SECȚIUNEA A CINCEA DECIZIE Cerere nr. 55992/21 Guy ORSONI împotriva Franței Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a cincea), care are loc la 16 octombrie 2025 într-un comitet compus din María Elósegui, președinta Diana Sârcu, Sebastian Biancheri, judecători și Martina Keller, asistentă de secțiune, cererea nr. 55992/21 împotriva Republicii Franceze și al cărui resortisant al acestui stat, domnul Guy Orsoni, născut în 1984 și deținut la Luynes, reprezentat de domnul Reynaud, avocat la Paris, a sesizat Curtea la 10 noiembrie 2021 în temeiul articolului 34 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale ( decizia de a aduce petiția la cunoștința guvernului francez, reprezentat de agentul său, dl Colas, director al afacerilor juridice la Ministerul Afacerilor Interne și al Afacerilor Externe, observațiile părților, După ce au deliberat, face următoarea decizie: La cauza se referă la decontarea, de la o procedură penală la alta, a datelor provenite dintr-o sonorizare a celulei și la exploatarea acestora. Reclamantul: art. 8 din convenție. Sonorizarea inițială între 2 septembrie 2015 și 2 martie 2016, celula J.-L. G. a făcut obiectul unei sonorizări în cadrul unei informații judiciare urmate la tribunalul de mare instanță din Paris. Anumite schimburi pe care le-a avut cu reclamantul, atunci ținut în aceeași instituție, au fost astfel captate și înregistrate. Într-un proces-verbal din data de 16 În aprilie 2016, anchetatorii din Brigada națională de combatere a criminalității organizate corse (BNLCOC) au menționat plasarea sub sigilare a datelor provenite din sonorizare, dar au păstrat o copie a acestora. La 25 septembrie 2018, un agent al acestui departament a întocmit un raport ad-hoc al judecătorului judecătoresc cu privire la conținutul schimburilor comerciale dintre J.-L. G. și reclamantul. Transferul datelor provenite din sonorizare și exploatarea acestora într-o procedură penală separată la 4 mai 2018 a fost deschis la instanța interregională specializată (JIRS) din Marsilia a șefilor de tentativă de extorcare în bandă organizată, nejustificarea resurselor și asocierea infractorilor. S-a stabilit că reclamantul era în legătură cu unii dintre suspecți, în special cu A.M. la 13 septembrie 2018, reclamantul a făcut obiectul unei tentative de asasinat. La 19 octombrie 2018, reclamantul și A.M. au fost interpelați în apropierea locului unde își avea reședința P.P., o figură a banditului corse. Înveșmântat într-o pușcă, reclamantul avea în posesie o pușcă de precizie cu picioare detașate și o lunetă de precizie, o pușcă cu lunetă, două prelate de camuflaj, o cagulă și un lichid inflamabil. A.M. era, în ceea ce-l privește, cu o armă de pumn. În octombrie 2018, sesizarea judecătorului judecătoresc a fost extinsă la noi fapte, care au fost, printre altele, calificate drept asociere de răufăcători în vederea comiterii unei crime agravate. Reclamantul a fost examinat, în special, de către acesta. La 18 ianuarie 2019, judecătorul judecător al JIRS a solicitat o copie a datelor obținute din sonorizarea menționată anterior (punctul 2 de mai sus). De la această cerere, instanța de judecată, care a ordonat sonorizarea, a efectuat deschiderea sigiliului care conține aceste date și le-a pus să copieze pe un hard disk, pe care l-a trimis omologului său JIRS din Marsilia la 4 iunie 2019. O copie a raportului BNLCOC din 25 septembrie 2018 (punctul 4 de mai sus) i-a fost transmisă, de asemenea, la 25 iunie 2018. În iunie 2019, judecătorul JIRS a comunicat aceste date anchetatorilor din cadrul Direcției Regionale a Poliției Judiciare (DRPJ) (DRPJ) (Ajaccio) și le-a pus în aplicare în cadrul comisiei de apel. Mai multe conversații care îl incriminau pe solicitant au fost transcrise în urma unui proces verbal începând cu 1 decembrie 2019. aprilie 2019, reclamantul a notificat anularea actelor referitoare la reeșalonarea tuturor datelor provenite din sonorizarea la procedură și la exploatarea acestora de către DRPJ d În octombrie 2020, camera de l'inginerie a instanței judecătorești din Aix-en-Provence a respins aceste cereri de anulare. (14) Reclamantul s-a ocupat de casarea împotriva acestei hotărâri. În special, el a susținut că plata la procedură a datelor obținute dintr-o sonorizare efectuată într-o procedură separată, precum și exploatarea acestora, erau contrare articolului 8 din convenție. În plus, acesta susține că raportul BNLCOC din 25 septembrie 2018 a fost întocmit ulterior plasării sub sigilare a înregistrărilor rezultate din sonorizare, încălcând articolele 706-100 din Codul de procedură penală ( mai 2021, Curtea de Casație a respins primul dintre aceste mijloace de casare prin următoarele motive 52. Pentru a elimina nulitatea exploatării de către anchetatori a unei copii realizate de un expert al sigiliului de sunet al celulei unui deținut la închisoarea Baumettes în mod separat, hotărârea precizează că această exploatare a fost efectuată în cadrul unei comisii de recurs a instanței judecătorești, sub autoritatea și controlul efectiv al acestui magistrat și că au fost transcrise numai conversațiile utile pentru manifestarea adevărului asupra faptelor, care face obiectul prezentului dosar. 