2ra-1006/17 — încasarea restanței salariale, prejudiciului material și moral

prima instanță, Judecătoria Rîșcani, mun. Chișinău dosar nr. 2ra-1006/2017

judecător: A. Ciubotaru

instanța de apel, Curtea de Apel Chișinău

judecători: L. Bulgac, D. Manole, G. Dașchevici

Î N C H E I E R E

24 mai 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, Galina Stratulat

judecători Dumitru Mardari, Maria Ghervas

examinând admisibilitatea recursurilor declarate de Iurie Cojocaru și

avocatul Ghenadie Danciuc, în interesele lui Iurie Cojocaru,

în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Iurie

Cojocaru împotriva Societății cu Răspundere Limitată „Lagmar Impex” cu privire

la încasarea restanțelor salariale, compensației pentru concediu nefolosit,

contribuției de asigurări sociale, repararea prejudiciului cauzat prin absență forțată

de la locul de muncă, încasarea compensației bănești în locul restabilirii la locul

de muncă și a cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 19 ianuarie 2017, prin care

s-au respins apelurile declarate de Iurie Cojocaru și Societatea cu Răspundere

Limitată „Lagmar Impex” cu menținerea hotărârii Judecătoriei Rîșcani, mun.

Chișinău din 25 martie 2016,

c o n s t a t ă :

La 08 septembrie 2015, Iurie Cojocaru a depus cerere de chemare în

judecată împotriva SRL „Lagmar Impex” cu privire la încasarea sumei de 41 664

lei, precum și compensarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat, că, în luna martie 2014, a fost

angajat în calitate de paznic la SRL „Lagmar Impex”, la paza obiectelor de

construcție. Angajatorul a fost reprezentat de către o persoană pe nume „Slava”

care a menționat că este împuternicit din partea SRL „Lagmar Impex” de a

încheia contracte de muncă, însă pe parcursul unui an de zile cât a activat

reclamantul la întreprinderea menționată un atare contract nu a fost încheiat.

Menționează reclamantul, că, la 08 martie 2015, inspectând teritoriul păzit

s-a împiedicat și a simțit o durere puternică în spate, motiv din care l-a telefonat

pe Slava și l-a anunțat că nu poate continua lucrul, la care acesta i-a răspuns că l-a

concediat și nu îi va achita salariul pentru luna februarie 2015, neexplicând nici

un motiv întemeiat.

Invocă reclamantul că, deși în luna martie 2015 a lucrat 3 zile, nu a primit

salariul pentru luna februarie 2015, la serviciu nu a mai fost admis, iar conducerea

SRL „Lagmar Impex” refuză să îi achite restanțele salariale. Pe parcursul unui an

de activitate reclamantului nu i-a fost acordat concediu anual sau concediu

1

medical, nu i-a fost eliberată polița de asigurare medicală, iar angajatorul nu a

achitat plățile prevăzute de sistemul asigurărilor sociale de stat conform legislației

în vigoare.

Relevă reclamantul că, după apariția litigiului în cauză s-a adresat către

Inspectoratul de stat al muncii care a constat în urma verificărilor, că reclamantul

nu figurează ca angajat al SRL „Lagmar Impex”.

Prin cererea adresată SRL „Lagmar Impex” la 10 iulie 2015, în temeiul

art. 332 alin. (1) Codul muncii, reclamantul nu a primit răspuns, fapt ce l-a

determinat să se adreseze în instanța de judecată.

Mai indică reclamantul că până la apariția acestui litigiu, salariul său la

SRL „Lagmar Impex” constituia 1 800 lei, pentru timpul de muncă de 240 ore pe

lună, regimul de muncă de 24 ore, însă nu a primit salariul pentru luna februarie

2015 și datoria de 540 lei pentru 3 zile de muncă lucrate în luna martie 2015, în

total 30 de ore. Astfel, restanțele salariale pentru timpul de muncă lucrat la

această întreprindere constituie 7 311 lei.

