2rhc-4/25 — recunoasterea dreptului de proprietate, încuviintarea introducerii modificărilor, încasarea diferentei de pret al apartamentului, dobânzii de întârziere, repararea prejudiciului material si moral, actiunea reconventională privind revendicarea bunului imobil din posesiune si evacuarea din imobil
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- recunoasterea dreptului de proprietate, încuviintarea introducerii modificărilor, încasarea diferentei de pret al apartamentului, dobânzii de întârziere, repararea prejudiciului material si moral, actiunea reconventională privind revendicarea bunului imobil din posesiune si evacuarea din imobil
- Temei legal
- temeiurile revizuirii, art. 449 lit. b si c CPC
2rhc-4/25 — recunoasterea dreptului de proprietate, încuviintarea introducerii modificărilor, încasarea diferentei de pret al apartamentului, dobânzii de întârziere, repararea prejudiciului material si moral, actiunea reconventională privind revendicarea bunului imobil din posesiune si evacuarea din imobil (Curtea Supremă de Justiție, 2025)
Î N C H E I E R E
cu privire la respingerea ca inadmisibilă a cererii de revizuire depuse de Galina
Afanas,
în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de Galina
Afanas împotriva Societății cu Răspundere Limitată „Nourco”, în proces de
insolvabilitate, intervenient accesoriu Instituția Publică „Agenția Servicii Publice”,
cu privire la recunoașterea dreptului de proprietate, încuviințarea introducerii
modificărilor, încasarea diferenței de preț al apartamentului, dobânzii de întârziere,
repararea prejudiciului material și moral, și
la acțiunea reconvențională intentată la cererea de chemare în judecată depusă
de administratorului insolvabilității Societății cu Răspundere Limitată „Nourco”,
administratorul autorizat Dumitru Chicu, împotriva Galinei Afanas cu privire la
revendicarea bunului imobil din posesiune nelegitimă,
împotriva deciziei din 29 noiembrie 2017 a Curții Supreme de Justiție,
(Dosarul nr. 2rhc-4/25
NR. PIGD 2-17075633-01-2rhc-11022025)
Argumentele invocate în revizuire nu se încadrează în temeiul prevăzut la art. 449 lit. b) și c) din
Codul de procedură civilă. Circumstanța nouă pe care se întemeiază revizuirea nu a existat la
momentul judecării cauzei.
Curtea de Apel Chișinău, jud. S. Arnăut
Curtea Supremă de Justiție, jud. V. Doagă, T. Chișca-Doneva, M. Ghervas, I. Druță, I.
Bejanaru
16 iulie 2025
Textul corespunde originalului
1
examinând, în lipsa părților, admisibilitatea cererii de revizuire depuse de
Galina Afanas împotriva deciziei din 29 noiembrie 2017 a Curții Supreme de
Justiție,
Curtea Supremă de Justiție, în completul compus din:
Stela Procopciuc, Președinte,
Ion Munteanu,
Oxana Parfeni, judecători,
constată următoarele:
ÎN FAPT
La 28 decembrie 2011, Galina Afanas a depus cerere de chemare în
judecată, concretizată prin cererile din 21 noiembrie 2012, 15 octombrie 2013, 16
aprilie 2014 și 30 aprilie 2014, împotriva Societății cu Răspundere Limitată
„Nourco”, în proces de insolvabilitate (în continuare SRL „Nourco”, în proces de
insolvabilitate), intervenient accesoriu Întreprinderea de Stat „Cadastru” (succedată
în drepturi de Instituția Publică „Agenția Servicii Publice”), cu privire la
recunoașterea dreptului de proprietate, încuviințarea introducerii modificărilor,
încasarea diferenței de preț al apartamentului, dobânzii de întârziere, repararea
prejudiciului material și moral.
La 22 martie 2016, administratorul insolvabilității al SRL „Nourco”,
administratorul autorizat Dumitru Chicu, a depus în instanța de insolvabilitate cerere
reconvențională împotriva Galinei Afanas cu privire la revendicarea bunului imobil
din posesiune nelegitimă și dispunerea evacuării silite.
ARGUMENTELE ACȚIUNII INIȚIALE
În motivarea cererii de chemare în judecată a invocat că, la 31 ianuarie
2008, a încheiat cu pârâta contractul nr. XXX privind investirea mijloacelor proprii
în construcția casei de locuit nr. 1 din str. XXX. Potrivit contractului, s-a obligat să
participe cu cota-parte la construcția casei de locuit sus menționate pentru procurarea
din această casă în proprietate privată a apartamentului nr. XXX cu suprafața totală
de XXX m.p. conform planului general al proiectului „Casa de locuit din str. XXX”.
Conform pct.1.3 al contractului, costul apartamentului constituie 29 750 EUR, iar
conform pct.1.4 costul metrului pătrat constituie 650 euro și rămâne constant pe tot
termenul acțiunii contractului. La p.1.5 al Contractului au fost stabilite ratele de
plată, după cum urmează: suma de 8 925 EUR în termen de trei zile de la data
semnării contractului, II rată - suma de 8 925 EUR până la 01 septembrie 2008, III
rată – suma de 8 925 EUR până la 01 aprilie 2009, IV rată – suma de 2 975 EUR în
2
momentul semnării actului de primire-predare. Conform pct.2.1 al contractului a fost
stabilită obligația întreprinderii de a da în exploatare obiectivul în semestrul II al
anului 2009.
Reclamanta a menționat că a virat prin transfer bancar în contul pârâtei
suma de 29 750 EUR, echivalentul a 451 235,20 MDL, integral pe parcursul anului
2008 conform ratelor stabilite la pct.1.5 al contractului, după cum urmează: prin
ordinul de plată nr. 4801 din 01 februarie 2008 a achitat suma de 8 925 EUR, prin
ordinul de plată nr. l din 30 aprilie 2008 – suma de 8 925 EUR și prin ordinul de
plată nr. l din 30 octombrie 2008 – suma de 11 900 EUR, aceste plăți fiind
confirmate de contabilitatea pârâtei. Astfel, și-a onorat obligația contractuală
asumată pe deplin, cu bună credință și în termen, achitând integral sine costul
apartamentului, însă întreprinderea nu și-a onorat obligația de dare în exploatare a
imobilului în semestrul II al anului 2009.
La 28 aprilie 2010, reclamanta a expediat pârâtei reclamații de nerespectare
a obligațiilor contractuale, care au fost recepționate de aceasta la 29 aprilie 2010 și
30 aprilie 2010, însă aceasta nu a binevoit să răspundă la reclamații.
