2ra-404/17 — incasarea datoriei

Dosarul nr. 2ra-404/17

Prima instanță: Judecătoria Ciocana mun. Chișinău (jud. A. Malîi)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. N. Budăi, V. Efros, I. Muruianu)

ÎNCHEIERE

22 martie 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului Tatiana Vieru

Judecătorii: Nicolae Craiu

Oleg Sternioală

examinând chestiunea cu privire la admisibilitatea recursului declarat de Asociația

Proprietarilor de Locuințe Privatizate nr. 54/255 COOP,

în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Asociației Proprietarilor

de Locuințe Privatizate nr. 54/255 COOP împotriva Valentinei Volcova, Volcov

Ghennadi, intervenient accesoriu Societatea pe Acțiuni „Termoelectrica” cu privire la

încasarea datoriei pentru consumul energiei termice și a cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei din 10 noiembrie 2016 a Curții de Apel Chișinău,

c o n s t a t ă :

La data de 29 ianuarie 2016 Asociația Proprietarilor de Locuințe Privatizate nr.

54/255 COOP (în continuare APLP nr. 54/255 COOP) a înaintat cerere de chemare în

judecată împotriva Valentinei Volcova, Ghennadi Volcov, intervenient accesoriu SA

„Termoelectrica” cu privire la încasarea datoriei pentru consumul energiei termice în

mărime de 10127,99 lei pentru perioada 01.12.2012 - 01.10.2015 și a cheltuielilor de

judecată sub formă de taxă de stat în mărime de 303,84 lei.

În motivarea acțiunii s-a indicat că, în baza contului personal deschis la APLP nr.

54/255 COOP pe numele pârâților, SA „Termoelectrica” a livrat energie termică. Pârâții,

deși au acceptat prestarea serviciilor și nu au contestat bonurile de plată aferente, nu au

achitat plata pentru serviciile prestate pentru energia termică, iar datoria formată pentru

perioada 01.12.2012 - 01.10.2015 constituie suma de 10127,99 lei, fapt ce se confirmă prin

informația despre calcularea și achitarea serviciilor locativ-comunale.

A invocat reclamantul că, conform prevederilor art. art. 10, 17, 18 din Hotărârea

Guvernului nr. 191 din 19 februarie 2002, proprietarii, chiriașii locuințelor sunt obligați să

achite la timp serviciile locativ-comunale, inclusiv consumul de energie termică.

A menționat reclamantul că, în prezent gestionarul fondului locativ se află în situație

financiară precară din cauza rău-platnicilor, din rândul cărora fac parte și pârâții.

Prin hotărârea din 27 iunie 2016 a judecătoriei Ciocana mun. Chișinău s-a admis

parțial acțiunea înaintată de APLP nr. 54/255 COOP și s-a încasat în mod solidar de la

Valentina Volcova și Ghenndi Volcov în beneficiul APLP nr. 54/255 COOP suma de

1

10127,99 lei cu titlu de datorie pentru consumul de energie termice pentru perioada

01.12.2012 – 01.10.2015. În rest, cerința privind încasarea cheltuielilor de judecată sub

formă de taxă de stat și citație publică s-a respins. Concomitent, s-a încasat în mod solidar

de la Valentina Volcova și Ghenndi Volcov în beneficiul statului taxa de stat în mărime de

303,84 lei.

Prin decizia din 10 noiembrie 2016 a Curții de Apel Chișinău s-a respins, din lipsă de

temei, apelul depus de APLP nr. 54/255 COOP și s-a menținut hotărârea din 27 iunie 2016

a Judecătoriei Ciocana mun. Chișinău.

La data de 13 ianuarie 2017 APLP nr. 54/255 COOP a declarat recurs împotriva

deciziei din 10 noiembrie 2016 a Curții de Apel Chișinău solicitând casarea parțială a

deciziei instanței de apel în partea ce ține de respingerea capătului de cerere cu privire la

încasarea de la pârâți în beneficiul reclamantului a cheltuielilor de judecată, cu emiterea în

această parte a unei noi hotărâri de admitere a pretențiilor date.

În motivarea recursului s-a invocat că, instanța de apel la judecarea pricinii a

interpretat eronat prevederile art. art. 82, 84, 94 alin. (1) din Codul de procedură civilă, cu

atât mai mult că la baza solicitării cheltuielilor de judecată sub formă de taxă de stat în

sumă de 303,84 lei și citare publică în mărime de 150 lei se află contractul de mandat, iar

mandatarul SA „Termoelectrica” a acționat în strictă conformitate cu prevederile

contractuale, cu bună credință, pentru a exclude în consecință impunerea neonorării

obligațiilor contractuale, acționând în beneficiului mandantului său, achitând taxa pentru

examinarea pretenției acestuia. Această instituție civilă fiind reglementată de prevederile

art. 1030 Cod civil.