În același context, reclamantul menționează, că pentru anul 2015 nu a fost

în concediu anual și nu a primit îndemnizația de concediu, fapt pentru care solicită

achitarea salariului restant și înlocuirea concediului de odihnă anual nefolosit

printr-o compensație bănească, care constituie 2 344,80 lei, calculată din suma

salariului mediu lunar pentru perioada respectivă.

Subliniază că a fost informat de Casa Națională de Asigurări Sociale, că

întreprinderea la care a lucrat nu a achitat pentru el contribuția de asigurare

socială de stat obligatorie, prin aceasta fiindu-i cauzat reclamantului un prejudiciu

sub formă de restanțe la achitările contribuției individuale de asigurări sociale de

stat obligatorii datorată bugetului asigurărilor sociale de stat pentru anul 2014.

Invocă reclamantul că, pe lângă prejudiciul material care i-a fost cauzat de

către pârât, i-a fost cauzat și un prejudiciu moral, pe care îl evaluează la suma de

10 000 lei.

Mai mult, având în vedere faptul că angajatorul refuză să-l restabilească

pe reclamant la locul de muncă, reclamantul solicită și încasarea de la SRL

„Lagmar Impex” o compensație suplimentară în mărime de 3 salarii medii, ceea

ce constituie 4 950 lei.

Prin hotărârea Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău din 25 martie 2016

acțiunea a fost respinsă ca neîntemeiată, fiind dispusă încasarea de la Iurie

Cojocaru în beneficiul SRL „Lagmar Impex” a sumei de 3 000 lei cu titlu de

cheltuieli de asistență juridică și 325 lei ce constituie alte cheltuieli suportate de

pârât la examinarea pricinii date.

Invocând ilegalitatea hotărârii primei instanțe, la 18 aprilie 2016, Iurie

Cojocaru a depus apel, solicitând casarea integrală a hotărârii primei instanțe, cu

emiterea unei noi hotărâri prin care cererea de chemare în judecată să fie admisă

integral.

La 25 aprilie 2016, a depus apel SRL „Lagmar Impex”, nefiind de acord

cu cuantumul cheltuielilor de judecată dispuse spre încasare de la reclamant.

2

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 19 ianuarie 2017 s-au respins

apelurile declarate de Iurie Cojocari și SRL „Lagmar Impex” cu menținerea

Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău din 25 martie 2016.

La 30 ianuarie 2017, Curtea de Apel Chișinău a expediat în adresa

participanților la proces copia deciziei (f.d. 257, Vol. I).

La 20 martie 2017, avocatul Ghenadie Danciuc, în interesele lui Iurie

Cojocaru a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitând

admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel și restituirea pricinii spre

rejudecare în instanța de apel.

La 11 aprilie 2017, Iurie Cojocaru a declarat recurs împotriva deciziei

instanței de apel, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel

și restituirea pricinii spre rejudecare în instanța de apel.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) Codul de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei

integrale.

Astfel, prin prisma dispoziției citate, completul Colegiului civil, comercial

și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră recursurile

declarate la 20 martie 2017 și 11 aprilie 2017, în termen, în cazul în care copia

deciziei a fost expediată la 30 ianuarie 2017, iar la materialele cauzei nu se

regăsește dovada recepționării acesteia de către părți.

Recurenții în motivarea recursurilor au indicat că, consideră neîntemeiată

decizia instanței de apel, deoarece instanța de apel a încălcat normele de drept

procedural, prin examinarea apelului în lipsa apelanților, care nu au cunoscut

despre data și locul examinării cauzei.

Au mai indicat recurenții că, la 19 ianuarie 2017 s-au prezentat la ședința

de judecată la sediul din bd. Ștefan cel Mare și Sfânt, mun. Chișinău, însă ședința

a avut loc la sediul din str. Teilor, mun. Chișinău, fapt despre care anterior nu au

fost informați.

Totodată susține că prima instanță la examinarea cauzei nu a aplicat legea

care trebuia să fie aplicată, invocând prevederile art. 58 alin. (3) Codul muncii.

