524 din 23.05.2014 a solicitat că este necesar de a fi

intentată procedura disciplinară și a solicitat explicații din partea avocatului Frunză

Adela, probe raport asupra petiției etc.

Indică că, la 25.09.2014 avocatul Frunză Adela înregistrează la Uniunea

Avocaților pentru Comisia pentru Etică și Disciplină, extrase din ordinul nr. 140-c

din 25.09.2014 de concediere din funcția deținută de asistent medical care ar fi

2

incompatibilă cu exersarea profesiei de avocat, în cazul incompatibilității.

Circumstanțele privind incompatibilitatea profesiei de avocat, au decăzut încă la

25.09.2014, fapt confirmat prin înscrisul proba înregistrat la UA pentru CED, și fapt

înscris și în decizia din 28.01.2015 CED că la 25.09.2014 CED a constatat ca

momentul constatării faptului incompatibilității și abaterii disciplinare coincide și cu

explicațiile avocatului și cu ordinul de demisionare din funcția de asistent medical din

25.09.2014 prezentat comisiei în original.

Menționează că, Comisia a încălcat termenul de prescripție în interiorul căruia

urma să i se aplice avocatului o sancțiune disciplinară, și anume data constatării

abaterii disciplinare scrisă și de comisie în decizie este data de 23.04.2014, iar data

aplicării sancțiunii disciplinare aplicate este 28.01.2015 cu depășirea termenului

prevăzut în Legea cu privire la avocatură și Regulamentul privind organizarea

activități Comisiei pentru Etică și Disciplină.

Relevă ca, la ședința din CED a prezentat proba, înscrisul repetat copia

extrasului din procesul-verbal din 25.09.2014 privind concedierea din funcția

retribuită, înregistrat prealabil și în cancelaria Uniunii Avocaților pentru Comisia de

Etică și Disciplină, prin care s-a confirmat comisiei acest fapt prezentîndu-se și în

ședința CED personal de ea, fapt care nu a fost menționat în procesul-verbal al

ședinței CED. Mai mult decît atît s-au prezentat și alte probe pertinente cu referire la

parcarea automobilului său privat în zona rezidențială de la domiciliu și s-au

prezentat un șir de probe privind deteriorarea acestuia, zgârierea și aplicarea asupra

contravenienților a sancțiunilor față de făptuitorii locuitori ai blocului și petiționari

agresivi din lista petiționarilor care se examinează, astfel a relatat comisiei ca 90 %

din lista de petiționari sunt persoane care nu-i sunt cunoscuți personal, aceste

circumstanțe fiind relatate în ședința CED. Totodată, președintele comisiei CED, E.

Tetelea a adresat întrebarea dacă sunt facturile prezente la plata serviciilor comunale

și le-a prezentat că sunt achitate conform tarifelor, indicilor de contor, persoanelor

care locuiesc și suprafețelor locuinței private. Fapt care la fel nu s-a menționat în

procesul-verbal al CED. La fel unii membrii ai comisiei CED au ridicat întrebările ce

vizează de viața privată a avocatului, chestiuni ce țin de dreptul de vecinătate care nu

au fost dovedite prin nici un înscris și s-a propus să se recurgă la petiția sau

conținutul acesteia ce țin de acțiunile avocatului cu privire la abaterea disciplinara

comisă de avocat în timpul exercitării atribuțiilor de serviciu.

Susține că, în concluzie, Comisia a încălcat prevederea art. 48 din Lege,

intentând procedura disciplinara în baza petiției ce nu ține de vre-o abatere

disciplinară comisă în timpul exercitării atribuțiilor profesionale, pe care instanța de

judecată urmează să le califice ca o încălcare gravă procedurală de care membrii CED

a Regulamentului privind organizarea activității Comisiei pentru Etică și Disciplină,

Statutului avocatului, care au admis aberații și abateri la examinarea petiției în

Comisie cum sunt cele relatate în petiție, care nu au fost în drept și încălcînd Legea

cu privire la avocatură și anume ilegal Comisia a admis spre examinare petiția în care

nu se vede nici o încălcare a atribuțiilor de serviciu a avocatului.

Indică că, la 18 mai 2015, CED s-a expus asupra la cererea prealabilă nr. 80-15

din 12.03.2015 privind anularea deciziei CED din 28.01.2015 la cererea avocatului

precum că cererea nu a acumulat numărul necesar de voturi pro pentru a fi admisă.

Menționează că, Comisia pentru Etică și Disciplină a admis încălcarea gravă a

cerințelor și normelor legale din Legea cu privire la avocatură, Statutul avocatului și

3

încălcarea Regulamentului privind organizarea activității Comisiei de Etică și

Disciplină, fiind raportată cauza disciplinară nefiind probat comportamentul deviant

al avocatului și de către avocatul raportor Iurie Margineanu au fost relatate

circumstanțele neprobate, incorecte și ilegale în fața membrilor comisiei CED care au

determinat membrii CED sa emită decizia cu aplicarea unei sancțiuni aplicate peste

termenul de prescripție prevăzut de lege, discriminatorie și ilegală.