Reclamanta a considerat că, prin nerespectarea obligațiilor contractuale de
dare în exploatare a casei de locuit în semestrul II al anului 2009, pârâta i-a
împiedicat exercitarea dreptului de proprietate asupra imobilului contractat și a
prejudiciat-o considerabil. Or, în 2008 și-a vândut apartamentul, care era domiciliu
de bază, pentru a achita contractul în termen, iar în final a rămas împreună cu familia
fără un loc de trai și de cinci ani așteaptă ca pârâta să-și onoreze obligația
contractuală.
De asemenea, reclamanta a menționat că, la 26 octombrie 2010, prin
hotărârea Curții de Apel Economice, a fost intentat procesul de insolvabilitate în
privința pârâtei SRL „Nourco”. La momentul intentării procesului de insolvabilitate
bunul imobil deja era proprietate a sa și nu putea fi inclus în masa debitoare a pârâtei
pentru a satisface creanțele unor alți creditori, or, dânsa nu deține calitatea de debitor
față de creditorii pârâtei. Faptul că apartamentul său nu face parte din masa debitoare
se atestă și din trei decizii irevocabile ale Curții de Apel Chișinău din 22 ianuarie
2012, 31 mai 2012 și 03 martie 2014, în care s-a menționat litigiul în care Galina
Afanas pretinde un drept real – dreptul de proprietate asupra apartamentului
contractat, nu ține de competența instanței de insolvabilitate, deoarece litigiul nu se
încadrează în nici una din categoriile de cauze enumerate la punctele 2.2-2.4 din
Hotărârea Plenului Curții Supreme de Justiție nr. 2 din 24 martie 2014.
Deopotrivă, la 16 noiembrie 2010, Galina Afanas a solicitat validarea
creanței cu preluarea contractului, în sumă de 29 750 EUR, echivalentul sumei de
451 235,20 MDL, rezultată din contractul de investiție nr. XXX din 31 ianuarie 2008
cu preluarea contractului de investiție și de 10 462 EUR dobânda de întârziere.
3
La 08 aprilie 2011, printr-o hotărâre a Curții de Apel Economice, devenită
irevocabilă prin necontestare, Galinei Afanas i s-a validat suma de 451 235,20 MDL
cu preluarea contractului nr. XXX din 31 ianuarie 2008. Pârâta a contestat doar
dobânda de întârziere, neavând pretenții la validarea sumei cu preluarea contractului
de investiție. Astfel prin hotărârea din 08 aprilie 2011 a Curții de Apel Economice,
Galina Afanas a fost recunoscută creditor chirografar în procesul de insolvabilitate
cu suma de 29 750 EUR și cu preluarea contractului nr. XXX din 31 ianuarie 2008.
Ulterior, la 10 noiembrie 2011, după ce a fost împărțită masa debitoare,
pârâta a propus un plan conform căruia nu mai recunoaște contractul nr. XXX din
31 ianuarie 2008, deoarece l-ar fi rezolvit în mod unilateral. În opinia reclamantei,
rezolvirea contractului a avut loc contrar legii și clauzelor contractuale, care în
pct.5.2. stipulează expres că rezilierea unilaterală a contractului nu se admite și
contractul acționează până la îndeplinirea de către părți a tuturor angajamentelor
asumate în cadrul lui.
Reclamanta a învederat că, nu există nicio hotărâre a instanței de
insolvabilitate despre confirmarea sau refuzul confirmării planului, iar Procuratura
mun. Chișinău, la 05 iunie 2012, a pornit cauza penală nr. 2012018088 pe faptul
falsului și abuzului votării planului în cadrul adunării creditorilor din 10 noiembrie
2011, cauza penală fiind în curs de examinare.
Reclamanta a explicat că, la 28 decembrie 2011, după ce a înțeles că a fost
înșelată de factorii de decizie ai SRL „Nourco”, a depus acțiunea în cauză.
Prin cererile de concretizare a acțiunii, reclamanta a invocat că, deși pârâta
era în cunoștință de cauză că Galina Afanas a solicitat recunoașterea dreptului de
proprietate asupra apartamentului contractat în starea în care este, aceasta afirmă că
l-ar fi îmbunătățit fără a prezenta careva probe în acest sens.
Reclamanta a evocat că, în realitate, pârâta nu a construit nici ceea ce era
stipulat în contract, or, conform proiectului inițial, apartamentul trebuia să dispună
de două balcoane, iar din proiectul final rezultă că balcoanele au fost zidite, iar
geamurile și ușile între odăi și balcoane lipsesc. Acest fapt atestă că cei doi pereți
interiori au fost zidiți după bunul plac al paratei. Circumstanța dată presupune că
reclamanta va fi nevoită să investească suplimentar în acest imobil, pentru a demola
cei doi pereți și fațada clădirii, a procura și instala geamuri și uși între odăi și
balcoane, pentru a avea măcar un balcon.
Deopotrivă, reclamanta a notat că, suma contractuală achitată și validată
este de 451 235,20 MDL, echivalentul a 29 750 EUR, pentru XXX m.p., la prețul de
650 EUR pentru un metru pătrat, însă conform planului, pârâta cere 765 ERU pentru
un metru pătrat, stabilind 16,50 MDL pentru un EUR. Deci, pârâta pretinde
suplimentar 12 622,50 MDL pentru un metru pătrat. Având în vedere că, potrivit
pct.1.1. al contractului, suprafața totală a apartamentului urma să fie de XXXm.p.,
4
pârâta pretinde de la reclamantă suma de 577 731,83 MDL în baza contractului nr.
XXX din 31 ianuarie 2008.
Reclamanta a explicat că a achitat suma de 451 235,20 MDL, iar potrivit
pârâtei, pentru finalizarea apartamentului Galinei Afanas nu s-ar ajunge 126 496,63
MDL (577 731,83 – 451 235,20). Astfel, având în vedere că în 2008 a achitat pârâtei
toți banii conform contractului, în sumă de 29 750 EUR, pentru construcția
apartamentului, dar ultima a cheltuit doar o parte din acești bani, pârâta urmează să-
i restituie diferența ce se pretinde că nu ajunge pentru finisarea construcției
apartamentului, adică suma de 126 496,63 MDL.
Totodată, reclamanta a opinat că, deoarece banii primiți de la ea nu au fost
investiți în finalizarea lucrărilor de construcție, pârâta urmează să-i achite dobândă
de întârziere din suma de 126 496,63 MDL, ce constituie 80 823,88 MDL.
La fel, reclamanta a invocat că, potrivit certificatului Biroului Național de
Statistică din 16 aprilie 2014, pentru perioada iulie 2009, când urma să fie dat în
exploatare blocul locativ, și până în martie 2014, când pârâta a tergiversat procesul
solicitând neîntemeiat rejudecarea cauzei, rata inflației a constituit 32,6 %.
Astfel, pârâta îi datorează o despăgubire pentru neexecutare în sumă de
147 102,67 MDL.
