2rac-94/17 — rezilierea contractului și încasarea venitului ratat

prima instanță: A. Gafton dosarul nr. 2rac-94/17

instanța de apel: D. Manole, A. Bostan, I. Cotruță

Î N C H E I E R E

15 martie 2017 mun. Chișinău

Colegiul Civil, Comercial și de Contencios Administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președinte, judecătorul Valeriu Doagă

Judecătorii Ion Druță

Tamara Chișca-Doneva

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către

Societatea cu Răspundere Limitată „TCI-PRIM MC”,

în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Societății cu Răspundere

Limitată „TCI-PRIM MC” împotriva Societății cu Răspundere Limitată „Eligibil-Con”

cu privire la rezilierea contractului și încasarea venitului ratat,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 22 noiembrie 2016, prin care a

fost respins apelul declarat de Societatea cu Răspundere Limitată „TCI-PRIM MC” și

menținută hotărârea Judecătoriei Centru mun. Chișinău din 05 mai 2016 prin care

acțiunea a fost admisă parțial,

c o n s t a t ă :

La data de 13 mai 2015, administratorul SRL „TCI-PRIM MC”, Ciocoi

Veaceslav a depus cerere de chemare în judecată împotriva SRL „Eligibil-Con” cu

privire la rezilierea contractului și încasarea venitului ratat.

În motivarea acțiunii a invocat că în baza contractului de prestări servicii

„Start up” din 18 aprilie 2013, s-a obligat să monteze și să dea în exploatare SRL

„Eligibil-Con” utilajul pentru stația de testare auto, pentru care pârâtul urma să achite

o remunerație în mărime de 6 500 euro.

După semnarea contractului, la 19 aprilie 2013, pârâtul i-a transferat 10% din

valoarea acestuia în mărime de 650 euro, diferența urmând să fie achitată în decurs de

3 luni din momentul primirii autorizației de funcționare.

Menționează reclamantul că este dealerul și reprezentantul oficial în Republica

Moldova a companiei germane „MAHA Maschinenbau Haldenwang GmbH & Co.

KG” cu sediul în Hoyen 20 87490 Haldenwang, Germany și anume datorită asistenței

SRL „TCI-PRIM MC”, SRL „Eligibil-Con” a încheiat contractul de vânzare-

cumpărare a utilajului de testare a autovehiculelor cu compania germană „MAHA

Maschinenbau Haldenwang GmbH & Co. KG”, fapt ce se confirmă prin invoice-ul

eliberat în acest sens la 16 aprilie 2013, care prevede livrarea către pârât a

echipamentului de testare a autovehiculelor la prețul total de 69 309,13 euro, și

achitarea de către SRL „Eligibil-Con” la data de 17 mai 2013 către compania germană

„MAHA Maschinenbau Haldenwang GmbH & Co. KG”, a sumei de 6 931 euro ce

constituie 10 % din valoarea totală a utilajului ce urma să fie livrat.

Susține că conform prevederilor contractuale utilajul urma să fie importat în RM

și transmis SRL „Eligibil-Con” în vederea instalării în incinta stației de inspecție

tehnică după achitarea integrală de către pârât a utilajului pentru stația de inspecție

tehnică.

Însă, deși, prin scrisoarea de garanție din 17 august 2013, SRL „Eligibil-Con” a

garantat achitarea integrală a utilajului până în luna septembrie 2013, ultima nu și-a

onorat obligațiile și nu a transferat în contul furnizorului prețul total al utilajului, iar la

02 noiembrie 2013, pârâtul a solicitat companiei germane „MAHA Maschinenbau

Haldenwang GmbH & Co. KG”, suspendarea procurării utilajului cu 16 săptămâni.

Ulterior, prin scrisoarea din 25 martie 2015, SRL „Eligibil-Con” a informat SRL

„TCI-PRIM MC” că în urma unei solicitări adresate furnizorului de utilaj comanda a

fost anulată, iar la 07 mai 2014 o parte din banii transferați cu titlu de avans au fost

returnați.

Astfel, susține reclamantul că pârâtul a reziliat contractul de vânzare-cumpărare

cu furnizorul și fără a-i oferi careva explicații în acest sens nu și-a onorat obligațiunile

asumate prin contractul nr. 8 din 18 aprilie 2013.

Indică că din vina pârâtului, care nu și-a executat obligațiunile contractuale a

pierdut o parte importantă din venit, pe care nu a reușit să și-o recupereze până în

prezent, fapt ce a avut o influență negativă asupra afacerii sale.

În drept își întemeiază cerințele în baza art. art. 14, 602, 609, 610 Cod civil.

Solicită rezilierea contractului de prestări servicii „Start up” nr. 8 din 18 aprilie

2013, ca urmare a neexecutării obligațiunilor contractuale de către părți, încasarea din

contul SRL „Eligibil-Con” în beneficiul SRL „TCI-PRIM MC” a sumei de 5 850 euro

cu titlu de venit ratat și a cheltuielilor de judecată.

Prin hotărârea Judecătoriei Centru mun. Chișinău din 05 mai 2016, acțiunea a

fost admisă parțial, fiind reziliat contractul de prestări servicii „Star up” nr. 8 din 18

aprilie 2013, încheiat între SRL „TCI-PRIM MC” și SRL „Eligibil-Con” privind

montarea și darea în exploatare a utilajului pentru stația de testare auto, în rest cerințele

au fost respinse ca neîntemeiate.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 22 noiembrie 2016, a fost respins apelul

declarat de SRL „TCI-PRIM MC” și menținută hotărârea primei instanțe.

