2ra-405/17 — încasarea datoriei

Dosarul nr. 2ra-405/17

Instanța de fond: Judecătoria Ciocana mun. Chișinău – A. Malîi

Instanța de apel: CA Chișinău – N. Cernat, V. Efros, I. Muruianu

Î N C H E I E R E

01 martie 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului Svetlana Filincova,

judecători Iurie Bejenaru, Maria Ghervas,

soluționând chestiunea referitoare la admisibilitatea recursului declarat de

către Asociația Proprietarilor de Locuințe Privatizate nr. 54/255 COOP,

în pricina civilă la acțiunea Asociației Proprietarilor de Locuințe Privatizate

nr. 54/255 COOP împotriva Svetlanei Vdovicenco, intervenient accesoriu

Societatea pe Acțiuni „Termoelectrica” privind încasarea datoriei,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din data de 27 octombrie 2016,

C O N S T A T Ă:

APLP nr. 54/255 COOP la data de 26 ianuarie 2016 s-a adresat cu cerere de

chemare în judecată împotriva Svetlanei Vdovicenco, intervenient accesoriu SA

„Termoelectrica” privind încasarea datoriei în mărime de 27 176,85 lei și

cheltuielilor de judecată în mărime de 815,31 lei, cu titlu de taxă de stat ( f.d. 4-5).

În motivarea acțiunii reclamanta a indicat, că SA „Termoelectrica” în baza

contului nominal deschis la APLP nr. 54/255 COOP a livrat energie termică. Odată

cu deschiderea contului nominal Svetlana Vdovicenco a acceptat prestarea

serviciilor de către APLP nr. 54/255 COOP, fapt ce se confirmă prin achitarea

bonurilor de plată, inclusiv pentru energia termică. Mai mult ca atât, aceasta nu a

contestat facturile fiscale pentru serviciile prestate.

Potrivit art. 20 al Hotărârii Guvernului nr. 434 din 09 aprilie 1998 în

clădirile cu mai mulți consumatori și cu un singur echipament de măsurare a

energiei consumate, contractul se încheie cu consumatorul principal.

Svetlana Vdovicenco locuiește în blocul locativ cu mai multe etaje și nu

dispune de rețele aparte, care ar putea fi conectate direct la rețelele furnizorului,

astfel, beneficiază de serviciile prestate prin rețelele comune din bloc.

1

În legătură cu neachitarea de către Svetlana Vdovicenco a serviciilor pentru

energia termică, aceasta a acumulat o datorie în mărime de 27 176,85 lei,

acumulată în perioada 01 ianuarie 2003 – 01 decembrie 2015.

Prin hotărârea Judecătoriei Ciocana mun. Chișinău din data de 27 aprilie

2016 s-a admis parțial cererea de chemare în judecată depusă de APLP 54/255

COOP, s-a încasat de la Svetlana Vdovicenco în beneficiul APLP nr.54/255 COOP

suma de 27 176,85 lei, cu titlul de datorie pentru consumul energiei termice pentru

perioada 01 ianuarie 2003- 01 decembrie 2015 și suma de 150 lei, cu titlul de

cheltuieli de judecată suportate pentru citarea publică a pârâtei, în rest acțiunea în

partea încasării cheltuielilor privind taxa de stat în mărime de 815,31 lei a fost

respinsă ca nefiind probată ( f.d. 48, 54-58).

Nefiind de acord cu hotărârea primei instanțe, la data de 17 mai 2016 APLP

nr. 54/255 COOP a contestat-o cu apel, solicitând admiterea apelului, casarea

parțială a hotărârii în partea respingerii pretențiilor cu privire la cheltuielile de

judecată în mărime de 815,31 lei ( f.d. 61,70-73).

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din data de 27 octombrie 2016 s-a

respins apelul declarat de către APLP nr. 54/255 COOP, s-a menținut hotărârea

Judecătoriei Ciocana mun. Chișinău din data de 27 aprilie 2016 ( f.d. 83, 84-88).

În motivarea soluției sale instanța de apel a reținut, că apelanta a formulat

dezacordul privind respingerea pretențiilor de încasare a cheltuielilor de judecată

suportate în legătură cu achitarea taxei de stat în mărime de 815,31 lei.

Cu referire la aceste pretenții instanța de apel a reținut, că potrivit

prevederilor legale instanța obligă partea care a pierdut procesul să achite la cerere,

părții care a avut câștig de cauză cheltuielile de judecată. La caz apelanta nu a

demonstrat prin probe pertinente faptul achitării taxei de stat, ori la materialele

dosarului lipsește dovada acestui fapt. Din ordinul de plată nr. 160 din 14 ianuarie

2016 rezultă cert că SA „Termoelectrica” în nume propriu a achitat suma de

815,31 lei cu titlul de taxă de stat pentru cererea de chemare în judecată în

Judecătoria Ciocana.

