2ri-363/17 — recunoasterea dreptului de proprietate

2ri-363/17 — recunoasterea dreptului de proprietate (Curtea Supremă de Justiție, 2017)

prima instanță:S. Amăut

(Curtea de Apel Chișinau) dosarul nr.2ri-363/17

D E C I Z I E

29 noiembrie 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

lărgit al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele ședinței, judecătorul: Valeriu Doagă

Judecătorii: Tamara Chișca-Doneva, Maria Ghervas,

Ion Druță, Iurie Bejenaru

examinând recursul declarat de către Galina Afanas,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată a Galinei Afanas împotriva Societății

cu răspundere limitată „Nourco” (în proces de insolvabilitate), intervenient accesoriu

Întreprinderea de Stat „Cadastru” cu privire la recunoașterea dreptului de proprietate,

încuviințarea introducerii modificărilor, încasarea diferenței de preț al apartamentului,

dobânzii de întârziere, repararea prejudiciului material și moral,

și cererea reconvențională a administratorului insolvabilității Societății cu răspundere

limitată „Nourco”, Dumitru Chicu împotriva Galinei Afanas cu privire la revendicarea

bunului imobil din posesiune nelegitimă străină,

împotriva hotărârii Curții de Apel Chișinău din 29 august 2017,

c o n s t a t ă:

La data de 28 decembrie 2011, Galina Afanas a depus cerere de chemare în judecată

împotriva SRL „Nourco”, în proces de insolvabilitate, solicitând recunoașterea dreptului

de proprietate, încuviințarea introducerii modificărilor, încasarea diferenței de preț al

apartamentului, dobânzii de întârziere, recuperarea prejudiciului material și moral.

Ulterior, la 21 noiembrie 2012, 15 octombrie 2013, 16 aprilie 2014 și 30 aprilie 2014

reclamanta a depus cereri de completare a pretențiilor, solicitând recunoașterea dreptului

de proprietate a reclamantei asupra apartamentului nr. XXX din casa XXX din str.

XXXXXX, mun. Chișinău, cu nr. cadastral XXXXXX; încuviințarea Întreprinderii de

Stat „Cadastru” să introducă în Registrul bunurilor imobile datele privind dreptul de

proprietate a Galinei Afanas asupra apartamentului respectiv; obligarea pârâtului de a

preda apartamentul reclamantei cu executarea imediată pentru a stopa prejudiciile cauzate

reclamantei; încasarea de la pârât a diferenței de 126 496,63 lei dintre suma investită de

reclamantă și suma real cheltuită de pârât în construcția imobilului nominalizat pentru

efectuarea lucrărilor de finisare a apartamentului conform condițiilor contractului;

încasarea dobânzii de întârziere în sumă de 80 823,88 lei; încasarea despăgubirii din

neexecutare în sumă de 147 102,67 lei; încasarea supraplății din diferența de metraj în

sumă de 2 063,22 euro la cursul oficial al BNM la ziua achitării; încasarea de despăgubirii

din tergiversare abuzivă la discreția instanței; încasarea prejudiciului moral determinat de

instanță.

În motivarea acțiunii respective, reclamanta a invocat că, la 31 ianuarie 2008, a

încheiat cu pârâtul contractul nr. XXX privind investirea mijloacelor proprii în

construcția casei de locuit nr. XXX din str. XXXXXX, mun. Chișinău. Potrivit

contractului respectiv, reclamanta s-a obligat să participe cu cota-parte la construcția

casei de locuit susmenționate pentru procurarea din această casă în proprietate privată a

apartamentului nr. XXX cu suprafața totală de 45,77 m.p. conform planului general al

proiectului „Casa de locuit din str. XXXXXX”. Conform pct.1.3 al contractului costul

apartamentului constituie 29 750 euro, iar conform pct.1.4 costul metrului pătrat

constituie 650 euro și rămâne constant pe tot termenul acțiunii contractului. Conform

p.1.5 al Contractului au fost stabilite ratele de plată, după cum urmează: suma de 8 925

euro în termen de trei zile de la data semnării contractului, II rată - suma de 8 925 euro

până la 01.09.2008, III rată - suma de 8 925 euro până la 01.04.2009, IV rată - suma de 2

975 euro în momentul semnării actului de primire-predare. Conform pct.2.1 al

contractului a fost stabilită obligația întreprinderii de a da în exploatare obiectivul în

semestrul II al anului 2009.

Susține reclamanta că, dânsa a virat prin transfer bancar în contul pârâtului suma de

29 750 euro, echivalentul a 451 235,20 lei, integral pe parcursul anului 2008 conform

ratelor stabilite de pct.1.5 al contractului, după cum urmează: prin ordinul de plată

nr.4801 din 01.02.2008 a achitat suma de 8 925 euro, prin ordinul de plată nr. l din

30.04.2008 - suma de 8925 euro și prin ordinul de plată nr. l din - suma de 11 900 euro,

aceste plăti fiind confirmate de contabilitatea pârâtului. Astfel reclamanta și-a onorat

obligația contractuală asumată pe deplin, cu bună credință și în termen, achitând integral

sine costul apartamentului, însă întreprinderea nu și-a onorat obligația de dare în

exploatare a imobilului în semestrul II al anului 2009. La data de 28.04.2010 reclamanta

a expediat reclamații de nerespectare a obligațiilor contractuale către pârât, care au fost

recepționate de acesta la data de 29.04.2010 și 30.04.2010, însă pârâtul nu a binevoit să

răspundă la reclamații. Astfel, prin nerespectarea obligațiilor contractuale de dare în

exploatare a casei de locuit, în semestrul doi al anului 2009, pârâtul împiedică exercitarea

dreptului de proprietate a reclamantei asupra imobilului contractat și prejudiciază

considerabil reclamanta, care în 2008 și-a vândut apartamentul - domiciliu de bază pentru

a achita contractul în termen și a rămas împreună cu familia sa fără un loc de trai, și de

cinci ani așteaptă ca pârâtul să-și onoreze obligația contractuală.

Menționează reclamanta că, la data de 26.10.2010, prin hotărârea Curții de Apel

Economice a fost intentat procesul de insolvabilitate în privința pârâtului SRL „Nourco”.

La momentul intentării procesului de insolvabilitate bunul imobil deja era proprietate a

sa și nu putea fi inclus în masa debitoare a pârâtului pentru a satisface creanțele unor alți

creditori, or, dânsa nu deține calitatea de debitor fată de creditorii pârâtului. Faptul că

apartamentul reclamantei nu face parte din masa debitoare se atestă și din textul a trei

decizii irevocabile a Curții de Apel Chișinău din 31.05.2012, din 22.01.2012 și din

03.03.2014, potrivit cărora litigiul dat, în care reclamanta solicită un drept real-dreptul de

proprietate asupra apartamentului contractat, nu ține de competenta instanței de

insolvabilitate, nu poate fi aplicat art. 5 din Legea insolvabilității, deoarece litigiul dat nu

se încadrează în nici una din categoriile de cauze enumerate la punctele 2.2-2.4 din

Hotărârea Plenului Curții Supreme de Justiție cu privire la aplicarea în practica judiciară

a Legii insolvabilității nr. 2 din 24.03.2014.

A mai menționat reclamanta că, la 16.11.2010 a solicitat validarea creanței cu

preluarea contractului, în sumă de 29 750 euro, echivalentul sumei de 451 235,20 lei,

rezultată din contractul de investiție nr. XXX din 31.01.2008 cu preluarea contractului de

investiție și de 10 462 euro dobânda de întârziere. La 08.04.2011, reclamantei i s-a validat

suma de 451 235,20 lei cu preluarea contractului nr. XXX din 31.01.2008 printr-o

hotărâre irevocabilă a Curții de Apel Economice, ne fiind contestată. Pârâtul a contestat

doar dobânda de întârziere, neavând pretenții la validarea sumei cu preluarea contractului

de investiție achitat integral și în termen de către reclamantă cu doi ani înainte de inițierea

procedurii de insolvabilitate. Astfel prin hotărârea Curții de Apel Economice din

08.04.2011 reclamanta a fost recunoscută creditor chirografar în procesul de

insolvabilitate cu suma de 29 750 euro și cu preluarea contractului. Ulterior, la data de

10.11.2011, după ce a împărțit masa debitoare după bunul plac, pîrîtul a propus un plan

și afirmă că nu mai recunoaște contractul pe care dânsul l-ar fi rezolvit unilateral, contrar

legii și contractului, care în pct.5.2. stipulează că rezilierea unilaterală a contractului nu

se admite și contractul acționează pînă la îndeplinirea de către părți a tuturor

angajamentelor asumate în cadrul lui. Invocă, că până la moment nu există nici o hotărâre

a instanței de insolvabilitate, publicată în Monitorul Oficial, despre confirmarea sau

refuzul confirmării planului, iar Procuratura mun. Chișinău la 05.06.2012 a pornit cauza

penală nr. XXXXXX pe faptul falsului și abuzului votării planului în cadrul adunării

creditorilor din 10.11.2011, cauza penală fiind în curs de examinare.

