3ra-429/17 — contestarea actelor administrative

3ra-429/17 — contestarea actelor administrative (Curtea Supremă de Justiție, 2017)

Dosarul nr. 3ra-429/17

prima instanță - (judecătoria Centru mun. Chișinău) A. Cucerescu

instanța de apel - (Curtea de Apel Chișinău) N. Vascan, E. Fistican. V. Negru

Î N C H E I E R E

05 aprilie 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele completului,

judecători Valentina Clevadî

Galina Stratulat

Dumitru Mardari

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursurilor declarate de către

Primăria municipiului Chișinău și societatea cu răspundere limitată „Antoval Gaz

Service”,

în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Cooperativa de

Construcție a Locuințelor nr.75 împotriva Primăriei municipiului Chișinău, intervenient

accesoriu societatea cu răspundere limitată „Antoval Gaz Service” privind contestarea

actelor administrative și cererea de chemare în judecată înaintată de Niculcea Edgar,

Mocreac Olga împotriva Primăriei municipiului Chișinău privind contestarea actelor

administrative,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 30 noiembrie 2016, prin care au fost

respinse apelurile declarate de societatea cu răspundere limitată „Antoval Gaz Service”

și Primăria municipiului Chișinău și s-a menținut hotărîrea judecătoriei Centru mun.

Chișinău din 23 mai 2016,

c o n s t a t ă :

La 17 decembrie 2014 Cooperativa de Construcție a Locuințelor nr.75 s-a adresat

cu cerere de chemare în judecată împotriva Primăriei municipiului Chișinău solicitând

anularea certificatului de urbanism nr.79/14 din 11 februarie 2014 și a autorizației de

construire nr.400 din 11 noiembrie 2014 eliberate de Primăria municipiului Chișinău.

În motivarea pretențiilor formulate a indicat că, Cooperativa de Construcție a

Locuințelor nr.75 este proprietarul blocului cu 9 etaje din bd. Dacia, 30/1, mun.

Chișinău.

În luna decembrie a anului 2014 a constatat că în subsolul blocului se efectuează

lucrări de construcție, autorizate de către Primăria municipiului Chișinău.

Susține că beneficiarul construcției este societatea cu răspundere limitată „Antoval

Gaz Service”, care este deținătorul unor încăperi separate din subsolul clădirii și dorește

1

să sistematizeze subsolul prin efectuarea unei intrări suplimentare din bd. Dacia, 30/1,

mun. Chișinău, însă nimeni nu a coordonat cu conducerea Cooperativei de Construcție a

Locuințelor nr.75 și nici cu locatarii demararea lucrărilor de construcție.

Relatează reclamantul că efectuarea unei intrări suplimentare presupune spargerea

unui din pereții portanți ai clădirii chiar din temelie, iar acest fapt pune în primejdie

structura și rezistența întregului bloc locativ. Consideră că Primăria mun. Chișinău nu

avea nici un drept să autorizeze pentru societatea cu răspundere limitată „Antoval Gaz

Service”, lucrările de construcție, fără a cere permisiunea Cooperativei de Construcție a

Locuințelor nr.75.

La 09 februarie 2014 Niculcea Edgar și Motreac Olga s-au adresat cu cerere de

chemare în judecată împotriva Primăriei municipiului Chișinău solicitând anularea

certificatului de urbanism nr.79/14 din 11 februarie 2014 și a autorizației de construire

nr.400 din 11 noiembrie 2014 eliberate de Primăria municipiului Chișinău.

În motivarea pretențiilor au invocat că sunt locatarii în blocul locativ din bd. Dacia

30/1, mun. Chișinău, bloc care este compus din patru scări, fiecare cu nouă etaje și

subsol. Locuințele lor sunt amplasate la etajul unu în scara nr.2 și respectiv scara nr.3.

Menționează că la 08 decembrie 2014 în subsolul blocului respectiv s-au început

lucrări de construcție, autorizate de către Primăria mun. Chișinău. Lucrările presupun

spargerea unui din pereții exteriori chiar de la temelia clădirii.

Susțin reclamanții că locuințelor lor sunt amplasate în nemijlocita apropiere de

locul preconizat pentru spargerea peretelui exterior, iar pentru asemenea lucrări era

necesar acordul locatarilor.

Consideră că Primăria mun. Chișinău ilegal a permis societății cu răspundere

limitată „Antoval Gaz Service”, autorizarea lucrărilor de construcție dat fiind faptul că

potrivit art.3 alin.1) din Legea privind autorizarea executării lucrărilor de construcție

nr.163 din 09 iulie 2010, la eliberarea certificatului de urbanism pentru proiectare

trebuia în mod obligatoriu să existe acordul autentificat notarial al coproprietarilor de

imobil/teren ale căror interese pot fi afectate nemijlocit în procesul executării lucrărilor

de construcție și în perioada exploatării obiectului construit.

Prin încheierea judecătoriei Centru mun. Chișinău din 25 februarie 2016 s-a

conexat într-un singur proces cauza civilă intentată de Niculcea Edgar și Motreac Olga

împotriva Primăriei municipiului Chișinău privind contestarea actelor administrative, cu

cauza civilă înaintată de Cooperativa de Construcție a Locuințelor nr.75 împotriva

Primăriei municipiului Chișinău intervenient accesoriu societatea cu răspundere limitată

„Antoval Gaz Service” privind contestarea actelor administrative.

