3ra-390/17 — privind contestarea actului administrativ

Dosarul nr. 2ra-390/17

prima instanță - (judecătoria Centru mun. Chișinău) I. Chirtoacă

instanța de apel - (Curtea de Apel Chișinău) D. Manole, I. Cotruță, A. Bostan

Î N C H E I E R E

29 martie 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele completului,

judecători Valentina Clevadî

Galina Stratulat

Dumitru Mardari

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Nwafor

Christopher Ikpeama,

în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Nwafor Christopher

Ikpeama împotriva Direcției Refugiați a Biroului de Migrație și Azil, intervenient

accesoriu Serviciul de Informații și Securitate al Republici Moldova privind anularea

actului administrativ,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 22 noiembrie 2016, prin care a fost

respins apelul lui Nwafor Christopher Ikpeama și s-a menținut hotărârea judecătoriei

Centru mun. Chișinău din 02 iunie 2016,

c o n s t a t ă :

La 31 martie 2016 Nwafor Christopher Ikpeama s-a adresat cu cerere de chemare

în judecată împotriva Direcției Refugiați a Biroului de Migrație și Azil din cadrul

Ministerului Afacerilor Interne solicitând anularea deciziei nr.54/16/DR a Direcție Azil

și Integrare a Biroului de Migrație Azil din cadrul Ministerului Afacerilor Interne și

obligarea Direcție Azil și Integrare a Biroului de Migrație Azil de a acorda lui Nwafor

Christopher Ikpeama una din formele de protecție prevăzute de art.16 al Legii nr.270

din 18 decembrie 2008 privind azilul în Republică Moldova.

In motivarea acțiunii Nwafor Christopher Ikpeama a reiterat că la 01 februarie

2015 s-a adresat cu o cerere Direcției azil și integrare a Biroului de Migrație și Azil din

prin care a solicitat, acordarea unei forme de protecție în Republica Moldova.

Susține că motivul plecării sale din țara de origine Nigeria îl constituie teama

pentru viața sa.

În luna septembrie 2015, magazinul său de giuvaiere a fost bombardat de către

gruparea Boko Haram, iar această grupare omoară oamenii indiferent de religie sau

etnie, și personal a avut de suferit din atacurilor teroriste comise de gruparea

1

menționată, părinții săi au fost nevoiți să se refugieze în Camerun, iar fratele său

continuă să locuiască în or. Bomo.

Relatează reclamantul că are nevoie de azil în Republica Moldova pentru a duce un

mod de viață decent și liniștit, și că nu poate să revină în Nigeria din motiv că îi este

frică de atacurile teroriste ale grupării Boko Haram, deoarece această grupare are scopul

să creeze un stat islamic, folosind violența, atacuri în masă, împușcături, explozii și

vandalism.

Consideră reclamantul că Direcția azil și integrare a Biroului de Migrație și Azil în

mod nejustificat a respins cererea de azil deoarece el îndeplinește toate cerințele Legii

nr.270 din 18 decembrie 2008 privind azilul în Republica Moldova.

Prin încheierea protocolară a judecătoriei Centru mun. Chișinău din 29 aprilie 2016

s-a atras în proces în calitatea de intervenient accesoriu Serviciu Informație și Securitate

al Republicii Moldova.

Prin hotărârea judecătoriei Centru mun. Chișinău din 02 iunie 2016 acțiunea

înaintată de Nwafor Christopher Ikpeama a fost respinsă ca neîntemeiată.

Nefiind de acord cu hotărârea instanței de fond, la 13 iunie 2016 Nwafor

Christopher Ikpeama a declarat apel nemotivat, ulterior la 07 octombrie 2016 a depus

apel motivat solicitând, admiterea apelului, casarea hotărîrii judecătoriei Centru mun.

Chișinău din 02 iunie 2016, și emiterea unei noi decizii de admitere a cererii de chemare

în judecată înaintată de Nwafor Christopher Ikpeama.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 22 noiembrie 2016, s-a respins apelul

declarat de Nwafor Christopher Ikpeama și s-a menținut hotărârea judecătorie Centru

mun. Chișinău din 02 iunie 2016.