Susține reclamanta că, la data de 28.12.2011, după ce a înțeles că a fost înșelată de

factorii de decizie ai SRL „Nourco”, reclamanta a depus acțiunea în cauză. Deși pârâtul

știa că reclamanta a solicitat recunoașterea dreptului de proprietate asupra apartamentului

contractat în starea în care este, dânsul afirmă precum că ar fi îmbunătățit bunul imobil

fară a prezenta careva probe în acest sens, în realitate dânsul n-a construit nici ceea ce era

stipulat în contract, or, conform proiectului inițial, reclamanta a contractat un apartament

cu două balcoane, iar conform proiectului final, balcoanele au fost zidite, iar geamurile

și ușile între odăi și balcoane lipsesc, au fost zidiți doi pereți interiori după bunul plac al

pârâtului. Astfel, reclamanta va fi nevoită să investească suplimentar în acest imobil

pentru a demola cei doi pereți și pentru a demola fațada clădirii pentru a avea măcar un

balcon unde să-și usuce rufele și pentru a procura și instala geamuri și uși între odăi și

balcoane.

A mai invocat reclamanta că, suma contractuală achitată și validată a reclamantei este

de 451 235,20 lei (echivalentul a 29 750 euro) pentru 45,77 m.p. la prețul de 650 euro

pentru un metru pătrat, însă conform planului pârâtului, dânsul cere 765 euro pentru un

metru pătrat, stabilind 16,5 lei pentru un euro, deci pârâtul cere suplimentar 12 622,50 lei

pentru un metru pătrat. Conform pct. 1.1. al contractului, suprafața totală a apartamentului

reclamantei urma să fie de 45,77 m.p., deci în opinia pârâtului reclamanta trebuie să

plătească 577 731,83 lei. Reclamanta a achitat suma de 451 235,20 iar, diferența de 126

496,63 lei (577 731,83 lei - 451 235,20 lei), pârâtul invocă că suma de 126 496,63 lei nu

se ajunge pentru a finaliza apartamentul reclamantei.

Consideră reclamanta că pârâtul urmează să-i restituie suma de 126 496,63 lei,

deoarece pârâtul a primit de la reclamantă în 2008 toți banii, în sumă de 29 750 euro

pentru construcția apartamentului, dar a cheltuit pentru construcția apartamentului numai

o parte din suma primită, iar restul sumei a folosit-o în interes propriu în detrimentul

reclamantei. Mai mult, deoarece banii primiți de la reclamantă n-au fost investiți în

finalizarea lucrărilor de construcție, pârâtul urmează să achite dobândă de întârziere la

suma de 126 496,63 lei, care constituie 80 823,88 lei.

La fel invocă reclamanta că, potrivit certificatului Biroului Național de Statistică al

RM din 16.04.2014, pentru perioada iulie 2009, când pârâtul urma să dea în exploatare

blocul locativ, până în martie 2014, când pârâtul a tergiversat procesul solicitând

neîntemeiat rejudecarea cauzei, rata inflației a constituit 32,6 %, astfel despăgubirea din

neexecutare constituie 147 102,67 lei.

Prin procesele-verbale de constatare din 01.08.2013 și 09.08.2013, s-a stabilit că, la

01.08.2013, pârâtul a refuzat să predea apartamentul reclamantei, deși nici legea, nici

contractul nu prevede dreptul la retenție a pârâtului în acest caz. Conform p.2.5 al

contractului după darea în exploatare a obiectivului întreprinderea va întocmi actul de

primire predare a apartamentului lipsit de orice viciu juridic în proprietatea investitorului.

Mai mult, pârâtul a încercat să estoarcă 70 000 lei de la reclamantă pentru a-i preda

cheile de la apartament, pe acest fapt de către CNA la 10.10.2013 a fost pornită cauza

penală nr. XXXXXX, care este în curs de examinare.

Menționează reclamanta că, pârâtul a prezentat în instanță, informația din care rezultă

că apartamentul contractat are o suprafață de 44,4 m.p, iar deoarece reclamanta a achitat

pentru 45,77 m.p., rezultă că a efectuat supraplată pentru 1,37 m.p., astfel pârâtul trebuie

să restituie reclamantei diferența de metraj care constituie suma de 2 063,22 euro la cursul

oficial al BNM la data achitării.

Mai mult, pe perioada procesului, pârâtul se folosește abuziv de drepturile sale

procedurale, înaintând repetat și cu rea-credință mai multe cereri vădit neîntemeiate cu

scopul amânării examinării cauzei și tergiversării procesului, iar în acest timp vinde

apartamentul construit din banii reclamantei fără acordul ultimei, iar pentru a pune capăt

oricărui abuz din partea pârâtului, reclamanta a solicitat obligarea pârâtului la plata

despăgubirilor în folosul reclamantei pentru minim 363 zile de tergiversare intenționată,

iar această sumă să fie stabilită de către instanță. Mai mult, din vina pârâtului, reclamantei

i s-a înrăutățit calitatea vieții și sănătății, i-a fost afectată familia și situația socială.

Prin hotărârea Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din 14 martie 2013, acțiunea

înaintată de Galina Afanas a fost admisă parțial și a fost recunoscut dreptul de proprietate

a Galinei Afanas asupra apartamentului nr. XXX din str. XXXXXX, casa nr. XXX, mun.

Chișinău; a fost încuviințat ÎS „Cadastru” să introducă în Registrul bunurilor imobile

datele privind dreptul de proprietate a Galinei Afanas asupra apartamentului nr. XXX din

str. XXXXXX, casa nr. XXX, mun. Chișinău; a fost încasat din contul SRL „Nourco” în

folosul Galinei Afanas suma de 191798 lei, ce include suma de 12496,63 bani cu statut

de diferența de preț al apartamentului nefinisat și suma de 65302, 96 lei cu statut de

dobânda de întârziere; a fost încasat din contul Societății cu răspundere limitată „Nourco”

în beneficiul statului taxa de stat în mărime de 15496 lei, ce constituie 3% din suma

revendicărilor admise, și conform prevederilor art. 86 alin. (2) CPC vor fi achitate în

termen de 6 luni de la data adoptării hotărârii; a fost încasat din contul Galinei Afanas în

bugetul statului taxa de stat în mărime de 1100 lei ce constituie 3% din suma

revendicărilor respinse și 100 lei pentru pretențiile nepatrimoniale, în total 2200 lei.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 26 iunie 2013, a fost admis apelul declarat

de către de SRL „Nourco”, casată hotărârea Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din 14

martie 2013 cu restituirea pricinii spre rejudecare în prima instanță, în alt complet de

judecată.

Prin hotărârea Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din 29 septembrie 2014, cererea de

chemare în judecată înaintată de Afanas Galina împotriva SRL „Nourco” în proces de

insolvabilitate, intervenient accesoriu ÎS „Cadastru” a fost respinsă ca neîntemeiată în

partea cerințelor privind recunoașterea dreptului de proprietate a Galinei Afanas asupra

apartamentului nr. XXX din casa nr. XXX din str. XXXXXX, mun. Chișinău, nr.

cadastral XXXXXX; încuviințarea ÎS „Cadastru” să introducă în Registrul bunurilor

imobile datele privind dreptul de proprietate a Galinei Afanas asupra apartamentului

respectiv; obligarea pârâtului de a preda apartamentul reclamantei cu executarea

imediată; încasarea din contul SRL „Nourco” a dobînzii de întîrziere în sumă de 80

823,88 lei, a despăgubirilor din neexecutare în sumă de 147 102,67 lei, a despăgubirii din

tergiversare abuzivă și a prejudiciului moral. Totodată, a fost dispusă încetarea procesului

la cererea de chemare în judecată înaintată de Afanas Galina împotriva SRL „Nourco” în

proces de insolvabilitate, intervenient accesoriu ÎS „Cadastru”, în partea pretențiilor

privind încasarea din contul SRL „Nourco” în folosul Galinei Afanas a diferenței de 126

496,63 lei dintre suma investită de reclamantă și suma real cheltuită de pârât în

construcția imobilului nominalizat; încasarea supraplății din diferența de metraj în sumă

de 2 063,22 euro la cursul oficial al BNM la ziua achitării.

Împotriva hotărârii instanței de fond, la data de 30 septembrie 2014, Galina Afanas a

depus apel, solicitând casarea hotărârilor contestate și emiterea unei noi hotărâri de

admitere a acțiunii în sensul invocat.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 24 martie 2015 s-a respins apelul declarat de

către Galina Afanas și s-a menținut fară modificări hotărârea Judecătoriei Centru, mun.

Chișinău din 29 septembrie 2014.

Nefiind de acord cu decizia instanței de apel, Galina Afanas a declarat recurs, prin

care a solicitat admiterea acestuia, casarea integrală a deciziei Curții de Apel Chișinău

din 24 martie 2015 și a hotărârii Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din 29 septembrie

2014 cu emiterea unei noi hotărâri prin care acțiunea înaintată de către Afanas Galina să

fie admisă integral.