53. Judecătorii adaugă că această exploatație a fost realizată în conformitate cu dispozițiile art. 81 alin. Aceștia subliniază în continuare că aceste anchete, efectuate în cadrul unei anchete privind fapte de tentativă de extorcare în bandă organizată, de asociere a răufăcătorilor în vederea comiterii de infracțiuni în bandă organizată și de infracțiuni penale de 10 ani de închisoare și de neacuzare a resurselor, de o anumită gravitate a criminalității organizate, nu au adus atingere în mod disproporționat dreptului la respectarea vieții private a persoanelor vizate. 56. Într-adevăr, nici o dispoziție convențională sau legală nu a fost dată instanței judecătorești, acționând în conformitate cu art. 81 din CPP, de a opera în cadrul unei proceduri penale o măsură de sonorizare ordonată în cadrul unei alte proceduri. Pe de altă parte, Comisia a acceptat al doilea motiv de casare elaborat de solicitant. În această privință, aceasta a arătat că procesul-verbal din 25 septembrie 2018 a fost întocmit pe baza unei copii a activității de lucru a înregistrărilor care rezultă din sonorizare, păstrată de BNLCOC în necunoașterea cerințelor prevăzute la art. 706 100 din CPP și din principiul conform căruia ofițerii de poliție judiciară nu pot deține aceste înregistrări decât pentru nevoile și în timpul executării misiunii încredințate de instanța de judecată în conformitate cu art. 706-96 din același cod. Prin urmare, aceasta a pronunțat casarea parțială a hotărârii din 19 octombrie 2020. 17. În ultimul stat cunoscut, procedura care punea sub semnul întrebării reclamantul era încă în curs de desfășurare. 18. Invocând art. 8 din Convenție, reclamantul se plângea de plata în dosarul de informare care îl privește din ansamblul datelor obținute din sonorizarea celulei J.-L. G., efectuată într-o procedură separată și a exploatării lor de către anchetatorii DRPJ d CPP fiind elaborat în termeni generali și contestă necesitatea acestor măsuri. CADRUL JURIDIC PERTINENT Măsurile de sonorizare sunt reglementate în prezent de articolele 706 96-706 102 din CPP (comparați cu Vetter France, n 59842/00, §§ 14 și 23-24, 31 Mai 2005). La data transferului datelor provenite din sistemul de sonorizare, aceste dispoziții prevedeau în special următoarele articole 706/98-1 Operațiunile menționate la articolele 706-96 și 706-96-1 se efectuează sub autoritatea și controlul magistratului care le-a autorizat. Faptul că aceste operațiuni dezvăluie alte infracțiuni decât cele menționate în hotărârea acestui magistrat nu constituie o cauză de nulitate a procedurilor incidentale. (...) judecătorul judecător sau ofițerul de poliție judiciară solicitat în temeiul art. 706-96 și 706-96-1 prezintă procesul-verbal al fiecăreia dintre operațiunile de înființare a dispozitivului tehnic și a operațiunilor de captare, fixare și de înregistrare sonoră sau audiovizuală. Acest proces-verbal menționează data și ora la care a început operațiunea și cele la care aceasta este încheiată. Înregistrările sunt ținute sub sigilare închisă. art. 706-102 Înregistrările sonore sau audiovizuale sunt distruse, la diligența procurorului Republicii sau procurorului general, la expirarea termenului de prescripție a acțiunii publice. Se întocmește procesul-verbal al operațiunii de distrugere. Alte dispoziții relevante ale CPP au fost următoarele articole preliminare punctul III alineatul (6) (versiunea rezultată din Legea nr. 2019 222 din 23 martie 2019) În cursul procedurii penale, măsurile care aduc atingere vieții private a unei persoane nu pot fi luate, prin hotărâre sau sub controlul efectiv al autorității judiciare, decât dacă sunt, având în vedere circumstanțele din speță, necesare pentru manifestarea adevărului și proporționale cu gravitatea încălcării. art. 81 alineatul (1) În conformitate cu legea, judecătorul face toate actele de informare pe care le consideră utile pentru manifestarea adevărului. (...) art. 151 Judecătorul judecător poate solicita, prin intermediul comisiei de recurs (...) orice ofițer de poliție judiciară, care, în acest caz, îl informează pe procurorul Republicii, să procedeze la actele de informare pe care le consideră necesare în locurile în care fiecare ofițer de poliție este competent din punct de vedere teritorial. Comisia de Rogatorie menționează natura înculpării, obiectul urmăririi penale. Ea este datată și semnată de magistratul care o eliberează și poartă sigiliul ei. Ea nu poate prescrie decât acte de inculpat care se referă direct la reprimarea