2ra-385/17 — deposedarea și transmiterea silită a bunului ipotecat, evacuarea din imobil

2ra-385/17 — deposedarea și transmiterea silită a bunului ipotecat, evacuarea din imobil (Curtea Supremă de Justiție, 2017)

dosarul nr. 2ra-385/17

prima instanță: Judecătoria Râșcani, mun. Chișinău – S. Bleșceaga

instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău – N. Cernat, A. Pahopol, L. Bulgac

Î N C H E I E R E

22 martie 2017 mun. Chișinău

Colegiul Civil, Comercial și de Contencios Administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele completului, Valentina Clevadî

judecători Galina Stratulat, Dumitru Mardari

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către

Maxim Maslîi,

în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Întreprinderea

Mixtă „Ideea Leasing” Societate cu Răspundere Limitată (succesorul în drepturi

procedurale Movilă Iurie) împotriva Valentinei Maslîi, Inspectoratului Fiscal de

Stat mun. Chișinău, intervenient accesoriu Maxim Maslîi cu privire la deposedarea

și transmiterea silită a bunului ipotecat, evacuarea din imobil fără acordarea altui

spațiu locativ,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 25 octombrie 2016, prin care a

fost admisă cererea de apel declarată de către Iurie Movilă și casată hotărârea

Judecătoria Râșcani, mun. Chișinău din 25 noiembrie 2015,

c o n s t a t ă :

La 04 octombrie 2011, Întreprinderea Mixtă „Ideea Leasing” Societate cu

Răspundere Limitată (în continuare ÎM „Ideea Leasing” SRL) a depus cerere de

chemare în judecată împotriva Valentinei Maslîi, intervenient accesoriu Maxim

Maslîi cu privire la deposedare și transmiterea silită a bunului ipotecat, evacuarea

din imobil fără acordarea altui spațiu locativ.

In motivarea acțiunii reclamantul a invocat că, la solicitarea lui Maxim Maslîi,

în baza contractului de vânzare-cumpărare, Întreprinderea Mixtă „IPB Leasing

Grup” Societate cu Răspundere Limitată (în continuare ÎM „IPB Leasing Grup”

SRL), actualmente Întreprinderea Mixtă „IPB Leasing Grup” Societate cu

Răspundere Limitată (în continuare ÎM „Ideea Leasing” SRL), a procurat un

autoturism de marca „Cehery A15”. Conform contractului de leasing nr.65.07.009

din 28 iulie 2009, ÎM „IPB Leasing Grup” SRL (în calitate de locator) a transmis

1

lui Maxim Maslîi mijlocul de transport susmenționat pe o perioada de 36 de luni,

valoarea totala a contractului la momentul transmiterii constituind 64 000 lei.

Intervenientul accesoriu a achitat 0% prima rată, iar lunar urma să achite câte

2681,97 lei.

Menționează reclamanta că potrivit contractului de împrumut nr.8242 din

28 iulie 2009, ÎM „IPB Leasing Grup” SRL a acordat lui Maxim Maslîi suma de

59 000 lei, cu termen de rambursare până la 10 iulie 2012, cu o dobândă de

28856,26 lei.

Executarea obligației aferente contractului de leasing nr.65.07.009 din 28 iulie

2009, precum și a contractului de împrumut nr. 8242 din 28 iulie 2009, a fost

asigurată de debitorul gajist, Valentina Maslîi, care a depus în gaj apartamentul

nr.xx din str. xxxx, xx, mun. Chișinău, valoarea de piață al căruia constituia

465700 lei.

Astfel, în baza ambelor contracte, intervenientul accesoriu Maxim Maslîi a

acumulat o datorie în mărime de 280567,31 lei.

Având în vedere că, pârâtul nu-și onorează obligațiile contractuale, societatea

s-a adresat cu notificare la 29 septembrie 2010, prin care a solicitat transmiterea în

posesie a bunului ipotecat, însă aceasta a rămas fără răspuns.

La 20 octombrie 2010, preavizul privind exercitarea dreptului la gaj a fost

înregistrat la OCT Chișinău. Repetat, la 20 noiembrie 2010, pârâtului i-a fost

expediat o altă notificare privind transmiterea benevolă a bunului ipotecat, care a

rămas fără răspuns.