Prin decizia Curții Supreme de Justiție din 21 octombrie 2015, a fost admis recursul

declarat de Afanas Galina, casată decizia Curții de Apel Chișinău din 24 martie 2015 și

cauza a fost remisă la rejudecare în instanța de insolvabilitate - Curtea de Apel Chișinău.

La data de 03 decembrie 2015, pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui

Afanas Galina împotriva SRL „Nourco” (în proces de insolvabilitate), intervenient

accesoriu ÎS „Cadastru”, privind recunoașterea dreptului de proprietate, încuviințarea

introducerii modificărilor, încasarea diferenței de preț al apartamentului, dobânzii de

întârziere, recuperarea prejudiciului material și moral, prin intermediul PIGD a fost

repartizată în mod automat judecătorului Curții de Apel Chișinău, Maria Moraru.

Ca urmare, la data de 03 decembrie 2015, judecătorul Curții de Apel Chișinău Maria

Moraru, a înaintat cerere de abținere de la judecarea pricinii.

Prin încheierea Curții de Apel Chișinău din 10 decembrie 2015, a fost admisă cerere

de abținere de la judecarea pricinii la cererea de chemare în judecată a lui Afanas Galina

împotriva SRL „Nourco” (în proces de insolvabilitate), intervenient accesoriu ÎS

„Cadastru”, privind recunoașterea dreptului de proprietate, încuviințarea introducerii

modificărilor, încasarea diferenței de preț al apartamentului, dobânzii de întârziere,

recuperarea prejudiciului material și moral. Cauza civilă fiind transmisă pentru a fi

repartizată altui judecător.

La data de 19 ianuarie 2016, pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Galinei

Afanas împotriva SRL „Nourco” (în proces de insolvabilitate), intervenient accesoriu ÎS

„Cadastru”, privind recunoașterea dreptului de proprietate, încuviințarea introducerii

modificărilor, încasarea diferenței de preț al apartamentului, dobânzii de întârziere,

recuperarea prejudiciului material și moral, prin intermediul PIGD a fost repartizată în

mod automat judecătorului Curții de Apel Chișinău, Sergiu Arnăut.

Prin decizia suplimentară a Curții Supreme de Justiție din 27 ianuarie 2016, a fost

casată hotărârea Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din 29 septembrie 2014, în cauza

civilă intentată la cererea de chemare în judecată a lui Afanas Galina împotriva Societății

cu răspundere limitată „Nourco” în proces de insolvabilitate, intervenient accesoriu

Întreprinderea de Stat „Cadastru” privind recunoașterea dreptului de proprietate,

încuviințarea introducerii modificărilor, încasarea diferenței de preț al apartamentului, a

dobânzii de întârziere, recuperarea prejudiciului material și moral.

La data de 22 martie 2016, administratorul insolvabilității „Nourco” SRL, Dumitru

Chicu a depus în instanța de insolvabilitate cerere reconvențională împotriva Galinei

Afanas privind revendicarea bunului imobil din posesiunea nelegitimă și dispunerea

evacuării silite din apartamentul nr. XXX din casa de locuit de pe str. XXXXXX, mun.

Chișinău, proprietatea „Nourco” SRL, persoanei fizice Afanas Galina și a tuturor alte

persoane fizice, care ocupă acest apartament precum și bunurile acestora.

În motivarea acțiunii reconvenționale, administratorul insolvabilității SRL „Nourco”,

Dumitru Chicu a indicat că, prin hotărârea Curți de Apel Economice din 26 octombrie

2011 a fost intentat procesul de insolvabilitate fața de SRL „Nourco”, conducerea

întreprinderii a fost înlăturată de la administrare, fiind desemnat în funcție administrator

al insolvabilității SRL „Nourco”.

Menționează că, în masa debitoare a SRL „Nourco” (în proces de insolvabilitate) se

află apartamentul nr.XXX din casa de locuit de pe str. XXXXXX, mun. Chișinău,

construită de către SRL „Nourco”.

Suține că, imobilul menționat constituie masa debitoare a SRL „Nourco” (în proces

de insolvabilitate) și în conformitate cu cerințele Legii insolvabilității urmează a fi

administrat de către administratorul insolvabilității în ordinea stabilită de lege.

Mai indică că, apartamentul nominalizat este ocupat ilegal de către Afanas Galina și

rudele acesteia, fiind imposibilă realizarea de către SRL „Nourco” a dreptului de

proprietate asupra apartamentului. Astfel, prin ordonanța Procuraturii mun. Chișinău din

26 mai 2014 apartamentul nr. XXX din blocul locativ nr.XXXXXX a fost transmis la

păstrare cet. Afanas Galina.

În plus indică că, ulterior, prin încheierea irevocabilă nr. 10-258/2014 din 29 iulie

2014 Judecătoria Centru, mun. Chișinău a anulat ordonanța Procuraturii mun. Chișinău

din 26 mai 2014 ca fiind ilegală.

Mai mult, indică pârâtul-reclamant că, Galina Afanas nu a eliberat și nu a restituit

apartamentul către SRL „Nourco”.

Mai invocă că, în cadrul ședinței de judecată din 10 martie 2016 pe cauza intentată la

acțiunea Galinei Afanas împotriva SRL „Nourco” privind confirmarea dreptului de

proprietate asupra apartamentului nr. XXX, Galina Afanas a confirmat că ocupă abuziv

apartamentul nr. XXX de pe str. XXXXXX, mun. Chișinău.

Suplimentar, susține că nici Afanas Galina, nici o altă persoană terță nu are nici un

temei legal de a ocupa spațiul menționat din masa debitoare a SRL „Nourco”. Contractul

de investiție încheiat între SRL „Nourco” și Afanas Galina nu constituie temei legal

pentru ocuparea acestor spații de către Afanas Galina și rudele acesteia, fiind rezolvit

odată cu validarea creanțelor creditorului în cadrul procesului de insolvabilitate a SRL

„Nourco”, fapt constat prin hotărârea instanței de insolvabilitate de validarea creanțelor

creditorului Afanas Galina, rezultate din neexecutarea a contractului de investiție, și

încheierea Curții de Apel nr. 2e- 317/2012 din 26 noiembrie 2012 de explicare a hotărârii

de validare a creanțelor. Astfel, Galina Afanas are dreptul doar la suma creanței sale

validate, care urmează a fi achitată creditorului în ordinea stabilită de lege și hotărârile

organelor creditorilor SRL „Nourco”, ne având nici un drept asupra imobilului

nominalizat.

Consideră că Afanas Galina și/sau alte persoane ocupă abuziv spațiile menționate

având loc încălcarea gravă a drepturilor SRL „Nourco” în proces de insolvabilitate. Iar,

în astfel de circumstanțe, SRL „Nourco” în proces de insolvabilitate, precum și

administratorul insolvabilității acesteia, sunt lipsiți prin acțiunile ilegale ale terților de

posibilitatea de a exercita drepturile și obligațiunile asupra imobilului menționat din masa

debitoare.

Prin urmare, solicită administratorul insolvabilității SRL „Nourco”, Dumitru Chicu

revendicarea bunului imobil din posesiunea nelegitimă și dispunerea evacuării silite din

apartamentul nr. XXX din casa de locuit de pe str. XXXXXX, mun. Chișinău,

proprietatea SRL „Nourco”, persoanei fizice Galina Afanas și a altor persoane fizice, care

ocupă acest apartament precum și bunurile acestora.

Prin hotărârea Curții de Apel Chișinău din 29 august 2017 a fost încetat procesul la

cererea Galinei Afanas împotriva SRL „Nourco” (în proces de insolvabilitate),

intervenient accesoriu ÎS „Cadastru”, în partea pretențiilor, privind încasarea diferenței

dintre suma investită de reclamanta și suma real cheltuită de pârât, în construcția

imobilului nominalizat; încasarea din contul SRL „Nourco” (în proces de insolvabilitate)

în contul lui Afanas Galina a supraplății din diferența de metraj în sumă de 2063,22 euro

la cursul oficial al BNM la ziua achitării.

A fost respinsă ca fiind neîntemeiată acțiunea Galinei Afanas împotriva SRL

„Nourco” (în proces de insolvabilitate), intervenient accesoriu ÎS „Cadastru” privind

recunoașterea dreptului de proprietate a lui Afanas Galina, asupra apartamentului XXX

din casa XXX de pe str. XXXXXX din mun. Chișinău în starea în care este, nr. cadastral

XXXXXX, încuviințarea OCT Chișinău de a introduce modificări în Registrul bunurilor

imobile datele privind dreptul de proprietate a lui Afanas Galina asupra apartamentului

XXX din casa XXX de pe str. XXXXXX din mun. Chișinău, nr. cadastral XXXXXX,

încasarea de la pârât în beneficiul reclamantei a dobânzii de întârziere în sumă de 5230,32

euro, încasarea de la pârât în beneficiul reclamantei a despăgubirii din neexecutare în

sumă de 229723,85 lei și încasarea de la pârât în beneficiul Galinei Afanas a prejudiciului

moral cauzat.