lacului vizat de urmărirea penală. (...) Curtea de Casație judecă de mult timp, în materie de convorbiri telefonice, că un judecător judecătoresc judecătoresc poate, în temeiul articolului 81 din CPP, solicită comunicarea datelor obținute dintr-o interceptare telefonică ordonată într-o altă procedură și ordonă transcrierea acestora, cu condiția ca aceste operațiuni să fie de natură să lumineze judecătorul și să contribuie la manifestarea adevărului și ca joncțiunea să aibă un caracter contradictoriu (Cass., crimă., 5 noiembrie 1991, n 91-84.134, 16 mai 2000, n 00-80.905, Bull. Crim. n 190, și 7 decembrie 2005, n 85.876, Bull. criminal. n 327. Dacă este cazul, persoana supusă examinării este admisibilă să susțină faptul că o interceptare telefonică ordonată în cadrul unei proceduri separate și ale cărei transcripții au fost plătite la procedura care o privește, nu respectă cerințele articolului 8 din Convenție (Cas., Crim., 7 În decembrie 2005, citată anterior, și 8 iunie 2006, 8 iunie 2006, nr 06-81.796, Bull. criminal. n 166). EVALUARE A CURȚII 23. Guvernul exclude neobosirea căilor de atac interne, susținând că procedura este încă în curs de desfășurare în fața instanței de trimitere. 8, susținând că reclamantul nu se poate plânge de un prejudiciu care rezultă în mod previzibil din propriile sale acțiuni. În acest sens, el subliniază că acesta se afla în arest pentru a se face vinovat de legea penală și că conversațiile captate se raportau la proiecte infracționale. Subsidiar, acesta susține că cererea este greșit întemeiată. 24. Reclamantul reamintește că respingerea cererii sale de anulare a actelor referitoare la plata, la dosarul cu informații care îl privesc, a datelor obținute dintr-o sonorizare anterioară este de acum înainte definitivă și susține că se aplică art. 8. Curtea amintește că persoanele deținute continuă să beneficieze de toate drepturile și libertățile garantate prin convenție, cu excepția dreptului la libertate atunci când sunt deținute în mod regulat (Hirst Regatul Unit [GC], n 74025/01, §§ 69-70, CEDH 2005-IX. Curtea apreciază în mod constant că măsurile de supraveghere luate în privința lor intră în domeniul de aplicare al articolului 8 ( A se vedea, în ceea ce privește sonorizarea unei celule într-o secție de poliție, P.G. și J.H. Regatul Unit, nr. 44787/98, § 59-60, CEDH 2001-IX și, în ceea ce privește măsurile de supraveghere puse în aplicare în detenție, Allan Regatul Unit, n 48539/99, § 34-36, CEDH 2002 IX, Doerga Țările de Jos, n 50210/99, § 43, 27 aprilie 2004, și Wisse France, n 71611/01, § 27 și 29-30, 20 decembrie 2005). Detașarea, de la o procedură penală la alta, a datelor provenite din sunetizarea unei celule și exploatarea lor reînnoită constituie ingerințe conexe, dar distincte, în dreptul la respectarea vieții private a persoanei deținute (a se vedea, mutatis mutandis, Ships Waste Oil Collector B.V. și alte Țări de Jos [GC], n 2799/16 și 3 altele, § 149, 1 aprilie 2025).De aceea, Curtea respinge excepția de incompatibilitate rațională cu Convenția invocată de guvern. 26. Principiile juridice referitoare la transferul de date provenite dintr-o interceptare telefonică către o altă autoritate internă însărcinată cu asigurarea respectării legii au fost prezentate în Hotărârea Ships Waste Oil Collector B.V. și altele (citată anterior, § 151 161), la care Curtea face trimitere. 27. Cu titlu introductiv, Curtea arată că reclamantul nu critică măsura de sonorizare ca atare : Acuzarea sa este legată în mod specific de plata, la procedura care îl privește, a datelor colectate prin această măsură de supraveghere, precum și de exploatarea acestora de către investigatori. Aceasta se va baza pe principiul că datele în cauză au fost obținute în mod legal, prin mijloace compatibile cu art. 8 din convenție. Comisia observă, de asemenea, că cererea se referă la un caz specific și necontestat de transfer de date, reclamantul susținând că dreptul intern nu reglementează suficient puterea de apreciere a autorităților în acest domeniu. Prin urmare, examinarea temeiului juridic al măsurilor contestate nu poate avea un caracter la fel de general decât în cazurile în care sunt în discuție obiecțiunile generale îndreptate împotriva unei dispoziții care permite supravegherea secretă a comunicărilor. Curtea este responsabilă de examinarea modului în care legislația internă a fost aplicată reclamantului în cazul de față, în limita cauzei cu care este sesizată (Ships Waste Oil Collector B.V. și altele, citată anterior, §§ 166-167). (*****) în ceea ce privește temeiul juridic al ingerințelor în litigiu, Curtea amintește că legea 2 trebuie să se înțeleagă ca incluzând textul scris și dreptul elaborat de judecători (Leyla Șahin Turcia [GC], n 44774/98, § 88, CEDO 2005-XI și referințe citate). Curtea arată în primul rând că plata la procedură a