Pentru a decide astfel, instanțele judecătorești cu referire la circumstanțele

cauzei au invocat prevederile art. art. 970, 735 alin. (1) Cod civil, care reglementează

aspecte ce țin de contractul de prestări servicii și rezoluțiunea în cazul neexecutării

esențiale și reținând pct. 4.3 din contractul în litigiu, potrivit căruia în cazul

neexecutării de către beneficiar a pct. 3.1.2 din contract prestatorul are dreptul de a

înceta executarea contractului răspunderea pentru neexecutarea obligației, au constatat

temeinicia cerințelor SRL „TCI-PRIM MC” cu privire la rezilierii contractului de

prestări servicii „start up” nr. 8 din 18 aprilie 2013 încheiat între SRL „TCI-PRIM

MC” și SRL „Eligibil-Con”.

Totodată, vizavi de cerințele de încasare a venitului ratat, instanțele au

menționat art. 14 și art. 610 alin. (2) Cod civil, ce prevede repararea prejudiciului și

întinderea despăgubirii și pct. 4.3 din contractul de prestări servicii „start up” nr. 8 din

18 aprilie 2013, care indică că în cazul neexecutării de către pârât a prevederilor pct.

3.1.2 privind acordarea utilajului pentru asamblare la stația de testare, pârâtul se

penalizează cu mijloace bănești achitate în avans la încheierea contractului care

constituie 6540 euro, iar contractul se consideră reziliat și au reținut că întrucât

contactul nr. 8 din 18 aprilie 2013 nu prevede alte penalități, SRL „TCI-PRIM MC”

prin reținerea avansului achitat la încheierea contractului și-a compensat toate

prejudiciile ce rezultă din neexecutarea contractului, cu atât mai mult că nu a prestat

careva servicii, iar în lipsa unei legături de cauzalitate acesta nu poate pretinde

compensarea venitului ratat care nu există.

La data de 19 ianuarie 2017, SRL „TCI-PRIM MC” a declarat recurs împotriva

deciziei instanțe de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanței de

apel și hotărârii primei instanțe în partea respingerii cerințelor cu emiterea unei noi

hotărâri în partea dată prin care să fie dispusă încasarea din contul SRL „Eligibil-Con”

în beneficiul SRL „TCI-PRIM MC” a sumei de 5 850 euro cu titlu de venit ratat.

În motivarea recursului a invocat dezacordul cu decizia instanței de apel și

hotărârea primei instanțe în partea respingerii cerințelor cu privire la încasarea

venitului ratat, menționând că instanța de apel concluzionând că SRL „RCI-PRIM

MC” nu a prestat careva servici conform contractul nr. 8 din 18 aprilie 2013, a lăsat

fără apreciere faptul că vinovat de aceasta se face pârâtul SRL „Eligibil-Con”, care nu

a transmis utilajul ce urma să fie instalat.

La fel, a indicat recurentul că instanța de apel nu a elucidat pe deplin toate

circumstanțele importante pentru soluționarea justă a litigiului și a interpretat eronat

normele de drept material, fapt ce a dus la emiterea unei decizii ilegale și neîntemeiate.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni

de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Astfel, instanța de recurs consideră că recurentul s-a conformat prevederilor

legale și a declarat recursul la 19 ianuarie 2017, împotriva deciziei instanței de apel din

22 noiembrie 2016, în termen.

Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului Civil, Comercial și de

Contencios Administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat

de către SRL „TCI-PRIM MC” este inadmisibil din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți la proces sunt

în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau aplicarea

eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin.(4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la

alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care

acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care

instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a

fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și

libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la

art.432 alin. (2), (3) și (4).

Completul Colegiului Civil, Comercial și de Contencios Administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de către SRL „TCI-PRIM MC” nu

se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin.(2), (3) și (4) CPC, or recurentul

nu a invocat nici un temei care ar indica la ilegalitatea deciziei instanței de apel.

Mai mult, argumentele invocate în recurs se axează asupra fondului cauzei,

constituind o reproducere a celor aduse în cererea de apel.

Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de

către instanța de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai

asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea

deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

În acest context, completul Colegiului Civil, Comercial și de Contencios

Administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. art. 432, alin.(2), (3) și (4) CPC.

Aici, completul Colegiului Civil, Comercial și de Contencios Administrativ al

Curții Supreme de Justiție ține să menționeze că conform jurisprudenței CEDO,

recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situației

prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod

direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în

recursul declarat de către SRL „TCI-PRIM MC” asemenea aspecte nu se regăsesc.

Distinct de cele relatate, completul Colegiului Civil, Comercial și de Contencios

Administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera recursul

declarat de către SRL „TCI-PRIM MC” ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC,

completul Colegiului Civil, Comercial și de Contencios Administrativ al Curții

Supreme de Justiție,

d i s p u n e :

Recursul declarat de către Societatea cu Răspundere Limitată „TCI-PRIM MC”

se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președinte, judecătorul Valeriu Doagă

Judecătorii Ion Druță

Tamara Chișca-Doneva