Prin procesele-verbale de constatare din 01 august 2013 și 09 august 2013
s-a stabilit că, la 01 august 2013, pârâta a refuzat să predea apartamentul reclamantei,
deși nici legea, nici contractul nu prevede dreptul la retenție a pârâtei. Conform p.2.5
al contractului, după darea în exploatare a obiectivului, întreprinderea va întocmi
actul de primire predare a apartamentului lipsit de orice viciu juridic în proprietatea
investitorului.
Mai mult, reclamanta a relevat că, pârâta a încercat să estorcă de la ea suma
de 70 000 MDL pentru a-i preda cheile de la apartament, fapt pentru care CNA a
pornit, la 10 octombrie 2013, cauza penală nr. 2013970425.
Deopotrivă, reclamanta a menționat că ea a achitat pentru un apartament cu
suprafața de XXX m.p., însă, potrivit informațiilor prezentate de pârâtă instanței de
judecată, apartamentul contractat de ea are de facto o suprafață de XXX m.p.
Circumstanța dată denotă că ea a efectuat supraplată pentru 1,37m.p. Astfel, pârâta
trebuie să-i restituie diferența de metraj, ce constituie suma de 2 063,22 EUR, la
cursul oficial al BNM la data achitării.
De asemenea, reclamanta a remarcat că, pe perioada procesului, pârâta se
folosește abuziv de drepturile sale procedurale, înaintând repetat și cu rea-credință
mai multe cereri vădit neîntemeiate, urmărind scopul amânării examinării cauzei și
tergiversării procesului, iar în acest timp vinde apartamentul construit din banii
reclamantei fără acordul acesteia. Iar, pentru apune capăt oricărui abuz din partea
pârâtei, reclamanta a pretins obligarea pârâtei la plata despăgubirilor în folosul
5
reclamantei pentru minim 363 zile de tergiversare intenționată, iar această sumă să
fie stabilită de către instanță.
Cu titlu subsecvent, reclamanta a subliniat că, din vina pârâtei, i s-a
înrăutățit calitatea vieții și sănătății, fiindu-i afectată familia și situația socială.
Reclamanta a solicitat prin cererea de chemare în judecată concretizată
recunoașterea dreptului său de proprietate asupra apartamentului nr. XXX din casa
1 din str. XXX, cu nr. cadastral XXX; încuviințarea ÎS „Cadastru” (ASP) să
introducă în Registrul bunurilor imobile datele privind dreptul de proprietate al
Galinei Afanas asupra apartamentului respectiv; obligarea SRL „Nourco”, în proces
de insolvabilitate, să-i predea apartamentul cu executarea imediată pentru a stopa
prejudiciile cauzate reclamantei; încasarea de la SRL „Nourco”, în proces de
insolvabilitate, în beneficiul său a diferenței de 126 496,63 MDL dintre suma
investită și suma real cheltuită de în construcția imobilului nominalizat pentru
efectuarea lucrărilor de finisare a apartamentului conform condițiilor contractului;
încasarea dobânzii de întârziere în sumă de 80 823,88 MDL; încasarea despăgubirii
din neexecutare în sumă de 147 102,67 MDL; încasarea supraplății din diferența de
metraj în sumă de 2 063,22 EUR la cursul oficial al BNM la ziua achitării; încasarea
de despăgubirii din tergiversare abuzivă la discreția instanței; repararea prejudiciului
moral determinat de instanță.
ARGUMENTELE ACȚIUNII RECONVENȚIONALE
În motivarea acțiunii reconvenționale, administratorul insolvabilității al
SRL „Nourco”, administratorul autorizat Dumitru Chicu a indicat că, prin hotărârea
din 26 octombrie 2011 a Curții de Apel Economice a fost intentat procesul de
insolvabilitate fața de SRL „Nourco”.
În masa debitoare a SRL „Nourco” se află și apartamentul nr. XXX din casa
de locuit de pe str. XXX, construită de către SRL „Nourco” și, în conformitate cu
cerințele Legii insolvabilității, urmează a fi administrat de către administratorul
insolvabilității în ordinea stabilită de lege.
Prin ordonanța Procuraturii mun. Chișinău din 26 mai 2014, apartamentul
nr. XXX din blocul locativ nr. 53 din str. XXX, a fost transmis la păstrare Galinei
Afanas. Însă, ulterior, prin încheierea irevocabilă nr. 10-258/2014 din 29 iulie 2014
a Judecătoriei Centru, mun. Chișinău, a fost anulată ordonanța Procuraturii
mun. Chișinău din 26 mai 2014, ca fiind ilegală.
În pofida acestui fapt, Galina Afanas nu a eliberat și nu a restituit
apartamentul către SRL „Nourco” și, în continuare, îl ocupă ilegal împreună cu
rudele sale. Mai mult ca atât, în cadrul ședinței de judecată din 10 martie 2016 în
6
prezenta cauză, Galina Afanas a confirmat că ocupă abuziv apartamentul nr. XXX
de pe str. XXX.
În opinia administratorului insolvabilității al SRL „Nourco”,
administratorului autorizat Dumitru Chicu, ocuparea abuzivă a apartamentului dat
de către Galina Afanas și rudele acesteia, face imposibilă realizarea de către
SRL „Nourco” a dreptului de proprietate asupra lui.
Administratorul autorizat Dumitru Chicu a invocat că, nici Galina Afanas,
nici o altă persoană terță nu are niciun temei legal de a ocupa spațiul din masa
debitoare a SRL „Nourco”. Contractul de investiție încheiat între SRL „Nourco” și
Galina Afanas nu constituie temei legal pentru ocuparea acestor spatii de către
Galina Afanas și rudele acesteia.
Mai mult ca atât, contractul încheiat între Galina Afanas și SRL „Nourco”
a fost rezolvit odată cu validarea creanțelor creditorului în cadrul procesului de
insolvabilitate a SRL „Nourco”, fapt constat prin hotărârea instanței de
insolvabilitate de validarea creanțelor creditorului Galina Afanas, rezultate din
neexecutarea a contractului de investiție și încheierea Curții de Apel nr. 2e-317/2012
din 26 noiembrie 2012 de explicare a hotărârii de validare a creanțelor.
Astfel, Galina Afanas are dreptul doar la suma creanței sale validate, care
urmează a fi achitată creditorului în ordinea stabilită de lege și hotărârile organelor
creditorilor SRL „Nourco”, neavând niciun drept asupra imobilului nominalizat.