Afirmă că, de către membrul delegat, I. Margineanu, s-a încălcat grav art. 6 p. 3

Regulament CED, s-a întocmit nota informativa cu abateri, nu a întocmit nota

informativa în termenul legal prevăzut în Regulament și Statutul profesiei de avocat,

în termen de 30 zile, nu a înregistrat nota informativă la Secretarul Comisiei, nu a

datat și contrasemnat nota scrisă pînă în prezent, probele pe care le-a prezentat în

ședințele CED și înregistrate în cancelaria Uniunii pentru a fi examinate în complex

de CED, nu a scris opinia avocatului și propunerea acestuia privind soluționarea

plîngerii și a notei informative, nu a înregistrat nota informativă obligatorie la

Secretarul Comisiei, fapt ce reclamantul considera a fi o încălcare a normelor legale

și organizatorice ale activitate CED și a Statutului avocatului.

Susține că, aceasta poate fi considerată și o abatere gravă disciplinară a

avocatului delegat, în urma cărei urmează să fie sesizată Comisia pentru Etică și

Disciplină cu o petiție în acest sens pentru că, necenzurat a admis nota informativă și

referința prezentată la acțiunea în contencios administrativ care discriminează

autoritatea și personalitatea avocatului.

Precizează că, data constatării abaterii disciplinare de către CED este data de

23.05.2014, data parvenirii plîngerii nr. G/524 la Uniunea Avocaților, însă, conform

Legii cu privire la avocatură nr. 1260-XV din 19.07.2002 art. 58 al. 2, sancțiunea

disciplinara se aplică cel mult peste 2 luni de la data constatării abaterii, fară a se lua

în calcul perioada pierderii temporare de către avocat a capacității de muncă și aflării

acestuia în concediu. Conform Statutului profesiei de avocat MO nr. 54-57/302 din

08.04.2011, art. 61 alin. 1, sancțiunea disciplinară se aplică cel mult peste 2 luni de la

data constatării abaterii fără a se lua în calcul perioada pierderii temporare de către

avocat a capacității de muncă și aflării acestuia în concediu. De aici rezultă ca

termenul de prescripție prevăzut de lege de 2 luni de la data constatării abaterii

disciplinare a fost încălcat și depășit din motiv că sancțiunea disciplinară de către

Comisia pentru Etică și Disciplină în continuare CED a fost aplicata la 28.01.2015.

Relevă că, avocatul reprezentant al Uniunii Avocaților, Iurie Margineanu în

ședințele de judecata, a renunțat la ce e scris în decizia CED din 28.01.2015 p. 1 și

anume „se recunoaște abatere disciplinară în comportamentul deviant la locul de trai

al avocatului Frunza Adela, și a declarat în ședința de judecată precum că cele scrise

în p . 1 din decizia din 28.01.2015 nu se atribuie la luarea deciziei CED și sancțiunea

disciplinara aplicată”.

Afirmă că, în acest sens Legea Suprema, Constituția Republicii Moldova din

29.07.1994 prin art. 28 prevede că statul respectă și ocrotește viața intimă, familială și

privată. Reclamanta consideră că CED a încălcat norma legală în cazul admiterii și

punerii în discuție în comisie privind plata anumitor servicii comunale de la

domiciliul avocatului, dreptul de vecinătate respectat și prevăzut de legislația civilă a

avocatului, discriminarea prin aplicarea scrisă în decizie a „comportamentului deviant

al avocatului neprobat”, circumstanțe ce nu țin nici măcar de îndeplinirea obligațiilor

strict profesionale ale avocatului. Astfel, reclamata consideră că, petiționarii și

4

membrii CED prin libera exprimare scrisă au prejudiciat onoarea demnitatea și

dreptul altei persoane la viziunea proprie încălcînd grav art. 32 al. 2 din Constituție și

art. 46 alin. 5 conform căruia, dreptul de proprietate privată obligă la respectarea

sarcinilor privind protecția mediului înconjurător cît și asigurarea bunei vecinătăți,

precum și la respectarea celorlalte sarcini care, potrivit legii, revin proprietarului.

Relevă că, la ședința de judecata din 01.12.2015, ora 13.10, reprezentantul

Uniunii Avocaților , I. Margineanu a fost substituit cu un alt reprezentant, G. Pascari

în baza de mandat, care a declarat in ședința de judecata ca reclamantul a indus în

eroare Comisia de Licențiere a profesiei de avocat la admiterea în profesia de avocat,

cît și Comisia pentru Etică și Disciplină.