A fost admisă acțiunea reconvențională înaintată de administratorul insolvabilității

SRL „Nourco” - Dumitru Chicu împotriva Galinei Afanas, privind revendicarea bunului

imobil din posesiunea nelegitimă.

A fost evacuată din apartamentul nr. XXX din casa de locuit de pe str. XXXXXX,

mun. Chișinău, proprietatea SRL „Nourco”, persoana fizică Afanas Galina și a tuturor

altor persoanei fizice, care ocupă acest apartament precum și bunurile acestora.

A fost încasat din contul Galinei Afanas în folosul statului taxa de stat în sumă de

150,00 lei (una sute cincizeci lei).

La 01 septembrie 2017, Galina Afanas a depus recurs nemotivat, iar la 30 octombrie

2017 a depus recurs motivat împotriva hotărârii instanței de insolvabilitate, cerând

admiterea recursului, casarea hotărârii contestate și emiterea unei noi hotărâri de admitere

integral a acțiunii sale.

Recurenta, Galina Afanas, în motivarea recursului a indicat că nu este de acord cu

hotărârea instanței de insolvabilitate, o consideră neîntemeiată, deoarece instanța de

insolvabilitate nu a elucidat pe deplin circumstanțele importante pentru soluționarea

pricinii, normele de drept material și procedural au fost încălcate sau aplicate eronat,

erorile comise au adus la soluționarea greșită a pricinii și la încălcarea drepturilor și

libertăților sale fundamentale, hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței

jurisdicționale.

La data de 31 octombrie 2017, SRL „Nourco” a depus referință prin care a solicitat

respingerea recursului și menținerea hotărârii instanței de insolvabilitate.

Conform art. 8 alin. (1) din Legea insolvabilității, hotărârile și încheierile instanței de

insolvabilitate pot fi atacate cu recurs în termen de 15 zile calendaristice din data

pronunțării și numai în cazurile prevăzute expres de prezenta lege.

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de

Justiție consideră recursul declarat de Galina Afanas depus în termen, or din materialele

dosarului rezultă că hotărârea este emisă la 29 august 2017, iar la 01 septembrie 2017

aceasta a depus recurs.

În conformitate cu art. 444 CPC, recursul se examinează fără înștiințarea

participanților la proces.

Studiind materialele dosarului, Colegiul civil comercial și de contencios administrativ

lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră că, recursul declarat de Galina Afanas

urmează a fi respins pentru următoarele motive.

În conformitate cu prevederile art. 445 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură civilă,

instanța, după ce judecă recursul, este în drept să respingă recursul și să mențină decizia

instanței de apel și hotărârea primei instanțe, precum și încheierile atacate cu recurs.

Conform art. 1 alin. (4) din Legea insolvabilității nr. 149 din 29 iunie 2012, procesul

de insolvabilitate se desfășoară în conformitate cu prevederile Codului de procedură

civilă și cu cele ale prezentei legi.

Iar, conform art. 5 alin. (2) al Legii insolvabilității nr. 149 din 29 iunie 2012, instanța

de insolvabilitate dispune de competentă exclusivă la judecarea, în cadrul procesului de

insolvabilitate, a litigiilor ce țin de masa debitoare. Dacă partea interesată invocă

existenta unui litigiu de drept referitor la masa debitoare, instanța de insolvabilitate va

judeca această cauză într-un proces separat, în procedură contencioasă, conform Codului

de procedură civilă.

Conform art. 253 al Legii insolvabilității nr.149 din 29.06.2012, prevederile prezentei

legi se aplică și asupra proceselor de insolvabilitate în curs de desfășurare intentate pînă

la intrarea ei în vigoare.

În conformitate cu art. 39 alin. (1) al Legii insolvabilității, masa debitoare cuprinde

toate bunurile debitorului la data intentării procesului de insolvabilitate, precum și cele

pe care acesta le dobândește și le recuperează pe parcursul procesului.

Potrivit prevederilor art. 41 al Legii insolvabilității, masa debitoare servește la

executarea creanțelor patrimoniale ale creditorilor.

În conformitate cu art. 118 alin. (1) Cod de procedură civilă, fiecare parte trebuie să

dovedească circumstanțele pe care le invocă drept temei al pretențiilor și obiecțiilor sale

dacă legea nu dispune altfel.

Conform dispozițiilor art. 123 alin. (2) Cod de procedură civilă, faptele stabilite printr-

o hotărâre judecătorească irevocabilă într-o pricină civilă soluționată anterior în instanță

de drept comun sau în instanță specializată sânt obligatorii pentru instanța care judecă

pricina și nu se cer a fi dovedite din nou și nici nu pot fi contestate la judecarea unei alte

pricini civile la care participă aceleași persoane.

În conformitate cu art. 130 alin. (1) CPC, instanța judecătorească apreciază probele

după intima ei convingere, bazată pe cercetarea multiaspectuală, completă, nepărtinitoare

și nemijlocită a tuturor probelor din dosar în ansamblul și interconexiunea lor,

călăuzindu-se de lege.

Materialele cauzei atestă că, la data de 31 ianuarie 2008, Galina Afanas a încheiat cu

SRL „Nourco”, contractul nr. XXX privind investirea mijloacelor proprii în construcția

casei de locuit nr. XXX de pe str. XXXXXX din mun. Chișinău.

Potrivit contractului nr.XXX din 31 ianuarie 2008, Galina Afanas s-a obligat să

participe cu cota-parte la construcția casei de locuit nr. XXX din str. XXXXXX mun.

Chișinău pentru procurarea din această casă în proprietate privată a apartamentului

nr.XXX cu suprafața totală de 45,77 metri pătrați conform planului general al proiectului

„Casa de locuit din str. XXXXXX”. Conform pct.1.3 al Contractului nominalizat, costul

apartamentului constituie 29 750 euro, iar conform pct. 1.4 al Contractului, costul

metrului pătrat constituie 650 euro și rămâne constant pe tot termenul acțiunii

Contractului. De asemenea, conform pct.1.5 al Contractului menționat, au fost stabilite

ratele de plată, după cum urmează: suma de 8925 euro în termen de trei zile de la data

semnării contractului, II rată - suma de 8925 euro până la 01.09.2008, III rată - suma de

8925 euro până la 01.04.2009, IV rată — suma de 2975 euro în momentul semnării actului

de primire-predare (f.d. 4-6, vol.I).

Prin hotărârea Curții de Apel Economice din 26 octombrie 2010 a fost intentat

procesul de insolvabilitate în privința SRL „Nourco” cu sediul în mun. Chișinău, str.

Gohberg, 2 ap.4, iar în funcția de administrator al insolvabilității fiind desemnat

administratorul autorizat Dumitru Chicu (f.d.22-23, vol.I).

Prin hotărârea Curții de Apel Economice din 08 aprilie 2011, a fost validată creanța

înaintată de Afanas Galina față de SRL „Nourco” de încasare a sumei achitate în temeiul

contractului nr. XXX din 31 ianuarie 2008, privind investirea mijloacelor proprii în

construcția casei de locuit nr. XXX de pe str. XXXXXX din mun. Chișinău, în sumă de

451 235,20 lei, echivalentul a 29 750,00 Euro ca creanță chirografară de rangul V (f.d.25,

vol.I), iar prin hotărârea Curții de Apel Economice din 14 iulie 2011 a fost respinsă

cererea creditorului Afanas Galina cu privire la validarea sumei de 10 462,00 euro cu

titlul de dobândă de întârziere, ca fiind nefondată (f.d.26-31, vol.I) și menținută prin

decizia Curții Supreme de Justiție din 13 octombrie 2011 (f.d. 146-147, vol.I).

Prin încheierea Curții de Apel Chișinău din 26 noiembrie 2012, s-a admis cererea

administratorului insolvabilității SRL „Nourco” privind explicarea sensului și extinderii

aplicării hotărârii Curții de Apel Economice expusă în Tabelul creanțelor creditorilor

SRL „Nourco” din 08 aprilie 2011, privind validarea creanței creditorului Afanas Galina

în sumă de 451 235,20 lei, echivalentul a 29 750 Euro. S-a explicat că odată cu validarea

sumei de 451 235,20 lei, echivalentul a 29 750 Euro, rezultată din neexecutarea

Contractului nr. XXX din 31 ianuarie 2008 „Privind investirea mijloacelor proprii în

construcția casei de locuit nr. XXX de pe str. XXXXXX, creditorul Afanas Galina și-a

exercitat dreptul său prevăzut de art. 98 alin. (3) al Legii insolvabilității și art. 738 alin.(1)

al Codului civil, privind rezoluțiunea contractului; -înregistrarea sumei de 451 235 20 lei

echivalentul a 29 750 Euro în Tabelul creanțelor creditorilor SRL „Nourco” din

08.04.2011, prezintă o hotărâre judecătorească definitivă propriu- zisă privind

încasarea acestei sume de la SRL „Nourco”, cu titlu de prestația executată, care urmează

a fi restituită creditorului ca efect al rezoluțiunii Contractului nr. XXX din 31.01.2008

„privind investirea mijloacelor proprii în construcția casei de locuit nr. XXX de pe str.