Administratorul autorizat Dumitru Chicu a considerat că Galina Afanas
și/sau alte persoane ocupă abuziv spațiile menționate, acțiuni prin care încălcă grav
drepturile SRL „Nourco” în proces de insolvabilitate. Iar, în astfel de circumstanțe,
SRL „Nourco” în proces de insolvabilitate, precum și administratorul insolvabilității
acesteia, sunt lipsiți prin acțiunile ilegale ale terților de posibilitatea de a exercita
drepturile și obligațiunile asupra imobilului menționat din masa debitoare.
POZIȚIA PRIMEI INSTANȚE
Prin hotărârea din 29 august 2017 a Curții de Apel Chișinău, s-a încetat
procesul la cererea Galinei Afanas împotriva SRL „Nourco”, în proces de
insolvabilitate, intervenient accesoriu ÎS „Cadastru”, în partea pretențiilor privind
încasarea diferenței dintre suma investită de reclamanta și suma real cheltuită de
pârâtă în construcția imobilului nominalizat; încasarea din contul SRL „Nourco”, în
proces de insolvabilitate, în contul Galinei Afanas a supraplății din diferența de
metraj în sumă de 2 063,22 EUR la cursul oficial al BNM la ziua achitării.
S-a respins ca fiind neîntemeiată acțiunea Galinei Afanas împotriva
SRL „Nourco”, în proces de insolvabilitate, intervenient accesoriu ÎS „Cadastru”
privind recunoașterea dreptului de proprietate a Galinei Afanas asupra
7
apartamentului XXX din casa 1 de pe str. XXX din mun. Chișinău în starea în care
este, nr. cadastral XXX, încuviințarea OCT Chișinău de a introduce modificări în
Registrul bunurilor imobile datele privind dreptul de proprietate a Galinei Afanas
asupra apartamentului XXX din casa 1 de pe str. XXX din mun. Chișinău,
nr. cadastral XXX, încasarea de la pârâtă în beneficiul reclamantei a dobânzii de
întârziere în sumă de 5 230,32 EUR, încasarea despăgubirii din neexecutare în sumă
de 229 723,85 MDL și repararea prejudiciului moral cauzat.
S-a admis acțiunea reconvențională înaintată de administratorul
insolvabilității SRL „Nourco”, administratorul autorizat Dumitru Chicu, împotriva
Galinei Afanas cu privire la revendicarea bunului imobil din posesiunea nelegitimă.
S-a evacuat din apartamentul nr. XXX din casa de locuit de pe str. XXX,
proprietate a SRL „Nourco”, persoana fizică Galina Afanas și a tuturor altor
persoanei fizice, care ocupă acest apartament, precum și bunurile acestora.
S-a încasat din contul Galinei Afanas în folosul statului taxa de stat în sumă
de 150 MDL.
POZIȚIA INSTANȚEI DE RECURS
Prin decizia din 29 noiembrie 2017 a Curții Supreme de Justiție s-a respins
recursul declarat de către Galina Afanas și s-a menținut decizia din 29 august 2017
a Curții de Apel Chișinău.
EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE REVIZUIRE
La 11 februarie 2025, Galina Afanas a depus la Curtea Supremă de Justiție
cerere de revizuire, completată prin cererea din 18 iunie 2025, solicitând în temeiul
art. 449 lit. b) și c) din Codul de procedură civilă casarea deciziei din 29 noiembrie
2017 a Curții Supreme de Justiție și a hotărârii din 29 august 2017 a Curții de Apel
Chișinău, cu rejudecarea cauzei în fond și emiterea unei hotărâri noi de admitere a
pretențiilor sau, după caz, trimiterea cauzei spre rejudecare în prima instanță.
ARGUMENTELE REVIZUIRII
Galina Afanas a invocat că, hotărârea Curții de Apel Chișinău de evacuare
silită a fost emisă cu încălcarea competenței materiale și jurisdicționale. Or,
judecătorul Sergiu Arnaut nu avea dreptul să soluționeze o astfel de cerere și, prin
prisma art. 267 lit. l) din Codul de procedură civilă, trebuia să scoată cererea de pe
rol, deoarece la examinarea pricinii în procedură specială s-a constatat un litigiu de
drept ce ține de competența instanțelor judecătorești. Iar, această încălcare afectează
legalitatea întregului proces.
8
Revizuenta a menționat că, în cazuri similare, Curtea Supremă de Justiție a
aplicat legea și nu a permis evacuarea creditorilor din locuințe (decizia din 18 martie
2015 a Curții Supreme de Justiție nr. 2rc-128/15).
La fel, revizuenta a făcut trimitere la hotărârea Curții de Apel Chișinău în
dosarul nr. 2c-3172/12, prin care instanța a admis cererea lui Vladimir Ududovici de
separare a apartamentului din masa debitoare, motivând că „costul bunului a fost
achitat integral și reclamantul nu are datorii pe contractul de investiții.”
Reieșind din acest fapt, Galina Afanas a evocat că ea, de asemenea, a achitat
integral costul bunului și nu are datorii pe contractul de investiții.
În acest sens, Galina Afanas a subliniat și faptul că, judecătorul Curții
Supreme de Justiție, Iurie Bejenaru, a participat la examinarea ambelor cazuri, însă
a avut decizii diametral opuse. Or, prin decizia din 18 martie 2015 în dosarul nr. 2rc-
128/15 nu a fost permisă evacuarea creditorilor, iar prin decizia din 29 noiembrie
2017 în dosarul nr. 2ri-363/17, adoptată în prezenta cauză, s-a dispus evacuarea
creditorului de bună-credință.
Astfel, soluțiile diferite în cazuri similare atestă aplicarea selectivă și
neuniformă a legii și dă dovadă de o discrepanță majoră în interpretarea și/sau
aplicarea legislației. Acest fapt, la rândul său, denotă că ea a fost discriminată și
defavorizată în comparație cu ceilalți creditori, iar instanțele naționale au favorizat
tratamentul diferit al creditorilor.
Succesiv, Galina Afanas a considerat că, instanța a stabilit greșit că ea ar fi
o persoană terță, ignorând dovezile clare ce denotă statutul său de creditor, or,
creanța sa a fost validată în cadrul procedurii de insolvabilitate, iar acest statut a fost
confirmat prin hotărârea irevocabilă din 08 aprilie 2011 a Curții de Apel Economice.
Astfel, ea este creditor al SRL „Nourco”, având un drept legitim asupra
apartamentului nr. XXX, pentru care a achitat integral și în termen, conform
condițiilor contractului nr. XXX din 31 ianuarie 2008.
Deopotrivă, revizuenta a atras atenția asupra faptului că, judecătorul Curții
Supreme de Justiție, Ion Druță, contrar legii, a participat de 2 ori la examinarea
prezentei cauze, în concret prin decizia din 21 octombrie 2015 a Curții Supreme de
Justiție (nr. 2ra-1597/15), decizia suplimentară din 27 ianuarie 2016 a Curții
Supreme de Justiție (nr. 2ds-9/16) și decizia din 29 noiembrie 2017 Curții Supreme
de Justiție (nr. 2ri-363/17).
