2ra-471/17 — anularea partiala a ordinului de sanctionare disciplinara

dosarul nr. 2ra-471/17

prima instanță - (Judecătoria Bender) A. Ialanji

instanța de apel - (Curtea de Apel Chișinău) A. Pahopol, N. Simciuc, A. Minciuna

Î N C H E I E R E

15 martie 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele completului, Valentina Clevadî

judecători Galina Stratulat

Dumitru Mardari

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Irina Istratii,

în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Irina Istratii împotriva

Întreprinderii de Stat pentru Silvicultură „Tighina” cu privire la anularea parțială a

ordinului de sancționare disciplinară,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 27 septembrie 2016, prin care a fost

admis apelul Întreprinderii de Stat pentru Silvicultură „Tighina”, casată integral hotărârea

Judecătoriei Bender din 20 aprilie 2014 și emisă o nouă hotărâre prin care cererea de

chemare în judecată a fost respinsă ca neîntemeiată,

c o n s t a t ă:

La 25 februarie 2016 Irina Istratii a depus cerere de chemare în judecată împotriva

Întreprinderii de Stat pentru Silvicultură „Tighina”, prin care a solicitat anularea parțială a

ordinului nr. 37 din 17 februarie 2016 „cu privire la aplicarea sancțiunii disciplinare dnei

Irina Istratii, contabil”, în partea sancționării disciplinare cu avertisment.

În motivarea acțiunii a indicat că în baza contractului individual de muncă nr. 49

din 2006 a fost angajată la Întreprinderea de Stat pentru Silvicultură „Tighina”. Din anul

2010, în baza acordului adițional la contractul individual de muncă, exercită funcția de

contabil.

Susține că la 17 februarie 2016 angajatorul a emis ordinul nr. 37 „cu privire la

aplicarea sancțiunii disciplinare dnei Irina Istratii, contabil”, prin care a fost sancționată

disciplinar cu avertisment. În motivarea ordinului de sancționare angajatorul a indicat că

conform notei informative din 04 februarie 2016 întocmită de contabilul-șef Svetlana

Strat, contabila Irina Istratii nu a asigurat perfectarea în termen a codului personal de

asigurări sociale (CPAS) dlui Ion Erofei, persoana nou angajată care nu deținea un

asemenea cod.

Relevă reclamanta că, în conformitate cu ordinul Întreprinderii de Stat pentru

Silvicultură „Tighina” nr. 112 din 16 septembrie 2013 cu privire la regularizarea

obligațiunilor de serviciu, responsabilitatea pentru domeniul asigurărilor sociale de stat s-a

pus pe seama sa. Având în vedere că cotizațiile de asigurări sociale nu pot fi achitate dacă

persoana nu dispune de CPAS, angajatorul a concluzionat că, anume ea era responsabilă

de perfectarea CPAS pentru persoana nou angajată.

1

Menționează Irina Istratii că, angajatorul a respins argumentele sale potrivit cărora

până la 11 ianuarie 2016, dată cînd a plecat în concediu pentru studii, nu a fost prezentat

raportul contabil de la ocolul silvic Olănești, în cadrul căruia a fost angajat inițial Ion

Erofei, deoarece, după afirmațiile angajatorului, acest raport a fost prezentat la data de 06

ianuarie 2016 și pe el figurează semnătura reclamantei.

Prin urmare, consideră decizia de sancționare disciplinară ca fiind ilegală și

neîntemeiată, deoarece nu a comis abatere disciplinară și a exercitat obligațiunile

funcționale la nivelul cuvenit.

Totodată reține că, nu a avut obligația de a întocmi anchetele pentru persoanele nou

angajate care nu dețin CPAS.

Prin hotărîrea Judecătoriei Bender din 20 aprilie 2016 s-a admis parțial cererea de

chemare în judecată a Irinei Istratii împotriva Întreprinderii de Stat pentru Silvicultură

„Tighina” cu privire la anularea parțială a ordinului de sancționare disciplinară.

S-a anulat ordinul nr. 37 din 17 februarie 2016 , în partea ce ține de aplicarea

sancțiunii disciplinare sub formă de avertisment, contabilului Irina Istratii.

S-a încasat de la Întreprinderea de Stat pentru Silvicultură „Tighina” în beneficiul

reclamantei cheltuielile pentru asistență juridică în suma de 1 000 lei.

În rest pretențiile s-au respins.

La 18 mai 2016 Întreprinderea de Stat pentru Silvicultură „Tighina” a declarat apel

împotriva hotărîrii instanței de fond.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 27 septembrie 2016 s-a admis apelul

Întreprinderii de Stat pentru Silvicultură „Tighina”.

S-a casată integral hotărârea Judecătoriei Bender din 20 aprilie 2014 și s-a emis o

nouă hotărâre, prin care:

S-a respins ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată a Irinei Istratii împotriva

Întreprinderii de Stat pentru Silvicultură „Tighina” cu privire la anularea parțială a

ordinului de sancționare disciplinară.

Nefiind de acord cu decizia instanței de apel, la 17 ianuarie 2017 Irina Istratii a

declarat recurs, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei Curții de Apel Chișinău din

27 septembrie 2016, cu menținerea hotărârii Judecătoriei Bender din 20 aprilie 2016.

