2ra-498/17 — repararea prejudiciului material si moral cauzat prin intirziere

2ra-498/17 — repararea prejudiciului material si moral cauzat prin intirziere (Curtea Supremă de Justiție, 2017)

Dosarul nr. 2ra-498/17

Prima instanță: Judecătoria Râșcani, mun.Chișinău (jud.C. Vârlan)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud.Iu. Cimpoi, A. Minciuna, N. Simciuc)

DECIZIE

29 martie 2017 mun. Chișinău

Colegiul Civil, Comercial și de Contencios Administrativ

Lărgit al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele ședinței Tatiana Vieru

Judecători: Svetlana Filincova

Mariana Pitic

Nicolae Craiu

Oleg Sternioală

examinând recursul declarat de Galina Curoșu și avocatul său-Valentin Ilașco,

în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Galina Curoșu

împotriva Societății Comerciale „Transprofil” Societate cu Răspundere Limitată cu

privire la repararea prejudiciului material cauzat prin întârziere, încasarea

prejudiciului moral, recunoașterea dreptului de proprietate și încasarea cheltuielilor

de judecată,

împotriva deciziei din 24 noiembrie 2016 a Curții de Apel Chișinău,

c o n s t a t ă:

La 29 octombrie 2014, Galina Curoșu a depus cerere de chemare în judecată

împotriva SC „Transprofil” SRL solicitând încasarea prejudiciului cauzat prin

întârziere în sumă de 3675 euro, încasarea prejudiciului moral în sumă de 10000 lei,

recunoașterea dreptului de proprietate asupra apartamentului nr. 32 din str. Iazului,

nr.15, mun.Chișinău și încasarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii, reclamanta a invocat că la 18 septembrie 2012 a încheiat

cu SC „Transprofil” SRL un contract sub nr. 32/2012 privind construcția spațiului

locativ și anume apartamentul nr. 32, cu două odăi, amplasat pe str. Iazului, nr. 15,

mun. Chișinău, cu suprafața de 58,8 m.p. la prețul de 625 euro pentru un m.p.

Valoarea totală a apartamentului a constituit suma de 36752 euro, ce a fost achitată

integral.

Menționează că, prețul final al apartamentului necesita a fi recalculat după

întocmirea Actului de dare-primire în folosință a apartamentului, în dependență de

suprafața „de facto” a apartamentului construit, conform măsurărilor efectuate de

către Oficiul Teritorial Cadastral or. Chișinău, care nu include coeficientul cadastral

și se achită conform prețului pentru 1 m.p., conform pct. 2.3 al acestui contract. Pct.

2.5 al contractului prevede termenul de transmitere al apartamentului-anul 2012, fără

indicarea lunii, zilei.

1

Susține că, imobilul din str. Iazului, nr.15, mun. Chișinău a fost dat în

exploatare cu întârziere, în vara anului 2014. Cu toate acestea, în prezent pârâtul

refuză să-i transmită actele necesare pentru înregistrarea dreptului de proprietate

asupra apartamentului nr. 32 din str. Iazului, nr.15, mun. Chișinău.

Indică reclamanta că pârâtul, anterior, a întocmit cu data de 03 septembrie

2013, un Acord adițional sub nr. 32 la contractul nr. 32/2012 din 18 septembrie 2012,

conform căruia suprafața totală a apartamentului este deja de 68.8 m.p. și costul

apartamentului constituie 46096,80 euro. Totodată, a întocmit și un act de predare -

primire pentru executarea lucrărilor interioare, în care a indicat de la sine că

suprafața totală a apartamentului este de 68,8 m.p., impunând-o să-l semneze și să

achite suplimentar pentru 10 m.p., însă a refuzat.

SRL „Geotop Grup”, la solicitarea pârâtului, la 17 aprilie 2012 a măsurat

suprafața apartamentului și a întocmit planul încăperii izolate, stabilind că suprafața

totală a apartamentului constituie 60,2 m.p. și nicidecum de 68,8 m.p.

Precizează reclamanta că, era de acord să achite pârâtului diferența de surplus

a suprafeței conform calculelor efectuate de întreprinderea specializată, însă pârâtul

insista la achitarea conform calcului său, adică pentru 68,8 m.p.