Menționează că, în cazul în care Comisia de Licențiere a profesiei de avocat ar fi

considerat ca prin atribuțiile sale ar fi încălcat solicitantului anumite cerințe nu avea

decît acesta sa nu fie admis la examenul de calificare sau în cazul unei admiteri cu

inducere în eroare urma să conteste decizia de admitere a acestuia în contencios

administrativ în termenii rezonabili de prescripție generali și speciali. Reprezentantul

UA, avocatul G. Pascari, nu face decît declarații în ședințele publice în instanța de

judecată, care profesional încalcă prevederile art. 3 din Legea cu privire la avocatură,

principiul democratismului și colegialității în raporturile dintre avocați prevăzut la lit.

c), e), care pot atrage după sine o abatere disciplinara a avocatului reprezentant al

pârâtului UA. Totodată acesta nu a probat cele declarate în ședințele publice. În acest

sens cu privire la obținerea licenței a fost competentă doar Comisia pentru Licențiere

în Profesia de avocat în componența membrilor aleși.

Indică că, la 28.11.2002, a depus o cerere la Uniunea Avocaților Chișinău pentru

a i se permite sa efectueze stagiul de 1 an în conformitate cu art. 10 din Legea nr.

1260-XV din 12.09.2002 cu privire la avocatură, iar la 29.11.2002, Uniunea

Avocaților a decis sa fie înscrisă reclamanta ca avocat stagiar începând cu

02.12.2002, având în vedere ca efectuarea unui stagiu de 1 an până la 31.12.2003, era

o condiție obligatorie pentru obținerea licenței pentru exercitarea profesiei de avocat,

până la 31.12.2003, or, la acel moment nu era prevăzut în lege încheierea contractelor

de colaborare cu un avocat sau cu un birou asociat de avocați și la 29.11.2002,

Uniunea Avocaților Chișinău, a aprobat stagiul reclamantei la ședința consiliului din

29.11.2002 și conducătorul stagiului să-i fie numit O. Popovici care activa în cadrul

Biroului de Avocați „LexJustior”.

Susține că, în perioada aprilie-mai a anului 2004, reclamanta după expirarea

termenului de efectuare a stagiului de 1 an care durase până la 31.12.2003, a mai

depus o cerere la Uniunea Avocaților în conformitate cu art. 10 Legea nr. 1260-XV

din 12.09.2002 cu privire la avocatură care prevede organizarea și exercitarea

profesiei de avocat să participe la susținerea celor 3 probe a examenului de calificare

pentru admiterea în profesia de avocat, și din motiv că reclamanta - candidat a obținut

media 5,7 la proba testare, i-a fost refuzat în admiterea în profesia de avocat și

eliberarea licenței pentru exercitarea profesiei de avocat.

Relevă că, la 01.08. 2003 pentru prima dată a fost depus un set de acte, în

vederea admiterii la examenul de calificare a profesiei de avocat și susținerea

probelor a avut loc pe atunci la Ministerul Justiției, și ca răspuns s-a refuzat admiterea

în profesia de avocat iar la 02.12.2008 în baza extrasului nr. 1/0071 din Hotărârea

Comisiei de Licențiere a profesiei de avocat nr. 18 din 21 noiembrie 2008 s-a hotărât:

a admite reclamanta în profesia de avocat cu eliberarea licenței pentru exercitarea

5

profesiei de avocat în conformitate cu prevederile art. 17 al Legii cu privire la

avocatură nr. 1260-XV din 19.07.2002 cu modificările introduse prin Legea nr. 215-

XVI din 13.07.11.08.2006.

Mai relatează reclamanta că din a treia încercare a sustinut cu succes examenul

de admitere în profesia de avocat din 3 probe, testarea, proba scrisă și proba verbală.

Aceste circumstanțe denotă consecutivitatea depunerii setului de acte în termenii

prevăzuți de lege. Copia hotărârii nr. 13 din 08.10.2008 a Comisiei de licențiere a

admis pe candidatul cu nr. 49 la prima etapă testare a examenului de calificare în

profesia de avocat. Copia hotărârii nr. 14 a Comisiei de Licențiere din 23.10.2008 a

admis la a doua etapa a examenului de calificare proba scrisa pe candidatul cu nr. 29.

Copia hotăririi nr. 16 din 06.11.2008 a Comisiei de licențiere a aprobat rezultatele

celei dea doua probă a examenului de calificare a profesiei de avocat și a admis

candidatul cu nr. 28 pentru a susține a treia proba verbală a examenului de calificare a

profesiei de avocat. Copia hotăririi nr. 18 din 21.11.2008 a Comisiei de licențiere a

aprobat rezultatele celei dea treia proba a candidatului cu nr. 28 și a admis în profesia

de avocat pe candidatul cu nr. 24 care a susținut toate cele trei etape ale examenului

de calificare a profesiei de avocat.

