3ra-231/18 — Anularea actului administrativ

3ra-231/18 — Anularea actului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

Dosar nr. 3ra-231/17

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani

Judecător: L. Holevițcaia

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău

Judecători: L. Bulgac

G. Dașchevici

S. Gîrbu

D E C I Z I E

4 aprilie 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

lărgit al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele ședinței, judecător: Iulia Sîrcu

Judecători: Galina Stratulat, Dumitru Visternicean

Dumitru Mardari, Nicolae Craiu

examinând recursul declarat de Societatea pe Acțiuni „Audit-Concret” și avocatul

Roșca Valentin,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Societatea pe Acțiuni

„Audit-Concret” împotriva Consiliului de supraveghere a activității de audit de pe lângă

Ministerul Finanțelor, privind anularea actului administrativ,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 16 noiembrie 2017, prin care a fost

respins apelul declarat de Societatea pe Acțiuni „Audit-Concret” cu menținerea hotărârii

Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani din 13 martie 2017, prin care acțiunea a fost

respinsă ca fiind depusă cu încălcarea termenului de prescripție,

c o n s t a t ă:

La 4 mai 2016, Societatea pe Acțiuni „Audit-Concret” a depus cerere de chemare

în judecată împotriva Consiliului de supraveghere a activității de audit de pe lângă

Ministerul Finanțelor, privind anularea actului administrativ.

În motivarea acțiunii a indicat că, prin decizia nr. 3 din 5 martie 2015, Consiliul

de supraveghere a activității de audit a sancționat Societatea pe Acțiuni „Audit-Concret”

cu avertisment, pentru nerespectarea prevederilor Legii nr. 61 din 16 martie 2007 privind

activitatea de audit, la prestarea serviciilor pentru Societatea cu Răspundere Limitată

„Asgardan-Grup”.

Consideră că, decizia de sancționare este ilegală deoarece a respectat cerințele

prevăzute de Legea cu privire la activitatea de audit. De la Societatea pe Acțiuni „Audit-

Concret” nu s-a solicitat o explicație privind faptele pentru care a fost aplicată

sancțiunea.

1

Astfel, Societatea pe Acțiuni „Audit-Concret” a depus cerere prealabilă în adresa

pârâtului, însă, această cerere a fost respinsă prin scrisoarea nr. 30-12/15 din 25 martie

2016.

Menționează Societatea pe Acțiuni „Audit-Concret” că, decizia adoptată știrbește

imaginea și reputația societății de audit. Consiliul de supraveghere a activității de audit

nu a indicat în decizia contestată care anume neconformități au fost depistate și căror

prevederi concrete din Legea cu privire la audit și standardele de audit ele contravin.

Invocă Societatea pe Acțiuni „Audit-Concret” prevederile art. 131 alin. (3) din

Legea cu privire la întreprinderea de stat, potrivit căruia societatea de audit care poate

efectua auditul la întreprinderile de stat, trebuie să corespundă următoarelor criterii: a)

conform situației la data de 31 decembrie a perioadei de gestiune precedente, în anexa

la licența pentru desfășurarea activității de audit să fie indicați cel puțin 2 auditori

certificați; b) societatea de audit, precum și auditorii din cadrul societății de audit să nu

aibă sancțiuni aplicate pentru ultimii 2 ani, fapt confirmat de către Consiliul de

supraveghere a activității de audit.

Prin urmare, Societății pe Acțiuni „Audit-Concret” îi este încălcat dreptul de a

efectua auditul întreprinderilor de stat și a societăților cu capital majoritar de stat, iar

acest fapt îi va cauza un prejudiciu sub forma venitului ratat și un prejudiciu de imagine.

Solicită Societatea pe Acțiuni „Audit-Concret” admiterea acțiunii cu anularea

deciziei de sancționare nr. 3 din 5 martie 2015.

Prin hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani din 13 martie 2017, acțiunea

a fost respinsă ca fiind depusă cu încălcarea termenului de prescripție.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 16 noiembrie 2017, a fost respins apelul

declarat de Societatea pe Acțiuni „Audit-Concret” cu menținerea hotărârii Judecătoriei

Chișinău, sediul Rîșcani din 13 martie 2017.

