2ri-94/17 — Validarea popririi

Prima instanță: Curtea de Apel Bălți dosarul nr.2ri-94/17

Judecător:Al.Gheorghieș

D E C I Z I E

29 martie 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele ședinței, judecătorul Tatiana Vieru

Judecătorii Svetlana Filincova

Oleg Sternioală

Mariana Pitic

Nicolae Craiu

examinând recursul declarat de către directorul Societății cu Răspundere

Limitată „Vicosergo-MV”, - M.Șcerbatiuc,

în cauza intentată la cererea administratorului Societății cu Răspundere

Limitată „Dumbrava Nord”, Magnet Victor, cu privire la validarea popririi față de

terțul poprit Societatea cu Răspundere Limitată „Vicosergo-MV”,

împotriva hotărîrii Curții de Apel Bălți din 14 decembrie 2016, prin care a

fost admisă cererea administratorului Societății cu Răspundere Limitată

„Dumbrava Nord”, Magnet Victor privind validarea popririi față de terțul poprit

Societatea cu Răspundere Limitată „Vicosergo-MV”,

c o n s t a t ă :

La data de 04 august 2016 administratorul Societății cu Răspundere Limitată

„Dumbrava Nord" în proces de insolvabilitate Magnet Victor a înaintat cerere

privind validarea popririi, încasarea de la terțul poprit Societatea cu Răspundere

Limitată „Vicosergo-MV” suma datoriei de 24 476,49 lei și scutirea de la plata

taxei de stat cu încasarea acesteia în folosul statului de la terțul poprit.

În motivarea cererii respective, administratorul insolvabilității a invocat că,

prin hotărîrea Curții de Apel Bălți din data de 13 iunie 2016 s-a dispus inițierea

procesul de insolvabilitate în privința debitorului „Dumbrava-Nord" Societate cu

Răspundere Limitată cu desemnarea administratorului autorizat Magnet Victor, în

calitate de administrator al procesului de insolvabilitate.

Menționează că, în urma examinării documentelor activității economice și a

documentelor de evidență contabilă a Societății cu Răspundere Limitată

„Dumbrava Nord", administratorul procesului de insolvabilitate Magnet Victor a

constatat că între Societatea cu Răspundere Limitată „Vicosergo-MV” și Societatea

cu Răspundere Limitată „Dumbrava-Nord" au fost stabilite raporturi juridice.

Conform actului de verificare a decontărilor reciproce între „Dumbrava-Nord"

S.R.L. și S.R.L. „Vicosergo-MV” din 31 decembrie 2015, s-a stabilit că Societatea

cu Răspundere Limitată „Vicosergo-MV” nu și-a onorat obligația, acumulând față

1

de „Dumbrava-Nord" Societate cu Răspundere Limitată datoria în mărime de 24

476,49 lei.

În vederea înființării popririi, la data de 05 iulie 2016, administratorul

procesului de insolvabilitate al Societății cu Răspundere Limitată „Dumbrava-

Nord" SRL, prin scrisoare recomandată cu aviz de recepție a înaintat în adresa

terțului poprit Societate cu Răspundere Limitată „Vicosergo-MV", somație prin

care a adus la cunoștință despre înființarea popririi și a solicitat ca în termen de 5

zile de la data comunicării popririi să achite la contul de acumulare a

administratorului sumele datorate. Însă, terțul poprit, până la moment nu a efectuat

nici o plată pe contul de acumulare a administratorului și nici nu a consemnat suma

datorată, deși a recepționat somația la data de 07 iulie 2016, fapt confirmat de

avizul de recepție semnat. Acest fapt l-a determinat pe administratorul

insolvabilității Societății cu Răspundere Limitată „Dumbrava-Nord" SRL - Magnet

Victor, să se adreseze în judecată cu cererea respectivă.