Afirmă că, la 12.03.2015 prin scrisoarea cu nr. 80/15, reclamanta a contestat

decizia respectivă în fața Uniunii Avocaților din Moldova. A contestat împotriva

anulării deciziei emise de CED din 28.01.2015, în care citându-se art. 11 Legea cu

privire la avocatură și pct. 4 al Codului Deontologic al avocatului „profesia de avocat

este incompatibilă cu orice funcție retribuită, cu excepția funcțiilor legate de

activitatea științifică și didactica, precum și activitatea în calitate de arbitru al

judecății arbitrale (arbitrajului)” de unde reiese că activitatea de avocat este

incompatibilă cu activitatea de asistent medical, art. 44, 56, 57 al. 1 lit. e), prin care se

aplica sancțiune disciplinara sub forma de retragere a licenței pentru exercitarea

profesiei de avocat precum și recunoașterea ca abatere disciplinară în

comportamentul deviant de la locul de trai al avocatului reclamant și la

incompatibilitatea profesiei de avocat cu funcția de asistent medical deținută în

timpul stagiunii în avocatură 2007-2008 cît și obținerea licenței de avocat, iar la

08.06.2015, Uniunea Avocaților din Moldova a emis răspunsul nr. R/097/15 prin care

se menționează ca cererea prealabilă prin care s-a solicitat anularea deciziei din

28.01.2015 nu a acumulat numărul de voturi necesar pentru a fi admisa, în acest sens

aceasta considerându-se respinsă și această decizie a fost contestată la 08.05.2015 de

către reclamanta în ordinea contenciosului administrativ nr. intrare 24710 la

Judecătoria Râșcani, mun. Chiținău cu obiectul, anularea deciziei CED din

28.01.2015.

Susține că, afirmațiile conform careia exercitarea unei profesii liberale necesită

o dedicare și implicit mult timp din partea persoanei, nu puteau fi luate în

considerație de către CED pentru a aprecia legalitatea deciziei adoptate de Uniune,

faptul declarat de membrii CED în comisie precum ca ea în timpul stagiului nu ar fi

de unde să fi avut timp suficient pentru efectuarea stagiului, o apreciază ca o aberație,

iar faptul că, avocatul stagiar nu poate să dedice suficient timp pentru cazurile

clienților nu are nici o legătură cu independenta profesiei de avocat atunci, or, cînd s-

a pus în discuție aceasta circumstanță, aceasta a relatat comisiei ca întotdeauna a găsit

timp suficient pentru clienți.

Solicită reclamanta Frunză Adela anularea deciziei din 28.01.2015 emisă de

6

către Comisia pentru Etică și Disciplină a Uniunii Avocaților din Republica Moldova

și încasarea prejudiciului material și moral cauzat.

Ulterior, reclamanta și-a concretizat pretențiile, solicitînd anularea deciziei din

28.01.2015 emisă de către Comisia pentru Etică și Disciplină a Uniunii Avocaților

din Republica Moldova, în cauza disciplinară nr. G/524din 23.05.2014, ca fiind

ilegală.

În referință Uniunea Avocaților a solicitat respingerea acțiunii ca tardivă.

Prin hotărîrea Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău din 17.12.2015 s-a respins

acțiunea ca fiind nefondată. S-a încasat de la Frunză Adela în beneficiul Uniunii

Avocaților din Republica Moldova cheltuielile de judecată sub formă de asistență

juridică în sumă de 5000 (cinci mii) lei.

La 21.12.2015, apelanta Frunză Adela a declarat apel împotriva hotărârii

instanței de fond, solicitînd admiterea apelului, casarea integrală a hotărârii primei

instanțe, cu emiterea unei noi hotărîri privind admiterea acțiunii.

La 28.01.2016, apelanta Frunză Adela a prezentat apelul motivat împotriva

hotărârii instanței de fond, solicitînd admiterea apelului, casarea integrală a hotărârii

primei instanțe, cu emiterea unei noi hotărîri privind admiterea acțiunii.

În motivarea apelului a indicat că, aprecierea instanței de fond și motivarea

hotărârii este una ilegală în fond și lipsită de temei juridic cu încălcarea prevederilor

legii, a aplicat legea materială incorect.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 03 noiembrie 2016 a fost respins din

lipsă de temei, apelul declarat de către Frunză Adela și s-a menținut hotărârea

Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău din 17.12.2015.

Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a conchis că motivele invocate de apelant

nu și-au găsit reflectare de fapt în probele acumulate la materialele dosarului,

argumentele formulate în cererea de apel sunt neîntemeiate.