În partea faptelor și circumstanțelor noi, revizuenta a invocat că, ulterior
pronunțării deciziei din 29 noiembrie 2017 a Curții Supreme de Justiție, s-a schimbat
situația și au apărut circumstanțe și fapte esențiale ale cauzei care nu fost și nu au
putut fi cunoscute anterior. Conform raportului locțiitorului administratorului
SRL „Nourco”, Vera Popaz, din 21 ianuarie 2025, SRL „Nourco” are un surplus în
9
sumă de 5 173 729,30 MDL din vânzarea bunurilor din masa debitoare. Pe lângă
aceasta, SRL „Nourco” deține și alte bunuri imobile.
Acest surplus s-a format din sumele achitate pe contracte după intentarea
procesului de insolvabilitate de cei peste 390 de creditori, debitori care nu și-au
onorat obligația contractuală integral și în termen. Dânșii au achitat contractele de
investiție după intentarea procesului de insolvabilitate, cu întârziere de cel puțin 4
ani, fapt care a dus la insolvabilitatea SRL „Nourco” și la prejudicierea familiei
revizuentei, care a achitat integral și în termen sumele conform contractului încheiat
cu SRL „Nourco”.
În opinia Galinei Afanas, hotărârea judecătorească emisă fără a se ține cont
de calitatea sa de creditor contravine principiilor unui proces echitabil, garantat de
Constituția Republicii Moldova și de Convenția Europeană a Drepturilor Omului. O
eventuală evacuare a familiei sale din apartamentul nr. XXX, care este un bun imobil
nou construit din resurse financiare proprii pentru sine, pentru a locui în el și care
reprezintă domiciliul de bază a familiei, în care locuiesc din anul 2014, va duce la
încălcarea dreptul la proprietate, la locuință și la un trai decent, la respectarea vieții
private și de familie, care sunt garantate de art. 9, art. 46 și art. 47 din Constituția
Republicii Moldova, art. 8 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și de
art. 1 a Protocolului adițional din Convenție.
Prin suplimentul la cererea de revizuire, revizuenta a invocat că,
administratorul SRL „Nourco”, Vera Popaz, continuă abuzurile și constrângerile de
a fi evacuată din locuință, dacă nu-și retrage plângerile și nu se dezice de contractul
nr. XXX. Astfel, la 15 mai 2025, a fost forțată să depună cerere repetată către
administratorul SRL „Nourco” prin care a solicitat să se ia în calcul sumele investite
în apartamentul nr. XXX și să-i elibereze contul de plată pentru orice datorie
inexistentă, având în vedere achitarea integrală și în termen a contractului nr. XXX
în anul 2008, în sumă de 29 750 EUR și investiția suplimentară de 10 000 EUR
pentru a finisa apartamentul nr. XXX abandonat de SRL „Nourco” (executarea
următoarelor lucrări: rețele interne gaz; sistem autonom de încălzire cu gaz și
aprovizionarea cu apă caldă, calorifere; rețele interne de alimentare cu apă rece și
caldă; lucrările electrice; ferestre-ramă de plastic cu termopan, inclusiv balcon/loja).
Aderent, revizuenta a menționat că, în baza procesului-verbal nr. XXX
Ap.SM, i s-a cerut o plată suplimentară de 25 897,53 MDL pentru transferul
proprietății apartamentului nr. XXX, bazată pe un preț de 765 euro per m.p., fără
deviz detaliat sau temei legal, fapt ce contravine clauzei 1.4 din contractul nr. XXX
care prevede un preț fix de 650 euro per m.p.
Galina Afanas a remarcat că, potrivit p. 3 al procesului-verbal nr. XXX
Ap.SM, prețul total al bunului imobil stabilit prin hotărârea Adunării creditorilor din
10 noiembrie 2011 constituie 33 966 EUR. Este relevant că, la adunarea creditorilor
10
din 10 noiembrie 2011, au fost prezenți 47,99% creditori, dintre care s-au abținut
2,8739%, astfel hotărârea a fost adoptată do cu 45,1161% din creditori.
Sumă de 25 897,53 MDL reprezintă doar 4,62% din prețul total de 33 966
EUR stabilit de creditorii cu datorii (33 966 EUR, echivalentul a 25 897,53
MDL / 16,5 = 1 569,55 EUR).
Revizuenta a considerat că, a plătit mai mult de 95% din prețul stabilit de
creditorii-debitori. Iar, prin prisma art. 1174 alin. (6) din Codul civil, la achitarea a
95% din prețul contractului, vânzătorul este obligat să semneze actul de predare-
primire, iar cumpărătorul devine proprietar necondiționat, cu radierea dreptului de
proprietate al vânzătorului din Registrul bunurilor imobile. Astfel, refuzul
administratorului de a elibera actul de predare-primire, încalcă această prevedere,
având în vedere achitarea integrală a sumei de 29 750 EUR în 2008 (100% înainte
de insolvabilitate), ceea ce constituie mai mult de 95% din prețul nejustificat de
33 966 EUR stabilit de creditorii cu datorii.
Galina Afanas a considerat că, la caz, este încălcată clauza pct.2.5 din al
contractului nr. XXX, care obligă SRL „Nourco”, după darea în exploatare a
obiectivului (anul 2009), să întocmească actul de predare-primire a apartamentului
lipsit de orice viciu juridic în proprietatea mea. Distinct aceste prevederi, procesul-
verbal nr. XXX Ap.SM transferă ilegal obligațiile debitorului asupra creditorului
(investitorului). Or, conform pct. 2 al procesului-verbal, „la momentul semnării
prezentului proces-verbal bunul imobil se află în posesia Creditorului. Creditorul
cunoaște starea bunului imobil, faptul existenței interdicțiilor/măsurilor de asigurare
aplicate pe bunul imobil, înregistrate în Registrul bunurilor imobile, și necesitatea
înregistrării bunului imobil în Registrul bunurilor imobile, după radierea
interdicțiilor, și asumă obligația de a întreprinde de sine stătător măsuri pentru
anularea și radierea interdicțiilor și măsurilor de asigurare aplicate pe bunul imobil.”
Iar, conform pct. 8 al procesului-verbal ,,Creditorul va depune cerere de
încetare a procedurii de executare a titlului executoriu privind evacuarea.”
La capitolul dat, Galina Afanas a notat că, în perioada 07 august 2020 – 25
aprilie 2024, ea deja a trecut prin calvarul ce ține de încetare a procedurii de
executare a titlului executoriu (dosarele nr. 25-3186/2020, nr. 2r-2954/20, nr. 25-
2245/21, nr. 2r-1703/2023, nr. 2rh-21/24).