Prin hotărîrea Curții de Apel Bălți din 14 decembrie 2016, a fost admisă

cererea depusă de administratorul Societății cu Răspundere Limitată „Dumbrava

Nord" în proces de insolvabilitate Magnet Victor privind validarea popririi. S-a

validat poprirea și s-a încasat de la Societatea cu Răspundere Limitată „Vicosergo-

MV" în beneficiul Societății cu Răspundere Limitată „Dumbrava Nord" suma de

24 476,49 lei. S-a încasat de la Societatea cu Răspundere Limitată „Vicosergo-

MV" în beneficiul statului, taxa de stat în mărime de 734,30 lei.

Instanța de insolvabilitate a concluzionat că terțul poprit recunoaște existența

raporturilor juridice dintre părți și datoria, însă afirmă că, bunurile primite de la

Societatea cu Răspundere Limitată „Dumbrava Nord" conform facturilor fiscale au

fost deteriorate și nu sunt de o calitate orespunzătoare, iar în susținerea poziției sale

a prezentat Actul din 12 octombrie 2016.

Totodată instanța menționează că analizând Actul din 12 octombrie 2016

privind stabilirea materialelor de construcție primite de Societatea cu Răspundere

Limitată „Vicosergo-MV" furnizate de către Societatea cu Răspundere Limitată

„Dumbrava Nord" necalitative, s-a stabilit că, acesta a fost întocmit după mai mult

de trei ani de la semnarea ultimei facturi din 22 februarie 2013, respectiv nu poate

fi stabilit indubitabil că calitatea proastă a mărfii transportată de către vânzătorul

„Dumbrava Nord" Societate cu Răspundere Limitată îi este imputabilă ultimului,

or probe ce ar confirma că Societatea cu Răspundere Limitată „Vicosergo-MV" a

notificat debitorul insolvabil despre marfa necorespunzătoare nu au fost prezentate

instanței. Actul menționat supra nu poate proba cu certitudine că bunurile

deteriorate au fost vândute anume de către Societatea cu Răspundere Limitată

„Dumbrava Nord".

Nefiind de acord cu hotărîrea instanței de insolvabilitate, la data de 10

februarie 2017, prin intermediul oficiului poștal, directorul Societății cu

Răspundere Limitată „Vicosergo-MV” - M.Șcerbatiuc, a declarat recurs, solicitînd

admiterea acestuia, casarea hotărîrii contestate cu emiterea unei noi hotărîri prin

care cererea administratorului Societății cu Răspundere Limitată „Dumbrava

Nord”, Magnet Victor, cu privire la validarea popririi față de terțul poprit

Societatea cu Răspundere Limitată „Vicosergo-MV” să fie respinsă ca fiind

neîntemeiată.

2

În motivarea recursului, recurentul a invocat ilegalitatea hotărîrii instanței de

insolvabilitate ca emisă cu încălcarea normelor de drept material și procedural.

Indică că între Societatea cu Răspundere Limitată „Dumbrava-Nord" și

Societatea cu Răspundere Limitată "Vicosergo-MV", începînd cu anul 2009 au

existat relații economice de parteneriat, primul livrând ultimului materiale de

construcții pentru realizarea lor, iar recurentul la rîndul său, transferă pe cont or

numerar mijloace bănești către intimat.

Invocă că pe parcursul anilor 2009-2014 s-au acumulat materiale de

construcție neutilizabile, care au fost deteriorate în timpul transportării, fapt despre

care intimatul a fost informat, însă nu s-a prezenta pentru a le ridica. Astfel,

conform actului de constatare din 12 octombrie 2016, alcătuit de comisia formată

de primarul satului Gordinești, raionul Edineț s-a stabilit materiale de construcție

deteriorate în sumă de 24 476,46 lei. Consideră că instanța urma să aprecieze ca

probă actul respectiv care demonstrează cauza formării datoriei față de furnizorul

Societatea cu Răspundere Limitată "Dumbrava-Nord".

Mai menționează că instanța, fără temei, a făcut concluzia că materialele de

construcție deteriorate ar putea fi fost primite și de la alți furnizori, deoarece ultima

marfă expediată de către Societatea cu Răspundere Limitată "Dumbrava-Nord" în

adresa Societății cu Răspundere Limitată „Vicosergo-MV” a fost înregistrată în

februarie 2013. Or, materialele deteriorate au fost selectate aparte pe parcursul

anilor, despre care fapt administrația intimatului cunoștea, însă nu le-au ridicat.