Totodată, instanța de apel a considerat că, toate afirmațiile și alegațiile invocate

de către apelantă în cererea de apel au fost obiect de examinare în prima instanță,

fiind cercetate și examinate pe deplin, soluția dată de instanța de fond fiind corectă,

motivată și amplu argumentată, cu pronunțarea asupra tuturor aspectelor juridice cu

trimitere, atît la probele administrate, cît și la dispozițiile legale aplicabile.

Considerînd ilegală decizia instanței de apel, la 29 noiembrie 2016, Frunză

Adela a contestat-o cu recurs, solicitînd admiterea recursului, casarea integrală a

deciziei Curții de Apel Chișinău din 03 noiembrie 2016 și a hotărârii Judecătoriei

Rîșcani, mun. Chișinău din 17.12.2015 cu pronunțarea unei noi decizii prin care să fie

admisă integral acțiunea.

În argumentarea recursului, recurenta a invocat netemeinicia deciziilor

instanțelor inferioare reiterând argumentele de fapt și de drept expuse în cererea de

chemare în judecată și în cererea de apel menționând că, instanțele au motivat

deciziile în lipsa probelor veridice, pertinente, admisibile și legale.

Potrivit art. 440 alin. (2) CPC, recursul înaintat de Frunză Adela a fost

considerat admisibil și transmis spre examinare într-un complet din 5 judecători.

Potrivit art. 444 CPC, recursul se examinează fără înștiințarea participanților la

proces.

Judecînd recursul declarat împotriva deciziei date în instanța de apel și

verificînd, în limitele invocate în recurs, legalitatea deciziei atacate, Colegiul

conchide că recursul declarat urmează să fie admis, pornind de la următoarele.

7

În conformitate cu art. 445 alin (1) lit. b) CPC, instanța, după ce judecă recursul,

este în drept să admită recursul și să caseze integral sau parțial decizia instanței de

apel și hotărîrea primei instanțe, pronunțînd o nouă hotărîre.

În conformitate cu art. 239 - 240 CPC, hotărîrea judecătorească trebuie să fie

legală și întemeiată. La adoptarea hotărîrii, instanța judecătorească, în limitele

pretențiilor invocate, apreciază probele, determină circumstanțele care au importanță

pentru soluționarea pricinii, care au fost sau nu stabilite, caracterul raportului juridic

dintre părți, legea aplicabilă soluționării pricinii și admisibilitatea acțiunii.

În acest sens, Colegiul atenționează că norma de drept indicată impune instanței

de judecată exigențe privind studierea minuțioasă a situației de fapt a chestiunii

supuse judecării și încadrarea corectă de drept.

Potrivit materialelor cauzei, Colegiul constată cu certitudine că, reclamanta

Frunză Adela a depus cerere de chemare în judecată în ordine de contencios

administrativ împotriva Uniunii Avocaților din Republica Moldova solicitînd

anularea deciziei din 28.01.2015 emisă de către Comisia pentru Etică și Disciplină a

Uniunii Avocaților din Republica Moldova, în cauza disciplinară nr. G/524 din

23.05.2014, ca fiind ilegală.

Instanța de fond a respins acțiunea ca fiind nefondată, soluție menținută de

instanța de apel care a respins apelul declarat de Frunză Adela din lipsă de temei.

Colegiul Civil, Comercial și de Contencios Administrativ lărgit al Curții

Supreme de Justiție consideră hotărîrile instanțelor judecătorești ilegale, pornind de la

următoarele.

La examinarea litigiului atît instanța de fond, cît și cea de apel au apreciat greșit

probele și înscrisurile administrate la caz fapt care a condus la aplicarea eronata a

normelor de drept material, în consecință, au adoptat hotărîri neîntemeiate și ilegale.

Totodată, în speța dată sunt stabilite fapte suficiente pentru a da o soluție nouă

de admitere a acțiunii lui Frunză Adela.

Astfel, Colegiul concluzionează, că instanțele, nu au elucidat pe deplin toate

circumstanțele raportat la argumentele și probele aduse de către reclamanta Frunză

Adela.

Reține Colegiul că, pîrîtul a argumentat, în primul rând, că interpretarea art. 11

din Legea cu privire la avocatură a condus la concluzia că nici o altă profesie nu

putea fi exercitată în paralel cu cea de avocat, cu exceptia celor enumerate în mod

restrictiv la art. 11; în plus, practicarea a doua profesii liberale în același timp nu era

nici permisa de lege și nici oportună, avînd în vedere că fiecare profesie liberală

necesita o dedicare totală din partea persoanei care o exercită.

Colegiul apreciază ca fiind necesar de a admite cererea de chemare în judecată,

susținând în acest sens că art. 11 din Legea cu privire la avocatură nu este aplicabil,

în măsura în care „profesia de medic nu aduce atingere independenței profesiei de

avocat”. Astfel, statuează Colegiul că, orice restricție privind exercitarea unei profesii

trebuie să fie prevăzută de lege în mod expres și fără echivoc, ceea ce nu este valabil

în cazul de față.