datelor rezultate din sonorizare a fost efectuată în conformitate cu primul paragraf din art. 81 din primul paragraf al articolului 81 din Regulamentul (CE) nr. CPP, astfel cum a fost interpretat de Curtea de Casație. La data faptelor, acesta a avut în vedere o jurisprudență accesibilă și bine stabilită că o instanță judecătorească din statul membru în cauză putea, pe această bază, să solicite comunicarea de date provenite dintr-o interceptare telefonică ordonată într-o altă procedură și să dispună retranscrierea acestora (punctul 21 de mai sus. În opinia Curții, reclamantul putea, în jurul nevoii de consiliere în cunoștință de cauză, să prevadă o extindere a acestei jurisprudențe în materie de sonorizare. În plus, ea observă că legiuitorul a avut în vedere în mod expres la art. 706-98-1 din CPP art. 706-98-1 din CPP că procedurile incidente pot fi aglomerate de elemente derivate dintr-o sonorizare (punct 19 de mai sus).În al doilea rând, Curtea constată că transcrierea înregistrărilor a fost delegată unui ofițer de poliție judiciară în temeiul articolului 151 din CPP. 29. În ceea ce privește calitatea acestei baze legale, Curtea arată că astfel de măsuri nu puteau fi impuse în mod legal de către instanța de judecată numai cu condiția ca aceasta să fie de natură să-l lumineze pe judecător și să contribuie la manifestarea adevărului În această privință, Curtea arată că legea din 23 martie 2019 a reafirmat această cerință prin adăugarea la lit. (l) a principiilor care guvernează procedura penală cuprinsă în articolul preliminar al CPP (punctul) 20 de mai sus. Curtea deduce din aceasta că temeiul juridic al măsurilor contestate este conform cu cerințele de previzibilitate a legii care decurg din art. 8 alineatul 30. Curtea consideră că măsurile în litigiu tindeau la În iunie 2017 rămâne de stabilit dacă aceste măsuri erau necesare într-o societate democratică și dacă garanțiile împotriva abuzurilor prevăzute de dreptul intern au fost efectiv puse în aplicare, ambele fiind strâns legate ( Dragojević Croația, nr 68955/11, § 88, 15 ianuarie 2015 și Ships Waste Oil Collector B.V. și altele, citată anterior, § 158 și 182). 31. În speță, Curtea arată în primul rând că modalitățile de conservare și de distrugere a înregistrărilor rezultate din sonorizare erau reglementate de dreptul intern (punctul 19 de mai sus), datele în litigiu fiind plasate efectiv sub sigilare în procedura în care s-a dispus sonorizarea (punctul 10 de mai sus. În plus, Curtea de Casație a asigurat punerea în aplicare a acestor dispoziții prin cenzurarea conservării neregulamentare a unei copii a acestor date de către anchetatorii BNLCOC (punctul 16 de mai sus). În al doilea rând, transferul acestor date în vederea exploatării lor într-o procedură penală separată a fost efectuat sub controlul unui judecător de judecată (punctul 16 de mai sus). 10 de mai sus ; compară cu Ships Waste Oil Collector B.V. și altele, citată anterior, §§ 183-184), în al treilea rând, plata acestor date la lat cu privire la solicitant a fost efectuată în contradictoriu, astfel cum a solicitat jurisprudența (punctul 21 de mai sus). În al patrulea rând, legalitatea și proporționalitatea măsurilor criticate au fost efectiv controlate de instanțele interne în momentul examinării cererii în nulitate și a recursului în casarea reclamantului, în sprijinul căruia a fost invocată încălcarea articolului 8 din convenție (punctele 15 de mai sus. Curtea amintește în acest sens că un astfel de control jurisdicțional ulterior este de natură să compenseze lipsa unei autorizații scrise și motivate de transfer de date în scopul de a efectua o procedură separată (Ships Waste Oil Collector B.V. și altele, citată anterior, §§ 192 și 195 32. Luând act de faptul că procedura diligentă împotriva reclamantului se referea la fapte legate de criminalitatea organizată și, în special, la un proiect de asasinat, Curtea subscrie pe deplin la necesitatea măsurilor criticate efectuate de instanțele interne. 33. Aceasta înseamnă că cererea este în mod evident greșit întemeiată și trebuie respinsă în temeiul articolului 35 § (a) și al articolului 4 din convenție. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, declară cererea inadmisibilă. În limba franceză și apoi comunicat în scris la 13 noiembrie 2025. {semnătură_p_1} {semnătură_p_2} Martina Keller María Elósegui adjunctă președintă
Requête n
o
55992/21
Guy ORSONI
contre la France
La Cour européenne des droits de l’homme (cinquième section), siégeant le 16
octobre 2025 en un comité composé de
:
María Elósegui
, présidente
,
Diana Sârcu,
Sébastien Biancheri
, juges
,
et de Martina Keller, greffière adjointe de section,
Vu
:
la requête n
o
55992/21 contre la République française et dont un ressortissant de cet État, M.
Guy Orsoni («
le requérant
») né en 1984 et détenu à Luynes, représenté par M
e
M.
