2ra-273/17 — încasarea indemnizației unice pentru pierderea capacității de muncă

Judecătoria Rîșcani Dosarul nr.2ra-273/17

Mun. Chișinău

Judecător: A. Miron

Curtea de Apel Chișinău

Judecători: N. Budăi, V. Efros, I. Muruianu

ÎNCHEIERE

22 martie 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului Ala Cobăneanu

Judecători Ion Druță, Iuliana Oprea

soluționând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către

Musteață Grigore, în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă

de Musteață Grigore împotriva Inspectoratului Ecologic de Stat privind încasarea

indemnizației unice pentru pierderea capacității de muncă, încasarea venitului ratat

și a prejudiciului moral,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 03 noiembrie 2016,

C O N S T A T Ă :

La 29.01. 2016, Musteață Grigore a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Inspectoratului Ecologic de Stat (în continuare IES) privind încasarea

indemnizației unice pentru pierderea capacității de muncă, încasarea venitului ratat

și a prejudiciului moral.

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că, a activat în cadrul

Inspectoratului Ecologic de Stat din 06.03.2006 până la 01.12.2014, în calitate de

inspector principal la Inspecția Ecologică Edineț.

Menționează reclamantul că, întotdeauna a îndeplinit cu cinste și

responsabilitate funcțiile de serviciu încredințate de conducerea IES și în timpul

îndeplinirii funcțiilor de serviciu, întorcându-se de la controlul efectuat la indicația

Ministrului, la 11.07.2007 a nimerit într-un accident cu mașina de serviciu, ca

urmare a suferit multiple leziuni corporale grave periculoase pentru viață.

Relevă că, ulterior, de către organele abilitate a fost întocmit actul de

cercetare a accidentului de muncă din 24.09.2007.

Indică reclamantul că, în urma accidentului rutier a suferit 3 operații

chirurgicale complicate cu participarea medicilor din Germania, fiind în

imposibilitate de a se mișca a avut nevoie de tratament îndelungat, de alimentație

suplimentară, de protecție și de îngrijire străină.

Susține că, Ministerul și Inspectoratul nu i-a oferi nici un ajutor, deși s-a

adresat pentru a i se oferi susținere.

Consideră că potrivit art.29 pct. (3) din Legea Republicii Moldova privind

protecția mediului înconjurător, inspectorii de stat și zonali ai mediului sunt supuși

asigurării de stat obligatorii în caz de prejudiciu adus averii, sănătății lor. Însă, el nu

1

a fost asigurat de stat niciodată cât a activat în cadrul IES, dar la controale operative

și razii în afara orelor de lucru a participat.

Mai consideră că au fost ignorate prevederile art.18 al Legii securității și

sănătății în muncă nr.186 din 10.07.2008 și pct. 17 din Statutul Inspectorului de Stat

pentru ecologie, deoarece nu i s-a plătit până acum indemnizația unică pentru

pierderea capacității de muncă în urma accidentului de muncă produs la 11.07.2007,

din care conform certificatului Seria EM nr.368236 din 11.01.2008 i s-a stabilit

pierderea capacității de muncă în proporție de 60%.

Indică că, conform datelor statistice, salariul mediu pe țară în administrația

publică pe luna decembrie când a fost emis ordinul de concediere, constituia

6010,70 lei, iar suma indemnizației unice pentru pierderea capacității de muncă

constituiea 6010,70 lei x 60% - 360 642 lei.

Relatează că, la 29.09.2014, a împlinit vârsta de pensionare, iar înainte de

această zi, la 19.09.2014 i s-a propus să scrie cerere de a-i prelungi perioada de

serviciu până la 01.04.2015 ca să elaboreze și să prezinte darea de seamă anuală

2014, însă la 22.09.2014 a fost emis ordinul IES nr.233-P prin care a fost numit din

nou inspector principal de la 29.09.2014 numai până la 01.12.2014.

Indică reclamantul că, a înaintat o cerere către pârât, anexând toate actele ce

confirmă consecințele accidentului de muncă, însă prin răspunsul primit la

29.12.2014 i s-a comunicat că este necesară constatarea existenței unui accident de

muncă.

Afirmă că, Inspectoratul Ecologic de Stat s-a adresat în judecată și prin

sentința din 17.12.2014 pe dosarul nr.1-68/2014 a fost obligat Iacuboi Viorel să

achite Inspectoratului prejudiciul material (costul mașinii VAZ 21065) în sumă de

27 639,50 lei.

Având în vedere caracterul și gravitatea suferințelor cauzate reclamantului

fizice și psihice, suportarea rolului de victimă în societate, umilința și înjosirea la

care a fost supus timp de 8 ani de zile, estimează prejudiciul moral în sumă de 500

000 lei.

Solicită reclamantul încasarea de la Inspectoratul Ecologic de Stat

indemnizația unică pentru pierderea capacității de muncă în sumă de 360642 lei, a

venitului ratat ca premiu pentru anii 2007-2008 în sumă de 9500 lei, pentru anul

2014 în sumă de 8573 lei, diferența în salariu 800 lei și deplasări în sumă de 1200

lei, iar în total 20 073 lei și a prejudiciului moral în sumă de 500 000 lei.