În opinia revizuentei, nu are nicio garanție că, dacă va plăti a treia oară
suma nejustificată de 25 897,53 MDL, nu va fi evacuată din apartament, iar
apartamentul nu va fi vândut și cu banii din vânzare însușiți de Popaz Vera cu
creditorii debitori din Comitet.
La fel, revizuenta a menționat că, prin procesul-verbal nr. XXX Ap.SM,
Vera Popaz continuă să ignore statutul său de creditor validat cu preluarea
contractului nr. XXX conform hotărârii din 08 aprilie 2011 a Curții de Apel
11
Economice și recunoașterea dreptului de proprietate prin hotărârea Judecătoriei
Centru nr. 2- 2544/2013 din 14 martie 2013. Vera Popaz tratează apartamentul nr.
XXX ca pe un bun adjudecat de un terț, încălcând art. 41 din Legea nr. 149/2012,
care protejează drepturile creditorilor validați în procesul de insolvabilitate. Această
abordare perpetuează eroarea judiciară din hotărârea de evacuare din 29 august 2017,
care incorect a clasificat-o ca terț, încălcând art. 41 din Legea nr. 149/2012 și art. 1
Protocol 1 CEDO.
Un alt argument invocat de Galina Afanas este contradicția privind actele
translative de proprietate. Or, conform pct. 7 al procesului verbal ,,Prezentul proces-
verbal, însoțit de actul de ridicare a bunului și certificatul de achitare integrală a
sumei indicată în pct. 4.1. din prezentul proces-verbal, vor servi acte translative de
proprietate, și vor servi drept temei pentru înregistrarea dreptului de proprietate a
Creditorului asupra bunului imobil în Registrul public.” Însă, contrar acestei
afirmații, răspunsul de la Cadastru din 13 mai 2025 și art. 27 alin. (2) și (5) din Legea
nr. 1543/1998 stabilesc că la înregistrarea dreptului de proprietate, pe lângă
documentele deja prezentate, urmează să fie prezentat cererea depusă de ambele
părți, actul de predare-primire și dovada ridicării sechestrelor/interdicțiilor. Astfel,
procesul-verbal propus de Vera Popaz nu îndeplinește aceste cerințe legale, fiind
insuficient pentru înregistrarea proprietății, contravenind art. 1176 alin. (3) din
Codul civil, care obligă administratorul insolvabilității să semneze actul de predare-
primire.
Subsecvent, revizuenta a relevat că, administratorii insolvabilității, Vera
Popaz și Dumitru Chicu, au justificat necesitatea finisării apartamentului nr. XXX
din resurse proprii suplimentare la contract din motivul furtului fondurilor de către
Tudor Butuc și au cerut înlăturarea acestuia de la administrarea SRL „Nourco”. Însă,
în pofida acestui fapt, au refuzat să ceară tragerea la răspundere subsidiară a lui
Tudor Butuc, deși aveau obligația legală să o facă.
Succesiv, drept motive suplimentare de revizuire, Galina Afanas a invocat:
i. Probe noi: procesul-verbal nr. XXX Ap.SM, care demonstrează
transferarea ilegală a obligațiilor debitorului asupra creditorului și insuficiența sa ca
act translativ de proprietate, contravenind clauzei 2.5 din contractul nr. XXX, art.
1169 din Codul civil și art. 27 din Legea nr. 1543/1998;
ii. Încălcarea dreptului de proprietate: cererea sumei de 25 897,53 MDL
(sub 5% din prețul stabilit) și refuzul semnării actului de predare-primire încalcă
art. 1174 alin. (6) din Codul civil și art. 1 Protocol 1 CEDO;
iii. Abuzuri și constrângere: constrângerea de a solicita cont de plată pentru
o datorie inexistentă, sub amenințarea evacuării, constituie un abuz de putere,
încălcând art. 4 alin. (1) din Legea nr. 161/2014;
iv. nerespectarea principiilor legale: administratorul încalcă art. 4 alin. (1)
și (2) din Legea nr. 161/2014 (legalitate, imparțialitate, transparență) și art. 72 din
12
Legea nr. 149/2012, prin lipsa justificării sumei cerute și refuzul restituirii sumelor
plătite în exces.
v. prejudiciul moral continuu: a suferit un prejudiciu moral semnificativ
ca urmare a acțiunilor abuzive și ilegale exercitate de administratorii insolvabilității
SRL „Nourco”, Dumitru Chicu și Vera Popaz. Aceste acțiuni includ: șantajul,
amenințările și riscul evacuării silite din locuința de bază a familiei mele; răspândirea
de informații false că nu a achitat sumele conform contractului nr. XXX, afirmații
au instigat la ură și violență din partea altor creditori, creând un climat de ostilitate
și insecuritate; limitarea accesului la locuința, deoarece în 2013 Dumitru Chicu și
Vera Popaz au instalat pază cu câini la blocul în care se află apartamentul nr. XXX,
iar accesul i-a fost permis abia în 2014; deconectarea de la apă, energie electrică și
gaz în 2014, ca măsură de presiune, afectând condițiile de trai ale familiei sale;
declarații false furnizate de Dumitru Chicu și Vera Popaz organelor de urmărire
penală și instanțelor de judecată, în care au negat statutul meu de creditor;
SRL „Nourco”, prin administratorii Dumitru Chicu și Vera Popaz, refuză de 16 ani
să elibereze actul de predare-primire, circumstanță ce împiedică înregistrarea
dreptului de proprietate; aceste acțiuni concertate, inclusiv refuzul deliberat al
actului de predare-primire, au generat stres psihologic sever, insecuritate și umilință,
afectând grav demnitatea și bunăstarea familiei sale, încălcând drepturile
fundamentale garantate de articolul 46 din Constituția Republicii Moldova și
articolul 1 din Protocolul 1 CEDО.
POZIȚIA INTIMATULUI
Prin referința depusă electronic la 09 iunie 2025, administratorul
insolvabilității SRL „Nourco”, administratorul autorizat Vera Popaz, a solicitat
respingerea revizuirii ca fiind inadmisibilă.
LEGISLAȚIA RELEVANTĂ
Art. 446 din Codul de procedură civilă:
„(1) Pot fi supuse revizuirii hotărârile, ordonanțele, încheierile și deciziile irevocabile
ale tuturor instanțelor judecătorești, în condițiile prezentului capitol.
(2) Încheierile de încetare a procesului conform art. 265 lit. c) și d), precum și cele prin
care se respinge acțiunea ca fiind tardivă conform art. 1861 pot fi supuse revizuirii.
Încheierile judecătorești care nu se referă la fondul cauzei, precum și deciziile emise în
privința acestora nu se supun revizuirii. În aceste cazuri, încheierile de inadmisibilitate
a revizuirii nu se supun niciunei căi de atac.”