Solicită reclamantul, deposedarea și transmiterea silită către ÎM „Ideea

Leasing” SRL a bunului gajat - apartamentul nr.40 din str.Florilor, 10,

mun. Chișinău, evacuarea locatarilor din apartamentul menționat și încasarea taxei

de stat în mărime de 2329 lei.

Prin încheierea Judecătoriei Râșcani, mun. Chișinău din 06 mai 2015 s-a

dispus înlocuirea reclamantului ÎM „Ideea Leasing” SRL cu succesorul lui în

drepturi, Iurie Movilă.

Ulterior, succesorul reclamantului ÎM „Ideea Leasing” SRL - Iurie Movila a

depus cerere de chemare în judecată concretizată, suplimentar, la circumstanțele

invocate în cererea de chemare în judecată inițială, a indicat suplimentar că, pe

parcursul examinării cauzei pârâta Valentina Maslii la 17 noiembrie 2013 a

decedat, fapt confirmat prin certificatul de deces nr. DC-IV xxxxx, iar succesori în

privința bunului urmărit, nu sunt. Astfel statul răspunde pentru datoriile și sarcinile

moștenirii în limita patrimoniului cules. In condițiile create, statul prin organul

fiscal este pârât în litigiul dat.

2

Mai indică că, suma dobânzii pentru perioada 04 octombrie 2011-

31 decembrie 2015 constituie 114543,50 lei. Prin urmare suma datoriei constituie

395110,81 lei.

Solicită reclamantul Iurie Movilă, deposedarea și transmiterea silită în

posesiunea lui Movilă Iurie a bunului gajat - apartamentul nr.xx din str. xxxx, xx,

mun. Chișinău, evacuarea locatarilor din apartamentul menționat.

Prin hotărârea Judecătoriei Râșcani, mun.Chișinău din 25 noiembrie 2015

acțiunea a fost respinsă ca neîntemeiată.

Împotriva hotărârii instanței de fond, la 04 decembrie 2015, Iurie Movilă a

depus apel nemotivat, prin care a solicitat admiterea apelului, casarea hotărârii

primei instanțe și emiterea unei noi hotărâri prin care să fie admisă acțiunea.

Ulterior, apelantul a depus apelul motivat prin care, totodată, a solicitat

scutirea de la plata taxei de stat la depunerea apelului.

Prin încheierea Curții de Apel Chișinău din 05 aprilie 2016 a fost admisă în

parte cererea lui Iurie Movilă cu privire la scutirea de la plata taxei de stat la

depunerea apelului, apelantul Movilă Iurie fiind scutit parțial de la plata taxei de

stat, instanța obligându-l să achite taxa de stat în mărime totală de 800 lei până la

ședința fixată pentru data de 17 mai 2016, orele 11:00.

Prin decizia Curții Supreme de Justiție din 15 iunie 2016, s-a respins recursul

declarat de Maxim Maslîi cu menținerea încheierea Curții de Apel Chișinău din

05 aprilie 2016.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 25 octombrie 2016 s-a admis apelul

declarat de către Iurie Movilă și s-a casat hotărârea Judecătoriei Râșcani,

mun. Chișinău din 25 noiembrie 2016. Acțiunea înaintată de ÎM „Ideea Leasing”

SRL, succesor în drepturi procedurale Iurie Movilă s-a admis. S-a dispus

transmiterea silită în posesiunea lui Iurie Movilă a bunului gajat, apartamentul

nr. xx din str. xxxx, xx, mun. Chișinău, cu evacuarea tuturor persoanelor și

bunurilor aflate în apartamentul nominalizat.

La 23 decembrie 2016, Maxim Maslîi a declarat recurs împotriva deciziei

instanței de apel, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei Curții de Apel

Chișinău din 25 octombrie 2016 cu menținerea hotărârii Judecătoriei Râșcani,

mun.Chișinău din 25 noiembrie 2015.

În motivarea recursului a invocat dezacordul cu decizia Curții de Apel

Chișinău din 25 octombrie 2016, considerând-o ilegală și care urmează a fi casată

în temeiul art. 432 alin. (1) și alin. (2) lit. a), b) c) și d) CPC.