La 14 iulie 2014 s-a adresat ÎS „Cadastru”, Oficiul Cadastral Teritorial

Chișinău solicitând efectuarea măsurărilor suprafeței reale a apartamentului și la 28

iulie 2014 specialistul tehnic al ÎS „Cadastru” a efectuat măsurările suprafeței

apartamentului nr. 32 din str. Iazului, nr.15, mun. Chișinău, conform cărora a stabilit

că suprafața apartamentului constituie 59,6 m.p. Astfel, urmează să achite

suplimentar pentru surplusul de suprafața de 0,8 m.p. suma de 500 euro (59,6 – 58,8

= 0,8; 0,8 x 625 = 500 euro) și s-a deplasat la oficiul SC „Transprofil” SRL, amplasat

pe str. Belgrad, nr. 62, mun. Chișinău, însă reprezentantul firmei categoric a refuzat

să primească această sumă, invocând că este necesar să achite prețul nu pentru 0,8

m.p, dar conform calculelor pentru 10 m.p.

La 28 august 2014 a expediat oficial cu aviz poștal în adresa pîrîtului cerere,

prin care a solicitat să-i elibereze actele necesare pentru înregistrarea dreptului de

proprietate asupra apartamentului din str. Iazului, nr.15, mun. Chișinău și că este de

acord să achite suplimentar pentru surplusul de suprafață de 0,8 m.p. suma de 500

euro, expediind repetat o astfel de cerere și la 05 septembrie 2014. Ambele cereri au

fost recepționate, însă nu a primit răspunsul pârâtului.

Afirmă reclamanta că, SC „Transprofil” SRL a încălcat pct. 2.5 al

contractului- termenul de transmitere al apartamentului, conform căruia era stabilit

pentru anul 2012, fără indicarea lunii, zilei.

Declară că, Acordul adițional nr. 3203.09.2013 întocmit de pârât la contractul

nr. 32/2012 din 18 septembrie 2012, conform căruia s-a indicat că suprafața totală a

apartamentului este de 68,8 m.p. și costul apartamentului constituie 46096,80 euro,

este o clauză abuzivă inclusă de agentul economic.

Prin hotărârea din 28 aprilie 2016 a Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău s-a

admis parțial cererea de chemare în judecată depusă de Galina Curoșu și s-a încasat

de la SC „Transprofil” SRL în beneficiul Galinei Curoșu prejudiciul cauzat prin

întârziere în sumă de 3675 euro sau echivalentul lor în lei RM conform cursului

oficial al Băncii Naționale a Moldovei la data executării hotărîrii și cheltuielile de

2

judecată în sumă de 4410, 25 lei; s-a recunoscut dreptul de proprietate după Galina

Curoșu asupra apartamentului nr. 32 str. Iazului, nr. 15, mun. Chișinău, cu număr

cadastral 010040405601032; s-a respins acțiunea în partea încasării prejudiciului

moral.

Prin decizia din 24 noiembrie 2016 a Curții de Apel Chișinău s-a admis apelul

depus de SC „Transprofil” SRL și s-a casat hotărârea din 28 aprilie 2016 a

Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău în partea admiterii pretenției cu privire la

repararea prejudiciului material cauzat prin întârziere și s-a emis în această parte o

nouă hotărâre de respingere a pretenției cu privire la repararea prejudiciului material

cauzat prin întârziere; în rest, s-a menținut hotărârea din 28 aprilie 2016 a

Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău.

La 24 ianuarie 2017, Galina Curoșu și avocatul acesteia Valentin Ilașco au

declarat recurs împotriva deciziei din 24 noiembrie 2016 a Curții de Apel Chișinău,

solicitând casarea acesteia în partea respingerii pretenției cu privire la repararea

prejudiciului material cauzat prin întârziere și menținerea hotărârii din 28 aprilie

2016 a Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău.

În susținerea recursului s-a invocat că decizia instanței de apel în partea

respingerii pretenției sale împotriva SC „Transprofil” SRL cu privire la repararea

prejudiciului material cauzat prin întârziere ca ilegală și neîntemeiată, emisă contrar

prevederilor art. 239 Cod de procedură civilă, deoarece concluzia instanței de apel

rezultă din aprecierea greșită a probelor, contrar art. 130 Cod de procedură civilă și

aplicarea incorectă, abuzivă și arbitrară a normelor de drept material și procedural.