Prin hotărârea Judecătoriei Rîșcani mun. Chișinău din 15.04.2016 s-a respins

acțiunea ca fiind nefondată.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond s-a bazat pe cercetarea completă, a

tuturor probelor prezente și a remarcat că, în speța data nu s-a constatat existența

unui accident de muncă sau vina angajatorului (instituției) pentru accidentul de

muncă.

La 10.05.2016, Musteață Grigore a declarat apel împotriva hotărârii instanței

de fond, solicitând admiterea apelului, casarea hotărârii primei instanțe, cu emiterea

unei noi hotărâri de admitere a acțiunii.

În motivarea apelului a indicat că, prima instanță la adoptarea hotărîrii nu a

constatat și nu a elucidat pe deplin circumstanțele care au importanță pentru

soluționarea pricinii în fond, concluziile expuse în hotărîre sunt în contradicție cu

circumstanțele pricinii, cît și au fost încălcate și aplicate eronat normele de drept

procedural.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 03 noiembrie 2016 s-a respins apelul

2

declarat de Musteață Grigore și s-a menținut hotărârea Judecătoriei Rîșcani mun.

Chișinău din 15.04.2016.

Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a conchis că motivele invocate de

apelant nu și-au găsit reflectare de fapt în probele acumulate la materialele

dosarului, argumentele formulate în cererea de apel sunt neîntemeiate. Totodată,

instanța de apel a indicat că, prima instanță a dat o apreciare obiectivă și justă

probelor administrate, a constatat și elucidat pe deplin toate circumstanțele care au

importanță pentru soluționarea pricinii și corect a aplicat normele de drept material

și procedural și în consecință a adoptat o hotărîre legală și întemeiată.

Nefiind de acord cu decizia instanței de apel, Musteață Grigore a înaintat

recurs, prin care solicită admiterea recursului, casarea hotărârii Judecătoriei Rîșcani

mun. Chișinău din 15.04.2016 și a deciziei Curții de Apel Chișinău din 03

noiembrie 2016 cu emiterea unei noi hotărâri prin care acțiunea înaintată să fie

admisă integral.

Instanța de recurs constată că, decizia instanței de apel din data de 03

noiembrie 2016 a fost expediat recurentului la 17 noiembrie 2016. Astfel,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție, prin prisma art. 425 CPC, consideră recursul depus la data de

05 decembrie 2016 în termen.

În conformitate cu art.439 alin.(2) Cod de procedură civilă, după parvenirea

dosarului un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității recursului,

dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre necesitatea

depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii acestuia.

La 17 ianuarie 2017 , în adresa intimatului a fost expediată spre cunoștință

copia recursului declarat de către Musteață Grigore cu înștiințarea despre necesitatea

depunerii referinței. Intimatul nu și-a valorificat dreptul procedural respectiv și nu a

depus referință în termenul stabilit.

În motivarea cererii de recurs, recurentul a reiterat argumentele de fapt expuse

în cererea de apel și anume, neaplicarea normelor de drept material și procedural

pertinente cauzei.

Examinând temeiurile de admisibilitate ale recursului în raport cu materialele

pricinii civile, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul este inadmisibil din următoarele

considerente.

Verificând motivele de casare invocate în cererea de recurs, Colegiul atestă că

recurentul indică argumente ce țin de dezacordul cu felul în care instanțele au

apreciat înscrisurile probatoare și au constatat circumstanțele cauzei.

Nu pot fi reținute ca temei de admisibilitate aceste argumente, deoarece țin de

reaprecierea probelor, fapt inadmisibil în recurs.

În speță, Colegiul menționează că, recursul în cauză conține obiecțiile de fapt și

de drept, care deja au fost obiect de studiere și verificare de către instanțele ierarhic

inferioare, primind o apreciere corespunzătoare.

În consecință, nu există aparența unei încălcări a dreptului recurentului la

soluționarea tuturor argumentelor cu privire la judecarea cauzei, în modul în care

este garantat de articolului 6 § 1 al Convenției.

Drept urmare, se reține că argumentele invocate în recurs nu pot constitui temei

de admitere a recursului, deoarece nu denotă încălcarea esențială sau aplicarea

eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural, așa cum

formal invocă recurentul și, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei

3

recurate, or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai

asupra problemelor de drept, verificîndu-se numai legalitatea deciziei, dar nu și

temeinicia ei în fapt.

Astfel, Colegiul constată că argumentele invocate de recurent nu pot constitui

temei de casare a deciziei recurate, or, acestea nu se încadrează în cele expres

stabilite la art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Potrivit prevederilor art. 432 alin. (1) CPC RM, părțile și alți participanți la

proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială

sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept

procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin.(4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decît cele indicate

la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în

care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul

în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța

judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la

încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC RM cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.

432 alin. (2), (3) și (4).

Totodată, potrivit jurisprudenței Curții Europene, recursul trebuie să fie efectiv,

adică să fie capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, pe când în

recursul declarat de către Musteață Grigore asemenea aspecte nu se regăsesc.

Din considerentele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera recursul declarat de Musteață Grigore ca inadmisibil.

În conformitate cu art. 269-270, 432, 433 lit. a), 440 alin. (1) CPC al RM,

completul Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme

de Justiție,

D I S P U N E:

Recursul declarat de către Musteață Grigore se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii.

Președintele completului Ala Cobăneanu

Judecători Ion Druță

Iuliana Oprea

4