Invocând ilegalitatea deciziei instanței de apel, la data de 15 ianuarie 2018

Societatea pe Acțiuni „Audit-Concret” și avocatul Roșca Valentin au contestat-o cu

recurs solicitând, admiterea recursului, casarea integrală a deciziei Curții de Apel

Chișinău din 16 noiembrie 2017 și a hotărârii Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani din

13 martie 2017 cu pronunțarea unei noi hotărâri prin care acțiunea să fie admisă integral.

În motivarea recursului au indicat că, instanța de fond și de apel greșit au

concluzionat despre respingerea acțiunii ca fiind depusă cu omiterea termenului de

prescripție deoarece nu au luat în considerație răspunsul din Consiliului de supraveghere

a activității de audit nr. 30-12/15 din 25 martie 2016 și greșit s-au referit la cererea

prealabilă depusă la 24 decembrie 2015.

Indică că, prin răspunsul din 28 decembrie 2015, recurentul a fost informat despre

examinarea cererii prealabile la ședința următoare a Consiliului de supraveghere a

activității de audit. Astfel, cererea prealabilă a fost respinsă prin răspunsul nr. 30-12/15

din 25 martie 2016, dar nu la 28 decembrie 2015.

Examinând recursul depus de Societatea pe Acțiuni „Audit-Concret” și avocatul

Roșca Valentin, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții

Supreme de Justiție menționează următoarele.

2

În conformitate cu art. 431 alin. (2) din Codul de procedură civilă, asupra

admisibilității recursului decide un complet din 3 judecători.

Conform art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă, recursul se declară în

termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Din actele cauzei se constată că, decizia Curții de Apel Chișinău din 16 noiembrie

2017 a fost contestată de către recurenta Societatea pe Acțiuni „Audit-Concret” și

avocatul Roșca Valentin la data de 15 ianuarie 2018. Prin urmare instanța de recurs

constată că, recurenta s-a conformat prevederilor legale și a declarat cererea de recurs în

interiorul termenului de două luni.

În conformitate cu art. 439 alin. (2) din Codul de procedură civilă, după parvenirea

dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității recursului, dispune

expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre necesitatea depunerii

obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii acesteia. În cazul neprezentării

referinței în termenul stabilit, admisibilitatea recursului se decide în lipsa acesteia.

La 31 ianuarie 2018, Curtea Supremă de Justiție a expediat în adresa intimatului

copia cererii de recurs, cu înștiințarea despre necesitatea depunerii referinței.

Prin referința depusă la 1 martie 2018, Consiliul pentru supravegherea activității

de audit a solicitat declararea ca fiind inadmisibil recursul declarat de Societatea pe

Acțiuni „Audit-Concret”.

Prin încheierea Curții Supreme de Justiție din 7 martie 2018, recursul declarat de

Societatea pe Acțiuni „Audit-Concret” și avocatul Roșca Valentin s-a considerat

admisibil fiind transmis pentru a fi examinat în fond.

În conformitate cu art. 441 din Codul de procedură civilă, în cazul în care recursul

este considerat admisibil, un complet din 5 judecători examinează fondul recursului.

Conform art. 442 alin. (1) Cod de procedură civilă, judecând recursul declarat

împotriva deciziei date în apel, instanța verifică, în limitele invocate în recurs și în baza

referinței depuse de către intimat, legalitatea hotărârii atacate, fără a administra noi

dovezi.

Potrivit art. 444 Cod de procedură civilă, recursul se examinează fără înștiințarea

participanților la proces.

Studiind materialele dosarului în raport cu argumentele invocate în recurs,

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de

Justiție concluzionează despre necesitatea admiterii recursului, casarea integrală a

deciziei instanței de apel cu trimiterea pricinii spre rejudecare în instanța de apel, din

următoarele considerente.

Potrivit art. 445 alin. (1) lit. c) din Codul de procedură civilă, instanța, după ce

judecă recursul, este în drept să admită recursul, să caseze integral decizia instanței de

apel și să trimită pricina spre rejudecare în instanța de apel în toate cazurile în care

eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanța de recurs.

Conform art. 239 din Codul de procedură civilă, hotărârea judecătorească trebuie

să fie legală și întemeiată. Instanța își întemeiază hotărârea numai pe circumstanțele

constatate nemijlocit de instanță și pe probele cercetate în ședință de judecată.

