2rac-186/17 — incasarea datoriei, penalitatii, dobanzii de intarziere si compensarea cheltuielilor de judecata

dosarul nr. 2rac-186/17

prima instanță: Judecătoria Strășeni – T. Andronic

instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău – A. Panov, A. Pahopol, A. Minciuna

Î N C H E I E R E

12 mai 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele completului,

judecătorul Valentina Clevadî

Judecătorii Galina Stratulat, Dumitru Mardari

examinând admisibilitatea recursului declarat de Societatea cu Răspundere

Limitată „Știrbu Auto”,

în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Societatea cu

Răspundere Limitată „Proruc-Trans” împotriva Societății cu Răspundere Limitată

„Știrbu Auto” privind încasarea datoriei, penalității, dobânzii de întârziere și

compensarea cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 14 decembrie 2016, prin care a

fost respins apelul declarat de Societatea cu Răspundere Limitată „Știrbu Auto” și

menținută hotărârea Judecătoriei Strășeni din 14 iulie 2016,

c o n s t a t ă

La 16 decembrie 2014, Societatea cu Răspundere Limitată „Proruc-Trans” (în

continuare SRL „Proruc-Trans”) a depus cerere de chemare în judecată împotriva

Societății cu Răspundere Limitată „Știrbu Auto” (în continuare SRL „Știrbu

Auto”) privind încasarea datoriei, penalității, dobânzii de întârziere și compensarea

cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii SRL „Proruc-Trans” a indicat că, la data de 20 iunie 2014

a încheiat cu compania SRL „Știrbu Auto” contractul nr.15 pentru transport

internațional de marfă și expediții, prin care reclamantul, în calitate de cărăuș, s-a

obligat la comanda pârâtului să execute serviciile de transportare din or. Ialoveni în

orașul Permi, Cemensc Uralisc din Federația Rusă, cartofi proaspeți în cantitate de

20.8 de tone.

Ulterior, de către reclamant a fost transportată marfa, cartofi proaspeți

„Riviera”, în cantitate de 20.5 tone, prin ce SRL „Proruc-Trans” și-a executat

1

obligațiunile contractuale asumate în baza contractului, însă SRL „Știrbu Auto”

refuză să achite suma de 4200 dolari SUA pentru marfa transportată, care urma sa

fie achitată în 3 zile de la data devamării.

Menționează că, în scopul soluționării litigiului pe cale extrajudiciară, a

expediat în adresa pârâtului o cerere prealabilă, dar pârâtul nu și-a onorat

obligațiile, privind achitarea sumei de 4200 dolari SUA.

Solicită SRL „Proruc-Trans”, inclusiv prin cererea de concretizare a

pretențiilor, depusă la 12 iulie 2016, încasarea de la SRL „Știrbu Auto” a sumei

datorate conform contractului de transport internațional de bunuri nr.15 din

20 iunie 2014, în mărime de 4200 dolari SUA, încasarea clauzei penale în mărime

de 23269,68 lei, dobânzii de întârziere în mărime de 28615,15 lei și compensarea

cheltuielilor de judecată în sumă de 8495,67 lei.

Prin hotărârea Judecătoriei Strășeni din 14 iulie 2016, cererea de chemare în

judecată depusă de SRL „Proruc-Trans” împotriva SRL „Știrbu Auto” a fost

admisă. S-a încasat de la SRL „Știrbu Auto” datoria contractuală în sumă de 4200

dolari SUA, conform cursului de referință a Băncii Naționale a Republicii

Moldova, la momentul executării hotărârii, clauza penală în mărime de 23269,68

lei, dobânda de întârziere în sumă de 28615,15 lei, cheltuielile suportate în legătură

cu plata taxei de stat în sumă de 3495,67 lei și cheltuielile pentru asistența juridică

acordată în sumă de 5000 lei.

Nefiind de acord cu hotărârea primei instanțe, SRL „Știrbu Auto” la 09 august

2016 a depus apel.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 14 decembrie 2016, a fost respins

apelul declarat de SRL „Știrbu Auto” și menținută hotărârea Judecătoriei Strășeni

din 14 iulie 2016.