În motivarea recursului a exprimat dezacordul cu decizia contestată, invocând că

instanța de apel a aplicat eronat legea.

Susține recurenta că nu a fost obligată, conform dispoziției angajatorului, să

întocmească ancheta persoanei asigurate REV-1 pentru persoanele nou angajate care nu

dețin CPAS, în termen de 10 zile de la data angajării, conform prevederilor Legii nr. 3 din

12 aprilie 2015. La fel, o astfel de obligație nu rezultă direct nici din obligațiunile sale de

serviciu.

Afirmă că întocmirea anchetei persoanei asigurate (REV-1) ține de obligația

persoanelor care întocmesc contractele individuale de muncă, care urmează să prezinte

REV-1, cu anexarea copiei buletinului noului angajat în contabilitate și după acesta

contabilii întocmesc REV-2, în care se indică doar datele întreprinderii și care de fapt este

un înscris de însoțire în care se indică numărul de REV-1.

Prin referința din 07 martie 2017, Întreprinderea de Stat pentru Silvicultură

„Tighina” a indicat că recursul depus de Irina Istratii nu se încadrează în temeiurile

prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) Codul de procedură civilă, solicitând declararea

acestuia inadmisibil și încasarea de la Irina Istratii a cheltuielilor pentru asistență juridică

în instanța de recurs în sumă de 1 000 lei.

2

În conformitate cu art. 434 Codul de procedură civilă, recursul se declară în termen

de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi restabilit.

Astfel, având în vedere că copia deciziei recurate a fost expediată în adresa

participanților la proces la 18 octombrie 2016 (f.d. 149), iar la materialele dosarului nu

este anexată dovada legală de recepționare a acesteia, în conformitate cu art. 434 Codul de

procedură civilă, recursul declarat de Irina Istratii la 17 ianuarie 2017 se consideră depus

în termen.

În conformitate cu art. 439 alin. (2) și (3) Codul de procedură civilă, după

parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității recursului,

dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre necesitatea

depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii acesteia.

Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate în

recurs și face un raport verbal în fața completului de judecată instituit în conformitate cu

alin. (2).

Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție reține următoarele.

Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4)

Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 433 lit. a) Codul de procedură civilă, cererea de recurs se

consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la

art. 432 alin. (2), (3) și (4).

Astfel, instanța de recurs reține că examinarea chestiunii privind admisibilitatea

recursului presupune verificarea conformității temeiurilor invocate în cererea de recurs cu

temeiurile prevăzute la art. 432 Codul de procedură civilă.

La caz, Colegiul constată că argumentele invocate în cererea de recurs nu se

încadrează în limitele stabilite de norma indicată, respectiv nu constituie temei de casare a

deciziei recurate, or, motivele recursului sunt similare celor invocate în cadrul judecării

pricinii, asupra căror instanța de apel s-a pronunțat.

Dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel, nu constituie temei de casare a

deciziei recurate, or, recursul exercitat conform Secțiunii a II-a din Capitolul XXXVIII

Codul de procedură civilă, are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept

material și procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

Totodată, Colegiul reține că, potrivit regulilor din Secțiunea a II-a din

Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, instanța de recurs nu verifică modul de

apreciere a probelor de către instanța de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau

alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii

sunt în afara controlului instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) Codul de procedură civilă, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural, și anume, dacă se invocă că

instanța judecătorească a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând regulile de apreciere a

probelor stabilite în art. 130 Codul de procedură civilă, sau în cazul în care erorile comise

au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Din recursul declarat nu rezultă că instanța a apreciat arbitrar probele.

În acest sens CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că, dreptul de acces la

instanța de judecată nu este absolut. Există limitări implicit admise [cauza Golder

împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230]. Acesta este

în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa

3

necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o anumită

marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui

recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva

Franței, pct. 45).

Curtea a mai reiterat că, modul de aplicare a articolului 6 CtEDO procedurilor în

fața instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor

respective; trebuie ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept național și de

rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem. (a se vedea Botten împotriva

Norvegiei, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-I, p. 141, § 39).

La fel, conform jurisprudenței Curții, procedurile cu privire la admisibilitatea căii

de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi

conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (Helmers împotriva Suediei 9 octombrie 1991, §

31, Seria A, nr. 212-A).

În conformitate cu art. 440 alin. (1) Codul de procedură civilă, în cazul în care se

constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3 judecători

decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra inadmisibilității

recursului.

Referitor la cerința intimatului privind încasarea cheltuielilor de asistență juridică în

instanța de recurs, Colegiul reține că aceasta nu poate constitui obiect al examinării la

stadia de admisibilitate a recursului, deoarece la stadia respectivă instanța de recurs

verifică doar încadrarea temeiurilor invocate în cererea de recurs în temeiurile prevăzute la

art. 432 Codul de procedură civilă și examinează doar chestiunile de drept material și

procedural.

Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu conține nici o referire cu

privire la fondul recursului.

Având în vedere cele expuse, Colegiul consideră că recursul declarat de Irina

Istratii nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) Codul de

procedură civilă și, drept urmare, este inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) Codul de procedură

civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție,

d i s p u n e:

Recursul declarat de Irina Istratii se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii.

Președintele completului, Valentina Clevadî

judecători Galina Stratulat

Dumitru Mardari

4