Declară că, instanța de apel a respins această pretenție motivând în decizia sa

că pct. 2.5 al contractului nr. 32/2012 din 18 septembrie 2012, încheiat între părți,

nu prevede termenul de transmitere al apartamentului, fiind indicat anul 2012, fără

indicarea lunii, zilei.

Susține că, aceasta este o concluzie eronată, abuzivă și rezultă din aprecierea

greșită a probelor și din interpretarea neuniformă a normelor de drept material.

Motivarea este o contrazicere, deoarece instanța de apel indică că în contractul

încheiat între părți nu este prevăzut termenul de transmitere al apartamentului și

totodată indică că în contract este stipulat termenul - anul 2012, fără indicarea lunii,

zilei.

Instanța de apel își motivează decizia sa conform prevederilor art. 32 al. (2)

din Legea nr. 105 din 13 martie 2003 privind protecția consumatorilor. În continuare,

indică instanța de apel că prima instanță neîntemeiat a admis cerința reclamantei

privind repararea prejudiciului material prin întârziere, deoarece prevederile Legii

privind protecția consumatorilor nu sunt aplicabile speței, deoarece contractul

încheiat între părți nu prevede expres, data, ziua, luna executării obligațiunilor

contractuale.

Relevă că, în contract este indicat anul, iar conform art. 264 alin. (1) Cod civil,

termenul stabilit în ani expiră în luna și ziua respectivă al ultimului an al termenului.

Termenul limită de transmitere al apartamentului în cauză era 31 decembrie 2012.

Precizează că, prejudiciul de întârziere nu a fost calculat pentru fiecare zi

depășită în mărime de 10% din prețul lucrărilor, dar a calculat penalitatea de 10 %

din costul lucrărilor.

3

Menționează că, nu-și poate realiza de 5 ani dreptul de proprietate asupra

apartamentului, costul căruia a fost achitat integral la data încheierii contractului, iar

pârâtul neconștiincios și dolosiv a indicat în contractul din 18 septembrie 2012 că

suprafața totală a apartamentului constituie 58, 8 m.p., fiindcă el deja de 5 luni

cunoștea că suprafața totală a apartamentului constituie 60,2 m.p, rezultând din

măsurările efectuate de SRL „Geotop Grup” în luna aprilie 2012.

Indică recurenta că, în speță este aplicabilă Legea privind protecția

consumatorilor, deoarece pârâtul în sensul prezentei legi a prestat servicii recurentei

ca consumator.

Afirmă recurenta că, nu a acceptat tacit depășirea termenului, ori, în perioada

aceasta a solicitat respectarea condițiilor contractuale asumate și respectiv în privința

termenului de finalizare a lucrărilor, cât și darea în exploatare a casei de locuit.

Consideră contradictorie concluzia instanței de apel în această privință,

deoarece în referința la cererea de apel a combătut faptul că contractul nu prevede

termen, fiind indicat expres anul 2012, ca fiind anul de dare în exploatare a

imobilului, iar decizia instanței de apel în acest sens nu este una motivată, deoarece

s-a creat impresia că instanța de apel nu a dorit să o asculte sau nu a fost auzită.

Referitor la argumentul apelantului/intimatului că prima instanță eronat a

aplicat prevederile art. 32 din Legea privind protecția consumatorilor nr. 105 din 13

martie 2003, dispunând încasarea penalității în mărime de 10% din valoarea

contractului, remarcă recurenta că este neîntemeiat și se bazează pe interpretare

eronată a prevederilor legale. Însăși dispoziția normei citate prevede exhaustiv

modalitatea încasării penalității în mărime de 10% din prețul serviciului sau lucrării

în cazul încălcării termenului de începere și finalizare a prestării serviciului sau

executării lucrării, iar, în speță, conform clauzei contractuale, finisarea executării

lucrărilor urmau a fi încheiate în anul 2012, adică nu mai târziu de 31 decembrie

Legea privind protecția consumatorilor nr. 105 din 13 martie 2003 nu poate fi

aplicată, deoarece dispoziția normei date reglementează drepturile consumatorului,

dar nu obligațiile, iar ea-recurenta a demonstrat primei instanțe că pârâtul s-a aflat

în întârziere, de aceea urmează să achite penalitate în mărime de 10%.