Reynaud, avocat à Paris, a saisi la Cour le 10
novembre 2021 en vertu de l’article
34 de la Convention de sauvegarde des droits de l’homme et des libertés fondamentales («
la Convention
»),
la décision de porter la requête à la connaissance du gouvernement français («
le Gouvernement
»), représenté par son agent, M.
D.
Colas, directeur des Affaires juridiques au ministère de l’Europe et des Affaires étrangères,
les observations des parties,
Après en avoir délibéré, rend la décision suivante
:
OBJET DE l’AFFAIRE
1.
L’affaire porte sur le versement, d’une procédure pénale à une autre, de données issues d’une sonorisation de cellule et sur leur exploitation. Le requérant invoque l’article
8 de la Convention.
La sonorisation initiale
2
.
Entre le 2
septembre 2015 et le 2
mars 2016, la cellule de J.-L.
3
.
Dans un procès-verbal du 16
avril 2016, les enquêteurs de la brigade nationale de lutte contre la criminalité organisée corse (BNLCOC) mentionnèrent avoir procédé au placement sous scellé des données issues de la sonorisation. Ils en conservèrent toutefois une copie de travail.
4
.
Le 25
septembre 2018, un agent de ce service rédigea un rapport à l’attention du juge d’instruction relatant la teneur des échanges entre J.-L.
Le transfert des données issues de la sonorisation et leur exploitation dans une procédure pénale distincte
5.
Le 4
mai 2018, une information judiciaire fut ouverte auprès de la juridiction interrégionale spécialisée (JIRS) de Marseille des chefs de tentative d’extorsion en bande organisée, non-justification de ressources et association de malfaiteurs.
6.
Il fut établi que le requérant était en lien avec certains des suspects, et en particulier avec A.M.
7.
Le 13
septembre 2018, le requérant fit l’objet d’une tentative d’assassinat.
8.
Le 19
octobre 2018, le requérant et A.M. furent interpellés à proximité du lieu où résidait P.P., une figure du banditisme corse. Vêtu d’un treillis, le requérant était en possession d’un fusil de précision équipé de pieds amovibles et d’une lunette de précision, d’une carabine à lunette, de deux bâches de camouflage, d’une cagoule et de liquide inflammable. A.M. était, quant à lui, porteur d’une arme de poing.
9.
Par un réquisitoire supplétif du 25
octobre 2018, la saisine du juge d’instruction fut étendue à de nouveaux faits, qui furent notamment qualifiés d’association de malfaiteurs en vue de commettre un meurtre aggravé. Le requérant fut mis en examen, notamment de ce chef.
10
.
Le 18
janvier 2019, le juge d’instruction de la JIRS sollicita une copie des données issues de la sonorisation précitée (paragraphe
2 ci-dessus). Déférant à cette demande, le juge d’instruction ayant ordonné la sonorisation fit procéder à l’ouverture du scellé contenant ces données et les fit copier sur un disque dur, qu’il fit parvenir à son homologue de la JIRS de Marseille le 4
juin 2019. Une copie du rapport de la BNLCOC du 25
septembre 2018 (paragraphe
4 ci-dessus) lui fut également transmise.
11
.
Le 25
juin 2019, le juge d’instruction de la JIRS communiqua ces données aux enquêteurs de la direction régionale de la police judiciaire (DRPJ) d’Ajaccio et les fit exploiter sur commission rogatoire. Plusieurs conversations incriminant le requérant furent ainsi transcrites sur procès
‑
verbal à compter du 1
er
décembre 2019.
12
.
Par une requête du 23
avril 2019, le requérant demanda l’annulation des actes relatifs au versement de l’ensemble des données issues de la sonorisation à la procédure et à leur exploitation par la DRPJ d’Ajaccio (paragraphes
10 et 11 ci-dessus), ainsi que celle du rapport de la BNLCOC du 25
septembre 2018 (paragraphe
10 ci-dessus).
13.
Par un arrêt en date du 19
octobre 2020, la chambre de l’instruction de la cour d’appel d’Aix-en-Provence rejeta ces demandes d’annulation.
14.
Le requérant se pourvut en cassation contre cet arrêt. Il fit notamment valoir que le versement à la procédure le concernant de données issues d’une sonorisation effectuée dans une procédure distincte, ainsi que leur exploitation, étaient contraires à l’article
8 de la Convention. Il soutint en outre que le rapport de la BNLCOC du 25
septembre 2018 avait été établi postérieurement au placement sous scellé des enregistrements issus de la sonorisation, en violation des articles
706-100 du code de procédure pénale («
CPP
») et 8 de la Convention.
15
.
Par un arrêt du 11
mai 2021, la Cour de cassation rejeta le premier de ces moyens de cassation par les motifs suivants
:
«
52.Pour écarter la nullité de l’exploitation par les enquêteurs d’une copie réalisée par un expert du scellé de la sonorisation de la cellule d’un détenu à la prison des Baumettes ordonnée dans une procédure distincte, l’arrêt énonce que cette exploitation a été effectuée dans le cadre d’une commission rogatoire du juge d’instruction, sous l’autorité et le contrôle effectif de ce magistrat et que seules les conversations utiles à la manifestation de la vérité sur les faits, objet du présent dossier ont été retranscrites.