Indică că, în baza contractului de vânzare-cumpărare, ÎM „IPB Leasing Grup”

SRL, a procurat un autoturism de marca „Cehery A15”. Conform contractului de

leasing nr.65.07.009 din 28 iulie 2009, ÎM „IPB Leasing Grup” SRL (în calitate de

locator) a transmis lui Maxim Maslîi mijlocul de transport susmenționat pe o

3

perioada de 36 de luni, valoarea totala a contractului la momentul transmiterii

constituind 64 000 lei, iar lunar urma să achite câte 2681,97 lei.

Executarea obligației aferente contractului de leasing nr.65.07.009 din 28 iulie

2009, precum și a contractului de împrumut nr. 8242 din 28 iulie 2009, a fost

asigurată de debitorul gajist, Valentina Maslîi care a depus în gaj apartamentul

nr.40 din str. Florilor, 10, mun. Chișinău.

Afirmă că, debitorul gajist, Valentina Maslîi a decedat la 17 noiembrie 2013,

fapt confirmat prin certificatul de deces nr. xxxxxx , iar moștenitori testamentari și

legali asupra bunului imobil nu au fost stabiliți.

Menționează că, a cunoscut despre deschiderea succesiunii asupra imobilului

ipotecat, însă nu a acceptat succesiunea în termenul de 6 luni, întrucât succesori,

legali sunt mama și unchiul lui.

Totodată, prin contractul de cesiune a dreptului litigios din 04 februarie 2015,

cedentul ÎM „Ideea Leasing” SRL a transmis, iar cesionarul Iurie Movilă a preluat

dreptul litigios în cauza civilă la acțiunea ÎM „Ideea Leasing” SRL împotriva

Inspectoratului Fiscal de Stat mun. Chișinău, intervenient accesoriu Maxim Maslîi

cu privire la deposedarea și transmiterea silită a bunului ipotecat, evacuarea din

imobil fără acordarea altui spațiu locativ. Prezentul contract servește drept temei

pentru substituirea reclamantului ÎM „Ideea Leasing” SRL cu Iurie Movilă.

Reține că, instanța de fond corect a reținut faptul că, conform art. 7 alin. (3)

din Legea cu privire la ipotecă, pot fi obiect al ipotecii doar bunurile imobile aflate

în circuit civil, deținute în proprietate și înregistrate în Registrul bunurilor imobile.

Doar prin întrunirea cumulativă a acestor condiții apartamentul gajat nr. xx din str.

xxxx, xx, mun. Chișinău, poate constitui obiect ai unui contract de ipotecă în

sensul art. 7 al Legii cu privire la ipotecă.

Astfel, statul nu poate renunța la moștenirea vacantă, deoarece bunurile

succesorale, devenind fără stăpân, revin tot lui, acesta fiind obligat să solicite

certificatul de succesiune vacantă după expirarea termenului legal de acceptare a

succesiunii. Pârâtul, Inspectoratul Fiscal mun. Chișinău nu s-a adresat la notar

pentru a-i fi eliberat certificatul de succesiune vacantă.

Inspectoratul Fiscal mun. Chișinău nu a avut posibilitatea reală de a intra în

posesia, de a se folosi și de a dispune de bunul gajat, apartamentul nr xx din str.

xxxx, xx, mun. Chișinău.

Menționează că, instanța de fond corect a constatat că, deși bunul nu a intrat

în posesiunea statului „de jure”, acestuia se aplică regimul proprietății publice.

Astfel, prin transmiterea bunului spre creditorul ipotecar, fără a cunoaște poziția

organului fiscal, s-ar putea perturba circuitul civil, întrucât, într-o eventuală

necesitate de a trece bunul din proprietate privată a statului în proprietate din

domeniul public, ar impune aplicarea art. 10 alin. 1, 2 lit. b) al Legii privind

4

administrarea și deetatizarea proprietății publice, iar contractul de ipotecă ar înceta

în conformitate cu art. art. 28 lit. d ) al Legii cu privire la ipotecă. Deci, pârâtul

poate beneficia cel puțin de o „speranță legitimă” de a păstra bunul, la caz, instanță

de fond a mai constatat că, patrimoniul succesoral nu a trecut în proprietatea

statului, nefiind individualizat în Registrul bunurilor imobile.