Instanța de apel a apreciat arbitrar probele prezentate și a comis erori de drept,

care încalcă drepturile și libertățile sale, iar aceste încălcări în cumul au dus la

soluționarea greșită a pricinii date.

În conformitate cu art. 434 alin.(1) Cod de procedură civilă, recursul se declară

în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Decizia Curții de Apel Chișinău a fost adoptată la 24 noiembrie 2016, iar

Galina Curoșu și avocatul acesteia Valentin Ilașco au declarat recurs la data de 24

ianuarie 2017, ceea ce denotă că recursul este în termen.

În conformitate cu art. 441 Cod de procedură civilă, în cazul în care recursul

este considerat admisibil, un complet din 5 judecători examinează fondul recursului.

Prin încheierea din 22 martie 2017 a Curții Supreme de Justiție completul din

3 judecători a considerat recursul admisibil și a decis examinarea acestuia în fond de

un complet din 5 judecători.

4

În conformitate cu art. 442 alin. (1) Cod de procedură civilă, judecând recursul

declarat împotriva deciziei date în apel, instanța verifică, în limitele invocate în

recurs și în baza referinței depuse de către intimat, legalitatea hotărîrii atacate, fără

a administra noi dovezi.

În conformitate cu art. 444 Cod de procedură civilă, recursul se examinează

fără înștiințarea participanților la proces.

Verificând legalitatea actului de dispoziție contestat, prin prisma

argumentelor invocate și a materialelor din dosar, coroborat cu normele de drept

material și procedural aplicabile la soluționarea speței date, Colegiul Civil,

Comercial și de Contencios Administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție va

admite recursul declarat de Galina Curoșu și avocatul său-Valentin Ilașco și va casa

decizia instanței de apel în partea casării hotărârii primei instanțe, cu menținerea în

această parte a hotărârii primei instanțe, din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. f) Cod de procedură civilă, instanța,

după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul, să caseze decizia instanței

de apel și să mențină hotărârea primei instanțe.

În conformitate cu art. 118 alin. (1), (3) Cod de procedură civilă, fiecare parte

trebuie să dovedească circumstanțele pe care le invocă drept temei al pretențiilor și

obiecțiilor sale dacă legea nu dispune altfel. Circumstanțele care au importanță

pentru soluționarea justă a pricinii sunt determinate definitiv de instanța

judecătorească pornind de la pretențiile și obiecțiile părților și ale altor participanți

la proces, precum și de la normele de drept material și procedural ce urmează a fi

aplicate.

În conformitate cu art. 130 alin. (1)-(3) Codul de procedură civilă, instanța

judecătorească apreciază probele după intima ei convingere, bazată pe cercetarea

multiaspectuală, completă, nepărtinitoare și nemijlocită a tuturor probelor din dosar

în ansamblul și interconexiunea lor, călăuzindu-se de lege. Nici un fel de probe nu

au pentru instanța judecătorească o forță probantă prestabilită fără aprecierea lor.

Fiecare probă se apreciază de instanță privitor la pertinența, admisibilitatea,

veridicitatea ei, iar toate probele în ansamblu, privitor la legătura lor reciprocă și

suficiența pentru soluționarea pricinii.

Din materialele pricinii rezultă că între SC „Transprofil” SRL și Galina

Curoșu la 18 septembrie 2012 a fost încheiat contractul nr. 32/2012 privind

construcția spațiului locativ, conform căruia pârâtul s-a obligat să construiască și să

predea în proprietate bunul imobil –apartamentul nr. 32 în blocul locativ 1 (A),

proiectul nr. 260/06-07, din str. Iazului, nr.15, mun.Chișinău, cu două odăi, amplasat

la etajul 7, cu suprafața totală de 58, 8 m.p., iar reclamanta s-a obligat să achite costul

apartamentului vizat (f.d.8-13). Prețul apartamentului, la încheierea contractului, a

constituit 36750,00 euro (f.d.8 verso).

Conform pct.2.5 al contractului menționat, termenul de transmitere a

apartamentului a fost stabilit pentru anul 2012 (f.d.8 verso).

Conform dispoziției de încasare nr. 215 din 18 septembrie 2012, Galina

Curoșu a achitat suma de 592042, 50 lei, conform contractului încheiat (f.d.7).