Consideră recurentul că, pentru examinarea acțiunii date a fost achitată taxa de stat,

fapt constatat de instanța de fond la etapa primirii cererii de chemare în judecată, care nu a

obiectat asupra acestui fapt în nici-un mod și respectiv, privarea părții care a avut câștig de

cauză de încasare din contul părții care a pierdut procesul a cheltuielilor de judecată, nu

numai că prejudiciază reclamantul, ci vine în contradicție cu prevederile art. 94 alin. (1)

Cod de procedură civilă, care din reglementările sale generează principiul unui proces

echitabil.

Precizează reclamantul că, în cazul în care instanța de judecată a considerat aceste

cheltuieli ca fiind suportate de către o altă persoană decât APLP nr. 54/255 COOP, aceasta

urma să dispună achitarea taxei de stat pentru examinarea acțiunii de către însuși

reclamantul cu restituirea din oficiu a taxei de stat achitate de către SA „Termoelectrica”,

ca fiind depusă de o persoană care nu are interes la soluționarea cauzei, iar în situația dată,

instanța a privat reclamantul/recurentul de a recupera din contul pârâților, care au pierdut

procesul, cheltuielile de judecată suportate pentru examinarea cauzei, care este o condiție

pecuniară la înaintarea unei acțiuni în instanța de judecată. Ori, taxa de stat a fost achitată

de către SA „Termoelectrica” nu în calitate de intervenient accesoriu, ci în calitate de

mandatar al APLP nr. 54/255 COOP, care la data de 05.01.2016 au încheiat contractul de

mandat nr. 5124/m.

Conform art. 434 Cod de procedură civilă, recursul împotriva deciziei se depune în

termen de 2 luni de la data comunicării deciziei integrale.

Decizia Curții de Apel Chișinău a fost pronunțată la 10 noiembrie 2016. Conform

materialelor pricinii, decizia contestată a fost expediată în adresa participanților la proces

la data de 25 noiembrie 2016, iar confirmarea recepționării acesteia la materialele pricinii

2

lipsește. Astfel, Colegiul reține că, recursul declarat de APLP nr. 54/255 COOP la data de

13 ianuarie 2017, este în termen.

Examinând temeiurile recursului declarat de APLP nr. 54/255 COOP, completul

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

consideră recursul drept inadmisibil din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și alți participanți

la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră

că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat,

iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie

temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi

putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs consideră

că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care

erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs se

consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la

art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de APLP nr. 54/255 COOP, nu se

încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Astfel, argumentele invocate în recursul declarat se referă la dezacordul recurentului

cu soluția pronunțată de către instanța de apel, însă nu relevă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material, respectiv nu constituie temei de casare a

deciziei recurate.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform secțiunii II-a are caracter

devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar

legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura admisibilității constă în

verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art.

432. alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

În această ordine de idei, Completul Colegiului precizează că, în contextul normelor

procedurale din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII Cod de procedură civilă, instanța de

recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele de fond și de apel. Forța

atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și concluziile

făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin.(4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs poate interveni

în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă că instanța de

apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile de apreciere a

probelor stabilite în art. 130 Cod de procedură civilă, însă, din recursul declarat nu rezultă

argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a probelor.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în jurisprudența sa

constantă, rezultând din prevederile art. 6 § 1 al Convenției Europene pentru Apărarea

Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că nu se impune motivarea în detaliu a

3

unei decizii prin care o instanță de recurs, întemeindu-se pe dispoziții legale specifice,

respinge recursul declarat împotriva sentinței pronunțate de o instanță inferioară, ca fiind

lipsit de șanse de succes (cauza Rebait și alții contra Franței, Comisia Europeană a

Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995).

În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a recunoaște recursul

declarat de APLP nr. 54/255 COOP”, ca fiind inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 433 lit. a), 440 alin. (1) Cod de procedură civilă, completul

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție,

d i s p u n e :

Se consideră inadmisibil recursul declarat de Asociația Proprietarilor de Locuințe

Privatizate nr. 54/255 COOP împotriva deciziei din 10 noiembrie 2016 a Curții de Apel

Chișinău.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului Tatiana Vieru

Judecătorii Nicolae Craiu

Oleg Sternioală

4