53.Les juges ajoutent que cette exploitation a été réalisée conformément aux dispositions des articles
81, alinéa
1
er
, et 151 et suivants du CPP.
54.Ils soulignent encore que ces investigations, diligentées dans le cadre d’une instruction portant sur des faits de tentative d’extorsion en bande organisée, d’association de malfaiteurs en vue de commettre des crimes en bande organisée et des délits punis de dix ans d’emprisonnement et de non- justification de ressources, infractions d’une particulière gravité relevant de la criminalité organisée, n’ont pas porté une atteinte disproportionnée au droit au respect de la vie privée des personnes concernées.
55.En l’état de ces énonciations, la chambre de l’instruction a justifié sa décision.
56.En effet, aucune disposition conventionnelle ou légale n’interdit au juge d’instruction, agissant en application de l’article
81 du CPP, d’exploiter dans le cadre d’une procédure pénale une mesure de sonorisation ordonnée dans le cadre d’une autre procédure.
»
16
.
Elle fit droit, par ailleurs, au second moyen de cassation développé par le requérant. À cet égard, elle releva que le procès-verbal du 25
septembre 2018 avait été établi sur la base d’une copie de travail des enregistrements résultant de la sonorisation, conservée par la BNLCOC en méconnaissance des exigences de l’article
706
‑
100 du CPP et du principe selon lequel les officiers de police judiciaire ne peuvent détenir ces enregistrements que pour les besoins et dans le temps de l’exécution de la mission confiée par le juge d’instruction en application de l’article
706-96 du même code. En conséquence, elle prononça la cassation partielle de l’arrêt du 19
octobre 2020.
17.
Au dernier état connu, la procédure mettant en cause le requérant était toujours pendante.
18.
Invoquant l’article
8 de la Convention, le requérant se plaint du versement au dossier de l’information le concernant de l’ensemble des données issues de la sonorisation de la cellule de J.-L.
G., effectuée dans une procédure distincte, et de leur exploitation par les enquêteurs de la DRPJ d’Ajaccio. Il fait valoir que la base légale de ces ingérences n’était pas prévisible et qu’elle ne comprenait pas de garanties propres à prévenir une atteinte disproportionnée au droit au respect de la vie privée, l’article
81 du
CPP étant rédigé en termes généraux. Il conteste en outre la nécessité de ces mesures.
19
.
Les mesures de sonorisation sont désormais régies par les articles
706
‑
96 à 706
‑
102 du CPP (comparer avec
Vetter
c.
France
, n
o
59842/00, §§
14 et 23-24, 31
mai 2005). À la date du transfert des données issues de la sonorisation, ces dispositions prévoyaient plus particulièrement ce qui suit
:
Article 706-98-1
«
Les opérations mentionnées aux articles 706-96 et 706-96-1 sont effectuées sous l’autorité et le contrôle du magistrat qui les a autorisées.
Le fait que ces opérations révèlent des infractions autres que celles visées dans la décision de ce magistrat ne constitue pas une cause de nullité des procédures incidentes.
»
Article 706-100
«
(...) le juge d’instruction ou l’officier de police judiciaire requis en application des articles 706-96 et 706-96-1 dresse procès-verbal de chacune des opérations de mise en place du dispositif technique et des opérations de captation, de fixation et d’enregistrement sonore ou audiovisuel. Ce procès-verbal mentionne la date et l’heure auxquelles l’opération a commencé et celles auxquelles elle s’est terminée.
Les enregistrements sont placés sous scellés fermés.
»
Article 706-102
«
Les enregistrements sonores ou audiovisuels sont détruits, à la diligence du procureur de la République ou du procureur général, à l’expiration du délai de prescription de l’action publique.
Il est dressé procès-verbal de l’opération de destruction.
»
20
.
Les autres dispositions pertinentes du CPP étaient les suivantes
:
Article préliminaire, paragraphe III, alinéa 6 (version issue de loi n
o
2019
‑
222 du 23
mars 2019)
«
Au cours de la procédure pénale, les mesures portant atteinte à la vie privée d’une personne ne peuvent être prises, sur décision ou sous le contrôle effectif de l’autorité judiciaire, que si elles sont, au regard des circonstances de l’espèce, nécessaires à la manifestation de la vérité et proportionnées à la gravité de l’infraction.
»
Article 81, alinéa 1
er
«
Le juge d’instruction procède, conformément à la loi, à tous les actes d’information qu’il juge utiles à la manifestation de la vérité. (...)
»
Article 151
«
Le juge d’instruction peut requérir par commission rogatoire (...) tout officier de police judiciaire, qui en avise dans ce cas le procureur de la République, de procéder aux actes d’information qu’il estime nécessaires dans les lieux où chacun d’eux est territorialement compétent.
La commission rogatoire indique la nature de l’infraction, objet des poursuites. Elle est datée et signée par le magistrat qui la délivre et revêtue de son sceau.
Elle ne peut prescrire que des actes d’instruction se rattachant directement à la répression de l’infraction visée aux poursuites. (...)
»
21
.