Prin Acordul adițional nr. 32 din 03 septembrie 2013 la contractul nr. 32/2012

privind construcția spațiului locativ din 18 septembrie 2012, pârâtul SC

5

„Transprofil” SRL a indicat suprafața totală a apartamentului de 68, 8 m.p. și costul

acestuia de 46096, 80 euro în loc de 58,8 m.p. și respectiv costul de 36750,00 euro,

cum a fost stabilit inițial (f.d.19). În actul de primire predare pentru executarea

lucrărilor interioare din 03 septembrie 2013, de asemenea, a fost indicată suprafața

totală a apartamentului de 68, 8 m.p. (f.d.20).

La 17 aprilie 2012, SRL „Geotop Grup”, la solicitarea pârâtului, a efectuat

măsurările suprafeței apartamentului, conform cărora suprafața apartamentul nr. 32

din str. Iazului, nr.15, mun.Chișinău, constituie 60,2 m.p.(f.d.22).

ÎS „Cadastru”, ca rezultat al solicitării reclamantei, la 28 iulie 2014, a efectuat

măsurările aceluiași apartament, fiind stabilită suprafața totală de 59, 6 m.p.(f.d.18).

Reclamanta Galina Curoșu, prin cererea recepționată la 29 august 2014 de

către SC „Transprofil” SRL(f.d.24), a solicitat pârâtului eliberarea actelor necesare

pentru înregistrarea dreptului de proprietate asupra apartamentului nr. 32 din str.

Iazului, nr.15, mun.Chișinău, costul căruia l-a achitat la încheierea contractului, fiind

disponibilă să achite suplimentar 500 euro pentru suprafața de 0, 8 m.p., stabilită

conform măsurărilor ÎS „Cadastru”. Conform aceleași cereri, reclamanta a invocat

că pârâtul insistă achitarea pentru 10 m.p. suplimentar și nu pentru 0,8 m.p., fiindu-

i refuzat în acceptarea sumei date (f.d.23).

Astfel, Galina Curoșu, prin cererea de chemare în judecată depusă la 29

octombrie 2014 împotriva SC „Transprofil” SRL, a solicitat încasarea prejudiciului

cauzat prin întârziere în sumă de 3675 euro, încasarea prejudiciului moral în sumă

de 10000 lei, recunoașterea dreptului de proprietate asupra apartamentului nr. 32 din

str. Iazului, nr.15, mun.Chișinău și încasarea cheltuielilor de judecată (f.d.5-7).

Prin hotărârea din 28 aprilie 2016 a Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău s-a

admis parțial cererea de chemare în judecată depusă de Galina Curoșu și s-a încasat

de la SC „Transprofil” SRL în beneficiul Galinei Curoșu prejudiciul cauzat prin

întârziere în sumă de 3675 euro sau echivalentul lor în lei RM conform cursului

oficial al Băncii Naționale a Moldovei la data executării hotărîrii și cheltuielile de

judecată în sumă de 4410, 25 lei; s-a recunoscut dreptul de proprietate după Galina

Curoșu asupra apartamentului nr. 32 str. Iazului, nr. 15, mun. Chișinău, cu număr

cadastral 010040405601032; s-a respins acțiunea în partea încasării prejudiciului

moral (f.d.68, 71-73).

Prin decizia din 24 noiembrie 2016 a Curții de Apel Chișinău s-a admis apelul

depus de SC „Transprofil” SRL și s-a casat hotărârea din 28 aprilie 2016 a

Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău în partea admiterii pretenției cu privire la

repararea prejudiciului material cauzat prin întârziere și s-a emis în această parte o

nouă hotărâre de respingere a pretenției cu privire la repararea prejudiciului material

cauzat prin întârziere; în rest, s-a menținut hotărârea din 28 aprilie 2016 a

Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău (f.d.111-117).

Colegiul Civil, Comercial și de Contencios Administrativ Lărgit al Curții

Supreme de Justiție conchide că, instanța de fond, fiind investită cu judecarea

pricinii, corect a ajuns la concluzia privind temeinicia cererii de chemare în judecată

depusă de Galina Curoșu împotriva SC „Transprofil” SRL în partea încasării

prejudiciului material cauzat prin întârziere.

Însă, instanța de apel aplicând și interpretând eronat normele de drept în raport

6

cu circumstanțele pricinii, a ajuns la concluzia de a casa hotărârea instanței de fond

în această parte și a emis o nouă hotărâre de respingere a cerinței date.