Fiindcă ordinul de plată nu dovedește că cheltuielile în sumă de 815,31 lei

au fost suportate de APLP nr. 54/255 COOP, suma pretinsă de APLP nr. 54/255

COOP nu poate fi încasată de la pârâtă. Fiindcă APLP nr. 54/255 COOP nu a plătit

la depunerea cererii taxa de stat, instanța de fond soluționând cauza, corect a

încasat taxa de stat de la Svetlana Vdovicenco în beneficiul statului.

Nefiind de acord cu decizia instanței de apel, la data de 13 ianuarie 2017

APLP nr. 54/255 COOP a contestat-o cu recurs, solicitând admiterea acestuia,

casarea parțială a deciziei cu emiterea unei hotărâri noi privind admiterea acțiunii

integral ( f.d. 94-98).

2

În motivarea recursului recurenta a indicat, că instanța de apel defectuos și

echivoc a aplicat legea procesuală, ori la baza solicitării cheltuielilor de judecată

formate din taxă de stat în mărime de 815,31 lei se află contractul de mandat,

încheiat între APLP nr. 54/255 COOP și SA „Termoelectrica”, care a transferat în

bugetul statului taxa de stat în mărime de 815,31 lei.

În conformitate cu art. 434 alin. 1) CPC recursul se declară în termen de 2

luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Materialele cauzei atestă că decizia Curții de Apel Chișinău a fost pronunțată

la 27 octombrie 2016, expediată părților prin intermediul oficiului poștal la data de

17 noiembrie 2016, confirmarea despre recepționarea acesteia de către recurentă la

materialele dosarului lipsește.

În aceste circumstanțe recursul depus la data de 12 ianuarie 2017 este depus

în termen.

Examinând temeiurile de admisibilitate ale recursului în raport cu materialele

pricinii civile, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție ajunge la concluzia, că recursul declarat de către APLP nr.

54/255 COOP este inadmisibil din următoarele considerente.

Verificând motivele de casare, invocate în recurs, Colegiul atestă, că

recurenta indică argumente ce țin de dezacordul cu felul în care instanța de apel a

apreciat înscrisurile probatorii și a constatat circumstanțele cauzei. Nu pot fi

reținute ca temei de admisibilitate aceste argumente, deoarece țin de reaprecierea

probelor, fapt inadmisibil în recurs.

În speță, Colegiul menționează, că recursul în cauză conține obiecții de fapt și

de drept, care deja au fost obiect de studiere și verificare de către instanțele de

judecată primind o apreciere corespunzătoare.

În consecință, nu există aparența unei încălcări a dreptului recurentei la

soluționarea tuturor argumentelor cu privire la judecarea cauzei în apel, în modul

în care este garantat de art. 6 § 1 al Convenției.

Drept urmare, se reține că argumentele invocate în recurs nu pot constitui

temei de admisibilitate a recursului, deoarece nu denotă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normei de drept material sau a normei de drept procesual, așa

cum formal invocă recurenta și, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei

recurate. Recursul exercitat conform secțiunii a 2 - a are caracter devolutiv numai

asupra problemelor de drept material și procesual, verificîndu-se doar legalitatea

deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

Astfel, Colegiul constată, că argumentele invocate în recurs nu pot constitui

temei de casare a deciziei recurate, or, acesta nu se încadrează în cele expres

stabilite la art. 432, al. 2, 3 și 4 CPC.

3

Potrivit prevederilor art. 432 al.1 CPC părțile și alți participanți la proces sunt

în drept să declarare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procesual.

Aliniatele 2 și 3 ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcare

sau aplicate eronat, iar al. 4 stabilește că săvîrșirea altor încălcări decît cele indicate

la al. 3 constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care

acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în

care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța

judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la

încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la

art. 432 al. 2, 3 și 4.

Totodată, potrivit jurisprudenței CEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică

să fie capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, pe cînd în recursul

declarat de către APLP nr. 54/255 COOP asemenea aspecte nu se regăsesc.

Din considerentele menționate instanța de recurs ajunge la concluzia de a

considera recursul declarat de către APLP nr. 54/255 COOP inadmisibil.

Conform celor expuse, în temeiul art. 270, 432, 433, 440 CPC, Colegiul civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

D I S P U N E :

Se consideră inadmisibil recursul declarat de Asociația Proprietarilor de

Locuințe Privatizate nr. 54/255 COOP împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău

din 27 octombrie 2016, în pricina civilă la acțiunea Asociației Proprietarilor de

Locuințe Privatizate nr. 54/255 COOP împotriva Svetlanei Vdovicenco,

intervenient accesoriu Societatea pe Acțiuni „Termoelectrica” privind încasarea

datoriei.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii.

Președintele completului Svetlana Filincova

judecători Iurie Bejenaru

Maria Ghervas

4