Art. 448 din Codul de procedură civilă:
„(1) Cererea de revizuire împotriva unei hotărâri sau încheieri rămase irevocabilă prin
neatacare se soluționează de instanța care s-a pronunțat asupra fondului.
13
(2) Cererea de revizuire împotriva unei hotărâri care, fiind supusă căilor de atac, a fost
menținută, modificată sau casată, emițându-se o nouă hotărâre, se soluționează de
instanța care a menținut, a modificat hotărârea sau a emis o nouă hotărâre.”
Art. 449 lit. b) și c) din Codul de procedură civilă:
„Revizuirea se declară în cazul în care:
b) au devenit cunoscute unele circumstanțe sau fapte esențiale ale cauzei care nu au fost
și nu au putut fi cunoscute revizuientului, dacă acesta dovedește că a întreprins toate
măsurile pentru a afla circumstanțele și faptele esențiale în timpul judecării anterioare a
cauzei;
c) instanța a emis o hotărâre cu privire la drepturile persoanelor care nu au fost implicate
în proces.”
Art. 453 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură civilă:
„După ce examinează cererea de revizuire, instanța emite unul din următoarele acte de
dispoziție:
a) încheierea de respingere a cererii de revizuire ca fiind inadmisibilă.”
MOTIVAREA INSTANȚEI
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reține că, potrivit
principiului autorității de lucru judecat (res judicata), atunci când instanțele
judecătorești au oferit o soluție definitivă asupra unei chestiuni litigioase, aceasta nu
mai poate fi repusă în discuție. Însă, acest principiu nu are un caracter absolut și
poate admite derogări doar în prezența unor circumstanțe esențiale și convingătoare,
care justifică redeschiderea procesului.
Revizuirea, fiind o cale extraordinară de atac cu caracter de retractare,
permite desființarea unei hotărâri irevocabile și reluarea judecății, dar este supusă
unor condiții stricte. În acest sens, Codul de procedură civilă reglementează expres
și exhaustiv, la art. 449, temeiurile în care poate fi solicitată revizuirea.
În sensul art. 449 lit. b) din Codul de procedură civilă, în baza căruia Galina
Afanas și-a întemeiat cererea de revizuire, temei de desființare a unei hotărâri
judecătorești irevocabile poate constitui faptul că au devenit cunoscute unele
circumstanțe sau fapte esențiale ale cauzei care nu au fost și nu au putut fi cunoscute
revizuentului, dacă acesta dovedește că a întreprins toate măsurile pentru a afla
circumstanțele și faptele esențiale în timpul judecării anterioare a cauzei.
În interpretarea acestei norme, Completul de judecată reiterează că prin
„circumstanțe nou-descoperite” se înțelege totalitatea faptelor juridice relevante
(obiect al probației) care duc la apariția, modificarea sau stingerea unor drepturi ori
obligații, care au o importanță determinantă pentru soluția ce urma a fi pronunțată în
cauză. Aceste circumstanțe trebuie să fi existat anterior pronunțării hotărârii
14
irevocabile, dar să fi fost descoperite abia ulterior, nefiind cunoscute și nici
accesibile revizuentului în cadrul judecății inițiale.
În consecință, invocarea temeiului prevăzut la art. 449 lit. b) din Codul de
procedură civilă presupune îndeplinirea cumulativă a două condiții esențiale:
(1) circumstanța invocată să fi existat anterior pronunțării hotărârii; și (2) să fi
devenit cunoscută revizuentului abia după rămânerea definitivă a hotărârii.
Din perspectivă procesuală, aceste circumstanțe sau fapte esențiale trebuie
să constituie obiect al probării, în vederea stabilirii existenței ori inexistenței unor
fapte juridice apte să influențeze raporturile juridice deduse judecății.
Analizând temeiurile cererii de revizuire, Completul de judecată constată
că faptele invocate de Galina Afanas în calitate de presupuse circumstanțe nou-
descoperite și care, în viziunea sa, constituie obiect al probației, în esență, nu pot
constitui o circumstanță nou-descoperită în sensul art. 449 lit. b) din Codul de
procedură civilă.
Or, Raportul administratorului din 21 ianuarie 2025, privind excedentul din
masa debitoare, a fost întocmit la o dată mult ulterioară pronunțării deciziei Curții
Supreme de Justiție din 29 noiembrie 2017 și reflectă o situație contabilă ulterioară
și irelevantă pentru legalitatea hotărârii pronunțate în anul 2017. Situația financiară
a debitorului nu influențează caracterul legal al hotărârii de evacuare, adoptată în
baza raportului juridic existent la acel moment. Astfel, Raportul dat nu corespunde
condiției esențiale prevăzute de lege pentru admisibilitatea revizuirii, și anume ca
circumstanța invocată să fi existat înainte de pronunțarea hotărârii.
Raportul administratorului din 21 ianuarie 2025 nu poate fi calificat drept
o circumstanță esențială și nou-descoperită în sensul art. 449 lit. b) din Codul de
procedură civilă, deoarece nu este o faptă sau o împrejurare care a existat anterior
pronunțării hotărârii.
Raportul întocmit după rămânerea definitivă a unei hotărâri nu poate
constitui circumstanță nou-descoperite, întrucât nu reflectă o realitate preexistentă
neidentificată anterior, ci reprezintă o reevaluare subiectivă și tardivă a unor fapte
deja analizate de instanță în procesul inițial.
În cazul dat, Raportul administratorului din 21 ianuarie 2025 nu reflectă o
realitate care ar fi existat înainte de 29 noiembrie 2017, ci este rezultatul unei
activități probatorii inițiate și finalizate după rămânerea definitivă a hotărârii.
Această împrejurare exclude posibilitatea încadrării raportului în noțiunea de
„circumstanță nou-descoperită”, întrucât nu corespunde cerinței obiective de
temporalitate instituită de lege: aceea ca fapta să fi existat anterior hotărârii, dar să
fi fost necunoscută și imposibil de aflat în mod rezonabil în cursul procesului inițial.
Acceptarea unui asemenea raport ca temei de revizuire ar conduce la o
eludare a caracterului excepțional și limitativ al căii de atac a revizuirii,
15
transformând această procedură într-o cale indirectă de rejudecare a litigiului, prin
introducerea unor mijloace de probă întârziate, care nu au fost supuse
contradictorialității în procedura anterioară. Aceasta ar afecta stabilitatea
raporturilor juridice consacrată prin decizia irevocabilă adoptată de Curtea Supremă
de Justiție și ar aduce atingere principiului securității juridice, consacrat inclusiv în
jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului.