În acest sens, Colegiul reține că instanța de fond corect a constatat încălcarea

de către SC „Transprofil” SRL a pct. 2.5 al contractului nr. 32/2012 privind

construcția spațiului locativ din 18 septembrie 2012, conform căruia termenul de

transmitere a apartamentului a fost stabilit pentru anul 2012, fără indicarea concretă

a zilei și lunii.

Instanța de recurs reține ca fiind rezonabilă constatarea instanței de fond

precum că pârâtul SC „Transprofil” SRL și-a executat obligațiunea tardiv, ceea ce-i

acordă dreptul Galinei Curoșu de a pretinde despăgubire, deoarece conform

condițiilor contractuale întreprinderea este responsabilă față de beneficiar în virtutea

obligațiilor asumate. Or, transmiterea în termen al apartamentului contractat către

reclamantă, de asemenea, constituie o obligație a pârâtului, în sensul contractului

încheiat.

Conform art. 602 Cod civil, în cazul în care nu execută obligația, debitorul este

ținut să-l despăgubească pe creditor pentru prejudiciul cauzat astfel dacă nu

dovedește că neexecutarea obligației nu-i este imputabilă. Neexecutarea include

orice încălcare a obligațiilor, inclusiv executarea necorespunzătoare sau tardivă.

Repararea prejudiciului cauzat prin întârziere sau prin o altă executare

necorespunzătoare a obligației nu-l eliberează pe debitor de executarea obligației în

natură, cu excepția cazurilor când, datorită unor circumstanțe obiective, creditorul

pierde interesul pentru executare. Dreptul creditorului de a cere despăgubiri în locul

prestației se exercită în condițiile suplimentare de la art.609. Creditorul poate cere

despăgubiri pentru întârzierea executării obligației doar în condițiile suplimentare

privind întârzierea prevăzute la art.617. În cazul unui contract sinalagmatic,

creditorul poate cere despăgubiri pentru neexecutarea obligației debitorului doar

după rezoluțiune, conform art.737.

Conform art. 603 Cod civil, debitorul poartă răspundere numai pentru dol

(intenție) sau culpă (imprudență sau neglijență) dacă legea sau contractul nu prevede

altfel sau dacă din conținutul sau natura raportului nu reiese altfel. Este nulă orice

stipulație care îl eliberează anticipat pe debitor de răspundere în caz de dol sau culpă

gravă.

Conform art. 21 alin. (1) al Legii privind protecția consumatorilor nr. 105 din

13 martie 2003, prestatorul (executantul) este obligat să asigure prestarea serviciului

(executarea lucrării) în termenele și condițiile stabilite în reglementările specifice în

domeniu sau stipulate în contractul de prestare a serviciului (executare a lucrării).

Conform art. 32 alin. (2) al Legii privind protecția consumatorilor nr. 105 din

13 martie 2003, în cazul încălcării termenelor stabilite, conform art.21, de începere

și finalizare a prestării serviciului (executării lucrării) sau termenelor noi fixate de

consumator, prestatorul (executantul) achită consumatorului pentru fiecare zi (oră,

dacă termenul a fost stabilit în ore) depășită o penalitate în mărime de 10% din prețul

serviciului (lucrării).

Conform aliniatului (4) al aceleași Legi, plata penalităților și repararea

prejudiciului nu exonerează vânzătorul, prestatorul (executantul) de îndeplinirea

obligațiilor ce îi revin față de consumator.

7

Raportând circumstanțele pricinii la normele de drept material menționate

supra, Colegiul conchide că instanța de fond întemeiat a ajuns la concluzia privind

obligarea pârâtului la plata prejudiciului material reclamantei cauzat prin

neexecutarea în termen a obligației de transmitere a apartamentului.

Cu referire la ipoteza instanței de apel precum că în contract nu ar fi fost stipulat

termenul de transmitere al apartamentului, deoarece ar fi fost indicat doar anul 2012,

Colegiul menționează că chiar și în condițiile indicării doar a anului, fără a fi indicată

mai concret ziua și luna finalizării lucrărilor și transmiterii imobilului către

beneficiar, această circumstanță nu exclude obligația prestatorului de a-și onora

obligațiunile în termen. Or, conform art. 264 alin.(1) Cod civil, termenul stabilit în

ani expiră în luna și ziua respectivă a ultimului an al termenului.