Prin hotărârea judecătoriei Centru mun. Chișinău din 23 mai 2016 s-a admis

cererea de chemare în judecată înaintată de Cooperativa de Construcție a Locuințelor

nr.75 și cererea de chemare în judecată înaintată de Niculcea Edgar și Motreac Olga.

S-a anulat certificatul de urbanism nr.79/14 din 11 februarie 2014 și autorizația de

construcție nr.400 din 11 noiembrie 2014 eliberate de către Primăria mun. Chișinău,

pentru efectuarea lucrărilor de construcție de societatea cu răspundere limitată „Antoval

Gaz Service”.

Nefiind de acord cu hotărârea instanței de fond, societatea cu răspundere limitată

„Antoval Gaz Service” la 25 mai 2016 a depus solicitând, admiterea apelului, casarea

2

hotărîrii judecătoriei Centru mun. Chișinău din 23 mai 2016 și emiterea unei noi decizii

de respingere a cererilor de chemare în judecată înaintate de Cooperativa de Construcție

a Locuințelor nr.75 și Niculcea Edgar și Motreac Olga.

La fel, nefiind de acord cu hotărârea instanței de fond, Primăria mun. Chișinău la

03 iunie 2016 a depus solicitând, admiterea apelului, casarea hotărîrii judecătoriei

Centru mun. Chișinău din 23 mai 2016 și emiterea unei noi decizii de respingere a

cererilor de chemare în judecată înaintate de Cooperativa de Construcție a Locuințelor

nr.75 și Niculcea Edgar și Motreac Olga.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 30 noiembrie 2016, s-au respins apelurile

declarate de către Primăria mun. Chișinău și societatea cu răspundere limitată „Antoval

Gaz Service” și s-a menținut hotărîrea judecătoriei Centru mun. Chișinău din 23 mai

2016.

La 24 februarie 2017, Primăria municipiului Chișinău a declarat recurs împotriva

hotărîrii judecătoriei Centru mun. Chișinău din 23 mai 2016 și a deciziei Curții de Apel

Chișinău din 30 noiembrie 2016, solicitând casarea acestora și emiterea unei noi decizii

de respingere a pretențiilor înaintate de Cooperativa de Construcție a Locuințelor nr.75,

Niculcea Edgar și Motreac Olga.

În motivarea recursului a indicat că nu este de acord cu soluția instanțelor ierarhic

inferioare, instanțele investite cu judecarea fondului au dat o apreciere greșită

circumstanțelor pricinii și probelor acumulate, precum și au interpretat eronat normele

de drept material.

În opinia recurentului circumstanțele importante pentru soluționarea pricinii, pe

care instanțele inferioare le-au considerat constatate, nu au fost dovedite cu probe

veridice, pertinente, iar concluziile primei instanțe sunt în contradicție cu circumstanțele

pricinii.

Susține că este neîntemeiată concluzia instanței de apel precum că certificatul de

urbanism și autorizația de construcție au fost eliberate ilegal. Administrația publică

locală a acționat în conformitate cu legislația în vigoare, exercitând-și drepturile legale

și respectând condițiile de eliberare a autorizației de construire, iar societatea cu

răspundere limitată „Antoval Gaz Service” la cererea pentru eliberarea autorizației de

construire a anexat toate documentele prevăzute de art.12 alin.1) din Legea nr.163

privind autorizarea executării lucrărilor de construcție.

Consideră că instanța de apel nu a respectat și aplicat corect normele de drept

material și procesual, nu a cercetat pertinent probele administrate, astfel nefiind

constatate, elucidate și dovedite pe deplin toate circumstanțele care au importanță pentru

justa soluționare a pricinii.

La 03 aprilie 2017, societatea cu răspundere limitată „Antoval Gaz Service” a

declarat recurs împotriva hotărîrii judecătoriei Centru mun. Chișinău din 23 mai 2016 și

a deciziei Curții de Apel Chișinău din 30 noiembrie 2016, solicitând casarea acestora și

emiterea unei noi decizii de respingere a pretențiilor înaintate de Cooperativa de

Construcție a Locuințelor nr.75, Niculcea Edgar și Motreac Olga.

În motivarea recursului societatea cu răspundere limitată „Antoval Gaz Service” a

indicat că nu este de acord cu soluția instanței de apel. La examinarea apelului instanța

3

de apel nu a luat în considerație împrejurările de fapt din speță și a interpretat eronat

prevederile legii.

Susține că instanțele investite cu judecarea fondului au interpretat eronat

prevederile art.10) alin.3) din Legea condominiului care prevede că zidurile, pereții

dintre încăperi și proprietatea comună, care nu fac parte din structura de rezistență a

clădirii, pot fi reamplasate numai cu acordul asociației de coproprietari, iar la caz este

vorba doar despre resistematizarea încăperilor proprietate privată și organizarea unei

intrări suplimentare, care nu prevede reamplasarea așa cum este indicat în normă.