În conformitate cu art. 439 alin. (2) Codul de procedură civilă, după

parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea

despre necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data

primirii acesteia. În cazul neprezentării referinței în termenul stabilit,

admisibilitatea recursului se decide în lipsa acesteia.

La 18 aprilie 2017, Curtea Supremă de Justiție a expediat în adresa SRL

„Lagmar Impex” cererea de recurs cu înștiințarea despre necesitatea depunerii

referinței.

Până la momentul examinării recursului, intimata nu au depus referință la

cererea de recurs declarată, prin care să-și exprime opinia referitor la recursul

declarat.

În conformitate cu art. 439 alin. (3) Codul de procedură civilă, judecătorul

raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate în recurs și

3

face un raport verbal în fața completului de judecată instituit în conformitate cu

alin. (2).

Audiind raportul verbal al judecătorului raportor și verificând temeiurile

invocate în recurs în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului

civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

consideră că recursul este inadmisibil din următoarele motive.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate

sau aplicate eronat, iar alin.(4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele

indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în

măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii

sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către

instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus

la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Sub acest aspect, completul Colegiului apreciază critic și argumentele

recurenților cu referire la faptul că cauza a fost examinată de către instanța de apel

fără a fi informați despre locul și data examinării cauzei, deoarece după cum

denotă actele cauzei, Iurie Cojocaru a fost înștiințat contra semnătură despre

locul și data examinării cauzei, fapt confirmat prin recipisa anexată la materialele

cauzei (f.d. 242, Vol. I), iar avocatul Ghenadie Danciuc a fost informat despre

locul și data examinării cauzei potrivit recipisei anexate la materialele cauzei (f.d.

246, Vol. I).

Iar, reieșind din prevederile art. 102, alin. (41) Cod de procedură civilă,

participanții la proces înștiințați în mod legal o dată nu pot invoca necitarea lor

pentru efectuarea actelor de procedură la o dată ulterioară.

La caz, independent de acest aspect, este evident că recurenții fiind legal

citați odată, nu pot invoca necitarea ulterior, mai mult ca atât că, apelul a fost

depus anume de Iurie Cojocaru.

Completul Colegiului menționează că, Iurie Cojocaru și avocatul

Ghenadie Danciuc, în interesele lui Iurie Cojocaru în cererile de recurs nu au

invocat nici unul din temeiurile de declarare prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) sau

(4) Codul de procedură civilă.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4).

În conformitate cu art. 440 alin. (1) Codul de procedură civilă, în cazul în

care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din

3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și

nu conține nicio referire cu privire la fondul recursului.

4

Completul judiciar indică că procedura admisibilității constă în verificarea

faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art.

432 alin. (2) și (3) din Codul de procedură civilă, fără a se examina temeinicia lor.

În acest sens, completul reiterează prin prisma jurisprudenței CEDO că „...

art. 6 § 1 al Convenției, nu impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o

instanță de recurs, întemeindu-se pe dispoziții legale specifice, respinge recursul

declarat împotriva sentinței pronunțate de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de

șanse de succes.” (cauza Rebai și alții contra Franței, Comisia Europeană a

Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995).

Astfel, din considerentele menționate și având în vedere faptul că, instanța

de apel a examinat pricina sub toate aspectele, cu respectarea normelor de

procedură și aplicarea corectă a legii materiale, iar în esența lor argumentele

recursului, au fost verificate minuțios, la judecarea pricinii în ordine de apel,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera recursurile declarate de

Iurie Cojocaru și avocatul Ghenadie Danciuc, în interesele lui Iurie Cojocaru, ca

inadmisibile.

În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) Cod de

procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție,

d i s p u n e :

Recursurile declarate de Iurie Cojocaru și avocatul Ghenadie Danciuc, în

interesele lui Iurie Cojocaru, se consideră inadmisibile.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, Galina Stratulat

judecători Dumitru Mardari

Maria Ghervas

5