XXXXXX, mun. Chișinău. Odată cu validarea sumei de 451 235, 20 lei, echivalentul a

29 750 euro, contractul nr. XXX din 31.01.2008 „Privind investirea mijloacelor proprii

în construcția casei de locuit nr. XXX de pe str. XXXXXX este rezolvit, SRL „Nourco”

este eliberat de executarea obligațiilor contractuale, unica obligațiune existentă fiind

achitarea către Galina Afanas a creanței validate potrivit prevederilor Legii

insolvabilității și a hotărârilor organelor creditorilor ale SRL „Nourco”.

Prin încheierea Curții Supreme de Justiție din 11 iunie 2014, a fost respinsă ca

inadmisibilă cererea de revizuire declarată de către Afanas Galina împotriva deciziei

Curții Supreme de Justiție din 13 noiembrie 2013 prin care a fost respins recursul declarat

de Afanas Galina și menținută încheierea Curții de Apel Chișinău din 26 noiembrie 2012

(f.d. 47-49, vol.III).

În acest context, ținând cont de prevederile art. 123 alin. (2) Cod de procedură civilă,

instanța de insolvabilitate corect a menționat că, în condițiile în care hotărârea Curții de

Apel Chișinău din 08 aprilie 2011 și încheierea Curții de Apel Chișinău din 26 noiembrie

2012, nominalizate mai sus, au puterea de lucru judecat, faptele stabilite prin aceste acte

juridice fiind degrevate de probațiune, și instanța de judecată nu se poate expune pe

margine faptelor deja stabilite, acestea fiind obligatorii pentru instanța care judecă pricina

și nu se cer a fi dovedite din nou și nici nu pot fi contestate la judecarea unei alte pricini

civile la care participă aceleași persoane.

La fel, corect a reținut instanța de insolvabilitate că la momentul adresării de către

Afanas Galina în instanța de judecată cu prezenta cerere de chemare în judecată la data

de 28 decembrie 2011, legea aplicabilă litigiului, era Legea insolvabilității nr. 632 din

14.11.2001 (fiind abrogată din 13.03.13).

În această ordine de idei, este necesar de evidențiat că în conformitate cu art.98 al

Legii insolvabilității sus-menționate, după intentarea procesului de insolvabilitate,

administratorul analizează situația raporturilor preexistente ale debitorului. În cazul în

care administratorul refuză să execute contractul, cealaltă parte în calitate de creditor

chirografar poate înainta o creanță care reiese din neexecutare.

În baza art. 103 din aceeași Lege, înțelegerea prin care se exclude sau se limitează

aplicarea art.98 sunt nule.

Conform art. 65 al Legii insolvabilității sus-menționate, din momentul admiterii

cererii introductive de intentare a procesului de insolvabilitate, interesele tuturor

creditorilor sunt reprezentate de adunarea creditorilor și de comitetul creditorilor,

creditorii nu mai pot solicita debitorului executarea creanțelor în mod individual. Pe

perioada procesului de insolvabilitate este interzisă executarea silită din masa debitoare

pentru creditorii chirografari în modul individual.

Potrivit art.art. 131-138 al Legii insolvabilității, dacă creditorul are o creanță față de

debitor la data intentării procesului de insolvabilitate, își înaintează în scris creanța,

indiferent de tipul ei, instanței de judecată care judecă procesul de insolvabilitate a

debitorului. Cererea de înaintare a creanțelor are același regim juridic ca și cererea de

chemare în judecată.

Prin urmare, instanța de insolvabilitate a stabilit cu certitudine că, la momentul

adresării de către Galina Afanas în instanța de judecată cu prezenta cerere de chemare în

judecată - 28 decembrie 2011, contractul nr. XXX din 31 ianuarie 2008 privind investirea

mijloacelor proprii în construcția casei de locuit nr. XXX de pe str. XXXXXX, încheiat

între Afanas Galina și SRL „Nourco”, în baza căruia prima solicită recunoașterea

dreptului de proprietate, era rezolvit, fiind dispusă încasarea de la SRL „Nourco” în

beneficiul Galinei Afanas a sumei de 451 235,20 lei, echivalentul a 29 750,00 Euro, în

temeiul hotărârii Curții de Apel Economice din 08 aprilie 2011, or, prin încheierea Curții

de Apel Chișinău din 26 noiembrie 2012, menținută prin decizia Curții Supreme de

Justiție din 13 noiembrie 2013, s-a explicat că odată cu validarea sumei de 451 235,20

lei, echivalentul a 29 750,00 euro, contractul nr. XXX din 31.01.2008 „privind investirea

mijloacelor proprii în construcția casei de locuit nr. XXX de pe str. XXXXXX este

rezolvit, SRL „Nourco” este eliberat de executarea obligațiilor contractuale, unica

obligațiune existentă fiind achitarea către Galina Afanas a creanței validate potrivit

prevederilor Legii insolvabilității și a hotărârilor organelor creditorilor ale SRL

„Nourco”.

La caz, instanța de insolvabilitate a reținut corect că, Galina Afanas înaintînd cererea

privind validarea creanțelor față de SRL „Nourco” (f.d. 24, vol.I) și-a exercitat dreptul

său prevăzut de art. 98 alin. (3) al Legii insolvabilității, astfel reclamanta nu mai poate

pretinde și la transmiterea în proprietate a apartamentului, or depunând cererea de

validare a creanțelor față de debitorul insolvabil, ultima a acceptat rezoluțiunea

contractului de investiții, iar odată cu validarea creanței sale ce rezultă din Contractul de

investiție în construcție, încetează acțiunea Contractului menționat, iar debitorul este

eliberat de obligațiile stabilite în Contract, ultimul având doar obligația să achite creanțele

validate.

În astfel de condiții, prima instanță just a conchis că cerința Galinei Afanas privind

recunoașterea dreptului de proprietate asupra apartamentului nr. XXX din casa XXX din

str. XXXXXX, mun. Chișinău, cu nr. cadastral XXXXXX fiind una neîntemeiată,

întrucât odată cu validarea creanței Galinei Afanas fată de debitorul insolvabil SRL

„Nourco” în baza hotărârii Curții de Apel Economice din 08 aprilie 2011, a survenit

rezoluțiunea Contractului prin prisma art.738 alin. (1) din Codul civil, iar raporturile

juridice ale acestora ce rezultă din contractul nr. XXX din 31 ianuarie 2008, privind

investirea mijloacelor proprii în construcția casei locuit au încetat, debitorul insolvabil

SRL „Nourco” fiind eliberat de executarea obligațiilor stabilite de acest contract, unica

obligațiune existentă față de Galina Afanas, conform pct.5.4 al contractului în cazul

rezilierii fiind restituirea mijloacelor bănești achitate de ultima, validate în ordinea

stabilită de Legea insolvabilității și hotărârile adunării creditorilor ale SRL „Nourco”.

De asemenea, corect instanța de insolvabilitate a apreciat drept declarativă și lipsită

de suport probatoriu, afirmația reclamantei-recurente, că în cadrul procesului de

insolvabilitate s-a validat suma de 451235,20 lei cu preluarea contractului nr.XXX din

31.01.2008 printr-o hotărâre irevocabilă a Curții de Apel Economice, or, materialele

cauzei probează că, prin hotărârea Curții de Apel Economice din 08 aprilie 2011, a fost

validată creanța înaintată de Galina Afanas față de SRL „Nourco” privind încasarea

sumei achitate în temeiul contractului nr. XXX din 31 ianuarie 2008, privind investirea

mijloacelor proprii în construcția casei de locuit nr. XXX de pe str. XXXXXX din mun.

Chișinău, în mărime de 29 750 euro, fapt explicat și prin încheierea Curții de Apel

Chișinău din 26 noiembrie 2012, prin care s-a admis cererea administratorului

insolvabilității SRL „Nourco” privind explicarea sensului și extinderii aplicării hotărârii

Curții de Apel Economice din 08 aprilie 2011, expusă în Tabelul creanțelor creditorilor

SRL „Nourco” din 08 aprilie 2011, privind validarea creanței creditorului Afanas Galina

în sumă de 451 235,20 lei, echivalentul a 29 750 Euro.

Subsecvent, cerința reclamantei privind încuviințarea Întreprinderii de Stat

„Cadastru” să introducă în Registrul Bunurilor Imobile datele privind dreptul de

proprietate a Galinei Afanas asupra apartamentului nr.XXX din casa XXX de pe str.