Menționează că, la momentul eliberării actelor administrative au fost respectate

toate actele normative în vigoare și anume prevederile Legii nr.163 din 09 iulie 2010

privind autorizarea lucrărilor de construcție.

Consideră recurentul că, la emiterea deciziei instanța de apel nu a luat în

considerație toate prevederile legale.

Recurenții a depus cererii de recurs în temeiul art. 432, alin. (2), lit. a) și c) Codul

de procedură civilă, care statuează expres că se consideră că normele de drept material

au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanța judecătorească nu a aplicat

legea care trebuia să fie aplicată, a interpretat în mod eronat legea.

Prin referința depusă la 04 aprilie 2017 Cooperativa de Construcție a Locuințelor

nr.75 a menționat că instanțele ierarhic inferioare au dat o soluție corectă și au analizat

în ansamblu probele prezentate de către părți, iar recursul înaintat de Primăria

mun.Chișinău este neîntemeiat și nu indică expres care norme de drept material au fost

aplicate eronat. A solicitat respingerea recursului ca inadmisibil.

Cu referire la termenul de depunere a recursului, instanța de recurs menționează că,

Curtea de Apel Chișinău a emis dispozitivul deciziei la 30 noiembrie 2016.

Potrivit scrisorii de comunicare copia deciziei a fost expediată părților la 30

ianuarie 2017 (f.d.112), iar la materialele cauzei lipsește dovada recepționării acesteia

de către părți.

Potrivit prevederilor art. 434 Codul de procedură civilă, recursul se declară în

termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale.

Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi restabilit.

Cererile de recurs a fost depusă la 24 februarie 2017 și respectiv la 03 aprilie 2017,

prin urmare recursurile se consideră depuse în termenul prevăzut de art.434 din Codul

de procedură civilă.

În conformitate cu art. 439 alin. (2) și (3) Codul de procedură civilă, după

parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre

necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii acesteia.

Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate

în recurs și face un raport verbal în fața completului de judecată instituit în conformitate

cu alin. (2).

Examinînd temeiurile recursului completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție reține următoarele.

Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4)

Codul de procedură civilă.

4

În conformitate cu art. 433 lit. a) Codul de procedură civilă, cererea de recurs se

consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute

la art. 432 alin. (2), (3) și (4).

Instanța de recurs reține, că examinarea chestiunii privind admisibilitatea

recursului presupune verificarea conformității temeiurilor invocate în cererea de recurs

cu temeiurile prevăzute în art. 432 din Codul de procedură civilă.

La caz, Colegiul constată că argumentele invocate în cererile de recurs nu se

încadrează în limitele stabilite de norma indicată, respectiv nu constituie temei de casare

a deciziei recurate, or, motivele recursurilor sunt similare celor invocate în cadrul

judecării pricinii, asupra căror instanța de apel s-a pronunțat.

Dezacordul recurenților cu decizia instanței de apel, relatarea situației nu constituie

un temei de casare a deciziei recurate, or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are

caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural,

verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

Totodată, Colegiul reține că, potrivit regulilor din Secțiunea a II-a din

Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, instanța de recurs nu verifică modul de

apreciere a probelor de către instanțele de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau

alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma

probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) Codul de procedură civilă, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă că

instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile de

apreciere a probelor stabilite în art. 130 Codul de procedură civilă.

Din recursurile declarate nu rezultă că instanța a apreciat arbitrar probele.

În acest sens CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că, dreptul de acces la

instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder împotriva Regatului

Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230]. Acest este în special cazul

condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o

reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă

de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui

recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva

Franței, pct. 45).

Curtea a mai reiterat că, modul de aplicare a articolului 6 procedurilor în fața

instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor

respective; trebuie ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept național și

de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem. (a se vedea Botten v. Norway,

hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-I, p. 141, § 39).

La fel, conform jurisprudenței Curții, procedurile cu privire la admisibilitatea căii

de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt pot fi

conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers c. Suediei 9 octombrie 1991,

În conformitate cu art. 440 alin. (1) Codul de procedură civilă, în cazul în care se

constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3 judecători

5

decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra inadmisibilității

recursului.

Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu conține nici o referire cu

privire la fondul recursului.

Referitor la cererea de amînare, Colegiul menționează că conform art. 442 (1) din

Codul de procedură civilă judecînd recursul declarat împotriva deciziei date în apel,

instanța verifică, în limitele invocate în recurs și în baza referinței depuse de către

intimat, legalitatea hotărîrii atacate, fără a administra noi dovezi.

Avînd în vedere cele expuse mai sus, recursurile declarate de Primăria

municipiului Chișinău și societatea cu răspundere limitată „Antoval Gaz Service” nu se

încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură

civilă și, drept urmare, sunt inadmisibile.

În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) Codul de procedură

civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție,

d i s p u n e:

Recursurile declarate de Primăria municipiului Chișinău și societatea cu

răspundere limitată „Antoval Gaz Service” se consideră inadmisibile.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii.

Președintele completului,

Valentina Clevadî

judecători Galina Stratulat

Dumitru Mardari

6