În plus, Constituția Republicii Moldova protejează dreptul la muncă, ce nu poate

fi supus niciunei limitări, cu câteva excepții enumerate în mod expres la art. 54,

precum motivele și interesele securității naționale, integrității teritoriale, bunăstării

economice a țării, ordinii publice, în scopul prevenirii tulburărilor în masă și

infracțiunilor, protejării drepturilor, libertăților și demnității altor persoane,

8

împiedicării divulgării informațiilor confidențiale sau garantării autorității și

imparțialității justiției, niciuna dintre aceste situații nefiind aplicabilă în cazul

reclamantului.

Mai mult, interdicția de a practica profesia de avocat, simultan cu exercitarea

profesiei de medic, nu este inclusă în textul art. 11 din Legea cu privire la avocatură,

care face referire doar la profesiile care lezează demnitatea și independența profesiei

de avocat sau sunt contra bunelor moravuri.

Astfel conchide Colegiul că, art. 11 din legea menționată nu conține o listă

exhaustivă a profesiilor compatibile cu profesia de avocat, în ciuda interpretării dată

de către Comisia de Etică și Disciplină a Uniunii Avocaților din Republica Moldova a

dispoziției în cauză. Profesiile incompatibile sunt enumerate exhaustiv la art. 11 și

profesia de medic nu este inclusă în acestea.

Afirmația conform căreia exercitarea unei profesii liberale necesită o dedicare

totală și, implicit, mult timp din partea persoanei care o practică nu poate fi luată în

considerare pentru aprecierea legalității deciziei adoptate de Comisia de Etică și

Disciplină a Uniunii Avocaților din Republica Moldova; faptul că o persoană nu

poate să dedice suficient timp pentru cazurile clienților nu are nicio legătură cu

independența profesiei de avocat.

Astfel, Colegiul confirmă dreptul reclamantei de a exercita ambele profesii

simultan, urmînd a dispune anularea deciziei Comisiei de Etică și Disciplină a

Uniunii Avocaților din Republica Moldova din 28.01.2015.

ART. 8 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului stabilește că, 1. Orice

persoană are dreptul la respectarea vieții sale private și de familie, a domiciliului său

și a corespondenței sale. 2. Nu este admis amestecul unei autorități publice în

exercitarea acestui drept decât în măsura în care acesta este prevăzut de lege și

constituie, într-o societate democratică, o măsură necesară pentru securitatea

națională, siguranța publică, bunăstarea economică a țării, apărarea ordinii și

prevenirea faptelor penale, protecția sănătății, a moralei, a drepturilor și a libertăților

altora.

Potrivit art. 43 alin. (1) din Constituția Republicii Moldova, orice persoană are

dreptul la muncă, la libera alegere a muncii, la condiții echitabile și satisfăcătoare de

muncă, precum și la protecția împotriva șomajului.

Articolul 54 alin. (1) și (2) din Constituția Republicii Moldova reglementează

că, în Republica Moldova nu pot fi adoptate legi care ar suprima sau ar diminua

drepturile și libertățile fundamentale ale omului și cetățeanului. Exercițiul drepturilor

și libertăților nu poate fi supus altor restrîngeri decît celor prevăzute de lege, care

corespund normelor unanim recunoscute ale dreptului internațional și sînt necesare în

interesele securității naționale, integrității teritoriale, bunăstării economice a țării,

ordinii publice, în scopul prevenirii tulburărilor în masă și infracțiunilor, protejării

drepturilor, libertăților și demnității altor persoane, împiedicării divulgării

informațiilor confidențiale sau garantării autorității și imparțialității justiției.

Articolul 11 alin. (1) din Legea cu privire la avocatură stabilește că, profesia de

avocat este incompatibilă cu: a) oricare funcție retribuită, cu excepția funcțiilor legate

de activitatea științifică și didactică, precum și de activitatea în calitate de arbitru al

judecății arbitrale (arbitrajului); b) activitatea de întreprinzător; c) activitatea de

notar; d) alte activități ce lezează demnitatea și independența profesiei de avocat sau

bunele moravuri.

9

Conchide Colegiul că, decizia Comisiei de Etică și Disciplină a Uniunii

Avocaților din Republica Moldova de a nu-i permite să practice simultan profesiile

de avocat și de medic este incorectă și încalcă principiile dreptului internațional care

garantează dreptul la muncă al persoanelor.

Astfel, reamintește Colegiul că art. 8 din Convenție „protejează dreptul la

dezvoltarea personală și dreptul de a stabili și dezvolta relații cu alte persoane și cu

lumea înconjurătoare” (a se vedea Pretty împotriva Regatului Unit, nr. 2.346/02, pct.