La 03 martie 2017, SRL „Știrbu Auto” a declarat recurs împotriva deciziei

Curții de Apel Chișinău din 14 decembrie 2016 și a hotărârii Judecătoriei Strășeni

din 14 iulie 2016, solicitând admiterea recursului, casarea integrală a hotărârilor

judecătorești cu emiterea unei noi hotărârii prin care acțiunea să fie respinsă.

În motivarea recursului a invocat dezacordul cu decizia instanței de apel,

considerându-o ilegală și care urmează a fi casată în temeiul art. 432 alin. (2) lit.b)

și c), alin. (3) lit.d) și alin. (4) CPC pentru încălcarea și aplicarea greșită a normelor

de drept material și procedural.

Consideră că, judecătoria Strășeni neîntemeiat a primit spre examinare cererea

de chemare în judecată, fiindcă SRL „Proruc-Trans” nu a respectat procedura de

soluționare prealabilă a pricinii pe cale extrajudiciară.

Reține că, instanțele judecătorești nu au atras în proces în calitate de

intervenient principal SRL „Mevitrans Expediție” de către care au fost prestate

serviciile de transport, ce se atestă prin scrisoarea de trăsură din 25 iunie 2014.

Consideră că, concluziile instanțelor judecătorești sunt în contradicție cu

circumstanțele cauzei și au adus la soluționarea greșită a pricinii.

2

În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2

luni de la data comunicării hotărârii sau deciziei integrale.

Materialele cauzei atestă că, decizia instanței de apel a fost pronunțată la

14 decembrie 2016 (f.d. 192-196 vol.I), fiind expediată în adresa părților prin

scrisoare de însoțire a Curții de Apel Chișinău la 03 ianuarie 2017 (f.d. 197 vol.I),

confirmarea privind recepționarea acesteia, la materialele dosarului lipsește.

Astfel, instanța de recurs consideră că SRL „Știrbu Auto” s-a conformat

prevederilor legale și a declarat recursul la 03 martie 2017, în termen (f.d. 2-8

vol.II).

Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție ajunge la concluzia că recursul declarat de SRL „Știrbu Auto”,

urmează a fi declarat inadmisibil, din următoarele considerente.

În conformitate cu prevederile art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți

la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de

drept procedural.

În conformitate cu art. 432 alin. (2) CPC, se consideră că normele de drept

material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanța

judecătorească: nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; a aplicat o lege care

nu trebuia să fie aplicată; a interpretat în mod eronat legea; a aplicat în mod eronat

analogia legii sau analogia dreptului.

În conformitate cu art. 432 alin. (3) CPC, se consideră că normele de drept

procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: pricina a fost

judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; pricina a

fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul,

data și ora ședinței de judecată; în judecarea pricinii au fost încălcate regulile

privind limba de desfășurare a procesului; instanța a soluționat problema

drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; în dosar lipsește

procesul-verbal al ședinței de judecată; hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea

competenței jurisdicționale.

Alin. (4) al articolului menționat prevede că, săvârșirea a altor încălcări decât

cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în

măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii

sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către

instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la

încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la

art. 432 alin. (2), (3) și (4).

3

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de SRL „Știrbu Auto”, este

declarativ și nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4)

CPC, care să justifice afirmația de ilegalitate a deciziei instanței de apel.

Instanța de recurs reține că, argumentele invocate de SRL „Știrbu Auto” în

cererea de recurs, poartă un caracter declarativ, nefiind posibilă determinarea

aspectului de legalitate al deciziei instanței de apel ce urmează a fi supus

controlului judiciar. Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter

devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural, verificîndu-se

doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în

jurisprudența sa constantă că „ ... art. 6 paragraful 1 al Convenției Europene pentru

Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale nu impune motivarea

în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs, întemeindu-se pe dispoziții

legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinței pronunțate de o

instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes” (cauza Rebai și alții contra

Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995,

nr.26561/1995).

Astfel, reieșind din considerentele menționate, completul Colegiului civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la

concluzia de a considera recursul declarat de SRL „Știrbu Auto”, ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin.(2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție,

d i s p u n e

Recursul declarat de Societatea cu Răspundere Limitată „Știrbu Auto”, se

consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Valentina Clevadî

Judecătorii Galina Stratulat

Dumitru Mardari

4