2r-213/17 — încasarea prejudiciului material

Dosarul nr. 2r-213/17

prima instanță - (judecătoria Buiucani mun.Chișinău) G. Moscalciuc,

instanța de apel - (Curtea de Apel Chișinău) N. Cernat, L. Bulgac, A. Pahopol

D E C I Z I E

22 martie 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele ședinței, Valentina Clevadî

judecători Galina Stratulat

Dumitru Mardari

examinând recursul declarat de avocatul Pucas Ina în interesele lui Poia Igor în

pricina civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Danu Valeriu împotriva lui

Poia Igor privind repararea prejudiciului material,

împotriva încheierii Curții de Apel Chișinău din 15 noiembrie 2016, prin care s-a

respins cererea apelantului privind repunerea în termen și s-a restituit ac tardivă cererea

de apel depusă de Poia Igor,

c o n s t a t ă:

La 12 aprilie 2014 Valeriu Danu s-a adresat cu cerere de chemare în judecată

împotriva lui Poia Igor solicitând încasarea prejudiciului material cauzat ca urmare a

accidentului rutier în mărime de 45673 lei și încasarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii a invocat că la 26 aprilie 2011 conducând automobilul de

model Opel Omega cu numărul de înmatriculare COB-348 a avut loc accidentul rutier

cu implicarea mijlocului de transport de model Volvo-850, condus de către Poia Igor.

Vinovat de comiterea accidentului rutier a fost recunoscut pârâtul Poia Igor.

Susține că în urma procedurii accidentului rutiere a fost internat în spital cu

diagnosticul traumatism asociat, fractura coastelor 7-8-9 pe stânga, fractura luxației a

bazei oaselor metatarsiene II-III-IV a piciorului stâng cu deplasare.

Menționează reclamantul că din cauza pierderii capacității de muncă Poia Igor are

obligația să-i compenseze cheltuielile pentru tratament și îngrijire personală de care a

avut parte în perioada de reabilitare în sumă totală de 45673 lei.

Prin hotărârea judecătoriei Buiucani mun. Chișinău din 10 octombrie 2014 a fost

admisă cererea de chemare în judecată înaintată de către Danu Valeriu.

S-a încasat de la Poia Igor în beneficiul lui Danu Valeriu prejudiciu material în

mărime de 45673 lei, cheltuieli de citare a pârâtului în mărime de 80 lei și cheltuieli de

asistență juridică în mărime de 1500 lei.

Nefiind de acord cu hotărîrea judecătoriei Buiucani mun. Chișinău din 10

octombrie 2014, Poia Igor la 05 iulie 2016 a depus apel solicitând, repunerea în

termenul de declarare a apelului, admiterea apelului, casarea hotărârii instanței de fond

și transmiterea cauzei spre rejudecare.

1

Prin încheierea Curții de Apel Chișinău din 15 noiembrie 2016 s-a respins ca

nefondată cererea lui Poia Igor privind repunerea în termen și s-a restituit ca tardivă

cererea de apel depusă de Poia Igor.

La 06 decembrie 2016, avocatul Pucas Ina acționând în interesele lui Poia Igor a

declarat recurs împotriva încheierii Curții de Apel Chișinău din 15 noiembrie 2016,

solicitînd, admiterea recursului, casarea încheierii recurate și pronunțarea unei noi

decizii de repunere în termenul de declarare a apelului.

În motivarea recursului a reiterat că, nu este de acord cu soluția instanței de apel,

acesta fiind contradictorie și nefondată.

Susține că există temeiuri de repunere în termenul de declararea apelului dat fiind

faptul că pârâtul Poia Igor nu a fost citat legal de către instanța de fond și evident nu a

cunoscut despre soluția acesteia. Cu dispozitivul hotărârii judecătoriei Buiucani mun.

Chișinău din 10 octombrie 2014 a făcut cunoștință al 22 iunie 2016.

Relevă că, din motive neimputabile lui, a fost în imposibilitate de a-și exercita

calea de atac în termenul legal prevăzut de lege.

În opinia recurentului instanța de apel neîntemeiat a respins argumentele expuse

în cererea de apel privind repunerea în termen și probele la care se face referire.