Consideră că instanța vădit unilateral, a examinat cauza dându-i câștig de cauză,

totodată încălcînd drepturile terțului poprit.

Studiind materialele dosarului în raport cu criticile invocate în recurs,

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de

Justiție consideră că recursul urmează a fi respins ca depus în afara termenului

legal, din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a) CPC, instanța, după ce judecă

recursul, este în drept să respingă recursul și să mențină decizia instanței de apel și

hotărîrea primei instanțe, precum și încheierile atacate cu recurs.

În conformitate cu art. 356 CPC, cererea de declarare a insolvabilității se

judecă în instanță conform normelor generale din prezentul cod, cu excepțiile și

completările stabilite de legislația insolvabilității.

Conform art. 1 alin. (4) din Legea insolvabilității, procesul de insolvabilitate

se desfășoară în conformitate cu prevederile Codului de procedură civilă și cu cele

ale respectivei legi.

Conform art. 8 din Legea insolvabilității, hotărîrile și încheierile instanței de

insolvabilitate pot fi atacate cu recurs în termen de 15 zile calendaristice din data

pronunțării și numai în cazurile prevăzute expres de prezenta lege.

În conformitate cu art. 116 al. (1,3) CPC, persoanele care, din motive

întemeiate, au omis termenul de îndeplinire a unui act de procedură pot fi repuse în

termen de către instanță. La cererea de repunere în termen se anexează probele ce

dovedesc imposibilitatea îndeplinirii actului.

Materialele dosarului atestă că dispozitivul hotărîrii atacate cu recurs a fost

pronunțat la data de 14 decembrie 2016, în prezența reprezentantului terțului poprit

S.R.L. “Vicosergo-MV” – avocatul Martin Vasile, împuternicit prin mandatul din

12 octombrie 2016, anexat la materialele cauzei (f.d.20).

3

Curtea de Apel Bălți, la data de 06 ianuarie 2017, a expediat către Societatea

cu Răspundere Limitată „Vicosergo-MV” copia hotărîrii din 14 decembrie 2016,

emisă pe cazul dat. În cererea de recurs recurentul menționează că cu hotărîrea

motivată a luat cunoștință la data de 10 ianuarie 2017, iar semnătura aplicată pe

avizul de recepție datează cu 11 ianuarie 2017 (f.d.42). Cu toate acestea, recursul

împotriva hotărîrii din 14 decembrie 2016 a fost expediat în adresa instanței prin

intermediul oficiului poștal abia la data de 10 februarie 2017, fapt confirmat prin

ștampila aplicată pe plic (f.d.55), astfel cu încălcarea termenului legal de 15 zile

prevăzut de lege. Relevant consideră instanța și faptul că recurentul nu solicită

repunerea în termen a recursului.

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție consideră necesar a menționa și faptul că recurentul, cunoscând la 11

ianuarie 2017 despre conținutul hotărîrii emise de către instanța de insolvabilitate,

nu a luat măsurile necesare după cum sugerează jurisprudența CEDO, de a proteja

drepturile sale de acces la instanță, în speță contestarea la timp a actului de

dispoziție a instanței de insolvabilitate.

În astfel de circumstanțe, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a respinge

recursul ca fiind depus în afara termenului legal.

Din considerentele enunțate Completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră necesar de a

respinge cererea de recurs declarată de către directorul Societății cu Răspundere

Limitată „Vicosergo-MV”, - M.Șcerbatiuc, ca fiind depusă înafara termenului de

procedură, fără a se pronunța asupra fondului.

În conformitate cu art. 427 alin. 1) lit. a), art. 428 alin. (1) CPC, Completul

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție,

d e c I d e :

Se respinge recursul declarat de către directorul Societății cu Răspundere

Limitată „Vicosergo-MV”, - M.Șcerbatiuc, ca tardiv.

Decizia este irevocabilă din momentul emiterii.

Președinte, judecătorul Tatiana Vieru

Judecătorii Svetlana Filincova

Oleg Sternioală

Mariana Pitic

Nicolae Craiu

4