61, CEDO 2002-III) și că noțiunea de „viață privată” nu exclude, în principiu,

activitățile de natură profesională sau comercială. În definitiv, majoritatea oamenilor

au ocazii semnificative de a-și dezvolta relațiile cu lumea înconjurătoare în timpul

vieții lor profesionale.

În continuare, Colegiul susține că restricțiile privind înregistrarea ca membru al

anumitor profesii (de exemplu, avocat sau notar), care ar putea afecta într-o anumită

măsură posibilitatea reclamantei de a-și dezvolta relațiile cu lumea înconjurătoare,

intră sub incidența vieții sale private.

În acest sens, reține Colegiul că, obiectul art. 8 din Convenție este în principal

acela de a proteja persoanele particulare împotriva ingerinței arbitrare a autorităților

publice, obligând statul să se abțină de la asemenea ingerințe. Într-un astfel de

context, trebuie să se țină seama de justul echilibrul care trebuie păstrat între interesul

general și interesele persoanei în cauză. Marja de apreciere a statului este mai amplă

în cazul în care se impune păstrarea unui echilibru just între interese private și publice

concurente sau între diverse drepturi prevăzute de Convenție [a se vedea, între multe

alte hotărâri, Evans împotriva Regatului Unit (MC), nr. 6.339/05, pct. 77, CEDO

2007-I].

Având în vedere elementele menționate anterior, Colegiul consideră că, decizia

autorităților de a condiționa exercitarea de către reclamantă a profesiei de avocat de

cariera medicală a acestuia, deși fusese deja acceptată în barou după ce promovase

examenul de admitere, constituie o ingerință în exercitarea dreptului acestuia la

respectarea vieții sale private.

O astfel de ingerință încalcă art. 8 din Convenție dacă nu poate fi justificată, în

temeiul art. 8 § 2, ca fiind “prevăzută de lege”, urmărind unul sau mai multe dintre

scopurile legitime enumerate în dispoziția respectivă, și ca fiind “necesară într-o

societate democratică” pentru îndeplinirea scopului sau scopurilor respective.

Expresia “prevăzută de lege” impune, în primul rând, ca măsura contestată să fie

întemeiată pe dreptul intern. În al doilea rând, aceasta face referire la calitatea legii în

cauză, impunând ca aceasta să fie formulată cu suficientă precizie, astfel încât să fie

accesibilă persoanei în cauză, care trebuie, în plus, să fie capabilă să prevadă, într-o

măsură care să fie rezonabilă în circumstanțele respective, consecințele pe care le

poate avea o anumită acțiune. Gradul de precizie care se impune legislației interne -

care nu poate, în niciun caz, să prevadă orice situație - depinde în mare măsură de

conținutul instrumentului în cauză, domeniul pe care este destinată să îl reglementeze,

precum și numărul și statutul persoanelor cărora li se adresează.

La caz, subliniază Colegiul că măsura contestată era întemeiată pe art. 11 din

Legea cu privire la avocatură. Prin urmare, ingerința era întemeiată pe dreptul intern.

În acest sens, nu există niciun motiv ca Colegiul să se îndoiască de faptul că textele în

cauză erau accesibile. Prin urmare, rămâne să se stabilească dacă aplicarea

dispozițiilor în cauză era previzibilă.

10

Colegiul subliniază, în primul rând, că niciun text nu face referire în mod expres

la profesia de medic.

Art. 11 din Legea cu privire la avocatură definește cazurile de incompatibilitate

în termeni generali, făcând referire la „ocupațiile care lezează demnitatea și

independența profesiei de avocat sau bunele moravuri”. Acest articol nu face deloc

referire la practicarea medicinei ca fiind inclusă în aceste ocupații și nici nu oferă

vreo precizare în acest sens; în plus, instanțele nu au stabilit în mod rezonabil motivul

pentru care demnitatea și independența profesiei de avocat ar fi afectate de

exercitarea profesiei de medic.

În același timp, în măsura în care legislația sănătății nu face referire la nicio

incompatibilitate între profesiile de medic și de avocat, în mod simetric, nici legea

profesiei de avocat nu putea fi interpretată ca incluzând o astfel de incompatibilitate.

Nu a fost prezentat niciun argument pentru a dovedi că, în cazul în care acesta ar

exercita simultan ambele profesii, demnitatea și independența vreuneia din ele ar fi

afectată în vreun fel.

Colegiul consideră că, în astfel de circumstanțe, este puțin probabil ca

reclamanta să fi putut să prevadă în mod rezonabil că - în ciuda faptului că a fost

acceptată în barou, a fost înscrisă ca avocat stagiar și că legea care reglementa

profesia de avocat nu menționa în mod explicit faptul că practicarea medicinei era

incompatibilă cu profesia de avocat și, ghidându-se după principiul conform căruia

este permis tot ceea ce nu este interzis - în cele din urmă, nu i se va permite să

exercite simultan profesiile de medic și de avocat.