3

Art. 240 alin. (1) din Codul de procedură civilă prevede că, la deliberarea

hotărârii, instanța judecătorească apreciază probele, determină circumstanțele care au

importanță pentru soluționarea pricinilor, care au fost sau nu stabilite, caracterul

raportului juridic dintre părți, legea aplicabilă soluționării pricinii și admisibilitatea

acțiunii.

După cum urmează din actele cauzei, la 24 decembrie 2015 Societatea pe Acțiuni

„Audit-Concret” a depus cerere prealabilă în adresa Consiliului pentru supravegherea

activității de audit, prin care a solicitat anularea deciziei nr. 3 din 5 martie 2015 (f.d.7).

Prin răspunsul Consiliului pentru supravegherea activității de audit nr. 30-15/173

din 28 decembrie 2015, s-a comunicat Societății pe Acțiuni „Audit-Concret” despre

faptul că, cererea prealabilă referitor la decizia nr. 3 din 5 martie 2015, v-a fi examinată

în cadrul următoarei ședințe a Consiliului pentru supravegherea activității de audit

(f.d.8).

Prin răspunsul Consiliului pentru supravegherea activității de audit nr. 30-15/173

din 25 martie 2016, s-a comunicat Societății pe Acțiuni „Audit-Concret” că cererea

prealabilă nr. 249 din 24 decembrie 2015 a fost respinsă ca neîntemeiată (f.d.11).

În conformitate cu art. 14 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ.

persoana care se consideră vătămată într-un drept al său, recunoscut de lege, printr-un

act administrativ va solicita, printr-o cerere prealabilă, autorității publice emitente, în

termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a

acestuia, în cazul în care legea nu dispune altfel.

Art. 16 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ prevede că, persoana care

se consideră vătămată într-un drept al său, recunoscut de lege, printr-un act administrativ

și nu este mulțumită de răspunsul primit la cererea prealabilă sau nu a primit nici un

răspuns în termenul prevăzut de lege, este în drept să sesizeze instanța de contencios

administrativ competentă pentru anularea, în tot sau în parte, a actului respectiv și

repararea pagubei cauzate.

Potrivit art. 17 alin. (1) lit. a) și b) din Legea contenciosului administrativ, cererea

prin care se solicită anularea unui act administrativ sau recunoașterea dreptului pretins

poate fi înaintată în termen de 30 de zile, în cazul în care legea nu dispune altfel. Acest

termen curge de la, data primirii răspunsului la cererea prealabilă sau data expirării

termenului prevăzut de lege pentru soluționarea acesteia, sau data comunicării refuzului

de soluționare a unei cereri prin care se solicită recunoașterea dreptului pretins sau data

expirării termenului prevăzut de lege pentru soluționarea unei astfel de cereri;

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme

de Justiție menționează că, decizia instanței de apel prin care s-a dispus respingerea

apelului declarat de Societatea pe Acțiuni „Audit-Concret”, este neîntemeiată, deoarece

la examinarea cauzei nu au fost constatate și elucidate pe deplin circumstanțele care au

importanță pentru soluționarea pricinii în fond iar concluziile instanței, expuse în

hotărâre, sunt în contradicție cu circumstanțele pricinii.

4

În acest sens instanța de recurs consideră eronată concluzia instanțelor ierarhic

inferioare de respingere a acțiunii ca fiind depusă cu omiterea termenului de prescripție

prevăzut de art. 17 din Legea contenciosului administrativ, reieșind din următoarele.

Termenul de sesizare a instanței de contencios administrativ, conform prevederii

legale nominalizate, curge, fie de la data comunicării răspunsului la cererea prealabilă

de către autoritatea emitentă sau de către autoritatea ierarhic superioară, fie de la data

expirării termenului de 30 de zile în care autoritățile indicate erau obligate să examineze

cererea prealabilă.

Astfel, la caz, curgerea termenului de prescripție începe din momentul când a fost

primit un răspuns referitor la legalitatea actului administrativ contestat și anume, din

data de 4 aprilie 2016, dată la care Societatea pe Acțiuni „Audit-Concret” a recepționat

răspunsul nr. 30-12/15 din 25 martie 2016, prin care a fost respinsă ca neîntemeiată

cererea prealabilă a Societății pe Acțiuni „Audit-Concret” nr. 249 din 24 decembrie

2015.