La Cour de cassation juge de longue date, en matière d’interceptions téléphoniques, qu’un juge d’instruction peut, sur le fondement de l’article
81 du CPP, solliciter la communication de données issues d’une écoute téléphonique ordonnée dans une autre procédure et ordonner leur retranscription, à la condition que ces opérations soient de nature à éclairer le juge et à contribuer à la manifestation de la vérité et que la jonction ait un caractère contradictoire (Cass., crim., 5
novembre 1991, n
o
91-84.134, 16
mai 2000, n
o
00-80.905, Bull. crim. n
o
190, et 7
décembre 2005, n
o
05
‑
85.876, Bull. crim. n
o
327).
22
.
Le cas échéant, la personne mise en examen est recevable à soutenir qu’une interception téléphonique ordonnée dans le cadre d’une procédure distincte, et dont les retranscriptions ont été versées à la procédure la concernant, méconnaît les exigences de l’article
8 de la Convention (Cass., crim., 7
décembre 2005, précité, et 8
juin 2006, 8
juin 2006, n
o
06-81.796, Bull. crim. n
o
166).
23.
Le Gouvernement excipe du non-épuisement des voies de recours internes, en faisant valoir que la procédure est toujours pendante devant la cour d’appel de renvoi. Il conteste par ailleurs l’applicabilité de l’article
8, en faisant valoir que le requérant ne saurait se plaindre d’un préjudice résultant de façon prévisible de ses propres actions. À cet égard, il souligne que celui
‑
ci se trouvait détenu pour s’être rendu coupable d’infractions à la loi pénale et que les conversations captées se rapportaient à des projets criminels. Subsidiairement, il soutient que la requête est mal fondée.
24.
Le requérant rétorque que le rejet de sa demande d’annulation des actes relatifs au versement, au dossier de l’information le concernant, de données issues d’une précédente sonorisation est désormais définitif. Il soutient que l’article
8 est applicable.
25.
La Cour rappelle que les personnes détenues continuent de jouir de tous les droits et libertés garantis par la Convention, à l’exception du droit à la liberté lorsqu’elles sont régulièrement détenues (
Hirst
c.
Royaume-Uni
(n
o
2)
[GC], n
o
74025/01, §§
69-70, CEDH 2005-IX). Elle juge de façon constante que les mesures de surveillance prises à leur égard relèvent du champ d’application de l’article
8 (
voir, s’agissant de la sonorisation d’une cellule dans un commissariat ,
P.G. et J.H.
c.
Royaume-Uni
, n
o
44787/98, §§
59-60, CEDH 2001-IX, et, s’agissant de mesures de surveillance mises en œuvre en détention,
Allan
c.
Royaume-Uni
, n
o
48539/99, §§
2002
‑
IX,
Doerga
c
.
Pays-Bas
, n
o
50210/99, §
43, 27
avril 2004, et
Wisse
c.
France
, n
o
71611/01, §§
27 et 29-30, 20
décembre 2005). Le versement, d’une procédure pénale à une autre, des données issues de la sonorisation d’une cellule et leur exploitation renouvelée constituent des ingérences connexes mais distinctes dans le droit au respect de la vie privée de la personne détenue (voir, mutatis mutandis,
Ships Waste Oil Collector
B.V.
et autres
c.
Pays-Bas
[GC], n
os
2799/16 et 3 autres, §
149, 1
er
avril 2025). Partant, la Cour rejette l’exception d’incompatibilité
ratione
materiae
avec la Convention soulevée par le Gouvernement.
26.
Les principes jurisprudentiels relatifs au transfert de données issues d’une interception téléphonique à une autre autorité interne chargée de veiller au respect de la loi ont été présentés dans l’arrêt
Ships Waste Oil Collector
B.V. et autres
(précité, §§
151
‑
161), auquel la Cour renvoie.
27.
À titre liminaire, la Cour relève que le requérant ne critique pas la mesure de sonorisation en tant que telle
: son grief est spécifiquement relatif au versement, à la procédure le concernant, des données captées grâce à cette mesure de surveillance, ainsi qu’à leur exploitation par les enquêteurs. Elle partira du principe que les données en cause ont été obtenues légalement, par des moyens compatibles avec l’article
8 de la Convention. Elle observe en outre que la requête porte sur un cas précis et non contesté de transfert de données, le requérant soutenant que le droit interne n’encadre pas suffisamment le pouvoir d’appréciation des autorités en la matière. Dès lors, l’examen de la base légale des mesures contestées ne pourra revêtir un caractère aussi général que dans des affaires où sont en cause des griefs généraux dirigés contre une disposition permettant la surveillance secrète des communications. Il incombe à la Cour d’examiner la manière dont la législation interne a été appliquée au requérant dans le cas d’espèce, dans la limite du grief dont elle est saisie (
Ships Waste Oil Collector
B.V. et autres
, précité, §§
166-167).
28.
S’agissant de la base légale des ingérences litigieuses, la Cour rappelle que la «
loi
», au sens de l’article
8 §
2, doit se comprendre comme englobant le texte écrit et le droit élaboré par les juges (
Leyla Șahin
c.