XXXXXX din mun. Chișinău, nr. cadastral XXXXXX, urmează a fi respinsă, dat fiind

faptul că această cerință rezultă din cerința privind recunoașterea dreptului de proprietate

asupra bunului din litigiu.

La fel, temeinic și legal a respins instnța de insolvabilitate și cerința Galinei Afanas

privind obligarea SRL „Nourco” de a preda apartamentul dânsei cu executarea imediată

pentru a stopa prejudiciile cauzate ei, este apreciată ca fiind nefondată, în situația în care

contractul nr.XXX din 31.01.2008 privind investirea mijloacelor proprii în construcția

casei de locuit nr.XXX de pe str. XXXXXX, încheiat între Galina Afanas și SRL

„Nourco” a fost rezolvit, ca urmare a validării creanței chirografare înaintate de creditorul

Afanas Galina față de debitorul insolvabil SRL „Nourco” în sumă de 451 235,20 lei,

echivalentul a 29 750 Euro, ultimul fiind eliberat de executarea obligațiilor contractuale,

unica obligațiune existentă fiind achitarea către Galina Afanas a creanței validate în

mărime de 451 235,20 lei, echivalentul a 29 750 Euro, prin urmare, recurenta având

calitatea de creditor chirografar de rangul V, nu poate pretinde la transmiterea în natură

a apartamentului litigios.

Or, potrivit art. 59 al Legii insolvabilității nr.632 din 14.11.2001, persoana care în

baza unui drept real sau personal, poate demonstra că bunul nu poate fi inclus în masa

debitoare nu este creditor chirografar.

Totodată, ținând cont că cerința Galinei Afanas cu privire la recunoașterea și/sau

transmiterea dreptul de proprietate care impune ca efect separarea bunurilor din masa

debitoare a debitorului aflat în proces de insolvabilitate, instanța de recurs reține că,

Galina Afanas invocând că are drept real asupra apartamentului, nu a parcurs la procedura

de separare a bunului din masa debitoare la data intentării procesului de insolvabilitate

conform art. 59 al Legii insolvabilității, urmând să demonstreze că bunul nu poate fi

inclus în masa debitoare însă aceasta a înaintat cerere de validare a creanțelor spre

validare în calitate de creditor chirografar (f.d.122, vol.I).

La caz, Colegiul mai reține că prin hotărârea Curții de Apel Economice din 26

octombrie 2010 de intentare a procesului de insolvabilitate fața de SRL „Nourco”,

instanța a propus persoanelor care dețin drept de separare să-1 realizeze neîntârziat

(f.d.120-121, vol.I).

În astfel de circumstanțe, după validarea creanțelor sale Galina Afanas, având calitate

de creditor chirografar, nu are dreptul de a cere transmiterea apartamentului în

proprietate/ separarea din masa debitoare.

În acest sens, instanța de insolvabilitate corect a menționat că potrivit practicii

examinării cererilor de separare a bunurilor din masa debitoare, dreptul real este invocat

în temeiul unui contract de investiții în construcția de locuințe.

Conform art. 50 din Legea insolvabilității, persoanele ce dețin creanțe în temeiul unui

contract de investiții în construcția de locuințe sunt atribuiți la categoria creditorilor

garantați. Persoanele fizice care au fost validate în calitate de creditori garantați în temeiul

contractului de investiții în construcția de locuințe, nu vor putea concomitent, sau ulterior

să solicite în cadrul procesului de insolvabilitate separarea din masa debitoare a bunului

care este obiectul contractului de investiții în construcția de locuințe. Separarea din masa

debitoare a unui bun care constituie obiectul contractului de investire în locuințe, poate

fi solicitată de beneficiarul- persoană fizică, doar în cazul în care la momentul intentării

procesului de insolvabilitate, investitorul - persoana fizică și/a executat pe deplin

obligațiile de plată pentru bunul imobil, iar executorul lucrărilor/debitorul a finisat

lucrările de construcție și a semnat actul de recepție finală a construcției, iar predarea

locuinței beneficiarului, sau înregistrarea în registrului bunurilor imobile nu a avut loc

din motivul sechestrelor aplicate asupra bunului sau din alte motive.

La fel, este de menționat și faptul că, la momentul intentării procesului de

insolvabilitate, investitorul și-a executat pe deplin sau parțial obligațiile de plată pentru

bunul imobil, iar executorul lucrărilor/debitorul nu a finisat lucrările de construcție, nu a

dat în exploatare bunul imobil, instanța de judecată va refuza cererea de separare a

bunurilor date din masa debitoare, chiar dacă anterior debitorul a semnat cu investitorii

acte de primire/predare a bunului. Persoanele ce dețin creanțe în baza astfel de contracte,

în atare situații vor înainta cereri de validare a creanțelor grevate cu garanții, iar instanța

de insolvabilitate îi va recunoaște ca creditori garantați, care dețin un drept de preferință

asupra bunului imobil integral neindividualizat la gradul de finisare la care se află.

La caz, se reține că pe parcusul procesului de insolvabilitate a debitorului insolvabil

SRL „Nourco”, recurentei Galina Afanas i s-a propus realizarea dreptului său la

satisfacerea prioritară a creanței, acordat prin lege, prin trecerea din creditori chirografari

în creditori garantați, însă ultima a refuzat modificarea statutului său de creditor,

rămânând creditor chirografar.

De asemenea, instanța de recurs consideră irelevante cazului invocarea hotărârilor

Curții de Apel Chișinău adoptate în cadrul procesului de insolvabilitate a SRL „Nourco”

privind confirmarea dreptului de proprietate a creditorilor Șova Dorina, Șova Ecaterina,

asupra apartamentelor din masa debitoare, dat fiind faptul că transmiterea apartamentelor

a fost efectuată în temeiul contractelor de executare a creanțelor încheiate între creditori

și administratorul insolvabilității în ordinea și condițiile stabilite de Adunarea

creditorilor, și nu în temeiul contractelor de investiție în construcție. Cît și încheierea

Curții de Apel Economice din 08 aprilie 2011, prin care a fost dispusă separarea bunurilor

din masa debitoare cu transmiterea în proprietatea SRL „Ioxa Impex” a apartamentelor

18 și 79 din blocul locativ de pe bd. Cuza Vodă 1/2, secția I, întrucât imobilul menționat

era finisat și dat în exploatare la momentul intentării procesului de insolvabilitate și

înaintarea cererii de separare bunului din masa debitoare, iar SRL „Ioxa Impex” neavând

creanțe validate în cadrul procesului de insolvabilitate.

Mai mult, intanța de insolvabilitate în acest sens just a reținut argumentele SRL

„Nourco” în vederea respingerii pretenției înaintate de Galina Afanas precum că din

momentul intentării procesului de insolvabilitate ultima nu are temei legal să solicite SRL

„Nourco” executarea creanțelor în mod individual, având dreptul să pretindă la

executarea în mod egal cu ceilalți creditori proporțional creanței validate, din masa

debitoare existentă la momentul intentării procesului de insolvabilitate în conformitate cu

ordinea stabilită de Legea insolvabilității, din contul bunurilor SRL „Nourco” în stare

existentă la momentul intentării procesului de insolvabilitate.

În consecință, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții

Supreme de Justiție consideră că legal instanța de insolvabilitate a respins cerința Galinei

Afanas privind obligarea pârâtului de a preda apartamentul acesteia cu executarea

imediată pentru a stopa prejudiciile cauzate reclamantei, ca fiind nefondată.

Totodată, este cert stabilit faptul că pe marginea pretențiilor invocate de Galina Afanas

privind încasarea din contul SRL „Nourco” în beneficiul său a sumei în mărime de

126496,63 lei ce constituie diferența dintre suma investită de aceasta și suma real

cheltuită de pârât în construcția imobilului nominalizat, precum și privind încasarea din

contul SRL „Nourco” in beneficiul său a supraplății din diferența de metraj în sumă de

2063,22 euro la cursul oficial al BNM la ziua achitării, există deja o hotărâre

judecătorească irevocabilă între aceleași părți, cu privire la același obiect și pe aceleași

temeiuri.

Astfel, din materialele cauzei, instanța de insolvabilitate just a constatat că prin

hotărârea Curții de Apel Economice din 08 aprilie 2011, a fost validată suma creanței în

mărime de 451 235, 63 lei, echivalentul a 29 750 euro, înaintată de Afanas Galina față de

SRL „Nourco” în temeiul contractului nr. XXX din 31 ianuarie 2008 privind investirea

mijloacelor proprii în construcția casei de locuit nr. XXX de pe str. XXXXXX, ap. XXX

din mun. Chișinău, or, suma în mărime de 126 496,63 lei ce constituie diferența dintre

suma investită de reclamantă și suma real cheltuită de pârât în construcția imobilului

nominalizat prezintă o parte a creanței în mărime de 451 235, 63 lei, echivalentul a 29

750,00 euro, achitată de recurenta Galina Afanas prin ordinul de plată nr. l din 30

octombrie 2008 (f.d. l43, vol.I), precum și suma supraplății din diferența de metraj în

mărime de 2063,00 Euro pretinse de ultima spre încasare în temeiul contractului nr. XXX

din 31 ianuarie 2008, privind investirea mijloacelor proprii în construcția casei de locuit

nr. XXX de pe str. XXXXXX, ap. XXX din mun. Chișinău, nefiind probate de

reclamanta- recurentă cu probe pertinente și concludente, au constituit de fapt obiectul

examinării cererii de validarea creanței înaintate de Afanas Galina față de SRL „Nourco”,

fiind inclusă în suma creanței în mărime de 451 235, 63 lei, echivalentul a 29 750 euro.