În consecință, stabilește Colegiul că, textul dispozițiilor legale care

reglementează practicarea profesiei de avocat nu este suficient de previzibil pentru a-i

permite reclamantei - deși, având în vedere că aspira la profesia de avocat, aceasta era

informată și cunoștea foarte bine legea - să își dea seama că exercitarea simultană a

unei alte profesii, neenumerată în rândul celor excluse de lege, implica refuzarea

dreptului acestuia de a exercita profesia de avocat.

În această situație, Colegiul concluzionează că nu a fost îndeplinită condiția de

previzibilitate și că, în consecință, ingerința nu era prevăzută de lege.

Respectiv, aprobînd decizia din 28.01.2015 prin care s-a recunoscut abaterea

disciplinară în comportamentul deviant la locul de trai al avocatului Frunză Adela,

incopatibilitatea profesiei de avocat cu funcția de asistent medical deținută în timpul

stagierii în avocatură cît și după obținerea licenței de avocat și s-a stabilit sancțiune

disciplinară sub formă de retragere a licenței pentru exercitarea profesiei de avocat,

Comisia de Etică și Disciplină a Uniunii Avocaților din Republica Moldova a încălcat

art. 8 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Din aceste considerente, Colegiul constată că, pretenția lui Frunză Adela

împotriva Uniunii Avocaților din Republica Moldova privind anularea deciziei

Comisiei de Etică și Disciplină a Uniunii Avocaților din Republica Moldova din

28.01.2015 este întemeiată.

În argumentarea poziției sale, Colegiul reține și practica judiciară europeană

conform căreia, în Cauza Mateescu împotriva României cu privire la contestarea

deciziei Baroului București prin care a fost respinsă cererea reclamantului Mircea

Mateescu (reclamant) de a exercita simultant profesiile de avocat și medic, obligîndu-

l în consecință să opteze pentru una din cele două profesii, în temeiul art. 14 lit. b) din

Legea nr. 51/1995 pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat, care face

11

referire la incompatibilitățile exercitării profesiei de avocat, Curtea Europeană a

Drepturilor Omului prin Hotărîrea sa din 14.01.2014 la cererea nr. 1.994/10 a

condamnat statul român pentru încălcarea art. 8 din Convenție, considerînd că,

decizia autorităților de a condiționa exercitarea de către reclamant a profesiei de

avocat de cariera medicală a acestuia, deși fusese deja acceptat în barou după ce

promovase examenul de admitere, constituie o ingerință în exercitarea dreptului

acestuia la respectarea vieții sale private.

În această ordine de idei, instanța de recurs conchide că instanțele judecătorești

au apreciat greșit probele și înscrisurile administrate la caz, fapt care a condus la

aplicarea eronata a normelor de drept material, în consecință, au adoptat hotărîri

neîntemeiate și ilegale, deoarece, prin actele cauzei a fost demonstrată temeinicia

acțiunii reclamantului.

Astfel, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit ajunge la

concluzia de a admite recursul, de a casa decizia Curții de Apel Chișinău din 03

noiembrie 2016 și a hotărârii Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău din 17 decembrie

2015 și de a adopta o hotărîre nouă de admitere a acțiunii lui Frunză Adela împotriva

Uniunii Avocaților din Republica Moldova privind anularea deciziei Comisiei de

Etică și Disciplină a Uniunii Avocaților din Republica Moldova din 28.01.2015.

Ținînd cont de cele expuse, în baza art. 445 alin. (1) lit. b) din Codul de

procedură civilă al RM, Colegiul Civil, Comercial și de Contencios Administrativ

lărgit al Curții Supreme de Justiție

d e c i d e :

A admite recursul declarat de Frunză Adela.

A casa decizia Curții de Apel Chișinău din 03 noiembrie 2016 și hotărârea

Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău din 17 decembrie 2015 și a adopta o hotărîre

nouă după cum urmează.

A admite acțiunea înaintată de Frunză Adela împotriva Uniunii Avocaților din

Republica Moldova privind anularea deciziei Comisiei de Etică și Disciplină a

Uniunii Avocaților din Republica Moldova din 28.01.2015.

A anula decizia Comisiei de Etică și Disciplină a Uniunii Avocaților din

Republica Moldova din 28.01.2015în cauza disciplinară nr. G/524 din 23.05.2014, ca

fiind ilegală.

Decizia este irevocabilă din momentul emiterii.

Președintele ședinței Valentina Clevadî

Judecători Galina Stratulat

Ion Druță

Dumitru Mardari

Iuliana Oprea

12