Invocă că, nici Maxim Maslii la fel nu figurează în calitate de proprietar al

imobilului sau în calitate de moștenitor al bunului indicat, că contractul de ipotecă

cu nr. 8243 din 28 iulie 2009 a fost întocmit în scris și autentificat notarial de către

notarul privat Ion Culai, precum și înregistrat la 31 iulie 2009 la Oficiul Cadastral

Teritorial Chișinău, respectând art. 11 din Legea cu privire la ipotecă. Însă,

contractul de cesiune din 04 februarie 2015 a fost întocmit în scris sub semnătură

privată, și nu a fost respectată forma autentică, prevăzută expres în art. 11 alin. (1)

al Legii cu privire la ipotecă.

Menționează că, succesorul reclamantului ÎM „Ideea Leasing” SRL Iurie

Movila nu a prezentat un suport contractual și legal, în temeiul căruia a solicitat

deposedarea și transmiterea silită în posesiune a apartamentului gajat nr. 40, din

str. Florilor, 10, mun. Chișinău, precum și evacuarea locatarilor din imobilul

indicat.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de

2 luni de la data comunicării hotărârii sau deciziei integrale.

Materialele cauzei atestă că, decizia instanței de apel a fost pronunțată la

25 octombrie 2016 (f.d. 217-220 vol.I), fiind expediată în adresa părților prin

scrisoare de însoțire a Curții de Apel Chișinău la 15 noiembrie 2016 (f.d. 221

vol.I), confirmarea privind recepționarea acesteia la materialele dosarului lipsește.

Astfel, instanța de recurs consideră că recurentul s-a conformat prevederilor

legale și a declarat recursul la 23 decembrie 2016, în termen (f.d. 2-5 vol.II).

Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile,

Completul Colegiului Civil, Comercial și de Contencios Administrativ al Curții

Supreme de Justiție ajunge la concluzia că recursul declarat către Maxim Maslîi

urmează a fi declarat inadmisibil, din următoarele considerente.

În conformitate cu prevederile art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți

la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de

drept procedural.

În conformitate cu art. 432 alin. (2) CPC, se consideră că normele de drept

material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanța

judecătorească: nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; a aplicat o lege care

nu trebuia să fie aplicată; a interpretat în mod eronat legea; a aplicat în mod eronat

analogia legii sau analogia dreptului.

5

În conformitate cu art. 432 alin. (3) CPC, se consideră că normele de drept

procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: pricina a fost

judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; pricina a

fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul,

data și ora ședinței de judecată; în judecarea pricinii au fost încălcate regulile

privind limba de desfășurare a procesului; instanța a soluționat problema

drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; în dosar lipsește

procesul-verbal al ședinței de judecată; hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea

competenței jurisdicționale.

Alin. (4) al articolului menționat prevede că, săvârșirea a altor încălcări decât

cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în

măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii

sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către

instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la

încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la

art. 432 alin. (2), (3) și (4).

Completul Colegiului Civil, Comercial și de Contencios Administrativ al

Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de către Maxim Maslîi

este declarativ și nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3),

(4) CPC, care să justifice afirmația de ilegalitate a deciziei instanței de apel.

Călăuzindu-se de prevederile art. 440 CPC, Colegiul a constatat existența

unuia din temeiurile prevăzute la art. 433 CPC și anume lit. a), care expres prevede

că cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se

încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4).

Instanța de recurs reține că, argumentele invocate de către Maxim Maslii în

cererea de recurs, poartă un caracter declarativ, nefiind posibilă determinarea

aspectului de legalitate al deciziei instanței de apel ce urmează a fi supus

controlului judiciar.

Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai

asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea

deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în

jurisprudența sa constantă că „ ... art. 6 paragraful 1 al Convenției Europene pentru

Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale nu impune motivarea

în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs, întemeindu-se pe dispoziții

legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinței pronunțate de o

instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes” (cauza Rebait și alții contra

6

Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995,

nr.26561/1995).

Astfel, reieșind din considerentele menționate, Colegiul Civil, Comercial și de

Contencios Administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera recursul declarat de către Maxim Maslîi, ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin.(2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC,

Colegiul Civil, Comercial și de Contencios Administrativ al Curții Supreme de

Justiție,

d i s p u n e :

Recursul declarat de către Maxim Maslîi, se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii.

Președintele completului, Valentina Clevadî

judecători Galina Stratulat

Dumitru Mardari

7