Or, în conformitate cu art. 265 lit. b) din Cod de procedură civilă, instanța

judecătorească dispune încetarea procesului în cazul în care într-un litigiu între aceleași

părți, cu privire la același obiect și pe aceleași temeiuri s-a emis o hotărâre judecătorească

rămasă irevocabilă sau o încheiere de încetare a procesului în legătură cu renunțarea

reclamantului la acțiune sau cu confirmarea tranzacției dintre părți.

Prin urmare, având în vedere că, în privința acestor două pretenții a fost emisă o

hotărâre judecătorească rămasă irevocabilă, prima instanță justificat a încetat procesul la

cererea Galinei Afanas împotriva SRL „Nourco” (în proces de insolvabilitate),

intervenient accesoriu ÎS „Cadastru” în partea pretențiilor, privind încasarea diferenței

dintre suma investită de Galina Afanas și suma real cheltuită de SRL „Nourco” în

construcția imobilului nominalizat; încasarea din contul SRL „Nourco” (în proces de

insolvabilitate) în contul Galinei Afanas a supraplății din diferența de metraj în sumă de

2063,22 euro la cursul oficial al BNM la ziua achitării.

La fel, instanța de recurs consideră că justă aprecierea critică a primei instanțe cu

referire la cerința reclamantei privind încasarea din contul SRL „Nourco” a dobânzii de

întârziere în suma de 5230,32 euro, calculată de Galina Afanas la suma de 126 496, 63

lei achitată de ultima prin ordinul de plată nr. l din 30 octombrie 2008, or, instanța de

judecată corect a reținut că potrivit art. 619 alin.(1) din Codul civil, doar obligațiilor

pecuniare li se aplică dobânzi pe perioada întârzierii.

Iar, conform prevederilor art. 572 alin. (1) și art. 583 alin. (1) Codul civil, temeiul

executării rezidă în existența unei obligații, iar obligația pecuniară se exprimă în monedă

națională.

Avînd în vedere faptul că, potrivit contractului nr. XXX din 31 ianuarie 2008, încheiat

între Afanas Galina și SRL „Nourco”, prima s-a obligat să participe cu cota-parte la

construcția casei de locuit nr. XXX din str. XXXXXX mun. Chișinău pentru procurarea

din această casă în proprietate privată a apartamentului nr.XXX cu suprafața totală de

45,77 metri pătrați conform planului general al proiectului „Casa de locuit din str.

XXXXXX” achitând costul apartamentului conform pct.1.3 și ratelor stabilite la pct. 1.5

al contractului, iar obligația SRL „Nourco” fiind de a da în exploatare obiectivul în

semestrul II al anului 2009, adică de a construi și de a transmite în proprietatea

investitorului apartamentul menționat în contract, astfel instanța de insolvabilitate a

conchis că obligația SRL „Nourco” față de Afanas Galina, pentru care a fost achitată

suma potrivit ordinului de plată nr. l din 30.10.2008 nu este o obligație pecuniara, nefiind

aplicabilă la aceasta și dobânda de întârziere.

Ținând cont de cele sus-indicate, la caz, obligație purtătoare de dobândă, este doar

obligația ce rezidă din hotărârea Curții de Apel Economice din 08 aprilie 2011, prin care

a fost validată creanța înaintată de Afanas Galina față de SRL „Nourco” de încasare a

sumei achitate în temeiul contractului nr. XXX din 31 ianuarie 2008. Insă, reieșind din

faptul, că art.75 alin. (3) al Legii insolvabilității stipulează că, din momentul intentării

procesului de insolvabilitate calcularea penalităților, dobânzilor și altor plăți aferente

datoriilor creditoare ale debitorului se suspendă, iar art. 116 alin.(3) al Legii

insolvabilității, prevede că, nici o dobândă, majorare sau penalitate de orice fel, ori

cheltuială nu se adaugă creanțelor ulterior datei deschiderii procesului de insolvabilitate,

prin urmare, calcularea dobânzilor și încasarea despăgubirilor din neexecutare de la SRL

„Nourco” după data intentării procesului de insovabilitate prin hotărârea din 26 octombrie

2010 este inadmisibilă.

La fel, corect instanța de fond a apreciat drept neîntemeiată și pretenția Galinei Afanas

privind încasarea de la SRL „Nourco” în beneficiul acesteia despăgubirii din neexecutare,

calculată pentru perioadă iulie 2009-martie 2014 în sumă de 229723,85 lei, dat fiind că,

argumentele invocate în acțiune de către reclamantă în susținerea acestei pretenții sunt

nejustificate și lipsite de suport probatoriu.

Sub acest aspect, este de menționat faptul că reieșind din prevederile contractului de

investiții nr. XXX din 31 ianuarie 2008 privind investirea mijloacelor proprii în

construcția casei de locuit nr. XXX de pe str. XXXXXX, încheiat între Galina Afanas și

SRL „Nourco” a fost rezolvit, ca urmare a validării creanței chirografare înaintate de

creditorul Afanas Galina față de debitorul insolvabil SRL „Nourco” în sumă de 451

235,20 lei, echivalentul a 29 750 Euro, fapt stabilit incontestabil prin hotărârea Curții de

Apel Economice din 08 noiembrie 2011, debitorul insolvabil fiind eliberat de executarea

obligațiilor contractuale.

Prin urmare, în condițiile în care, odată cu validarea creanțelor Galinei Afanas

debitorul insolvabil SRL „Nourco” a fost eliberat de obligația de a transmite în proprietate

Galinei Afanas apartamentul comandat în baza contractului de investiție, recurenta nu

mai poate invoca executarea necorespunzătoare de către SRL „Nourco” a obligațiilor

contractuale asumate.

Totodată, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ tine să menționeaze

și faptul că, odată cu rezolvirea contractului, părțile sunt eliberate de executarea

obligațiilor viitoare și urmează să restituie tot ce au primit în baza contractului rezolvit,

și din aceste motive, se deduce cert că, SRL „Nourco” începând cu data de 08 noiembrie

2011, a fost eliberat de obligația de a transmite în proprietate bunul imobil litigios în

natură.

La caz, se mai constată că, prin acțiunea depusă, Galina Afanas a solicitat încasarea

despăgubirilor cauzate ca rezultat al netransmiterii apartamentului litigios în proprietate,

cerință ce este apreciată de instanța de recurs ca neîntemeiată, în condițiile în care

debitorul a fost eliberat de executarea acestei obligații încă la 08 noiembrie 2011.

Această concluzie a instanței de insolvabilitate se întemeiază inclusiv și pe încheierea

Curții de Apel Chișinău din 26 noiembrie 2012, prin care s-a stabilit în mod incontestabil

că unica obligațiune existentă a SRL „Nourco” este achitarea către Galina Afanas a

creanței validate în mărime de 451 235,20 lei, echivalentul a 29 750 Euro.

Prin urmare corect instanța de fond a concluzionat că, Galina Afanas, fiind creditor

chirografar de rangul V, nu poate pretinde la transmiterea în natură a apartamentului

litigios și la repararea prejudiciilor cauzate ca rezultat al neexecutării acestei obligații.

Referitor la cerința reclamantei-recurente ce vizează încasarea din contul SRL

„Nourco” a despăgubirii din tergiversare abuzivă și că pe perioada procesului intimatul

folosindu-se abuziv de drepturile sale procedurale și înaintând repetat și cu rea credință

mai multe cereri vădit neîntemeiate, cu scopul amânării cauzei și tergiversării procesului

care durează trei ani din vina pârâtului, nu pot fi reținute ca întemeiate reieșind din faptul

că intimatul s-a folosit de drepul său procedural, privind contestarea încheierilor

Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din 06 iunie 2012 și din 15 iulie 2013, prin care a fost

aplicat sechestrul pe apartamentul litigios, acesta realizîndu-și dreptul prevăzut de lege,

iar în lipsa unor probe ce ar confirma reaua-credința a intimatului, afirmațiile recurentei

sunt doar declarative.