Prin urmare, este greșită calcularea termenului de sesizare a instanței de

contencios administrativ începând cu data din care a primit răspunsul Consiliului de

supraveghere a activității de audit din 28 decembrie 2015.

Or, prin acest răspuns s-a comunicat despre faptul că cererea prealabilă va fi

examinată la următoarea ședință a consiliului, iar despre rezultatul examinării va fi

informată adăugător (f.d.8).

În asemenea situație, Societatea pe Acțiuni „Audit-Concret” era în imposibilitate

efectivă de a înainta careva acțiuni în instanța de judecată, întrucât nu putea cunoaște

dacă, după soluționarea cererii prealabile, actul administrativ contestat va fi revocat sau

nu de către organul emitent, în condițiile în care art. 15 alin. (2) din Legea contenciosului

administrativ stipulează că organul emitent este în drept să respingă cererea prealabilă

sau să o admită și, după caz, să revoce sau să modifice actul administrativ.

Pe cale de consecință, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

lărgit al Curții Supreme de Justiție conchide că Societatea pe Acțiuni „Audit-Concret” a

respectat termenul de sesizare a instanței de contencios administrativ prevăzut în art. 17

alin. (1) din Legea contenciosului administrativ, dat fiind faptul că refuzul Consiliului

pentru supravegherea activității de audit nr. 30-15/173 din 25 martie 2016 cu privire la

examinarea cererii prealabile a Societății pe Acțiuni „Audit-Concret” nr. 249 din 24

decembrie 2015, a fost recepționat de recurenta-reclamantă la data de 4 aprilie 2016, iar

cererea de chemare în judecată a fost depusă la 4 mai 2016, adică în interiorul termenului

de 30 de zile.

În sensul celor relevate, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră că instanțele ierarhic inferioare neîntemeiat

au respins acțiunea în partea contestării deciziei Consiliului pentru supravegherea

activității de audit nr. 3 din 5 martie 2015 ca depusă cu încălcarea termenului de

prescripție.

5

Această circumstanță este apreciată drept o eroare judiciară, care nu poate fi

corectată de către instanța de recurs, or, Curtea de Apel Chișinău nu s-a expus asupra

fondului cauzei.

Ținând cont de imposibilitatea instanței de recurs de a corecta respectiva omisiune

de procedură și reiterând inexistența temeiurilor legale pentru a remite cauza spre

rejudecare în instanța de fond, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră necesar de a casa decizia Curții de Apel

Chișinău din 16 noiembrie 2017 și a remite cauza spre rejudecare în instanța de apel.

Din considerentele menționate și având în vedere faptul că instanța de apel greșit

a respins acțiunea ca fiind tardivă, omisiune care nu poate fi corectată de instanța de

recurs la examinarea cauzei în ordine de recurs și având în vedere lipsa temeiurilor legale

de a restitui cauza spre rejudecare în prima instanță, Colegiul civil, comercial și de

contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

admite recursul declarat de Societatea pe Acțiuni „Audit-Concret”, a casa decizia Curții

de Apel Chișinău din 16 noiembrie 2017 și a restitui cauza spre rejudecare în instanța

de apel, în alt complet de judecată.

La rejudecare, instanța de apel urmează să țină cont de cele menționate și

reexaminând cauza, să emită o decizie legală și întemeiată, respectând dreptul garantat

al părților la un proces echitabil.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c) din Codul de procedură civilă, Colegiul

civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție,

d e c i d e:

Se admite recursul declarat de Societatea pe Acțiuni „Audit-Concret” și avocatul

Roșca Valentin.

Se casează decizia Curții de Apel Chișinău din 16 noiembrie 2017, în cauza civilă

la cererea de chemare în judecată depusă de Societatea pe Acțiuni „Audit-Concret”

împotriva Consiliului de supraveghere a activității de audit de pe lângă Ministerul

Finanțelor, privind anularea actului administrativ, cu trimiterea cauzei spre rejudecare

la Curtea de Apel Chișinău, în alt complet de judecată.

Decizia nu se supune nici unei căi de atac.

Președintele ședinței,

Judecător: Iulia Sîrcu

Judecători: Galina Stratulat

Dumitru Visternicean

Dumitru Mardari

Nicolae Craiu

6