Turquie
[GC], n
o
44774/98, §
88, CEDH 2005-XI et références citées). La Cour relève en premier lieu que le versement à la procédure des données issues de la sonorisation a été effectué en application du premier alinéa de l’article
81 du
CPP, tel qu’interprété par la Cour de cassation. À la date des faits, il résultait d’une jurisprudence accessible et bien établie qu’un juge d’instruction pouvait, sur ce fondement, solliciter la communication de données issues d’une écoute téléphonique ordonnée dans une autre procédure et ordonner leur retranscription (paragraphe
21 ci-dessus). Aux yeux de la Cour, le requérant pouvait, en s’entourant au besoin de conseils éclairés, prévoir une extension de cette jurisprudence en matière de sonorisation. Elle note au demeurant que le législateur avait expressément envisagé au second alinéa de l’article
706-98-1 du CPP que des procédures incidentes puissent être abondées par des éléments issus d’une sonorisation (paragraphe
19 ci
‑
dessus). Elle constate en second lieu que la transcription des enregistrements a été déléguée à un officier de police judiciaire sur le fondement de l’article
151 du CPP.
29.
S’agissant de la qualité de cette base légale, la Cour relève que de telles mesures ne pouvaient être légalement ordonnées par le juge d’instruction qu’à condition d’être «
de nature à éclairer le juge et de contribuer à la manifestation de la vérité
» pour ce qui concerne l’établissement des faits dont il est saisi (paragraphes
20 et 21 ci-dessus). Le droit interne subordonne en outre ces mesures à une exigence de proportionnalité, leur contrariété à l’article
8 de la Convention pouvant directement être invoquée par la personne mise en examen dans le cadre d’une requête en nullité (paragraphe
22 ci-dessus). À cet égard, la Cour relève que la loi du 23
mars 2019 a réaffirmé cette exigence en l’ajoutant à l’énumération des principes gouvernant la procédure pénale figurant à l’article préliminaire du CPP (paragraphe
20 ci-dessus). La Cour en déduit que la base légale des mesures contestées est conforme aux exigences de prévisibilité de la loi découlant de l’article
8 §
2.
30.
La Cour considère que les mesures litigieuses tendaient à la «
défense de l’ordre
», qui figure au nombre des buts légitimes prévus par l’article
8 §
2 (voir, parmi d’autres,
Terrazzoni
c.
France
, n
o
33242/12, §
52, 29
juin 2017). Il lui reste à déterminer si ces mesures étaient nécessaires dans une société démocratique et si les garanties contre les abus prévues par le droit interne ont effectivement été mises en œuvre, ces deux questions étant étroitement liées (
Dragojević
c.
Croatie
, n
o
68955/11, §
88, 15
janvier 2015, et
Ships
Waste Oil Collector
B.V. et autres
, précité, §§
158 et 182).
31.
En l’espèce, la Cour relève premièrement que les modalités de conservation et de destruction des enregistrements issus de la sonorisation étaient encadrées par le droit interne (paragraphe
19 ci-dessus), les données litigieuses ayant effectivement été placées sous scellé dans la procédure où la sonorisation avait été ordonnée (paragraphe
10 ci-dessus). La Cour de cassation a, en outre, veillé à la mise en œuvre de ces dispositions en censurant la conservation irrégulière d’une copie de ces données par les enquêteurs de la BNLCOC (paragraphe
16 ci-dessus). Deuxièmement, le transfert de ces données en vue de leur exploitation dans une procédure pénale distincte a été effectué sous le contrôle d’un juge d’instruction (paragraphe
10 ci-dessus
; comparer avec
Ships Waste Oil Collector
B.V. et autres
, précité, §§
183-184). Troisièmement, le versement de ces données à l’information concernant le requérant a été effectué
contradictoirement, ainsi que l’exigeait la jurisprudence (paragraphe
21 ci-dessus). Quatrièmement, la légalité et la proportionnalité des mesures critiquées ont effectivement été contrôlées par les juridictions internes à l’occasion de l’examen de la requête en nullité et du pourvoi en cassation du requérant, au soutien desquels la violation de l’article
8 de la Convention a été invoquée (paragraphes
12
‑
15 ci-dessus). La Cour rappelle à cet égard qu’un tel contrôle juridictionnel
a
posteriori
est de nature à compenser l’absence
d’autorisation écrite et motivée
de transfert des données aux fins de versement à une procédure distincte (
Ships Waste Oil Collector
B.V. et autres
, précité, §§
192 et 195).
32.
Relevant que la procédure diligentée à l’encontre du requérant portait sur des faits relevant de la criminalité organisée et notamment sur un projet d’assassinat, la Cour souscrit par ailleurs sans réserve à l’appréciation de la nécessité des mesures critiquées effectuée par les juridictions internes.
33.
Il s’ensuit que la requête est manifestement mal fondée et doit être rejetée en application de l’article
35 §§
3
a) et 4 de la Convention.
Par ces motifs, la Cour,
à l’unanimité
,
Déclare
la requête irrecevable.
Fait en français puis communiqué par écrit le 13
novembre 2025.
{signature_p_1}
{signature_p_2}
Martina Keller
María Elósegui
Greffière adjointe
Présidente