În conformitate cu art. 61 alin.(2) CPC, în caz de înaintare cu rea-credință a unor cereri

vădit neîntemeiate de contestare a unui înscris sau a semnăturii de pe înscris, de formulare

a unei cereri de amânare a procesului sau de strămutare a pricinii, de obținere de către

reclamantul căruia i s-a respins acțiunea a unor măsuri de asigurare prin care pârâtul a

fost păgubit, dacă prin aceste acțiuni s-a cauzat amânarea (suspendarea) judecării pricinii

sau tergiversarea executării actului judiciar, partea vinovată poate fi obligată de instanță,

la cererea părții interesate, la plata unei despăgubiri.

Reieșind din norma de drept procedural citată, intanța de recurs conchide că prima

instanță corect a stabilit că Galina Afanas la înaintarea pretenției de încasare a unei

despăgubiri din tergiversare abuzivă, nu și-a executat obligația pozitivă instituită în

sarcina acesteia de art. 118 alin. (1) CPC, de a proba toate circumstanțele pe care le-a

invocat drept temei al pretențiilor și obiecțiilor sale.

Cît privește argumentele recurentei invocate în susținerea cerinței privind încasarea

din contul SRL „Nourco” în beneficiul ei a prejudiciului moral, la fel just au fost respinse

ca fiind neîntemeiate, întrucât motivul de drept invocat de către reclamantă, și anume

prevederile art. 1398-1423 din Codul civil, nu sunt aplicabile la cazul din speță, deoarece

reglementează obligațiile care nasc din cauzare de daune, adică răspundere delictuală, or,

în speță nu se întrunesc temeiurile prevăzute în vederea survenirii răspunderii delictuale

a pârâtului, astfel încât pretențiile înaintate de Galina Afanas sunt neprobate și, în

consecință, corect au fost respinse.

Din considerentele menționate și având în vedere motivele de drept și de fapt invocate

în acțiune și probele anexate la aceasta, soluția instanței de insolvabilitate de încetare a

procesului în partea pretențiilor privind încasarea diferenței dintre suma investită de

reclamanta și suma real cheltuită de pârât, în construcția imobilului nominalizat;

încasarea din contul SRL „Nourco” (în proces de insolvabilitate) în contul lui Afanas

Galina a supraplății din diferența de metraj în sumă de 2063,22 euro la cursul oficial al

BNM la ziua achitării, și de respingere a cererii de chemare în judecată a Galinei Afanas

împotriva SRL „Nourco” (în proces de insolvabilitate), intervenient accesoriu ÎS

„Cadastru” cu privire la recunoașterea dreptului de proprietate a Galinei Afanas asupra

apartamentului XXX din casa XXX de pe str. XXXXXX din mun. Chișinău în starea în

care este, nr. cadastral XXXXXX, încuviințarea OCT Chișinău de a introduce

modificările în Registrul bunurilor imobile datele privind dreptul de proprietate a Galinei

Afanas asupra apartamentului XXX din casa XXX de pe str. XXXXXX din mun.

Chișmău, nr. cadastral XXXXXX, încasarea dobânzii de întârziere în sumă de 5230,32

euro, încasarea despăgubirii din neexecutare în sumă de 229723,85 lei și încasarea

prejudiciului moral cauzat ca fiind neîntemeiată.

Reieșind din cele relatate, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră că prima instanță temeinic și legal a

considerat întemeiată acțiunea reconvențională depusă de SRL „Nourco”, Dumitru Chicu

împotriva Galinei Afanas privind revendicarea bunului imobil din posesiunea nelegitimă

și just a fost admisă. În susținerea poziției date se rețin următoarele.

5

Conform art.315 Codul civil, proprietarul are drept de posesiune, de folosință și de

dispoziție asupra bunului.

Conform art. 316 alin. (1) și (2) din Codul civil, proprietatea este, în condițiile legii

inviolabilă. Dreptul de proprietate este garantat. Nimeni nu poate fi silit a ceda

proprietatea sa, afară numai pentru cauză de utilitate publică pentru o dreaptă și prealabilă

despăgubire. Exproprierea se efectuează în condițiile legii.

Aceleași prevederi legale sunt stipulate și în art. 1 din Primul Protocol adițional la

Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale.

Conform art. 374 alin. (1) din Cod civil, proprietarul este în drept să-și revendice

bunurile aflate în posesiunea nelegitimă a altuia.

Conform art.art. 39, 41 din Legea insolvabilității nr. 149 din 29.06.2012, masa

debitoare cuprinde toate bunurile debitorului la data intentării procesului de

insolvabilitate, precum și cele pe care el le dobândește și le recuperează pe parcursul

procesului. Bunul deținut de debitor în comun cu terții este raportat cu titlu provizoriu la

masa debitoare, indiferent de acordurile încheiate între ei. Masa debitoare servește la

executarea creanțelor patrimoniale ale creditorilor.

Ținând cont de prevederile precitate, instanța de fond a stabilit cu certitudine că

apartamentul nr. XXX din casa de locuit XXX de pe str. XXXXXX, mun. Chișinău

constituie masa debitoare a SRL „Nourco” (în proces de insolvabilitate), iar în

conformitate cu cerințele Legii insolvabilității urmează a fi luate neîntârziat în primire și

administrate de către administratorul insolvabilității în vederea asigurării integrității

masei debitoare în ordinea stabilită.

De asemenea, s-a constatat că bunul imobil litigios este ocupat ilegal de către

recurenta Afanas Galina și alte persoane fizice necunoscute, fiind imposibilă realizarea

de către SRL „Nourco” (în proces de insolvabilitate) a dreptului de proprietate asupra

bunului imobil menționat ce face parte din masa debitoare.

În acest context, instanța de judecată remarcă că contractul nr. XXX din 31 ianuarie

2008, privind investirea mijloacelor proprii în construcția casei de locuit nr.XXX de pe

str. XXXXXX, ap. XXX din mun. Chișinău, încheiat între Afanas Galina și SRL

„Nourco”, nu constituie temei legal pentru ocuparea acestuia, din momentul în care a fost

rezolvit odată cu validarea creanțelor înaintate de Afanas Galina în cadrul procedurii de

insolvabilitate a SRL „Nourco”, fapt constatat prin hotărârea Curții de Apel Economice

din 08 aprilie 2011, privind validarea creanței creditorului Afanas Galina în mărime de

451 235, 63 lei, echivalentul a 29 750 euro, rezultate din neexecutarea contractului de

investiție nr. 39 din 31 ianuarie 2008.

Din esența normelor de drept enunțate, Colegiul conchide că nici o terță persoană nu

are un temei legal de a ocupa forțat bunul litigios ce face parte din masa debitoare a SRL

„Nourco” (în proces de insolvabilitate), or, odată cu intentarea procedurii de

insolvabilitate Legea insolvabilității impune predarea administratorului insolvabilității a

bunurilor aparținând masei debitoare care se găsesc la debitor sau la terți, cu evacuarea

forțată a persoanelor care le dețin în posesie sub orice formă.

Având în vedere cele expuse, justificat instanța de insolvabilitate a ajuns la concluzia

de a admite cererea reconvențională, și de a evacua din apartamentul nr. XXX din casa

de locuit de pe str. XXXXXX mun. Chișinău, proprietatea SRL „Nourco”, persoana fizică

Afanas Galina și a tuturor altor persoane fizice care ocupă acest apartament, precum și

bunurile acestora.

Reieșind din faptul că acțiunea reconvenționată înaintată de administratorul

insolvabilității SRL „Nourco”, Dumitru Chicu împotriva Galinei Afanas, privind

revendicarea bunului imobil din posesiunea nelegitimă a fost admisă, în temeiul art.98

CPC legal a fost încasat de la Galina Afanas în beneficiul statului, taxa de stat în sumă

de 150 lei.

Din considerentele menționate și având în vedere faptul că, argumentele invocate în

recurs sunt neîntemeiate, iar hotărârea Curții de Apel Chișinău din 29 august 2017 a fost

emisă cu respectarea normelor de drept procedural și material, Colegiul civil, comercial

și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de

a respinge recursul declarat de Galina Afanas și de a menține hotărârea instanței de

insolvabilitate.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură civilă, Colegiul

civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție,

d e c i d e:

Se respinge recursul declarat de către Galina Afanas.

Se menține hotărârea Curții de Apel Chișinău din 29 august 2017, în cauza civilă la

cererea de chemare în judecată a Galinei Afanas împotriva Societății cu răspundere

limitată „Nourco” (în proces de insolvabilitate), intervenient accesoriu Întreprinderea de

Stat „Cadastru” cu privire la recunoașterea dreptului de proprietate, încuviințarea

introducerii modificărilor, încasarea diferenței de preț al apartamentului, dobânzii de

întârziere, repararea prejudiciului material și moral, și cererea reconvențională a

administratorului insolvabilității Societății cu răspundere limitată „Nourco”, Dumitru

Chicu împotriva Galinei Afanas cu privire la revendicarea bunului imobil din posesiune

nelegitimă străină.

Decizia este irevocabilă.

Președintele ședinței, judecătorul: Valeriu Doagă

Judecătorii: Tamara Chișca-Doneva

Maria Ghervas

Ion Druță

Iurie Bejenaru