La 23 ianuarie 2017, Nwafor Christopher Ikpeama a declarat recurs împotriva

hotărârii judecătoriei Centru mun. Chișinău din 02 iunie 2016 și a deciziei Curții de

Apel Chișinău din 22 noiembrie 2016, solicitând casarea hotărârilor instanțelor ierarhic

inferioare și emiterea unei noi decizii de admitere a cererii de chemare în judecată.

În motivarea recursului recurentul a indicat că deciziile instanțelor ierarhic

inferioare sunt neîntemeiate. Susține că are nevoie de acordarea de azil pentru a putea

duce un mod de viață liniștit, iar întoarcerea sa în Nigeria ar putea să îi afecteze atât

integritatea corporală cât și să-i pună viața în pericol.

Consideră recurentul că instanța de apel nu a dat o apreciere legală și nici nu s-a

expus asupra faptelor indicate în cererea de chemare în judecată, nu a constatat și

elucidat corect circumstanțele importante pentru soluționarea corectă a pricinii.

Cu referire la termenul de depunere a recursului, instanța de recurs menționează că,

Curtea de Apel Chișinău a emis dispozitivul deciziei la 22 noiembrie 2016.

Potrivit scrisorii de comunicare copia deciziei a fost expediată părților la 16

decembrie 2016 (f.d.145), iar la materialele cauzei lipsește dovada recepționării acesteia

de către părți.

Potrivit prevederilor art.434 Codul de procedură civilă, recursul se declară în

termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale.

Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi restabilit.

Cererea de recurs a fost depusă la 23 ianuarie 2017, respectiv recursul se consideră

depus în termenul prevăzut de art.434 din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 439 alin. (2) și (3) Codul de procedură civilă, după

parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

2

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre

necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii acesteia.

Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate

în recurs și face un raport verbal în fața completului de judecată instituit în conformitate

cu alin. (2).

Examinînd temeiurile recursului completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție reține următoarele.

Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4)

Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 433 lit. a) Codul de procedură civilă, cererea de recurs se

consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute

la art. 432 alin. (2), (3) și (4).

Instanța de recurs reține, că examinarea chestiunii privind admisibilitatea

recursului presupune verificarea conformității temeiurilor invocate în cererea de recurs

cu temeiurile prevăzute în art. 432 din Codul de procedură civilă.

La caz, Colegiul constată că argumentele invocate în cererea de recurs nu se

încadrează în limitele stabilite de norma indicată, respectiv nu constituie temei de casare

a deciziei recurate, or, motivele recursului sunt similare celor invocate în cadrul

judecării pricinii, asupra căror instanța de apel s-a pronunțat.

Dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel, relatarea situației nu

constituie un temei de casare a deciziei recurate, or, recursul exercitat conform secțiunii

a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural,

verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

Totodată, Colegiul reține că, potrivit regulilor din Secțiunea a II-a din

Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, instanța de recurs nu verifică modul de

apreciere a probelor de către instanțele de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau

alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma

probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) Codul de procedură civilă, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă că

instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile de

apreciere a probelor stabilite în art. 130 Codul de procedură civilă.

Din recursul declarat nu rezultă că instanța a apreciat arbitrar probele.

În acest sens CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că, dreptul de acces la

instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder împotriva Regatului

Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230]. Acest este în special cazul

condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o

reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă

de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui

recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva

Franței, pct. 45).

Curtea a mai reiterat că, modul de aplicare a articolului 6 procedurilor în fața

instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor

respective; trebuie ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept național și

de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem. (a se vedea Botten v. Norway,

hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-I, p. 141, § 39).

3

La fel, conform jurisprudenței Curții, procedurile cu privire la admisibilitatea căii

de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt pot fi

conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers c. Suediei 9 octombrie 1991,

În conformitate cu art. 440 alin. (1) Codul de procedură civilă, în cazul în care se

constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3 judecători

decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra inadmisibilității

recursului.

Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu conține nici o referire cu

privire la fondul recursului.

Avînd în vedere cele expuse mai sus, recursul declarat de Nwafor Christopher

Ikpeama nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din

Codul de procedură civilă și, drept urmare, este inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) Codul de procedură

civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție,

d i s p u n e:

Recursul declarat de Nwafor Christopher Ikpeama, se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii.

Președintele completului,

Valentina Clevadî

judecători Galina Stratulat

Dumitru Mardari

4