Examinînd materialele dosarului, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că, cererea privind repunerea în

termen de declarare a recursului urmează a fi respinsă ca, fiind neîntemeiată, cît și

recursul declarat de avocatul Pucas Ina în interesele lui Poia Igor, ca fiind depus tardiv

din următoarele motive.

În conformitate cu art.427 lit.a) Codul de procedură civilă, instanță de recurs,

după ce examinează recursul împotriva încheierii, este în drept să respingă recursul și să

mențină încheierea.

Potrivit materialelor cauzei se constată că, încheierea Curții de Apel Chișinău a

fost emisă la 15 noiembrie 2016.

După cum denotă actele cauzei, încheierea Curții de Apel Chișinău prin care a

fost respinsă cererea privind repunerea în termen a apelului și restituită ca tardivă

cererea de apel depusă de Poia Igor, a fost emisă la 15 noiembrie 2016.

În cadrul ședinței de judecată din 15 noiembrie 2016, se atestă că atît avocatul

apelantului Pucas Ina cât și Poia Igor, au participat la ședința de judecată și în prezența

acestora a fost pronunțată încheierea, fiindu-le explicat termenul și modul de atac al

acesteia (f. d.76).

Cu toate acestea cererea de recurs a fost depusă de avocatul Pucas Ina în

interesele lui Poia Igor, numai la 06 decembrie 2016, (f.d.82), adică în afara termenului

legal de 15 zile, prevăzut de art. 425 Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art.425 Codul de procedură civilă, termenul de declarare a

recursului împotriva încheierii este de 15 zile de la pronunțarea ei.

Contrar prevederilor art.425 Codul de procedură civilă, la 06 decembrie 2016

recurentul avocatul Pucas Ina acționând în interesele lui Poia Igor a declarat recurs, cu

depășirea termenului de 15 zile, ceea ce constituie temei în conformitate cu art.427 lit.

a) Codul de procedură civilă de a respinge recursul, deoarece, exercitarea oricărei căi de

atac și neîndeplinirea oricărui alt act de procedură în termenul legal atrage decăderea,

afară de cazul cînd legea dispune altfel sau cînd partea dovedește că a fost împiedicată

printr-o împrejurare mai presus de voința ei.

2

Astfel, recurentul urma a declara recurs în termen de 15 de zile de la data

pronunțării încheierii, adică pînă la 30 noiembrie 2016 inclusiv, însă recurentul a

declarat recurs abia la 06 decembrie 2016, cu omiterea neîntemeiată a acestuia.

În aceste circumstanțe, prin prisma art.425 Codul de procedură civilă termenul de

atac a încheierii din 15 noiembrie 2016 pentru recurent începe să curgă din 16

noiembrie 2016.

Or, instanța de apel a asigurat dreptul părților, respectiv și prezența acestora în

ședința de judecată, ultimele urmînd să-și exercite drepturile procedurale cu bună-

credință conform prevederilor legal și în termenul stabilit.

Conform jurisprudenței CEDO, participanții procesului de judecată, inițiind

proceduri în justiție, urmează să-și asume un rol activ urmărind cu diligență derularea

procesului său.

Dreptul de acces la o instanță poate fi astfel supus, în anumite circumstanțe, unor

restricții legitime, cum ar fi termenele legale pentru prescripție (Stubbings și alții

împotriva Regatului Unit pct. 51 -52).

În hotărârea Ponomaryov vs. Ucraina 3236/03 din 03 aprilie 2008, a statuat că

dacă termenul pentru introducerea unei căi ordinare de atac este reînnoit după un

interval considerabil și pentru motive care nu par să fie foarte convingătoare, o

asemenea decizie ar putea înfrânge principiul securității raporturilor juridice într-un

mod similar cu o cale extraordinară de atac.

Curtea a admis că revine în primul rând instanțelor interne sa decidă asupra

repunerii în termenul de introducere a căii ordinare de atac, dar ele nu se bucură de o

marjă de apreciere nelimitată. Instanțele sunt obligate să indice motivele pentru care au

acceptat repunerea în termen. Un asemenea motiv ar putea fi, spre exemplu,

necomunicarea hotărârii luate în proces de către autoritățile competente ale statului.

Chiar și atunci, totuși, posibilitatea repunerii în termen nu ar fi nelimitată, dată fiind

obligația părților de a se interesa, la intervale rezonabile, de stadiul procesului de care

ele au cunoștință.