Concomitent Colegiul relevă că instanța de apel constată inaplicabile speței

prevederile Legii privind protecția consumatorilor în ceea ce privește repararea

prejudiciului material cauzat prin întârziere, deoarece în contract nu ar fi stabilite

expres data, ziua, luna executării obligațiunilor contractuale, însă instanța de apel

ignoră faptul că termenul indicat chiar și ani, la fel, constituie un termen în baza

căruia pot fi calculate anumite sancțiuni pecuniare.

Mai mult, reclamanta a pretins doar 10% cu titlu de prejudiciu material cauzat

prin întârziere din costul apartamentului, ceea ce a și admis instanța de fond, dar nu

10 % pentru fiecare zi depășită.

Hotărârile instanțelor inferioare în partea recunoașterii dreptului de

proprietate după Galina Curoșu asupra apartamentului nr. 32 str. Iazului, nr. 15,

mun. Chișinău, cu număr cadastral 010040405601032 și încasării cheltuielilor de

judecată, inclusiv și pentru asistență juridică în mărime de 4410 lei, precum și în

partea respingerii cerinței Galinei Curoșu privind încasarea de la SC „Transprofil”

SRL a prejudiciului moral se mențin fără modificări, deoarece în această parte actele

de dispoziție nu au fost contestate de către partea recurentă.

Concomitent, Colegiul relevă că în cadrul judecării pricinii, instanța de

judecată a creat participanților la proces, condiții obiective și echitabile, pentru

exercitarea drepturilor și obligațiunilor procedurale, fapt ce se încadrează în

asigurarea părților dreptului la un proces echitabil, garantat și asigurat prin art.6 al

Convenției Europene pentru apărarea a Drepturilor Omului.

În circumstanțele de fapt și de drept menționate și având în vedere faptul că

instanța de apel a aplicat și a interpretat eronat normele de drept material în raport

cu circumstanțele pricinii și probele prezentate în partea casării hotărârii primei

instanțe și pronunțarea unei noi hotărâri prin care a respins cerința Galinei Curoșu

împotriva SC „Transprofil” SRL privind încasarea prejudiciului material cauzat prin

întârziere, iar hotărârea primei instanțe în această parte este conformă prevederilor

legale și întemeiată, adoptată cu respectarea normelor de drept material și

procedural, cu verificarea și aprecierea probelor administrate în conformitate cu art.

130 Codul de procedură civilă și nu este necesară verificarea suplimentară a cărorva

dovezi, Colegiul Civil, Comercial și de Contencios Administrativ Lărgit al Curții

Supreme de Justiție consideră recursul întemeiat și care urmează a fi admis, cu

casarea deciziei contestate în partea casării hotărârii primei instanțe și menținerea în

vigoare a hotărârii primei instanțe în această parte.

8

În baza celor expuse, în conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. f), art.445 alin.(3)

Cod de procedură civilă, Colegiul Civil, Comercial și de Contencios Administrativ

Lărgit al Curții Supreme de Justiție

d e c i d e :

Se admite recursul declarat de declarat de Galina Curoșu și avocatul său-

Valentin Ilașco.

Se casează decizia din 24 noiembrie 2016 a Curții de Apel Chișinău, adoptată

în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Galina Curoșu

împotriva Societății Comerciale „Transprofil” Societate cu Răspundere Limitată cu

privire la repararea prejudiciului material cauzat prin întârziere, încasarea

prejudiciului moral, recunoașterea dreptului de proprietate și încasarea cheltuielilor

de judecată, în partea casării hotărârii din 28 aprilie 2016 a Judecătoriei Rîșcani,

mun.Chișinău, cu menținerea în această parte a hotărârii din 28 aprilie 2016 a

Judecătoriei Rîșcani, mun.Chișinău.

În rest, se mențin decizia din 24 noiembrie 2016 a Curții de Apel Chișinău și

hotărârea din 28 aprilie 2016 a Judecătoriei Rîșcani, mun.Chișinău.

Decizia este irevocabilă din momentul emiterii.

Președintele ședinței Tatiana Vieru

Judecători Svetlana Filincova

Mariana Pitic

Nicolae Craiu

Oleg Sternioală

9