Prin urmare, Completul de judecată reține că Raportul administratorului din
21 ianuarie 2025 nu întrunește condiția prevăzută la art. 449 lit. b) din Codul de
procedură civilă privind existența anterioară a circumstanței invocate, motiv pentru
care nu poate fi considerat un temei valabil de revizuire a deciziei din 29 noiembrie
2017 a Curții Supreme de Justiție.
Succesiv, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție învederează
că, din același considerent, nu pot fi considerate ca „circumstanțe nou-descoperite”,
în sensul art. 449 lit. b) din Codul de procedură civilă, procesul-verbal Ap.SM nr.
XXX și cererile ulterioare ale revizuentei către administratorul insolvabilității,
deoarece acestea sunt acțiuni și documente generate după rămânerea definitivă a
hotărârii, ce țin de executarea acesteia și nu de fondul cauzei soluționate.
La fel, și alegațiile privind faptul că alți creditori ar fi achitat cu întârziere
nu constituie circumstanțe noi și esențiale, ci exprimă o nemulțumire subiectivă a
Galinei Afanas față de tratamentul juridic diferențiat. Revizuirea nu poate fi admisă
pentru a corecta presupuse inechități morale sau aprecieri judiciare din alte spețe.
Deopotrivă, nici invocarea pretinsului „abuz” al administratorilor
procedurii de insolvabilitate a SRL „Nourco” nu se referă la faptele cauzei judecate
în 2017, ci la conduite ulterioare, eventual pasibile de alte forme de control (civil
sau penal), dar nu determină revizuirea unei hotărâri irevocabile.
Cu privire la temeiul prevăzut de art. 449 lit. c) din Codul de procedură
civilă, hotărâre pronunțată cu privire la persoane neimplicate în proces, acesta este
incident doar în cazul în care persoana vizată nu a fost parte în proces și nici nu a
avut posibilitatea reală de a participa, deși i-au fost afectate direct drepturi
recunoscute de lege.
În speță, revizuenta a fost parte în procesul de evacuare, având calitatea
procesuală de reclamantă în acțiunea inițială și de pârâtă în acțiunea reconvențională
înaintată de către SRL Nourco”, fiind legal citată și având posibilitatea să-și expună
poziția și să administreze probe.
Invocarea unei pretinse clasificări greșite ca „terț” reprezintă o critică
asupra calificării juridice efectuate de instanță, iar nu un argument privind lipsa
calității procesuale. Iar, calificarea procesuală a unei părți (creditor sau terț) și
efectele acesteia au fost analizate în cadrul cauzei respective. Eventuala eroare de
drept sau de calificare nu poate fi cenzurată prin mecanismul revizuirii.
16
Cu privire la invocarea jurisprudenței diferite în cauze pretins similare,
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reține că revizuirea nu poate fi
admisă doar pe motivul existenței unor soluții diferite pronunțate de instanțe în alte
cauze, chiar dacă aceste cauze ar prezenta anumite elemente comune de fapt sau de
drept. Or, acest motiv nu se regăsește printre temeiurile exhaustive prevăzute de
art. 449 din Codul de procedură civilă, fiind notoriu că revizuirea nu este o cale de
atac destinată uniformizării jurisprudenței sau reluării judecății pe fond, ci un
remediu procesual de excepție, admisibil doar în prezența unor fapte sau
circumstanțe obiectiv noi, ori a unor vicii grave de procedură prevăzute expres de
lege.
În plus, spețele invocate de revizuenta (decizia nr. 2rc-128/15 și hotărârea
din dosarul nr. 2c-3172/12) se referă la contexte factuale și juridice diferite, iar
simpla participare a acelorași judecători în complet nu poate constitui temei de
revizuire, în lipsa unei încălcări demonstrate a principiului imparțialității.
Cu referire la susținerile revizuentei privind pretinsele încălcări ale
dreptului la proprietate, locuință și demnitate, garantate de art. 46 și 47 din
Constituția Republicii Moldova, precum și de art. 8 și art. 1 al Protocolului nr. 1 la
Convenția Europeană a Drepturilor Omului, Completul de judecată constată că
aceste invocări nu pot fi încadrate în niciunul dintre temeiurile restrictive și
exhaustive de revizuire prevăzute de art. 449 din Codul de procedură civilă.
Revizuirea nu este o cale subsidiară de control constituțional sau
convențional al hotărârilor judecătorești irevocabile, ci un mijloc procedural de
excepție, destinat exclusiv situațiilor expres și limitativ reglementate de lege.
Inexistența unui temei de revizuire dintre cele prevăzute la art. 449 din Codul de
procedură civilă face inadmisibilă orice reevaluare a fondului cauzei, chiar dacă
partea înțelege să își fundamenteze cererea pe dispoziții constituționale sau
convenționale.
În plus, drepturile fundamentale invocate nu au fost afectate printr-o
ingerință arbitrară sau disproporționată, ci în cadrul unui proces legal, desfășurat cu
respectarea normelor procedurale și în care revizuenta a avut posibilitatea efectivă
de a participa și de a-și valorifica poziția juridică.
Aceste argumente nu se referă la fapte sau circumstanțe noi, ci exprimă
disconfortul personal cu soluția judiciară, fără a proba că instanțele au acționat
arbitrar sau au afectat drepturile sale într-un mod incompatibil cu art. 1 Protocolul 1
CEDO. Evacuarea creditorului într-un proces legal, desfășurat cu respectarea
dreptului la apărare și a exigențelor procedurale, nu poate fi considerată, prin sine, o
ingerință disproporționată, mai ales în lipsa unui titlu de proprietate înregistrat sau a
unui act translativ de proprietate conform cerințelor legale.
17
Așadar, invocarea generică a încălcării unor drepturi fundamentale nu poate
echivala cu apariția unor „fapte sau circumstanțe esențiale, necunoscute” în sensul
art. 449 lit. b) din Codul de procedură civilă și nici nu relevă pronunțarea unei
hotărâri cu privire la o persoană neimplicată în proces, în sensul lit. c) a aceluiași
articol.
Din considerentele menționate, Completul de judecată al Curții Supreme de
Justiție concluzionează că cererea de revizuire depusă de Galina Afanas împotriva
deciziei din 29 noiembrie 2017 a Curții Supreme de Justiție, urmează a fi respinsă
ca fiind inadmisibilă.
În conformitate cu art. 269-270, art. 446 și art. 453 alin. (1) lit. a) din Codul
de procedură civilă,
COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI,
Respinge ca inadmisibilă cererea de revizuire depusă de Galina Afanas
împotriva deciziei din 29 noiembrie 2017 a Curții Supreme de Justiție.
Încheierea nu se supune niciunei căi de atac.
Președinte Stela Procopciuc
Judecători Ion Munteanu
Oxana Parfeni
18