În conformitate cu art. 56 alin. (3) și 61 alin. (1) Codul de procedură civilă, părțile

sînt obligate să se folosească cu bună-credință de drepturile lor procedurale. Instanța

judecătorească pune capăt oricărui abuz de aceste drepturi dacă prin abuz se urmărește

tergiversarea procesului sau inducerea sa în eroare.

Contrar acestor prevederi legale, recurentul Poia Igor nu a depus diligența necesară

în vederea exercitării căii de atac în termen. Fiind persoană interesată în examinarea

acestei cauze, urma să întreprindă măsuri necesare în termenul legal imperativ.

În asemenea circumstanțe, neepuizând calea de atac permisă de lege, se prezumă

că părțile au fost de acord cu soluția instanței de apel din 15 noiembrie 2016, admițînd

în mod tacit efectele actului de dispoziție judecătoresc. Or, admiterea spre examinare a

unui recurs tardiv va încălca principiul securității raporturilor juridice.

În această ordine de idei, este cert că depunând cererea de recurs la 06 decembrie

2016 împotriva încheierii pronunțate la 15 noiembrie 2016, adică în afara termenului

legal, recurentul a demonstrat o neglijență a drepturilor sale procedurale stipulate în

legislația națională.

Curtea reține că obligația persoanelor de a-și exercita drepturile procesual civile în

termenele stabilite de lege dau conținut ordinii de drept, astfel asigurându-se

certitudinea și securitatea raporturilor juridice.

3

Prin urmare Colegiul va respinge cererea recurentului privind repunerea în termen

a recursului or, argumentele recurentului precum că încheierea instanței de apel

motivată a recepționat-o prin poștă la 02 decembrie 2016, sunt nefondate, deoarece

conform datelor din procesul verbal al ședinței de judecată, încheierea motivată emisă la

15 noiembrie 2016 a fost pronunțată în prezența apelantului și, astfel acesta a cunoscut

despre soluția instanței din data pronunțării actului judecătoresc.

În această ordine de idei, instanța de recurs remarcă că admiterea spre examinare a

unui recurs tardiv, ar avea un efect incompatibil cu principiul securității raporturilor

juridice, garantat de articolul 6 din Convenție și ar încălca dreptul intimatului la un

proces echitabil, având în vedere că prelungirea nejustificată a termenului pentru

exercitarea recursului ar împiedica rămânerea irevocabilă, ca urmare a expirării

termenului de atac.

Curtea Europeană în jurisprudența sa a menționat că, la îndeplinirea acțiunilor

procedurale, respectarea cerințelor cu privire la admisibilitate constituie un aspect

important al dreptului la un proces echitabil.

Reieșind din prevederilor art.116 din Codul de procedură civilă repunerea în

termen este posibilă în caz dacă se depune cerere de către persoana, care a omis acest

termen din motive întemeiate cu anexarea probelor, ce argumentează această cerere.

Făcând trimitere la norma citată mai sus, în speță recurentul nu a prezentat dovezi

pentru a justifica motive mai presus de voința sa și deci care sunt peste diligentele

minime ale unei părți, care sa fi împiedicat sa se mai intereseze de soluția dată în

judecarea caii de atac.

Or, în conformitate cu prevederile art.118 alin.(1) Codul de procedură civilă

fiecare parte trebuie să dovedească circumstanțele pe care le invocă drept temei al

pretențiilor și obiecțiilor sale dacă legea nu dispune altfel.

Astfel, din considerentele menționate, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție conchide, de a respinge cererea privind

repunerea în termen de declarare a recursului fiind neîntemeiată, cît și recursul declarat

de avocatul Pucas Ina în interesele lui Poia Igor, ca fiind depus tardiv.

În conformitate cu art. art. 427 lit. a) art. 425 și 428 alin.1) Codul de Procedură

Civilă, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție,

d e c i d e :

Se respinge cererea depusă de către Pucas Ina în interesele lui Poia Igor privind

repunerea în termen de declarare a recursului, fiind neîntemeiată.

Se respinge recursul declarat de către avocatul Pucas Ina în interesele lui Poia

Igor, ca fiind depus tardiv.

Decizia este irevocabilă din momentul emiterii.

Președintele ședinței, Valentina Clevadî

judecători Galina Stratulat

Dumitru Mardari

4